Matheu

Matheu

¹Carte de generațiune a luĭ Iisusŭ Christosŭ hilĭlu alŭ Davidŭ hilĭlualŭ Avraamŭ.²Avraamŭ născu Isaac; iară Isaac născu Iacovŭ; Iacovŭ născu Iuda și frațĭlĭi a luĭ.³Iară Iuda născu pre Fares și Zara din Thamar; Fares născu Esromŭ, și Esromŭ născu Aramŭ.⁴Aramŭ născu Aminadabŭ: și Aminadabŭ născu pre Naasonŭ; iară Naasonŭ născu Salmonŭ.⁵Salmonŭ născu pre Boozŭ din Rahab; iară Boozŭ născu Obidŭ din Ruth; și Obidŭ născu Iesse.⁶Iară Iesse născu pre amirălu Davidŭ și Amirălu Davidŭ născu Solomonŭ din Mulĭérea a luĭ Uria.⁷Solomonŭ născu Roboamŭ; iară Roboamŭ născu Abia; și Abia născu pre Asa.⁸Iară Asa născu Iosafatŭ; Iosafatŭ născu Ioramŭ, și Ioramŭ născu pre Ozia.⁹Iară Ozia născu Ioathamŭ; Ioathamŭ născu Ahaz, și Ahaz născu pre Ezekia.¹⁰Ezekia născu Manaasi, Manaasi născu pre Amonŭ; și Amonŭ născu Iosia.¹¹Iară Iosia născu pre Iehonia, și frațĭlĭi a luĭ în timpulŭ mutăreĭ la Babilonŭ.¹²Iară după mutarea la Babilonŭ, Iehonia născu pre Salathielŭ, și Salathielŭ născu pre Zorovavelŭ.¹³Iară Zorovavelŭ născu Abiudŭ; Abiudŭ născu Eliakimŭ, și Eliakimŭ născu pre Azorŭ.¹⁴Azorŭ născu Sadokŭ; Sadokŭ născu Akimŭ, șii Akimŭ născu pre Eliudŭ.¹⁵Iară Eliudŭ născu pre Eleazarŭ; Eleazarŭ născu Matthanŭ, și Matthanŭ născu pre Iacovŭ.¹⁶Iară Iacovŭ născu pre Iosifŭ bărbatŭlu a le Marie, din care s’ născu Iisusŭ çe s’ḑiçe Christosŭ.¹⁷Tute generațiunile de la Avraamŭ până la Davidŭ, sŭntu pas‐prĕ‐ḑéçe generațiunĭ; Și de la David până la mutarea în Babilonŭ sŭntu pas‐prĕ ḑéçe generațiunĭ: și de la mutarea în Babilonŭ până la Christosŭ sŭntu pas‐prĕ-ḑéçe generațiuni.¹⁸Iară nascerea luĭ Iisusŭ Christosŭ ași fu: După çe s’isusi muma a lui Maria cu Iosifŭ, înainte ca nĕșĭ să s’împreună, se află gréuă de Sântulŭ Duhŭ.¹⁹Și Iosifŭ bărbatŭlu a lĭeĭ, care era unŭ omŭ dreptu și nu vrea s’lĭ facă vĕr‐nŭ reŭ, s’mintui s’o alasă ascumta.²⁰Ma cându elŭ avea aeste în mintea‐lĭ, écă anghelŭlu a Domnuluĭ’lĭ se spuse în v̄isŭ, și lĭ ḑisé: Iosife hilĭlu alŭ Davidŭ, s’ nu țĭ hibă frică s’ lĭéi pre Maria mulĭérea a ta; că açelŭ çe este tru nĕsă, este din Sântulŭ Duhŭ.²¹Și va s’ nască hilĭŭ, și va s’ ’lĭclĭemĭ numa a luĭ Iisusŭ; că elŭ va s’ ascapă popululŭ a luĭ de pecatele lorŭ.²²Iară aeste tute s’ féçeră, tra să s’ împlinéscă açea çe s’ are ḑisă di Domnulŭ prin profetŭlu care ḑiçe:²³Ecă virghina va s’ armână gréuă și va s’ nască hilĭŭ și va s’ lĭ clĭémă numa luĭ Emanuilŭ, care însemnéḑă Dumneḑeŭlu cu noĭ.²⁴Și după çe se sculă Iosifŭ din somnu féçe cumŭ lĭ dimăndă anghelŭlu și ’șĭ luă mulĭérea sa.²⁵Și nu o cunoscŭ până cândŭ născu hilĭlu a lĭeĭ açelŭ d’ întăn̄iu faptu, și îlĭ clĭemă numa Iisusŭ.

¹După çe s’ născu Iisusŭ în Bithleemŭ a Iudeilĭeĭ, în ḑilele a amirăluĭ Erodŭ, écă Maghĭ de la rĕsărîtŭ veniră la Ierusalimŭ, ḑicêndaluĭ:²Iu éste născutŭlu amiră a Iudeilorŭ? Că îlĭ veḑumŭ stéua la rĕsăritu, si vinemŭ s’ nĕ înclinămŭ a luĭ.³Ma cândŭ amirălu Erodŭ avḑi aeste, s’cutremură, și tutŭ Ierusalimŭlu cu nĕsŭ.⁴Și decara adună pre tuțĭ Arhiereilĭi și Cărturarĭlĭi a poporuluĭ, lĭ întrebă, iŭ éste să s’ nască Christolu.⁵Iară elĭ îlĭ ḑiseră: în Bithleemŭ a Iudeilĭeĭ; că așițe este scriată de câtrĕ profetŭlu.⁶Și tine Bithleeme locŭlu a luĭ Iuda di cu totŭ nu escĭ cama m̄ică tru domnitorĭlĭi a luĭ Iuda; că de tine va s’iasă unŭ conducĕtorŭ, care va s’ pască poporulŭ a m̄eu Israil.⁷Atunçea Erodŭ clĭemândaluĭ ascumta maghĭlĭ, s’înveță ghine di la nĕșĭ, timpulŭ cându s’ veḑu stéua.⁸Și cândŭ lĭ petrecu în Bithleemŭ lĕ ḑise: Duceți vĕ și întrebațĭ ghine tră natŭ; și decara s’lŭ aflațĭ, s’m̄ĭ dațĭ tru scire, tra s’me ducŭ și eŭ s’lĭ me înclĭnŭ a luĭ.⁹Iară açelĭ decara ascultară amirălu, s’duseră; și écă stéua, care veḑură la rĕsăritŭ, m̄iergea di ’naintea lorŭ, până çe vine și stătu de asupra locŭluĭiú era natŭlu.¹⁰Și cându veḑură stéua s’bucurară vĕrtosŭ, cu bucurie mare.¹¹Și venindaluĭ în casă aflară natŭlu cu mă‐sa a luĭ Maria. Și caḑură și îlĭ se înclĭnară și desclĭseră thesaurire a lorŭ, și îlĭ déderă darurĭ, malamă livanŭ și smirnă.¹²Și după çe lĕ se spuse în v̄isŭ tra s’ nu s’ tórnă la Erodŭ, s’ duseră tru locŭlu a lorŭ pe tru altă cale.¹³Decara inșiră nĕșĭ, éca anghelŭ a Domnuluĭ se spune în v̄isŭ a luĭ Iosifŭ și îlĭ ḑiçe: Scólă‐te, lĭa feciorŭlu și muma luĭ și fugĭ în Egiptu, și arĕmâne acolo, până s’țĭ ḑicŭ eu; că Erodŭ va s’ caftă feciorŭlu tra s’lu chéră.¹⁴IarăIosifŭse sculă, ’șĭ luă feciorŭlu și muma luĭ nóptea, și fugi în Egiptu.¹⁵Și arĕmase acolo până la mórtea luĭ Erodŭ, tra să se împlinéscă çe era ḑisă di Domnulŭ prin profetŭlu, care ḑiçe: Din Egiptu îm̄ĭ chemaĭ hilĭlu a m̄eu.¹⁶Atunçea Erodŭ cândŭ veḑu, că fu arĕsŭ de câtrĕ maghilĭi, s’nări vêrtosŭ, și petrecu de vătámară tutĭ feciorĭlĭi çe era în Bithleemŭ, și în tute locurĭle de avĕrliga luĭ, de la doi an̄ĭ și înghiosŭ, după timpulŭ çe luă tru scire de la maghĭ.¹⁷Atunçea s’implini açea çe s’ are ḑisă de câtrĕ profetulŭ Ieremia care ḑiçe:¹⁸Bóçe s’ avḑi în Rama, diperare, plângére și ohtare multă Rahila ’șĭ plânge pre hilĭi a lĭeĭ, și nu vrea să s’asbună, că nu sŭntumalŭ.¹⁹Iară după çe muri Erodŭ, écă anghelŭ a Domnuluĭ se spune în v̄isŭ a lui Iosifŭ în Egiptu,²⁰Și ’ly ziçe; Șcólă‐te, lĭa feciorŭlu și muma luĭ, și du te tru locŭlu a luĭ Israil; că muriră açelĭ çe căfta bana a feciorŭluĭ.²¹Și elŭ se sculă, luă feciorŭlu și muma luĭ și vine tru locŭlu a luĭ Israil.²²Ma cândŭ avḑi că Archelau domnește ĭn Iudea în locŭlu a tată‐sui Erodŭ, ’lĭ fu frică să se ducă acolo: și luândaluĭ scire în v̄isŭ, fugi în parțile a Galileilĭeĭ.²³Și după çe vine, locui în çetatea care s’ ḑiçe Nazaretŭ, ca să se împlinească çe fu ḑisă prin profețĭ, că Nazarianŭ va să s’ clĭémă.

¹In açéle ḑile vine Ioanŭ Botezătorulu,²și predica în deșertulŭ a Iudeilĭeĭ și ḑiçea: Tunusițĭ‐vĕ, că s’ aprochie amirărilĭea din çerŭ.³Că aestŭ éste açelŭ tră care are ḑisă profetŭlu Isaia care ḑiçe: Bóçea a unuĭ çe strigă în deșertŭ îndrégețĭ calea Domnuluĭ, îndrépte façețĭ carările a lorŭ.⁴Iară aestŭ Ioanŭ și avea veștimêntulu di perĭ de cămilă și çingătóre de chéle, de avêrliga di cópsele a luĭ; și hrana luĭ era locuste și miére agră.⁵Atunçea inșiea la elŭ Iersŭalimŭlu și tută Iudea.⁶Și tute părțile de avĕrliga a Iordanuluĭ; și s’boteza de nĕsŭ în Iordanŭ și ’șĭ spunea pecatele lorŭ.⁷Și cându veḑu că mulțĭ din Fariseĭ și Sadukeĭ v̄inu la bôtezarea luĭ lĕ ḑise: Pulĭ de nepărtică; care vĕ spuse tra s’fugițĭ de orghia çe are s’v̄ină?⁸Façețĭ cara fructe axiĭ de tunusire.⁹Și s’nu vĕ minduițĭ s’ḑiçețĭ cu mintea vóstră; că tată avemŭ pre Avraamŭ; că eŭ vĕ ḑicŭ: că Dumneḑeŭ póte să scólă hilĭi a luĭ Avraamŭ și din chețrile aeste.¹⁰Că écă și țupata șéde la rĕdăçina a arborilorŭ; Tr’açea içido pomŭ çe nu façe pomŭ bunŭ s’talĭe și s’aruncă în focŭ.¹¹Eu vĕ bôteḑŭ cu apă tră tunusire; ma açelŭ çe v̄ine după mine, este cama putérnicŭ de câtŭ mine, și a cuĭ eu nu escuaxiu tra s’lĭ ținu încălțămintele; aestŭ va s’vĕ botéḑă cu Duhu Sântu și cu focŭ.¹²Elŭ are lupată în măĭnĭle a luĭ, și va s’cură arghia luĭ, și va s’adună grănŭlu a luĭ tru grănarŭ, iară palĭele va s’le ardă cu focŭ neastimtŭ.¹³Atunçea Iisusŭ vine din Galilea la Iordanŭ cătrĕ Ioanŭ, tra să s’bôtéḑa de nĕsŭ.¹⁴Ma Ioanŭ, ilŭ ținea și’ lĭ ḑiçea: eŭ prinde s’me bôteḑŭ de tine: și tine v̄in̄ĭ la mine?¹⁵Și Iisusŭ rĕspunse și ’lĭ ḑise: Lasă tora ca ași unzésce s’împlinimŭ içido îndreptate.¹⁶Și decară s’bôteḑă Iisusŭ înv̄ie eși din apă, și écă lĭ se desclĭseră çerurĭle, și veḑu Duhŭlu alu Dumneḑĕu, că s’depunea ca porumbu, venindaluĭ peste nĕsŭ.¹⁷Și écă s’ avḑi ună bóçe din çerurĭ çe ḑiçea: Aestu éste vrutŭlu a nieu hilĭu, la care avuĭ bună vrére.

¹Atunçea Iisusŭ fu dusŭ de cătrĕ Duhulu în deşertu, ca să s ’cărtéscă de către diabolŭ.²Și după çe agiună patru‐ḑĕçĭ de ḑile și patru‐ḑĕçĭ de nopțĭ, apoĭa ’lŭ luá fómea.³Atunçeas’ aprochie de nĕsŭ cărtitorŭlu și ḑise: Macă escĭ tine hilĭlu alŭ Dumneḑă, ḑi, tra să s’ facă pân̄ĭ aeste chețri.⁴Ma elŭ rĕspunse și ḑise: éste scriată că nŭ mașĭ cu pâne va s’ bănéḑă omŭlu, ma cu içido graiu çe iése din gura alu Dumneḑă.⁵Atunçea ’lŭ lĭa diabolŭlŭ,lŭ duçeîn sânta çetate, și’lŭ bagă pe aripa templuluĭ.⁶Și lĭ ḑiçe: Fure că escĭ hilĭlu alŭ Dumneḑă aruncă te înghiosŭ, câ éste scriată; că va s’ dimândă a Anghelorn a luĭ, tră tine, și va s’ te pórtă pe măn̄ĭ, tra s’nu țĭ agudescĭ ciciorŭlu a teu di cheatră.⁷Iisusŭ lĭ ḑise a luĭ: Scris este iară. S’nu cărtesci Domnulŭ Dumneḑeŭlu a tĕu.⁸Apoia iară lŭ lĭa diabolŭlu, lŭ duçe pe unŭ munte multu ’naltŭ, și lĭ spune tute amirărilĭle a lumilĭeĭ și gloria lorŭ.⁹Și lĭ ḑiçe: aeste tute va s’țĭ le dau, ma s’caḑĭ s’te înclĭn̄ĭ la mine.¹⁰Atunçea Iisusŭ ’lĭ ḑiçe: Fugĭde aóSatana; că éste scriată: „la Domnulŭ Dumneḑĕlu a tĕŭ va s’t’ înclĭn̄ĭ, și mașĭ pre nĕsŭ va s’adorĭ“.¹¹Atunçea diabolulŭ lŭ alăsă, și écă anghelĭ s’aprochiară și îlĭ servia.¹²Iară cândŭ avḑĭ Iisusŭ că Ioanu s’predéde, s’trapse în Galilea.¹³Și alăsândaluĭ Nazaretŭlu, vine și locui în Capernaumŭ ningă amare, la sinorĭledeZabulonŭ și Neftalimŭ.¹⁴Ca să se împlinéscă, çe era ḑisă de cătrĕ profet lu Isaia, care ḑiçe:¹⁵Locŭlŭ alŭ Zabulonŭ și locŭlu alŭ Neftalimŭ, pe cale de amare, dincolo di Iordanŭ, Galilea ginților.¹⁶Poporulŭ açelŭ çe ședea în întunérecŭ, veḑu mare lum̄ină; și açelorŭ çe ședea în locŭlu și în umbra a moartelĭeĭ, lĕ se déde lum̄ină.¹⁷De atunçea Iisusŭ înçepu să predică și s’ḑică: Tunusiți‐vĕ, că s’aprochie amirăriliea din çerŭ.¹⁸Și imnândaluĭ Iisusŭ pe ning’amarea Galileilĭeĭ, veḑu doĭ frațĭ Simon çe s’numesce Petru, și Andreĭ fratele a luĭ, aruncândaluĭ mréja tru amare, (că era pescarĭ).¹⁹Și ’lĕ ḑiçe: venițĭ după mine și va s’vĕ facŭ pescarĭ de ómenĭ.²⁰Și de‐ună‐óranĕșĭlasară mrejele, și s’duseră după elŭ.²¹Și trecêndaluĭ de acolo cama năinte, veḑu alțĭ doĭ frațĭ Iacovŭhilĭlual Zevedeŭ, și Ioanŭ fratele a luĭ în luntre, deadunŭ cu Zevedeŭ tatălŭ a lorŭ, iu ’șĭ îndregea mrejele a lorŭ, și’lĭ clĭemă.²²Iară elĭ de ună óră alăsară luntrea și tatălŭ a lorŭ, și s’duseră după nĕsŭ.²³Și străbătu Iisusŭ tută Galilea, învețândŭ în sinagogele a lorŭ, și predicândaluĭ vanghelĭlu a amirărilĭeĭ, și vindecăndŭ orĭ çe lăngóre și neputére în poporŭ.²⁴Și s’avḑĭ scirea di nĕsŭ în tuta Siria, si lĭ aduseră pre tuțĭ açelĭ çe era rĕu, și acățațĭ de diferite lângorĭ și pedépse, și açelĭ demonisațĭ, și lunatiçĭ și olugĭ și’lĭ vindecă.²⁵Și s’duse după nĕsŭ poporŭ multŭ din Galilea și din Decapole, din Ierusalimŭ, din Iudea, și din ’naparte de Iordanŭ.

¹Și căndŭ veḑuIisusŭpoporŭ multá, se alină pe munte. Și după çe șeḑu elŭ, s’aprochiară de nĕsŭ discipulĭi a luĭ.²Șielŭdesclĭise gura luĭ, și lĭ’nveța ḑicândaluĭ:³Fericițĭ sŭntu açelĭ orfanĭli cu duhŭlu că a lorŭ éste amirărilĭea çerurilorŭ.⁴Fericițĭ sŭntu açelĭ çe plângu că elĭ va sa s’asbună.⁵Fericițĭ sŭntu açelĭ blânḑilĭ că elĭ va s’moștenésca locŭlu.⁶Fericițĭ sŭntu açelĭ çe au fóme și séte tră dreptate că elĭ va să se satură.⁷Fericițĭ sŭntu açelĭ miluoșĭhi că elĭ va să s’miluéscă,⁸Fericițĭ sŭntu açelĭ curațĭlĭi cu inimă că elĭ va s’védă pre Dumneḑeŭ.⁹Fericițĭ sŭntu açelĭ făcătorĭlĭi de îmbunare, că elĭ va sa s’clĭémă hilĭ alŭ Dumneḑeŭ.¹⁰Fericițĭ sŭntu açelĭ avinațĭlĭi tră dreptate, că a lorŭ éste amirărilĭea çerurĭlor.¹¹Fericițĭ hițĭ cândŭ vĕ îngiură, și v’avină, și vĕ ḑicŭ içido graiu rĕu contra vóstră cu minciună tră mine.¹²Bucurațĭ‐vĕ și alegrațĭ‐vĕ, că mare éste plata vóstra în çerurĭ; că ași asgoniră profetĭlĭi înainte de voĭ.¹³Voĭ hițĭ sarea locŭluĭ; ma s’fure că sarea s’asparge cu çe va să s’insară? Nu face tră çeva, de câtŭ s’hibă aruncată afóră, și călcată de ómen̄ĭ.¹⁴Voĭ hițĭ lum̄ina lumilĭeĭ; çetatea çe stă pe munte nu póte ca să se ascundă.¹⁵Niçĭ nu aprindu căndila și o bag sum șinicŭ, ma pe șindanŭ și luminéḑă a tutulorŭ çe sŭntu în casa.¹⁶Așa s’lum̄inéḑá lum̄ina vóstră di’naintea ómen̄ĭlorŭ, ca s’védă nĕșĭ faptele a vóstre açéle bune, și să glorifică Tatălŭ a vostru açelŭ din çerŭ.¹⁷S’nu minduițĭ că eu am venită s’aspargŭ, legea ică profețĭlĭi; n’am venită s’ aspargu ma s’împlinescu.¹⁸Că de alihea vĕ dicŭ: până cândŭ s’trécă çerŭlu și locŭlu, ună iota ică ună chicută nu va s’trécă de lege, până cându să s’facâ tóte.¹⁹Tr’açea açelŭ çe va s’aspargă ună de ca ma‐m̄içĕle aeste dimândăciunĭ, și va s’invéță ómenĭlĭi ași, ma m̄icŭ va să s’ clĭémă tru amirărilĭea çerurĭlorŭ; ma açelŭ çe va s’ facă șiva s’învéța, açelŭ mare va să s’clĭémă tru amirărilĭea cerurĭlor.²⁰Că vĕ ḑicŭ: S’nu trecure îndreptatea vóstră cu multŭ pre açea a Cărturarĭlorŭ și a Fariseilor, nu va s’întrațĭ în amirălĭea din cerŭ.²¹Avḑitŭ că s’ ḑise a străușĭlorŭ: s’ nu vatăm̄ĭ; că care vatămă este stepsitŭ la giudecată.²²Iară eu vĕ ḑicŭ: că care çido çe s’ nirésce pre frate sĕŭ fără dreptŭ, éste stepsitŭ la giudecată. Și açelŭ çe va s’ḑică afrate‐sĕu: Racá va s’hibă stepsitŭ la adunare. Și care va s’ḑică glarŭ, stepsitŭ va s’hibă în gheena focŭluĭ.²³Tr’açea s’ aduțéreșĭ darŭlu a tĕu la altarŭ, și acolo ’țĭ aduçĭ aminte că frate‐tĕu are çeva contra ta,²⁴Alasă‐țĭ acolo darŭlu, înaintea altarŭluĭ, șî du‐te îmbunéḑă‐te cama năinte cu frate‐tĕu și atunçea tórn te și dățĭ darŭlu.²⁵Imbuné ă‐te curêndŭ cu contrarŭlu a tĕu, până cândŭ esci în cale cu nĕsŭ; ca s’nu te da contrarŭlu a tĕu la giudecatorŭlu, și giudecătorŭlu s’ te da la servitorŭlu, și s’te aruncă tru înclĭisóre.²⁶Dealihea ’țĭ ḑicŭ, că nu va s’eșĭ d’acolo, până cândŭ s’plătescĭ și açelŭ din urmă aspru.²⁷Avḑitŭ că s’avu ḑisă a străușĭlorŭ: s’nu curvesci;²⁸Iară eu vĕ ḑicŭ: că içeomŭçe ’șĭ aruncă oclĭlĭi pe muliére cu dorință tra s’o aibăaçelŭféçe curviliea cu nĕsă tru inima luĭ.²⁹Și fure că oclĭulŭ a tĕŭ açelŭ dreptŭ te scandalisésce, scóte‐lŭ și arucă‐lŭ de la tine; că, cama ghine éste tră tine s’ chéră unŭ din membrele a tale, de câtŭ trupŭlu a tĕu întregŭ, să s’aruncă în gheenă.³⁰Și s’ fure‐că mâna ta açea îndrépta te scandalisésce, talie‐o și aruncă‐o de la tine; că, cama ghine,éstesă ți chéră unŭ din membrele a tale, de câtŭ trupŭlu a teŭ întregŭ să s’aruncă în gheenă.³¹S’are ḑisă iară: că, açelŭ çe ’șĭ alasă mulĭérea, s’ lĭ da carte de despărțire;³²Ma eu vĕ ḑicŭ: că açelŭ çe va ’șĭ alasă mulĭérea sa afară di lucru de curvilĭe, o face să curvéscă; și açelŭ ce lĭa mulĭére alăsată curvésce.³³Iară avḑitŭ că s’are ḑisă a străușĭlorŭ, s’nu aspargi giurâmintulŭ, ma s’daĭ a Domnuluĭ giurămintele a tale.³⁴Iară eu vĕ ḑicŭ: s’ nu vĕ giurațĭ de cu totaluĭ; niçi pre çerŭ că éste thronŭlu alŭ Dumneḑă:³⁵Nicĭ pre locŭ, că éste așternutŭlu a a ciciórĕlorŭ a luĭ; niçi pre Ierusalimŭ că éste çetatea a marĕlui amiră.³⁶Niçi pre capŭlu a tĕu nu giură, că nu poțĭ s’façĭ niçi un perŭ albu ică laiu.³⁷Ma sborŭlu a vostru s’ hibă: Da, da, și Nu, nu; că açea çe éste cama multu de aestă, éste de la açelŭ rĕu.³⁸Aveți avḑită că s’are ḑisă: oclĭu tră oclĭu și dinte tră dinte.³⁹Iară eu vĕ ḑicŭ: s’nu stațĭ în fața a urítuluĭ. Ma s’fure că țĭ da çineva pliscută pe fața ta îndréptă, șuță‐lĭ și alantă.⁴⁰Și açeluĭ çe va s’ giudecă cu tine, și s’ țĭ lĭa mantaua a ta;⁴¹alasă‐lĭ și înveștimêntulŭ. Și açelŭ çe va s’ te lĭa angarie unŭ milĭu, du‐te cu elŭ dóŭĕ.⁴²Açelui çe caftă de la tine, dă‐lĭ. Și nu te trage, de la açelŭ çe va să se împrumută de la tine.⁴³Avḑitŭ că s’ are ḑisă: s’ vreĭ aprópele a tĕu și s’urĕsci neóspele a teu.⁴⁴Ma eu vĕ ḑicŭ: s’ vrețĭ neóspețĭlĭi a voștri; dațĭ urăciunĭ açelorŭ çe vĕ blastemă; façețĭ ghine açelorŭ çe vĕ urĕscu, și rugațĭ‐vĕ tr’ açelĭ çe vĕ facŭ rĕu, și v’ agonescŭ.⁴⁵Ca s’ hițĭ hilĭi a Tatăluĭ a vostru din çerŭ; că Elŭ da sórĕle a luĭ tră rĕĭ și tră bun̄ĭ, și da plóie tră drepțĭ și nedrepțĭ.⁴⁶Că, ma s’ vrețĭ açelĭ ce vĕ vorŭ, çe plată va s’ avețĭ? Nu facŭ și vameșilĭi tutu açea?⁴⁷Și s’ fure că salutațĭ mașĭ pre frațilĭi a votșri çe cama multu façețĭ? Nu facŭ și vameșilĭitutŭași?⁴⁸Hițĭ atunçea perfecțĭ precum éste perfectŭ și Tatălŭ a vostruaçelŭdin çerŭ.

¹Luațĭ aminte s’ nu façețĭ eleimosinea vóstră d’ inaintea ómenĭlorŭ, ca s’ hițĭ veḑuțĭ de nĕșĭ; ică nu, nu va s’avețĭ plată de la Tatălŭ a vostru, açelŭ din çerurĭ.²Tr’ açea cândŭ façĭ eleimosinea, s’ nu trompeteḑĭ d’ inaintea ta, cum facŭ ipocrițĭlĭi în sinagóge și pe tru călĭurĭ, tra s’ hibă alăvdațĭ de ómen̄ĭ. De alihea vĕ ḑicŭ, că ’și au plata lorŭ.³Iară tine cândŭ façĭ eleimosinea, s’ nu scibă mâna ta stânga, çe façe îndrepta ta.⁴Ca s’ hibă eleimosinea ta pe ascumta; și Tatălŭ a tĕu çe vede ascumtișa’uĭ, e’ ŭ va s’ți p’ătéscă pe față.⁵Și cândŭ te rogĭ, s’nu hiĭ ca ipocrițĭlĭi: cá a lorŭ le p’açe să se rógă stândalui în sinagóge, și pe tru cohiurĭle a călĭuriorŭ tra s’ hibă veḑuțĭ de ómen̄ĭ. Dea’ihea vé ḑicŭ că ’șĭ au plata lorŭ.⁶Ma tine cândŭ te rogĭ întră în camera ta, și după çe înclĭḑĭ ușa ta, rógă‐te a Tatăluĭ a tĕu açeluĭ de ascumta; și, Tatálŭ a tĕu care véde pe ascumtișaluĭ va s’ți plătéscă pe față.⁷Iară cândŭ vĕ rugațĭ s’nu ḑiçețĭ graie multe ca păngângĭlĭi; că a lorŭ lĕ se pare că cu multele a lor graie va s’hivă avḑițĭ.⁸Tr’açea s’nu le unzitĭ a lorŭ; că scie Tatălŭ a vostru d’açea çe avețĭ lipsă, nainte ca voĭ s’căftațĭ de la Elŭ.⁹Iară voĭ ași s’vĕ rugațĭ: Tatălŭ a nostru care esci în çerŭ, să se sânțéscă numa ta,¹⁰S’v̄ină amirărilĭea ta; s’facă vrérea ta după cumŭ în çeru, ași și pre locŭ.¹¹Pănea nóstră, açea de tute ḑi ele, dă‐ne‐o a nóuĕ astăḑĭ.¹²Și nĕ lĭ értă stepsurĭle a nóstre, după cumŭ și noĭ lĭertămŭ, a stepsițĭlorŭ a nostrorŭ.¹³Și nu nĕ du tru cârtire, ma ascapă‐nĕ de açelŭ rĕu. Că a ta este amirărilĭea și putérea și gloria în ete, amin.¹⁴Că s’ éste că lĭertațlĭ a ómen̄ĭlorŭ stepsurĭle a lorŭ, va s’ vĕ lĭérta și a vóuĕ Tată ŭ a vostru açelŭ din çerŭ.¹⁵Ma s’ fure că voĭ nu lĭertațĭ a ómenĭlorŭ¹⁶stepsurĭ ea lorŭ niçi Tatălŭ a vostru va s’lĭiértă stepsurile a vóstre. Și cândŭ agiunațĭ, s’ nu hițĭ ca ipocrițĭlĭi înverinațĭ; că elĭ aspargŭ fațele a lorŭ, tra s’ lĭ védă ómen̄ĭ ĭi că agiună. Dealihea vĕḑiçŭ, că ’șĭ au luată plata lorŭ.¹⁷Ma tine cândŭ agiunĭ, ungețĭ capŭlu și spélă‐țĭ fața.¹⁸Tra s’ nu hiĭ veḑutŭ de ómenĭ că agiunĭ, ma de la Tatălŭ a tĕu, care éste ascumta; și Tatălŭ a tĕu care véde pe aseumtișaluĭ, va s’ țĭ p’ătéscă pe față.¹⁹Nu v’adunațĭ v̄istére peste locŭ, iu mulĭița și arugina le sparge, și iu furĭlĭi le sapă și le fură.²⁰Ma adunațĭ vĕ v̄istére în çerŭ, iu niçi mulĭița, niçi a rugina le asparge, și iu furĭlĭi nu sapă niçi le fură.²¹Că iu éste v̄isterea vóstră, aco o va s’ hibă și inima vóstră.²²Căndila a trupŭluĭ éste oclĭulŭ; s’ fure că oclĭulŭ țĭ éste bunŭ, tutŭ trupŭlu atĕu va s’ țĭ hibă lum̄inatŭ.²³Ma s’fure că oclĭu ŭ țĭ éste rĕu, tutŭ trupŭlu va s’țĭ hibă întunecatŭ. Ma cândŭ um̄ina çe ésteîn tine éste întunérecŭ, întunérecŭlu câtŭ va s’hibă?²⁴Vêrnu nu póte să servéscă a doĭ domnĭ; că ică unŭ u va s’lu urască și alantŭ va s’lŭ va, ică de unŭ u va s’ aichéscă, și a antu nu va s’ va s’lu védă. Nu putețí să servițĭ la Dumneḑĕu și la Mamona.²⁵Tr’açea vĕ ḑicŭ: nu vĕ minduițĭ tră bana vóstră, çe va s’ mâncațĭ și çe va s’ bețĭ; niçi tră trupŭlu a vostru cu çe va s’ vĕ învéscețî. Par‐că nu éste bana a vóstră cama multŭ de câtŭ hrana, și trupŭlu d’învéscerea?²⁶Mutrițĭ pulĭi din çerŭ, că nu sémenă, niçi séçeră, niçi adună tru grănarŭ, și Tatălŭ a vostru din çerŭ îlĭ hrănésce. Par‐că nu hițĭ voĭ cama multŭ de câtŭ aeștĭ?²⁷Și care din voi cu minduirea luĭ póte s’adavgă unŭ cotŭ la stătura luĭ?²⁸Și tra ’nvescére çe vĕ minduițĭ? Mutrițĭ crinĭlĭi a câmpuluĭ cumŭ crescŭ; nu s’ curmă nici torcŭ.²⁹Ma vĕ ḑicŭ că niçi Solomonŭ în tută gloria luĭ, nu s’ învescu ca unŭ de aeștĭ.³⁰Și s’ fure că iar ba câmpuluĭ çe astăḑĭ éste și mâine s’ aruncă în cirépŭ, Dumneḑĕu ași o ’n’ vésce, nu cu multŭ cama multŭ voi cu puțină credință?³¹Și ași nu vĕ minduițĭ și s’ ḑiçețĭ; ce va s’ mâncămŭ? ică çe va s’ bemŭ? ică cu çe va s’ nĕ ’nvéscemŭ?³²Că aeste tute pângăn̄ĭlĭi le caftă. Că Tatălŭ a vostru açelŭ din çerŭ scie că avețĭ lipsă de tute aeste.³³Ma căftațĭ cama năinte amirărilĭea luĭ Dumneḑĕu și ’ndreptatea luĭ, și tute alante va s vĕ se adavgă.³⁴Și ași nu vĕ minduițĭ tră mâine; că ḑiua de mâine va s’ aibă ea căștigă tră lucrele a lĭeĭ. Dure‐lĭ éste a ḑiulíeĭ rĕulu a lĭeĭ.

¹Nu giudecațĭ tra s’nu hițí giudecațí. Cá cu çe giudecatá giudecați, cu açea va s’hițí giudecațĭ; și cu çe mesură mesurațî cu açea va s’ vé se mesurá.³Și de çe palĭlu di tr’ oclĭulŭ a frateluĭ tĕŭ ’lŭ veḑĭ, și grenda di tr’ oclĭulŭ a tĕŭ nu o duchescĭ?⁴Ică cumŭ va lĭ ḑiçĭ a frate‐tuĭ; Alasă să‐țĭ scotŭ palĭlŭ di tr’ oclĭu, și écă grenda este tr’ oclĭulŭ a tĕŭ?⁵Ipocrite, scóte cama nâinte grenda di tr’ oclĭulŭ a tĕŭ, și atunçea va s’veḑĭ să scoțĭ palĭlu di tr’ oclĭulŭ a frateluĭ tĕŭ,⁶S’ nu dațĭlucrusâmtu la cân̄ĭ niçi s’arŭcațĭ mărgăritarĕle a vóstre înaintea porçilorŭ, tra s’ nu le calcă cu ciciórĭle, și s’tórnă de vĕ arupŭ.⁷Çérețĭ și va s’ vĕ se da; căftațĭ și va s’ aflațĭ; bătețĭ la ușe și va s’ vĕ se desclĭdă.⁸Că açelŭ çe çére lĭa; și care caftă află; și açeluĭ çe bate, îlĭ se desclĭde.⁹Care din voi este omŭlu açelŭ çe, s’ fure că hi ĭu sĕu îlĭ caftă pâne s’lĭ da chétră?¹⁰Ică s’ fure că îlĭ caftă pescu, s’ lĭ da șérpe?¹¹Ma că voĭ care hițĭ rĕĭ scițĭ s’ dațĭ la hilĭi a voștri darurĭ bune, câtŭ cama multŭ Tatălŭ a vostru açelŭ din çerŭ va s’ da darurĭ bune la açelĭ çe caftă de la Elŭ?¹²Tr’ açea tute câte vrețĭ s’ vĕ facă ómenĭlĭi a vóuĕ, façețĭ și voĭ a lorŭ ași, că aestă éste legea și profețĭlĭi.¹³Intrațĭ pe tru pórta açea strimtă, că mare éste pórta și largă éste calea çe duçe la cherire; și mulțĭ sŭntu açelí çe trecŭ pe tru nĕsă.¹⁴Ma strimtă éste pórta și îngustă este calea, care duçe tru bană, și puțin̄ĭ sŭntu açelĭ çe o află.¹⁵Aferițĭ‐vĕ de profețĭlĭi açelĭ minciunoșĭ, carĭ v̄inŭ câtrĕ voĭ învescuțĭ cu stranĭe de óe, ma d’înăuntru sŭntŭ luchĭ arăchitorĭ.¹⁶Din pómele a lorŭ va s’ lŭ cunóscețĭ. Póte s’adună de la schin̄ĭ auă, și de scalĭe hiçe?¹⁷Ași içi‐do arbore bunŭ, façe póme bune; iará arborĕle putredŭ façe póme réle.¹⁸Nu póte unŭ arbore bunŭ s’ facă póme réle, niçi iară unŭ arbore putredŭ, s’ facă póme bune.¹⁹Içi‐do arbore çe nu façe pomŭ bunŭ, s’ talĭe și s’aruncă în focŭ.²⁰Tr’açea din pómele a lorŭ va s’ lĭ cunóscețĭ.²¹Nu care‐çido ce m̄ĭ ḑiçe: Dómne Dómne, va s’ întră tru amirărilĭea çerŭluĭ, ma açelŭ çe façe vrérea a Tatăluĭ meŭ din çerŭ.²²Mulțĭ va s’ mĭ ḑică în açea ḑiuă: Dómne Dómne, nu profetisimŭ în numa ta, și nu scósemŭ demonĭ în numa ta, și in numa ta nŭ avemŭ faptă multe ciudiĭ?²³Și atunçea va s’lĕ spunŭ, că vĕr‐nă óră nu v’am cunoscută. Depărtațĭ‐vĕ de la minevoĭcare lucrațĭ fără de lege.²⁴Care‐çido ascultă aeste graie a méle și le façe, va s’lŭ unzescu cu unŭ bărbatŭ mintimenŭ, care ’şi adră casa pe chétră.²⁵Și căḑu plóea, și veniră rîurĭle și suflară vînturĭle, și bătură pe açea çasă, și nu căḑu, că themelĭlu era pe chétră.²⁶Și care‐çido ascultă aeste graie a méle şi nu le façe, va s’ lŭ unzescu cu unŭ bărbatŭ glarŭ, care ’sĭ adră casa pe arină.²⁷Și déde plóe, și viniră riurile, și suflară vinturĭle și déderă pre açea casă şi căḑu; și căderea lĭeĭ fu mare.²⁸Și fu că, cându fini Isusŭ aeste sbórĕ s’ciudusea poporulŭ de învĕțăturĭle a luĭ,²⁹çă lĭ ’nveța ca unŭ çe avea putére, și nu ca cărturarĭlĭi.

¹Cându s’ depuse de pre munte, s’ duse după nĕsŭ poporŭ multu.²Și écă unŭ leprosŭ vine, și se înclĭnă la elŭ ḑicêndu: Dómne s’ vrureșĭ, poțĭ s’ me curĭ.³Și tése mâna, déde de nêsŭ și ’lĭ ḑise: Voiu, cură te. Și truóră îlĭ se cură lepra.⁴Și ’lĭ ḑise Iisusŭ. Mutria s’nu spun̄ĭ a vĕr‐nuĭ, ma du‐te spune‐te la preftulŭ, și dă darŭlu çe are dimândată Moisi tră mărturia lorŭ.⁵Și cându întră Iisusŭ în Capernaumŭ s’ aprochie la elŭ unŭ sutașŭ, și lŭ ruga ḑicêndŭ:⁶Dómne servitorŭlu a m̄eŭ zaçe în casă paraliticŭ, și se pedepsésçe rĕu.⁷Și Iisusŭ lĭ ḑise a luĭ: eŭ va s’ v̄inŭ și va s’ lu vindecŭ.⁸Și sutașŭlŭ rĕspunse și ḑise: Dómne, nu escŭ axiu s’ mĭ întrĭ sum stréha mea; ma ḑi unŭ sborŭ și servitorŭlu a meu va să s’ vindecă.⁹Cá și eu eșcu omŭ sum ursită și am sum mine ostașĭ; și ḑicŭ aestuĭ: Du‐te și s’ duçe; și altuĭ: Vino, și v̄ine, și a servitorŭluĭ a meu: fă aestă și o façe.¹⁰Cândŭ avḑi Iisusŭ s’ miră, și ḑise açelorŭ çe venia după urma luĭ. Dealihea vĕ ḑicŭ, niçi la Israilŭ n’aflaĭ ahântă credință.¹¹Și iară vĕ ḑicŭ că mulțĭ va s’ vină de la răsăritŭ, și de la ascăpetat ŭ și va s’ șédă deadunŭ cu Avraamŭ, și cu Isaac, și cu Iaacovŭ tru amirărilĭea çerŭluĭ.¹²Și hilĭi amirărilĭeĭ va s’ hibă aruncațĭ tru întunérecŭlu açelŭ din afóră; acolo va s’hibă plângérea și scărcicarea dințilorŭ.¹³Și ḑise Iisusŭ a sutașŭluĭ: Du‐te, și după credință, la s’țĭ se facă. Și îlĭ se vindecă servitorŭlu de tru açea óră.¹⁴Și venindaluĭ Iisusŭ în casa luĭ Petru, veḑu sócra luĭ zăcută și hivrită.¹⁵Și o acață cu mâna, și o alasă hiévra; și se sculă și lĭ făçea serviciu.¹⁶Și cându întunecă, lĭ aduseră mulțĭ demonisațĭ și lĕ scóse duhurĭle cu unŭ graiŭ și tuțĭ açelĭ çe era rĕu îlĭ vindecă;¹⁷Tra să se împlinéscă açea çe s’are ḑisă de câtrĕ profetŭlu Isaia care ḑiçe; Elŭ luă neputerĭle a nóstre și purtă lăngorĭle a nóstre.¹⁸Și cându veḑu Iisusŭ poporŭ multu avĕrliga‐lĭ, lĕ dimândă s’m̄érgă ’naparte.¹⁹Atunçea ’lĭ s’aprochie unŭ cărturarŭ și ’lĭ ḑise: Invețătorule! orĭ iu va s’te duçĭ, după tine va s’v̄inŭ.²⁰Și Iisusŭ ’lĭ ḑise: vulpile au guvele a lorŭ; și pulĭi a çerŭluĭ cuibaire; ma hilĭlu a omŭluĭ, n’are iu să’șĭ apună capŭlu.²¹Iară unŭ altu din discipulĭi a luĭ ’lĭ ḑise;²²Dómne a lasă‐me cama năinte s’me ducŭ și s’îngropŭ tată m̄eŭ. Ma Iisusŭ lĭ ḑise: vino după mine, și alasă morțilĭ să’șĭ îngrópă morțilĭ a lorŭ.²³Și după çe întră elŭ în luntre, s’duseră după nĕșŭ discipulĭi a luĭ.²⁴Și écă cutrémurŭ mare s’féçe tru amare,²⁵în câtŭ luntrea s’învĕliĕa cu valurĭ, iară elŭ dorm̄ia. Și s’aprochiară discipulĭi a luĭ, de nĕsŭ, lŭ desceptară, și lĭ ḑiseră:²⁶Dómne ascapă‐nĕ că cherimŭ. Iarăelŭlĕ ḑise: că çe hițĭ fricoșĭo voicu puțină credință?²⁷Atunçea se sculă, încăcie vinturĕle și amarea, și s’féçe bunéță mare. Și ómenĭlĭi s’mirară ḑicêndaluĭ; çe omŭ este aestŭ că și vinturĭle și amarea lŭ ascultă?²⁸Cându trecu elŭ ’naparte la locŭlu a Ghergheseniloŭ, lŭ astălĭară doĭ demonisațĭ çe eșia de la mormințĭ,²⁹multu rĕĭ, în câtŭ vêr‐nŭ nu putea s’trécă pe tru açea cale. Și écă îlĭ strigară și ’lĭ ḑiseră:³⁰çe aĭ cu noĭ Iisuse hilĭlŭ alŭ Dumneḑĕ? Venișĭ aóçe înainte de timpŭ s’nĕ pedepsesci? Și era departe de elĭ ună turmă de porçĭ mulțĭ carĭ pășcea.³¹Și demon̄ĭlĭi lŭ ruga și lĭ ḑiçea: Ma s’nĕ scoțĭ, alasă‐nĕ s’ întrămŭ în turma de porçĭ.³²Și lĕ ḑise: Ducețĭ‐vĕ. Iară elĭ îeșiră și întrară în turma de porçĭ. Și écă tută turma de porçĭ se sălăghi din înălțime tru amare, și muriră tru apă.³³Și pecurarilĭi fugiră și vineră în çetate, și spuseră tute, și, açéle a demonisațĭlorŭ.³⁴Și éçă çetatea întrégă eși înaintea luĭ Iisusŭ, și çândŭ lŭ veḑură, lŭ rugară să s’depărtéḑă di tu sinorĭle a lorŭ.

¹Decara întră Iisusŭ în luntre, trecu și vine în çetatea luĭ.²Și écă ’lĭ aduseră unŭ paraliticŭ zăcutŭ în patŭ; și cându veḑu Iisusŭ credința lorŭ, ḑise a paraliticŭluĭ:³Bucură‐te hilĭu, ți se lĭértă pecatele. Și écă nescânțĭ din cărturarĭ ḑiseră cu mintea lorŭ: Aestŭ blastemă.⁴Și cându veḑu Iisusŭ minduirĭle a lorŭ ḑise:⁵Că çe voi minduițĭ urîtŭ în înimĕle a vóstre? çe este cama lișiorŭ s’ ḑicŭ: Țĭ se lĭértă pecatele, orĭ s’ ḑicŭ scólă‐te și îmnă?⁶Ma tra să scițĭ că, hilĭlu a omuluĭ are putére peste locŭ s’ lĭértă pecate, (atunçea ’lĭ ḑiçe a paraliticŭluĭ) scólă‐te lĭa țĭ pátŭlu, și du‐țĭ‐te acasă.⁷Șielŭse sculă și s’ duse acasă la nĕsŭ.⁸Cându veḑură ómen̄ĭlĭi s’mirară și măriră pre Dumneḑĕu, care déde a ómen̄ĭlorŭ ahtare putere.⁹Și cându trecu Iisusŭ pe acolo, veḑu unŭ omŭ că ședea la vamă, çare s’clĭema Matheu, și ’lĭ ḑise: v̄ino după mine; șiaçelŭse sculă și s’ duse după nĕsŭ.¹⁰Și fu că, cându elŭ ședea la mésă în casă, écă mulțĭ vameșĭ și pecătoșĭ viniră și șeḑurădeadunŭcu Iisusŭ și cu discipulĭi a luĭ.¹¹Ma Fariseilĭi cându veḑurăaeste, ḑiseră a discipulĭlorŭ a luĭ: De çe învețătorŭlu a vostru mâcă și bea cu vameșĭlĭi și cu pecatoșĭlĭi?¹²Iară Iisusŭ cându avḑi, lĕ ḑise: Nu au lipsă de ghiatru sănătoșĭlĭi maacelĭneputuțĭlĭi.¹³Și ași duçețĭ‐vĕ și învețațĭ çe éste; Milă voiu, și nu sacrificiu. Că n’am venită s’clĭemŭ drepțĭlĭ, ma pecátoșilĭi la tunusire.¹⁴Atunçea v̄inŭ la elŭ discipulĭi a luĭ Ioanŭ și ḑicŭ: Tră çe noĭ și Fariseĭlĭi agiunămŭ multŭ, și disçipulĭi a tĕĭ nu agiună?¹⁵Și Iisusŭ lĕ ḑise: Na‐că potŭ nuntașilĭi s’ hibă în jale, până cându éste cu nĕșĭ ginerĕle? Ma va s’ v̄ină ḑile cându ginerĕle va să s’lĭa de la elĭ, și atunçea va s’ agiună.¹⁶Vêr‐nŭ nu bagă pétecŭ noŭ pe stran̄iu veclĭu; că pétecŭlŭ trage de stran̄iŭ, și aruptura s’ face cama réuă.¹⁷Niçi bagă v̄inŭ noŭ în utre veclĭi, că alĭumtrea s’arupŭ utrele, și ași v̄inŭlŭ s’ vérsă și utrele cherŭ. Ma bagă v̄inŭ noŭ în utre noĭ, și amêndóuĕle se avéglĭe.¹⁸Pe cându elŭ sbura aeste câtrĕ nĕșĭ, écă unŭ îndregĕtorŭ vine, îlĭ se înclĭna și ḑiçea; Hilĭa mea acmu de curêndŭ muri ma v̄ino, bagă mâna pre nĕsă, și va să înv̄iéză.¹⁹Și se sculă Iisusŭ, și s’duse după nĕsŭ deadunŭ cu discipulĭi a luĭ.²⁰Și écă ună mulĭére çe lĭ cura sânge de doĭ sprĕ‐ḑéçe an̄ĭ, vine după nĕsŭ, și acăță póla a stran̄ĭluĭ a luĭ.²¹Că ’șĭ ḑiçea cu mintea‐lĭ: mași s’me acațŭ de póla luĭ și va s’ me vindecŭ.²²Ma Iisusŭ cândŭ s’ turnă și o veḑu ’lĭ ḑise: Hilĭe harăsié‐te credința ta te ascăpă: și s’ vindecă mulĭérea de tru açea óră.²³Și cândŭ vine Iisusŭ în casa a îndregĕtorŭluĭ și veḑu fluerătorĭlĭi și mulțimea çe făçea vrévă, lĕ ḑise:²⁴Trăgețĭ‐vĕ că féta nu muri, ma dórme; și ’șĭ arĕdea de nĕsŭ.²⁵Iară cându se scóse afóră mulțimea; întră elŭ, o apucă de mână, și se sculă féta.²⁶Și se respândi scirea preste tutŭ açelŭ locŭ.²⁷Și cându treçea Iisusŭ de acolo, s’duseră după nĕsŭ doĭ orghĭ, carĭ striga și ḑiçea; Milué‐nĕ o hilĭlu a luĭ Davidŭ.²⁸Și cându vine în casă, se aprochiară de nĕsŭ orghilĭ, și Iisusŭ lĕ ḑise: Credețĭ că potŭ s’ facŭ aestă?Elĭlĭ ḑiseră; Da, Dómne.²⁹Atunçea băgă mâna pe oclĭlĭ a lorŭ, și ḑise: La s’ vĕ se facă după credința vóstră.³⁰Și lĕ se desclĭseră oclĭilĭ. Și Iisusŭ lĕ dimândă severŭ și lĕ ḑise: Mutrițĭ ghine vêr‐nu s’nu scibă.³¹Ma elĭ eșiră și respăndiră scirea tră nĕsŭ peste tutŭ açelŭ locŭ.³²Și cându elĭ eșia, écă lĭ aduseră unŭ omŭ surdo‐mutŭ și demonisatŭ.³³Și după çe se scóse demonŭlu, mutŭlu, sburî; și se mirară ómen̄ĭlĭi, și ḑiçea; Vêr‐nă oră nu s’are veḑută ahtarelucruîn Israil.³⁴Iară Fariseilĭi ḑiçea: cu capŭlu a demon̄ĭlorŭ scóte demon̄ĭlĭi.³⁵Și străbătea Iisusŭ tute çetățile și hórele, și ’lĭ înveța în sinagogele a lorŭ, și predica văngheĭlu a amirărilĭeĭ, vindecândŭ orĭ çe lăngóre, și orĭ çe neputére la poporŭ.³⁶Și cându veḑu poporŭ multu, îlĭ se féçe m̄ilă de elŭ, că era dirinațĭ și rĕspăndițĭ, ca oile, çe n’au pecurarŭ.³⁷Atunçea ḑise a discipulĭlorŭ a luĭ: Seçerișŭlu este multu ma lucrătorĭlĭisuntŭpuțin̄ĭ³⁸Rugațĭ vĕ decară la Domnulŭ a seçerișĭluĭ, tra să scótă lucrătorĭ la seçerișŭlu a luĭ.

¹Și clĭemăIisusŭpre açelĭ doi‐sprĕ‐ḑéçe disçipulĭ a luĭ și le déde putéreasupraduhurĭlorŭ necurate, ca să le scótă, și s’vindecă içe‐do lăngóre și içe‐do neputére.²Iară numele açelorŭ doi‐sprĕ‐ḑéçe Apostolĭ sŭntu aeste; Açelŭ d’ntân̄iu Simon care s’ḑiçe Petru, și Andreĭlu, frate sĕŭ; Iacovŭ alŭ Zevedeŭ, și Ioanŭ fratele a luĭ;³Filipŭ și Bartholomeŭ; Thoma și Matheŭ, vameșŭlu; Iacovŭhilĭlualuĭ Alfeŭ, și Leveŭ care s’clĭemă Thadeu.⁴Simon cananitŭlu, și Iuda Iscariotŭlu, care și, îlŭ predéde.⁵Aestĭ doi‐sprĕ‐ḑéçe lĭ petrecu Iisusŭ și lĕ dimândă și le ḑise: In calea Gintelorŭ s’nu vĕ duçețĭ, și în çetate de Samaritenĭ s’nu întrațĭ.⁶Ma cama multu s’vĕ duçețĭ câtre oĭle cherdute a casălĭeĭ luĭ Israil.⁷Și tru duçére predicațĭ și ḑiçețĭ; că s’a prochie amirărilĭea din çerŭ.⁸Vindecațĭ pre lăngețĭ, curațĭ pre leproșĭ, [înv̄iațĭ pre morțĭ] și scótețĭ pre demon̄ĭ; dóră luatŭ, dóră s’dațĭ.⁹S’nu luațĭ malamă, niçi asime, niçi aramă, în brânele a vóstre.¹⁰Niçi trastu în cale, niçi dóuĕ stranie, niçi încălțăminte, niçi ciomĕgu, că lucrătorŭlu este axiu tră hrana luĭ.¹¹Și tru içe‐do çetate ică hóra întrațĭ întrebațĭ care éste acolo axiu; și arĕmânețĭ acolo, până cându să eșițĭ.¹²Și cându întrațĭ în casă salutațĭ‐o.¹³Și s’fure casa axiă, la s’v̄ină pacea vóstră pre nĕsă; ma s’fure că nu éste axiă, pacea vóstra să s’tórnă la voĭ.¹⁴Și s’ éste că çine‐va nu vĕ ascéptă, niçi ascultă sbórele a vóstre, la eșire din casă, ică din açea çetate, scuturațĭ pulberea de pe ciciórĭle a vostre.¹⁵Dealihea vĕ ḑicŭ, cama lișóră va s’hibă pedépsa în loculŭ a Sodomeĭ și a Gomoreĭ în ḑiua giudecățiĭ, de câtŭ în açea çetate.¹⁶Écă eu vĕ petrecŭ ca oĭ nolgica de luchĭ: Tr’açea s’hițĭ mintimen̄ĭ că nepărtiçĕle, și blânḑĭ ca porunghilĭ.¹⁷Aferițĭ vĕ de ómen̄ĭlĭi, că va s’vĕ preda la tribunale, și va s’vĕ bată çu svicile în sinagógele lorŭ.¹⁸Și va s’ hițĭ adușĭ tră mine înainte de Domnĭ și de amirăraḑĭ, tra mărturia dinaintea lorŭ, și a gintelorŭ.¹⁹Și cândŭ va s’vĕ preda, nu vĕ minduițĭ cum și çe va să sburîțĭ; că tru açea óra va s’ vĕ se da a vóuĕ çe,avețĭsă sburîțĭ.²⁰Că nu hițĭ voĭ carĭ sburîțĭ, ma duhŭlu a Tatăluĭ a vostru, care sburasce în voĭ.²¹Și frate pe frate va s’ da la mórte, și tată pre hilĭu, și fecĭorĭlĭi va să scólă contra părințilorŭ, și va s’lĭ vatămă.²²Și va să hițĭ urîțĭ de tuțĭ tră numa mea; açelŭ çe va s’aravdă până la finitŭ, açelŭ va s’ ascapă.²³Cându v’ agonescŭ de tr’ună çetate, fugițĭ la alantă, că dealihea vê ḑicŭ, nu va s’finițĭ çetățĭle luĭ Israil până cându s’ v̄ină hilĭlu a omŭluĭ.²⁴Nu éste discipulŭ cama mare de învețătorŭlu a luĭ, niçi servitorŭ cama mare de domnŭ‐seu.²⁵Dure ’lĭ éste a discipulŭluĭ să s’ facă ca învețătorŭlu a luĭ, și a servitorŭluĭ ca domnŭ‐sĕu. Fure că domnulŭ a casălĭeĭ ’lŭ clĭemară Veelzevulŭ,²⁶câtŭ cama multŭ pre açelĭ din casa luĭ? Tr’ açea s’nu vĕ hibă frică de elĭ; că nu éste çeva acoperitŭ care s’ nu descóperă, niçi ascunta care s’nu s’facă cunoscutŭ.²⁷Açea çe vĕ ḑicŭ eŭ la întunérecŭ, spunețĭ‐o la lum̄ină; și açea çe avḑițĭ la uréclĭe, predicațĭ‐o de pre case.²⁸Și s’nu vĕ aspĕriațĭ de açelĭ çe vatămă trupŭlu, ma sufletŭlu nu potŭ s’lu omóră. S’vĕ hibă frică cama multŭ, de açelŭ çe póte s’ chéră în gheenă și trupŭlu și sufletŭlu.²⁹Nu se vindŭ doĭ carabeĭ tră unŭ aspru, și niçi unŭ de nĕși nu cade peste locŭ fără vrérea a Părinteluĭ a vostru?³⁰Ma a vóuĕ și perĭlĭi din capŭ vĕ sŭntu numerațĭ.³¹Di tr’ açea nŭ avețĭ frică; că voĭ hițĭ cu multu cama scumpĭ de câtŭ mulțĭ carabeĭ.³²Și ași, açelŭ çe va s’me spună pre mine în fața ómen̄ĭlorŭ, va s’lŭ spunŭ și eu în fața a Tatăluĭ a meŭ, care este în çerŭ.³³Și açelŭ çe va să s’lépădă de mine în fața ómen̄ĭlorŭ, va s’me lépedŭ și eu de elŭ în fața a Tatăluĭ a meŭ din çerŭ.³⁴S’nu vĕ se pară că am venită s’bagŭ pace peste locŭ; n’am venită s’bagŭ pace ma cuțitŭ.³⁵Că am venită s’ despartŭ omŭlu contra tatăluĭ‐sĕu, și hilĭea contra mă‐saĭ, și nora contra sócră‐sai.³⁶Și neóspețĭ va s’ hibă a omŭluĭ açelĭ din casa luĭ.³⁷Care ’șĭ va tată‐sĕu, ică mumă‐sa, cama multu de cătŭ mine, nu este axiu de mine; și care ’și va hilĭlŭ ică hilĭea cama multŭ de mine, nu este axiu de mine.³⁸Și açelŭ çe nu lĭa cruçea luĭ și nu v̄ine după mine, nu este axiu de mine.³⁹Açelŭ çe ’șĭ află bana va s’o chéră, și açelŭ çe ’șĭ o chére tră mine va s’o află.⁴⁰Açelŭ çe ascéptă voĭ pre mine ascéptă și açelŭ çe ascéptă pre mine, ascéptă pre açelŭ çe mĕ are petrecută.⁴¹Açelŭ çe ascéptă profetu tru numă de profetŭ, va ’șĭ lĭa plata de profetŭ; și açelŭ çe așcéptă unŭ îndreptu tru numă de îndreptŭ, va ’șĭ lĭa plata de îndreptu.⁴²Și açelŭ çe va s’da ună scafă de apă aréçe la unŭlŭ de aești m̄ici în numă de discipulŭ, dealĭhea vĕ ḑicŭ că nu va ’șĭ chérdă plata luĭ.

¹Și după çe fini Iisusŭ dimăndăciunĕle câtrĕ açelĭ doĭ‐sprĕ‐ḑéçe discipulĭ a luĭ, d’acolo s’duse tra s’învéță și s’ predică tru çetățĭle a lorŭ.²Iară Ioanŭ cându avḑi în înclĭsóre faptele a luĭ Iisusŭ, petrecu doĭ discipulĭ a luĭ;³și îlĭ ḑise: Tine escĭ açelŭ care are s’ v̄ină, ima altu s’asceptămŭ?⁴Iisusŭ respunse și lĕ ḑise: Duçețĭ‐vĕ și spunețĭ a luĭ Ioanŭ, câte vedețĭ și avḑițĭ.⁵Orghi vedŭ, sclĭopĭ imnă, leproșĭ s’cură, surḑĭ avdŭ, morțĭ înviéză, și a órfăn̄ilorŭ lĕ se spune scire bună.⁶Și fericitŭ este açelŭ care nu va să s’ scandaliséscă în mine.⁷Și cându elĭ s’duçea, înçepu Iisusŭ s’ḑică a ghimtălĭeĭ tră Ioanŭ: Ce eșitŭ s’ vedețĭ în deșertŭ? Călame legănată de vîntŭ?⁸Ma çe eșitu s’vedețĭ? Omŭ învesçutŭ în stran̄ie molĭ? Éca açelĭ çe pórtă stran̄ie molĭ sŭntu în case amirărescĭ.⁹Ma çe avețĭ eșită s’ vedețĭ? Profetu? Da, ve ḑicŭ, și cama multŭ de profetŭ.¹⁰Că aestŭ éste açelŭ tră care éste scriată: Écă eu petrecŭ mesagerŭlu a meu înaĭntea fațălĭeĭ a tale, care va s’țĭ îndrégă calea înaintea ta.¹¹Deahihea vĕ ḑicŭ: de câțĭ s’au faptă de mulĭerĭ, vêrnu n’are eșită cama mare de Ioanŭ Botezătorŭlu. Și açelŭ cama m̄icŭ tru amirărilĭea çerŭluĭ, cama mare de elŭ éste.¹²Iară de tru ḑilele a luĭ Ioanŭ Botezătorŭlu până acmu, amirărilĭea çerŭluĭ s’ violéză și violatorĭlĭi o arăchescŭ.¹³Că tuțĭ profețĭlĭi și legea până la Ioanŭ profetisiră.¹⁴Și s fure că vrețĭ s’ asceptațĭ aeste, aestu éste Ilia care are s’v̄ină.¹⁵Açelŭ çe are ureclĭi tr’ avḑire, s’avdă. Ma cu çe s’ unzescu aestă generațiune?¹⁶Unzésce cu feciorĭlĭi care ședŭ în păzare și strigă câtre soçĭlĭi a lorŭ, Și ḑicŭ:¹⁷Vĕ căntămŭ cu fluéra șĭ nu giucatŭ; vĕ cântămŭ de jale și nu plâmsetŭ.¹⁸Că vine Ioanŭ fără s’ măcă și fără s’ bea, și ḑicŭ: are demonŭ tru nĕsŭ.¹⁹Vine hi ĭlu a omŭluĭ care măcă și bea, și ḑicŭ: Écă omŭ lacomŭ și beutorŭ de v̄inŭ; óspe a vameșĭlorŭ și a pecătoșĭlorŭ. Și mintimenilĭea ’sĭ află dreptatea de la hilĭi a lĭeĭ.²⁰Atunçea înçepu s’ încace çetățile, tru carĭ s’féçeră naĭ cama multele çiudiĭ a luĭ, că nu s’tunusiră.²¹Cavaĭ de tine, Horazin, cavaĭ de tine Bethsaisdo, că, s’ éste că s’făçea la Tirŭ și la Sidonŭ ciudiile carĭ s’féçeră la voĭ, de multu era să s’tunuséscă în sacŭ și în cenușe.²²Ma vĕ ḑicŭ: cama lișiorŭ va s’ hibă a Tirŭluĭ și a Sidonŭluĭ în ḑiua de giudecată, de câtŭ a vóuĕ.²³Și tine Capernaumŭ, care până în çerŭ te aĭ înălțată va s’te depunĭ până tru chisă. Că ma s’făçea la Sodoma cĭudiile carĭ s’féçeră la tine, era s’arĕmână până astă‐ḑĭ.²⁴Ma vĕ ḑicŭ: că, cama lișiorŭ va s’ lĭ hibă a locŭluĭ a Sodomen̄ĭlorŭ în ḑiua de giudecată, de câtŭ a țié.²⁵Tru açelŭ timpŭ respunse Iisusŭ și ḑise: Ițĭ mulțumescu Tată, Dómne a çerŭluĭ și a locŭluĭ, că, le aĭ ascumtă aeste de la învețațĭlĭi și mintimenĭlĭi, și le descoperișĭ a națĭlorŭ.²⁶Da! Tată, că ași fu buna vrére a ta.²⁷Tute îm̄ĭ fură date am̄ié dela Tată‐m̄eu, și vêr‐nŭ nu cunósce hilĭlu, de câtŭ mașĭ Tatălŭ, și açelŭ la care va s’ va hilĭlu s’lu descóperă.²⁸Venițĭ la mine, tuțĭ açelĭ carĭ hițĭ curmațĭ și încărcațĭ,²⁹și eu va s’vĕ descurmŭ. Luațĭ jugŭlu a m̄eŭ peste voĭ, și învețațĭ de la mine, că escu blândŭ și aplecatŭ cu înima;³⁰și va s’aflațĭ arĕpausŭ tru sufletĕle a vóstre. Că jugŭlŭ a mĕu este bunŭ, și sarçina mea lișióră.

¹Tru açelŭ timpŭ, m̄érse Iisusŭ Săm bătă pe tru semĕnăturĭ; Iară discipulĭi a luĭ îlĭ luă fómea, și înçepură s’frécă schicurĭ și s’măcă.²Ma Fariseilĭi cându veḑură ’lĭ ḑiseră: Éca discipulĭi a tĕĭ facŭ açea çe nu e lĭertată s’facă Sămbăta.³Iară elŭ lĕ ḑise: Nu avețĭ aléptă, çe are faptă Davidŭ cându îlŭ luă fómea și elŭ, și açelĭ çe era cu nĕsŭ?⁴Cumŭ întră în casa alŭ Dumneḑĕŭ și mâncă pân̄ĭle de propunere, carĭ nu era lĭertatŭ niçi a luĭ s’le năcă, niçi açelorŭ çe era cu nĕsŭ, ma mașĭ a prefțilorŭ.⁵Ică n’avețĭ aléptă în lege că Sămbătĕle prefțilĭ în bisérică o aspargŭ Sămbăta, și nu sŭntu stepsițĭ?⁶Ma eu vĕ ḑicŭ că aóçe éste ună cama mare de biserică.⁷Ma s’avéțĭ sciută çe éste: „Milă voiŭ eŭ și nu sacrificiu“ nu era s’condamnațĭ pre nestepsițĭlĭi.⁸Că hilĭlu a omŭluĭ éste Domnu și a Sămbătĕlĭeĭ.⁹Și cara porn̄i de acolo vine tru sinagóga lorŭ.¹⁰Și écă acolo era unŭ omŭ care avea mâna uscată; și lŭ întrebară ḑicêndŭ: di‐se éste lĭertatŭ s’vindecă Sămbăta, tra s’pótă s’lŭ află stepsitŭ.¹¹Ma elŭ lĕ ḑise: care va s’hibă din voĭ omŭlu açelŭ çe s’aibă ună óe, și, s’fure că ea ’lĭ cade Sămbăta tru grópă, nu va s’o acață și va s’o scótă?¹²Ma cu câtŭ cama multŭ este unŭ omŭ de câtŭ nă óe? Care va s’ḑică, este lĭertatŭ Sămbătĕle s’facă omŭlu ghine.¹³Atunçea ḑise a omŭluĭ: Tinde‐țĭ mâna; și o tése; și îlĭ se féçe sănătósă ca alantă.¹⁴Iară Fariseilĭi decară eșiră afóră, ’șĭ féçeră sborŭ contra luĭ tra s’lu chéră.¹⁵Ma Iisusŭ cându duchi aeste, s’trapse de acolo și s’duse după nĕsŭ ghimtă multă, și lĭ vindecă pre tuțĭ.¹⁶Și lĕ dimândă a lorŭ s’nu lŭ spună. Tra să se împlinéscă¹⁷açea çe s’are ḑisă prin profetŭlu Isaia care ḑiçe:¹⁸Écă feciorŭlu a m̄eu pre care lŭ alepșiu; Vrutŭlu a m̄eŭ în care ghine vru sufletŭlu a m̄eu; eŭ va s’bagŭ duhŭlu a m̄eu peste nĕsŭ, și elŭ va s’declară giudecata la națiunĭ.¹⁹Elŭ nu va s’încace, niçi va să strigă, niçi va s’avdă çineva bóçea luĭ tru călĭurĭ.²⁰Călame plăsată nu va s’frângă, și mucŭ care afumegă, nu va s’astingă, până cându s’asvingă tru giudecată.²¹Și în numa luĭ va să spéră națiunile;²²Atunçea ’lĭ s’aduse un demonisatŭ, orbŭ și mutŭ; și lŭ vindecă, în câtŭ orbulŭ și mutŭlu sbura și vedea.²³Și s’mira tuțĭ din poporŭ, și ḑiçea: Na‐că aestu éste hilĭlu alŭ Davidŭ?²⁴Ma Fariseilĭi avḑîndaluĭ ḑiseră: Aestu nu scóte demon̄ĭ, de câtŭ cu Veelzevulŭ capŭlu a demon̄ĭlorŭ.²⁵Iară Iisusŭ cândŭ cunoscu minduirĭle a lorŭ, lĕ ḑise: Içi‐do amirărilĭe care s’împarte contra lĭeĭ, arĕmâne pontă; și orĭ çe çetate ică casă care s’împarte contra lĭeĭ, nu va s’pótă să sta.²⁶Și s’fure‐că Satana, scóte pre Satana s’împărți contra luĭ; cumŭ decara va să sta amirărilĭea luĭ?²⁷Și s’fure‐că eu scotŭ demon̄ĭ cu Veelzevulŭ, feciorĭlĭi a voștri cu çe vâ s’lĭ scótă? Tr’açeá elĭ va s’hibă giudecătorĭlĭi a voștri.²⁸Ma s’fure că eu cu duhŭlu alŭ Dumneḑĕŭ scotŭ demonĭlĭi, va‐s’ḑică, amirărĭlĭea alŭ Dumneḑéŭ agiunse la voĭ.²⁹Ică cumŭ póte çinevâ s’întră în casa a vĕrtosŭluĭ, și s’lĭ arăchiéscă lucrurĭle, până s’nu légă cama năinte pre vĕrtosŭlu, și apoia s’lĭ despólĭe casa?³⁰Açelŭ çe nu éste cu mine, contra mea este; și açelŭ çe nu adună cu mine, respăndésce.³¹Tr’ aestă vĕ ḑicŭ: Içi‐do pĕcatŭ și blăstemŭ a ómen̄ĭlorŭ, va s’lĕ se lĭérta: ma blăstemarea contra Sântuluĭ Duhŭ, nu va s’lĕ se lĭérta.³²Și care‐çido va s’ḑică unŭ sborŭ, contra hilĭluĭ a omŭluĭ va s’lĭ se lĭértă; Ma açelŭ çe sburasce contra Sântuluĭ Duhŭ, nu va s’lĭ se lĭértă, niçi tru eta aestă, niçi tru açea çe va s’v̄ină.³³Orĭ façețĭ pomŭlu bunŭ, și póma luĭ va s’hibă bună, orĭ façețĭ pomŭlu putredŭ, și póma luĭ putredă.³⁴Că din pómă se cunósce pomulu. Pulĭ de nepărtică! cumŭ putețĭ să sburîțĭ bune, cându voĭ hițĭ rĕĭ? Că de açea çe éste pre‐ma‐’nsusŭ a inimĭlĭeĭ, sburasce gura.³⁵Omŭlu açelŭ bunŭ scóte bunele, de tru buna v̄istére a inimĭlĭeĭ; iară omŭlu rĕu scóte arélele, de tru v̄istéreaaçearéua.³⁶Vĕ ḑicŭ decara că, și tră ici‐do sborŭ alĭuratŭ çe va să sburască omen̄ĭlĭi, va să ’șĭ da sborŭ tru ḑiua de giudecată.³⁷Că după sbórele a téle va s’eșĭ îndreptu, și după sbórele a téle, vă s’te condamnĭ.³⁸Atunçea respunseră nescânțĭ cărturarĭ și Eariseĭ, și ḑiseră: Invețătorule, vremŭ s’ vedemŭunŭsemnŭ de la tine.³⁹Ma elŭ respunse și lĕ ḑise; generațiune réuă și curvă, caftă semnŭ; ma altu semnŭ nu va s’lĕ se da, de câtŭ semnulŭ a profetŭluĭ Iona.⁴⁰Că, precumŭ Iona fu treĭ ḑile și treĭ nopțĭ în pânteca chitŭluĭ, ași și hilĭlŭ a omuluĭ va s’ hibă treĭ ḑile și treĭ nopțĭ, tru inima locŭluĭ.⁴¹Omen̄ĭ Ninevițĭ va să scólă la giudecată cu aestă generație, și va s’o condamnă: că elĭ s’tunusiră de predicarea luĭ Iona. Și écă aóçe éste cama multŭ de câtu Iona.⁴²Amirărón̄ia de la m̄ieḑă‐ḑiuă va să se scólă la giudecată cu aestă generație, și va s’o condamnă; că ea vine de tru mărginĭle a locŭluĭ, tra s’avdă mintimenilĭea luĭ Solomonŭ; și écă açia este cama multu de câtŭ Solomonŭ.⁴³Iară cându ése de tru omŭ duhŭlu necuratŭ, tréçe pe tru locurĭ fără de apă, căftândaluĭ rĕpasŭ și nŭ află.⁴⁴Atunçea ḑiçe; va s’ me tornu la casa mea, d’iu am eșită, și cându vine o află deșértă, meturată și mușețată.⁴⁵Atunçea s’ duçe și lĭa cu nĕsŭ alte șépte duhurĭ, cama réle de elŭ, și intrândaluĭ, locuescŭ acolo. Și açéle de pre urmă açeluĭ omŭ, s’ facŭ cama réle de açéle de ma năinte. Ași va s’lĭi hibă și aesteĭ réuă generațiune.⁴⁶Și pe cându nĕsŭ nincă sbura cu poporulŭ, écă muma și frațĭlĭi a luĭ stătea afóră, și lŭ căfta s’lĭ sburască.⁴⁷Și unŭ îlĭ ḑise: écă muma și frațilĭi a tĕĭ sta afóră, și caftă să sburască cu tine.⁴⁸Ma elŭ respunse și ḑise açeluĭ çe ’lĭ avea ḑisă: care éste muma mea, și carĭ sŭntu frațĭlĭi a meĭ?⁴⁹Și tése mâna câtrĕ discipulĭi a luĭ, și ḑise: écă muma mea și frațĭlĭi a m̄eĭ.⁵⁰Și açelŭ çe va s’ facă vrérea Tată m̄euĭ din çerŭ, açelŭ m̄ĭ éste frate, și soră, și mumă.

¹In açea ḑiuă eși Iisusŭ din casă, și ședea ning’amare. Și se adunară la elŭ mulțime mare,²în câtŭ elŭ întră în luntre să șédă; și tutŭ poporulŭ ședea la marginea ’marilĭeĭ.³Și lĕ sburî multe în parabole și lĕ ḑise:⁴Écă eși sĕmĕnătorŭlu să sémenă. Și cându semena, semênța, nisçânte căḑură ningă cale, și veniră pulĭi asburătorĭ, și le mâncară.⁵Alta căḑu tru locurĭ chetróse, iu nu era țéră multă, și de‐ună-oră arăsĕriră, că nu era afundŭ tru locŭ.⁶Și decara arĕsĕri sórele, se păliră, și ne avêndaluĭ rădăçină, s’uscară.⁷Iară altele căḑură tru schin̄ĭ și crescură schinĭlĭi, și le înecară.⁸Și alte căḑură tru locŭ bunŭ, și déderă póme ună, ună sută,⁹altă șéĭ‐ḑeçĭ, și alta treĭ‐ḑeçĭ, Açelŭ çe are ureclĭi tră avḑire s’avdă.¹⁰Și s’aprochiarăde Iisusŭdiscipulĭi a luĭ și ’lĭ ḑiseră: De çe lĕ sburĕscĭ cu parabole?¹¹Ma elŭ respunse și lĕ ḑise: că a vóuĕ vĕ éste dată ș’ cunóscețĭ misterĕle a amirărilĭeĭ a çerŭluĭ; iară açelorŭ nu lĕ éste dată.¹²Că açeluĭ çe are va s’lĭ se da, și va s’ lĭ se adavgă; ma açelŭ çe nu are și açea çe are va s’lĭ se lĭa de la nĕsŭ.¹³De açea lĕ sburĕscŭ în parabole, că veḑêndŭ, nu vedŭ, și avḑîndŭ nŭ avdŭ, nici acăchisescŭ.¹⁴Și ași s’implinésce la elĭ profeția luĭ Isaia care ḑiçe: Cu avḑirea va s’ avḑîțĭ, și nu va s’acăchisițĭ, și cu oclĭlĭ va s’mutrițĭ și nu va s’ vedețĭ.¹⁵Că se îngrășe inima aestuĭ poporŭ și cu ureclĭile greŭ avḑiră, și ’șĭ ĭnclĭseră oclĭilĭ tra s’ nu védă ver‐nă oră cu oclĭilĭ, și cu ureclĭile s’nu avdă, și cu inima s’nu acăchiséscă, și s’tornă s’lĭ vindecŭ.¹⁶Iară fericițĭ sŭntu oclĭilĭ a voștri că vedŭ, și ureclĭile a vóstre că avdŭ.¹⁷Că dealihea vĕ ḑicŭ că mulțĭ profețĭ și drepțĭ avură dorŭ s’ védă câte vedețĭ voĭ, ma nu le veḑură; și s’ avdă câte avdîțĭ voĭ, ma nu le avḑiră.¹⁸Tr’ açea ascultațĭ parabola semĕnătorŭluĭ.¹⁹Care‐çi‐doomŭçe avde grailu a amirărilĭeĭ și nu l’achicăsésce, vine urîtŭlu și arăchiésce semĕnătura di tru inima luĭ; aestă este açea çe e semĕnată ningă cale.²⁰Iară açea çe este semĕnată tru locurĭ chetróse, açelŭ éste care avde sborulŭ, și de ună‐óră ’lŭ lĭa cu bucurie;²¹Ma nu are rădăçină în elŭ, și éste tră puținŭ timpŭ; și çându s’façe strimtorare ică agonire tră sborŭlu, tru‐óră se scandalisésce.²²Iară açea çe se sémĕnă pe tru schin̄ĭ, açelŭ este care avde sborŭlu, ma minduirĭle tră aestă, etă și minciunarea avuțiilĭeĭ, înécă sborŭlu, și s’façe fâră pomŭ.²³Iară açea semenată tru locŭlu bunŭ, aestŭ este açelŭ care avde sborŭlu, și ’lŭ acăchisésce; și da póme și façe ună, ună sută, altă șésĭ ḑeçĭ, și altă treĭ‐ḑeçĭ.²⁴Ună altă parabolă lĕ aduse înainte, și lĕ ḑise: Amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu unŭ omŭ,²⁵care semĕnă semĕnța bună tru agrulŭ a luĭ. Ma cându ómenĭlĭi dorm̄ia, s’duse neóspele a luĭ, și semĕnă chéniță pre tru grânŭ și fugi.²⁶Și cându crescu érba și déde pomŭ, atunçea s’veḑu chénița.²⁷Și s’duseră servitorĭlĭi la Domnulŭ a agruluĭ, și ’lĭ ḑiseră; Dómne, nu semĕnașĭ semênță bună tru agrulŭ a tĕu? d’iu eși decara chénița?²⁸Si elŭ lĕ ḑise: omŭ neóspe o are faptă aestă. Iară servitorĭlĭi ’lĭ ḑiseră: Vreĭ decara s’m̄érgemŭ, s’o alegemŭ?²⁹Ma elŭ lĕ ḑise: Nu! că, alegêndaluĭ chenița nu çeva de scótețĭ și grânŭlu cu ea.³⁰Alăsațĭ s’créscă deadunŭ amêndóuĕ până la seçerișŭ. Și tru timpulŭ a seçerișŭluĭ, va s’ḑicŭ a seçerătorĭlorŭ: Alégețĭ cama ’năinte chénița; și băgațĭ‐o mănuclĭe tr’ardere; și grânŭlu adunațĭ‐lu tru grănarŭlu a m̄eu.³¹Altă parabolă lĕ spuse elŭ, șĭ lĕ ḑise: Amirărilĭea çerŭluĭ, unzésce cu unŭ grănuțŭ de sinape,³²care lŭ luă unŭ omŭ, și lŭ semĕnă tru agrulŭ a luĭ, care éste cama m̄icŭ de tute semênțele, ma cându crésce, este cama mare de tute verdețĭle, ș’ s’façe arbore, în câtŭ v̄inŭ pulĭi a çerŭluĭ și locuescŭ pre alumăçlĭe a luĭ.³³Și altă parabolă lĕ ḑise a lorŭ: Amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu aluatŭlu, care îlŭ luă mulĭérea și ’lŭ ascunse în treĭ mesurĭ de fărină, pănă cându s’aluză tutŭ.³⁴Aeste tute grăi Iisusŭ a poporuluĭ în parabole, și fără parabole nu lĕ sbura.³⁵Tra să s’împlinéscă açea çe s’ḑise prin profetŭlu care ḑiçe: Va s’m̄i desclĭidŭ gura în parabole, și va s’lĕ spunŭ açéle ascumte de la înçeputŭlu a lumelĭeĭ.³⁶Atunçea Iisusŭ alasă ghimta și vine acasă; și s’aprochiară discipulĭi a luĭ și ’lĭ ḑiseră:³⁷Deslégă‐ne parabola chénițĕlĭeĭ a agruluĭ. Iară elŭ respunse și lĕ ḑise: açelŭ çe semĕnă semênța bună, este hilĭlu a omŭluĭ.³⁸Și agrŭlu éste lumea; sĕmênța açea bună sŭntu hilĭi a amirărilĭeĭ, și chénița sŭntu hilĭi a rĕuluĭ. Iară neóspele care o semĕnă éste draculŭ.³⁹Și seçerișĭlu éste finirea etĕlĭeĭ.⁴⁰Iară seçerătorĭlĭi sŭntu anghelĭi. Că precumŭ s’alége chénița, și s’arde în focŭ, ași va s’hibă și la finirea aesteĭ ete.⁴¹Va s’petrécă hilĭlu a omuluĭ, anghelĭi a luĭ, și va s’alégă de tru amirărilĭea luĭ, tute⁴²scandalele și açelĭ çe facŭ nelegiurea. Și va s’lĭ aruncă tru cirépŭlu de focŭ:⁴³acolo va s’hibă plângérea și scărcicarea dințilorŭ. Atunçea açelĭ drepțĭ va s’luçéscă ca sórĕle, tru amirărilĭea Tatăluĭ lorŭ. Açelŭ çe are ureclĭi tră avḑire s’avdă.⁴⁴Iară amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu ună vistére ascumtă tru agru, care cândŭ o află unŭ omŭ, o ascumse, și de bucuria ’lĭeĭ s’duçe, vinde tute câte are și acumperă agrulŭ açelŭ.⁴⁵Iară unzésce amirărilĭea çeruluĭ, cu unŭ omŭ comerciantŭ, care căfta mărgăritale bune.⁴⁶Și care, cândŭ află unŭ mărgăritarŭ scumpŭ, s’duse, vindu tute câte avea, și’lŭ acumperă.⁴⁷Iară Amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu ună mréje, care s’arucă tru amare, și adună de tute felurĭle:⁴⁸care după çe s’umplu, o scóseră la marginea de amare, și șeḑură și alépseră açéle bune, tru vase, și açéle réle, le arŭcară afóră.⁴⁹Ași va s’hibă la finirea etĕlĭeĭ;⁵⁰va s’ésă anghel’i și va s’despartă pre açelĭ rĕĭ din nolgica drepțilorŭ. Și va s’lĭ arucă tru furnulŭ de focŭ; acolo va s ’hibăplăngérea și scărcicarea dinți orŭ.⁵¹Ḑise a lorŭ Iisusŭ: Acăchisitŭ aeste tute? Ḑiseră a luĭ: Da, Dómne.⁵²Și elŭ lĕ ḑise: De açea içi‐do cărturarŭ învețatŭ, tru amirărilĭea çerŭluĭ, unzésce cu unŭ domnŭ de casă, care scóte de tru v̄istérea luĭlncrurĭnale și veclĭi.⁵³Și după çe fini Iisusŭ aeste parabole, fugi d’acolo.⁵⁴Și cându vine în patria luĭ, ’lĭ ’nveța în sinagoga lorŭ, în câtŭ s’mira elĭ și ḑiçea: D’iu la aestu ahâtă mintimenilĭe, și ahâte ciudĭi?⁵⁵Nu éste elŭ hilĭlu a mastorŭluĭ? Nu s’clĭéma muma luĭ Maria, și frațĭlĭi a luĭ Iacovŭ, și Iosi, și Simon și Iuda?⁵⁶Și surorĭle a luĭ nu sŭntu tute la noĭ? D’iu decara aeste tóte la nĕsŭ?⁵⁷Și se scandalisa de elŭ. Ma Iisusŭ lĕ ḑise: Nu éste profetŭ fără tin̄ie, de câtŭ mașĭ în patria luĭ, și în casa luĭ.⁵⁸Și nu féçe acolo multe ciudĭi, de necredința lorŭ.

¹Tru açe’ŭ timpŭ avḑi Erodŭ Tetrarhulŭ,²fama luĭ Iisusŭ, și ḑise a servitorĭlorŭ: Aestu éste Ioanŭ Botezătorŭlu; elŭ se sculă din morțĭ, și de‐açea s’facŭ ciudĭi prin nĕsŭ.³Că Erodŭ acățândŭ pre Ioanŭ ’lŭ legă, și ’lŭ băgă tru înclĭsóre,⁴tră Erodiada mu ĭérea frate‐suĭ Filipŭ. Că Ioanŭ lĭ ḑiçea: nu țĭ éste lĭertatŭ s’o aĭ pre ia.⁵Și vrea s’lŭ móră, ma ’lĭ era frică de poporŭ, că lŭ avea ca unŭ profetŭ.⁶Iară cându Erodŭ sĕrbătoria ḑiua luĭ de nascere, hilĭea a Erodiadĕlĭeĭ giucă nolgica luĭ,⁷și ’lĭ plăcu a luĭ Erodŭ. Tr’açea déde sborŭ u cu giurămêntŭ ca s’lĭ da içe va s’caftă.⁸Iară nĕsă învĕțată de muma sa, ḑise: Dă‐m̄ĭ açia tru unŭ phiatŭ capŭlu a luĭ Ioanŭ Botezătorŭlu.⁹Și amirălu se învirină, ma de giuramêntele çe avea faptă, și de arŭșine câtrĕ açelĭ çe ședea cu elŭ, dimândă s’lĭ se da.¹⁰Și petrecu de lĭ tălĭară capulŭ a luĭ Ioanŭ tru înclĭsóre.¹¹Și îlĭ s’aduse capŭlu a luĭ tru phiatŭ și îlĭ se déde a fétĕlĭeĭ, și ’lŭ duse a mă‐saĭ.¹²Și viniră discipulĭi a luĭ, și sculară trupulŭ, ’lŭ îmmormêntară, și decara viniră îlĭ déderă tru scire a luĭ Iisusŭ.¹³Și Iisusŭ cândŭ avḑi, s’depărtă de acolo cu ună luntre, singurŭ, la unŭ locŭ deșertŭ. Și de cara avḑî ghimta, s’duse de la çetățĭ după nĕsŭ pe pade.¹⁴Și cându eși Iisusŭ, veḑu mulțime mare și ’lĭ se féçe milă de elĭ, și vindecă lângețilĭi a lorŭ.¹⁵Iară cându întunecă, s’aprochiară de elŭ discipulĭi a luĭ, și ’lĭ ḑiseră: Deșertu éste locŭlu, și óra este trecută; sălăghia mulțimea s’ducă pre tru horĭ, să’șĭ acumpĕră mâncare.¹⁶Ma Iisusŭ lĕ ḑise: nu lĕ lipséce s’ducă; dațĭ‐lĕ voĭ s’măcă.¹⁷Ma elĭ ’lĭ ḑiseră: n’avemŭ aóçe afară de çinçi pân̄ĭ și doĭ pesci.¹⁸Și elŭ lĕ ḑise: Aduçetĭ‐m̄ĭ le açia.¹⁹Și dimândă, a mulțimilĭeĭ s’șédă, pre érbă, și luă açele çinçi pânĭ și doilĭi pesci, și înălțândaluĭ oclĭi câtrĕ çerŭ, lĕ déde urăciune, și frâmse pânile, și le déde a discipulĭlorŭ a luĭ, iară discipulĭi a mulțimilĭeĭ.²⁰Și mâncară tuțĭ și se săturară, și adunară armăsĕturĕle de bucățĭ dóuĕ‐sprĕ-ḑéçe cóșe ’mpline.²¹Și açelĭ çe mâncară era vĕr‐nă çinçi m̄ilĭ de bărbațĭ, afară de mulĭerĭ și feciorĭ.²²Și tru‐óră agum̄usi Iisusŭ discipulĭi a luĭ să întră în luntre, și sa m̄érgă ’nainte naparte, până cânduelŭsă să’ăghiască mulțimea.²³Și după çe sălăghi mulțimea, s’alină pre munte singurŭ, să se înclĭnă, și cându întunecă, era singurŭ acolo.²⁴Și tora luntrea s’afla nolgica de amare, Și bătută de valurĭ, că vîntulŭ era contra.²⁵Și tru a patra viglă a nóptelĭeĭ, s’duse câtrĕ nĕșĭ Iisusŭ imnândŭ peste amare.²⁶Și cându lŭ veḑură discipulĭi imnândaluĭ preste amare, s’cutremburară, și ḑiseră, că éste aumbră, și de frică strigară.²⁷Ma tru‐óră Iisusŭ lĕ grăi și lĕ ḑise: Avețĭ curagiu, eŭ escŭ; nŭ avețĭ frică.²⁸Iară Petru respunse și ’li ḑise: Dómne s’fure că esci tine dimândă m̄ĭ s’v̄inŭ și eu la tine preste apă.²⁹Și elŭ ḑise: Vino! Și Petru s’depuse de tru luntre, și îmnă pre apă ca s’v̄ină la Iisusŭ.³⁰Ma cându veḑu vintulŭ vĕrtosŭ, s’aspĕrie, și cându înçepu să se afundă strigă, și ḑise:³¹Dómne ascapă‐me. Și tru‐óra Iisusŭ tése mâna, ’lŭ acăță și lĭ ḑise:³²Tine cu puțină credință! de çe te îndoișĭ?³³Și după çe întrară elĭ în luntre, stătu vintulŭ. Iară açelĭ de tru luntre viniră și se înclĭnară la elŭ și lĭ ḑiseră: Cu dealihea hilĭlu alŭ Dumneḑĕu esci.³⁴Și după ce străbătură, viniră tru locŭlu Ghenisaretŭ.³⁵Și cându lŭ cunoscură ómenĭlĭi de tru aestu locŭ, petrecură tru tute părțile de avĕrliga,³⁶și ’lĭ aduseră a luĭ pre tuțĭ lângețĭlĭi. Și lŭ ruga mași s’acață de pólele a stran̄ielorŭ a luĭ și câțĭ s’acățarăde nêsŭ, s’vindecară

¹Atunçea viniră la Iisusŭ de la Ierusa’imŭ cărturarilĭi și Fariseilĭi, și ḑiseră:²De‐çe discipulĭi a tĕi calcă tradițiunea aușĭlorŭ? Că nu ’sĭ spélă mânĭle cându măcă păne.³Ma elŭ respunse și lĕ ḑise: De çe și voĭ călcațĭ dimăndăciunea aluĭ Dumneḑĕŭ prin tradițiunea vóstră?⁴Că Dumneḑĕŭ dimândă și ḑise: Tin̄isea tată‐tĕu și muma ta și: „Açelŭ care sburasce arĕu tră tată‐sĕŭ, ică tră mumă‐sa s’chéră cu mórte“.⁵Ma voĭ ḑiçețĭ: Açelŭ çe va s’ḑică a tată‐sĕuĭ ică a mă‐săĭ, Dóră éste cu içe‐do çe va s’te agiuțĭ dĕ la mine, dure este; și póte s’nu tin̄iséscă tată‐sĕu ică mă‐sa.⁶Și avețĭ călcată dimăndăciunea luĭ Dumneḑĕŭ, prin tradițiunea vóstră.⁷Ipocrițĭ, ghine are profetisită tră voĭ Isaia, care ḑiçe:⁸Aestu poporŭ s’aprochie de mine cu gura, și cu buzele me tin̄isésce, ma inima lorŭ éste multu departe de mine.⁹Și cherută éste çe me tin̄isescu, învețândaluĭ învețăturĭ, care sŭntu dimăndaciunĭ omenesci.¹⁰Și clĭemă ghimta și lĕ ḑise: Ascultațĭ și acăchisițĭ:¹¹Nu pângănésce omulŭ açea çe întră în gură, ma açea çe ése din gură, açea pângănésce omŭlu.¹²Atunçea s’aprochiară de elŭ discipulĭi a luĭ, și ’lĭ ḑiseră: Sciĭ că Fariseilĭi se scandalisiră, cându avḑiră aestu sborŭ?¹³Ma elŭ respunse și ḑise: Içe‐do plantă çe nu éste plăntată de çeresculŭ a meu Tată, va să se desrădăçinéḑă.¹⁴Alăsațĭ lĭ; elĭ suntŭ orghi conducĕtorĭ a orghilorŭ; și cându unŭ orbu conduçe altu orbŭ, amêndoĭ va s’cadă în grópă.¹⁵Iară Petru respunse și lĭ ḑise: Deslégă‐ne aestă parabolă.¹⁶Și Iisusŭ ḑise: Și voĭ nu acăchisițĭ!¹⁷Nu acăchisițĭ că içe‐do çe intră în gură, s’duçe în pântecă, și ése la eșitŭ?¹⁸Ma açéle çe esŭ din inimă, açéle pângănescu omŭlu.¹⁹Că din inimă esŭ urîte minduirĭ, vătămarĭ, adulterĭi, curvĭlĭ, furturĭ, mărturĭi minciunóse, blăstemurĭ.²⁰Aeste sŭntu carĭ pângănescu omŭlu; ma s’măcă cu măn̄ĭle nespelate, nu lu pângănésce omŭlu.²¹Și eși Iisusŭ de acolo și s’duse tru părțile a Tirŭluĭ și a Sidonŭluĭ.²²Și écă ună mulĭére hananeană, eși de tru sinorĭle açéle și strigă ḑicêndu‐lĭ: Milué‐me, Dómne, hilĭlu alŭ Davidŭ; că hilĭea‐mea éste rĕŭ demonisată.²³Iară elŭ nu ’lĭ déde niçi unŭ sborŭ. Și s’aprochiară discipulĭi a luĭ și îlŭ ruga, ḑicêndŭ:²⁴Dă lĭ cale, că strigă după noĭ. Ma elŭ respunse și lĕ ḑise: Nu escu petrecutŭ²⁵de câtŭ mașĭ la oile cherdute a casălĭeĭ luĭ Israilŭ. Iară ea vine, se înclĭnă la elŭ și ḑise: Dómne agiută‐m̄ĭ.²⁶Ma elŭ respunse și ḑise: Nu e ghine să s’lĭă pânea a feciorĭlorŭ, și să s’arucă la cățĕlĭ.²⁷Iară ea ḑise: Ași e Dómne, ma și cățĕlĭi măcă de sĕrmele çe cadŭ de pre mésa a Domnilorŭ a lorŭ.²⁸Atunçea respunse Iisusŭ și ’lĭ ḑise: O mulĭére! mare éste credința ta; la s’țĭ se facă cumŭ vreĭ. Și s’vindecă hilĭea a lĭeĭ de tru açea óră.²⁹Și cara trecu d’acolo Iisusŭ, vine ningă amarea Galileilĭeĭ, și s’alină pe munte și ședea acolo.³⁰Și vine la elŭ ghimtă mare, și avea cu elĭ sclĭopĭ, orghĭ, surḑĭ, ologĭ și alțĭ mulțĭ, și lĭ aruncară la ciciórĭle a luĭ Iisusŭ, și îlĭ vindecă.³¹In câtŭ s’ciudusea ghimta cându vedea muțilĭi că sburâscu, ologilĭi sănătoșĭ, sclĭopĭ ca imnă, și că orghi vedŭ, și măriră Dumneḑeŭlu aluĭ Israil.³²Iară Iisusŭ clĭemă pre discipulĭi a luĭ și lĕ ḑise: m̄ĭ e m̄ilă de aestă ghimtă, că écă sŭntu de treĭ ḑile çe ședu cu mine, și n’au çe s’măcă; și nu voiu s’lĭi sălăghiescu agiun̄ĭ, s’nupu çeva de s’curmă în cale.³³Și discipulĭi a luĭ ’lĭ ḑicŭ: De iu avemŭ noĭ açia în deșertŭ ahâte pânĭ, în cătŭ să săturamŭ ahâtă mulțime?³⁴Și Iîsusŭ lĕ ḑise: câte pânĭ avețĭ? Iară elĭ respunseră; șépte, și puțin̄ĭ pesci.³⁵Și dimândă a mulțimilĭeĭ să șédă în pade.³⁶Apoia luă açele șépte pânĭ, și pescilĭ, lĕ déde urăciune, le frâmse și și le déde a discipŭlĭlorŭ a luĭ, iară discipulĭi a mulțimelĭeĭ.³⁷Și mâncară tuțĭ și se săturară, și adunară de arĕmăsăturĭle de bucățĭ, șépte cănistre ’mpline.³⁸Iară açelĭ çe măcară era patru m̄ilĭ de bărbațĭ, afară de mulĭerĭ și de feciorĭ.³⁹Și decara sălăghi mulțimea întră în luntre, și m̄érse în sinorĭle a Magdalŭluĭ.

¹Atunçeas’aprochiară Fariseilĭi și Sadu keilĭi tra s’lu cărtéscă, și îlĭ căftară s’lĕ spună unŭ semnu din çerŭ.²Ma elŭ rĕspunse și lĕ ḑise: cându întunérecă ḑiçețĭ:³Serinuva s’hibăcă aroșésce çerŭlu, și diminéță ḑiçețĭ: Astă ḑi va s’hibă furtună, că çerulŭ éste aroșŭ și nouratŭ. Ipocrițĭ! fața çerŭluĭ scițĭ s’o alégețĭ, ma sémnele a timpurilorŭ nu putețĭ s’le cunoscețĭ?⁴Generațiune rea și curvă, semnu caftă; și semnu nu va s’lĭ se da, de câtŭ mașĭ semnulŭ a profetŭluĭ Iona. Și ’lĭ alasă și fugi.⁵Și viniră discipulĭi a luĭ în partea alantă, și s’agărșiră, s’lĭa pâne.⁶Iară Iisusŭ lĕ ḑise: Mutrițĭ și avegliațĭ ve de aluatŭlu a Fariseilorŭ și Sadukeilorŭ. Ma nĕșĭ s’minduiea în mintea lĕ,⁷și ḑiçea că pâne nu luămŭ.⁸Iară Iisusŭ cându cunoscuaestelĕ ḑise; çe vĕ minduițĭ în mintea vĕ o voĭ, cu puțină credință, că nu luatŭ pâne?⁹Nică nu acăchisițĭ, niçi v’aduçețĭ aminte açéle çinçi pânĭ, açelorŭ çinçi m̄ilĭ și câte coșurĭ luatŭ?¹⁰Niçi açéle șépte pânĭ, açelorŭ patru m̄ilĭ și câte cănistre luatŭ?¹¹Cumŭ n’acăchisițĭ că nu vĕ grăiĭ a vóuĕ tră pâne, ma s’vĕ aveglĭațĭ de aluatulŭ a Fariseilorŭ și Sadukeilorŭ?¹²Atunçea acăchisiră că nu lĕ ḑise s’avéglĭe de aluatŭ u a pânelĭeĭ ma de învĕțătura Fariseilorŭ și Sadukeilorŭ.¹³Și cându vine Iisusŭ în părțile Çesarielĭeĭ a luĭ Filipŭ, întreba pre discipulĭi și lĕ ḑiçea: care ḑicŭ ómenilĭi că escu eu hilĭlŭ a omŭluĭ?¹⁴Iară elĭ ḑiseră: Nescănțĭ ḑicŭ că escĭ Ioanŭ Botezătorŭlŭ; Alțĭ Ilia, și alțĭ Ieremia, ică unŭ din profeți.¹⁵Elŭ lĕ ḑiçe: Ma voĭ care ḑiçețĭ că escu?¹⁶Și respunse Simon Petru și ḑise: Tine esci Christolu hilĭlu a v̄iŭluĭ Dumneḑeŭ.¹⁷Și respunse Iisusŭ și ’lĭ ḑise: Fericitŭ escĭ Simone hilĭlu a luĭ Iona, că trupŭ și sănge nu țĭ descoperi aestă, ma Tată‐m̄eŭ açelŭ din çerŭ.¹⁸Și eŭ țĭ ḑicŭ că tine esci Petru, și pre aestă chétră va s’adarŭ biserica mea, și porțile a chisĕlĭei nu va s’lĭ o pótă.¹⁹Și va s’țĭ dau clĭeile a amirărilĭeĭ din çerŭ; și içe‐va s’legĭ peste locŭ, legatŭ va s’hibă și în çerŭ; și içe va s’deslegĭ preste locŭ, deslegatŭ va s’hibă și în çerŭ.²⁰Atunçea dimândă a discipulĭlorŭ a luĭ, s’nu spună la vêr‐nu că elŭ éste Iisusŭ Christosŭ.²¹De atunçea înçepu Iisusŭ să spună discipulĭi a luĭ, că prinde elŭ s’m̄érgă la Ierusalimŭ, și s’pată multe de la Aușilĭi, și s’hibă omorîtŭ și să ’nv̄iéza a treia‐ḑi.²²AtunçeaPetru ’lŭ luă singurŭ, și ’lŭ încăcie dicêndŭ‐lĭ: s’țĭ hibă m̄ilă de vetea ta, Dómne; nu va să s’facă aestă la tine.²³Iară elŭ s’turnă și ’lĭ ḑise a luĭ Petru: fugĭ de la mine Satano m̄ĭ escĭ scandalŭ; că nu te minduescĭ la lucrele a luĭ Dumneḑeŭ, ma la açéle a ómen̄ĭlorŭ.²⁴Atunçea Iisusŭ ḑise: a discipulĭlorŭ a luĭ: s’vrure çine‐va s’v̄ină după mine, la să se lépădă de vetea luĭ, și să ’șĭ lĭa crucea luĭ, și s’v̄ină după urma mea.²⁵Că açelŭ care va s’ascapă bana luĭ, va s’ochéră; ma açelŭ care va s’chéra banaluĭ tră mine, va s’o află.²⁶Că çe diaforŭ are omŭlu s’fure că amintă tută lumea, și ’șĭ chére bana luĭ? Ică çe va s’ da omŭlu în locŭlu a sufletŭluĭ a luĭ?²⁷Că hilĭlu a omŭluĭ va s’v̄ină în gloria Tată‐sĕuĭ cu Anghelĭi aluĭ, și atunçea va s’ plătéscă a cuĭ‐çe‐do după fapta luĭ.²⁸Dealihea vĕ ḑicŭ,căsŭntu niscânțĭ din açelĭ çe sta aóçe, carĭ nu va s’gustă mórte, până çându s’védă hilĭlu a omŭluĭ, că v̄ine tru amirărilĭea luĭ.

¹După șése ḑile Isusŭ lĭa cu elŭ pe Petru și Iacovŭ, și Ioanŭ fratele a luĭ, și’lĭ alină pre unŭ munte înaltŭ aparte.²Și ’șĭ alĕxi fața înaintea lorŭ, și’lĭ luçi fața ca sórĕle, iară stran̄iele a luĭ ’lĭ se féçeră albe ca lumina.³Și écă lĕ se spuse a lorŭ Moisi și Ilia și s’sbura cu elŭ.⁴Și respunse Petru și ḑise a luĭ Isusŭ: Dómne, ghine éste s’himŭ noĭ aóçe; s’éste că vreĭ s’façemŭ açia treĭ tende, ună tră tine, una tră Moisi, și ună tră Ilia.⁵Cându elŭ nică sbura, écă unŭ nuorŭ lum̄inosŭ lĭ aumbrî; și écă ună bóçe din nuorŭ care ḑiçea: Aestu éste vrutŭlu a meu hilĭu, în care avuĭ bună vrére; pre nĕsŭ ascultațĭ.⁶Și cându avḑiră discipulĭi, căḑură pe față, și s’aspĕriară multŭ.⁷Și s’aprochie Iisusŭ, băgă mâna pre nĕșĭ și lĕ ḑise: Sculați‐vĕ și nu v’aspĕriațĭ.⁸Și sculândaluĭ oclĭi a lorŭ, nu veḑură niçi unŭ, afară de Iisusŭ singurŭ.⁹Și cându s’depunea elĭ de pe munte, lĕ dimândă Iisusŭ și lĕ ḑise: S’nu spunețĭ a vêr‐nuĭ çe avețĭ veḑută până cându hilĭlu a omŭluĭ, va s’înviéză din morțĭ.¹⁰Și discipulĭi a luĭ lŭ întrebară, și lĭ ḑiseră: tră çe decara ḑicŭ cărturarĭlĭi că Ilia prinde s’vină cama nainte?¹¹Iară Iisusŭ respunse și lĕ ḑise: Dealihea că Ilia va s’v̄ină cama nainte și va s’îndrégă tute.¹²Ma eu vĕ ḑicŭ, că Ilia are vinită și nu lŭ cunosçură, ma féçeră cu nĕsŭ tute câte vrură. Ași și hilĭlu a omŭluĭ are s’pată de la nĕșĭ.¹³Atunçea acăchisiră discipulĭi că elŭ lĕ sbura tră Ioanŭ Botezătorŭlu.¹⁴Si cându elĭ viniră la mulțime, s’aprochie de nĕsŭ unŭ omŭ, și îngenuclĭe d’inaintea luĭ.¹⁵Și ’lĭ ḑiçe: Dómne m̄iluea pre hilĭlu a m̄eu că éste lunaticŭ, și pate rĕu; că de multe orĭ cade în focŭ, și de multe orĭ în apă.¹⁶Și îlŭ adușu la discipulĭi a tĕĭ, și nu putură s’lŭ vindecă.¹⁷Iară Iisusŭ respunse și ḑise: O generație fără credință și aspartă! până cându va s’hiu cu voĭ? Până cându va s’vĕ aravdŭ? Aduçețĭ m̄ĭ lŭ aó.¹⁸Și ’lŭ încâce Iisusŭ, și eși de tru nĕsu demonŭlu, și s’vindecă feçiorŭlu de tru açea óra.¹⁹Atunçea viniră discipulĭi la Iisusŭ a parte, și ’lĭ ḑisera: De çe noĭ nu putemŭ s’lu scótemŭ?²⁰Și Iisusŭ lĕ ḑise: De necredința vóstră; ca dealihea vĕ ḑicŭ: s’avurețĭ credință câtŭ unŭ grănuțŭ de sinape va s’ḑiçețĭ aestui munte: Mută‐te de aóçe acolo, și va să s’mută; și çeva nu va s’vĕ hibă preste putință.²¹Și aestu genŭ nu ése de câtu mașĭ cu rugăciune și agiunare.²²Și cându se afla elĭ în Galilea, Iisusŭ lĕ ḑise: Hilĭlu a omŭluĭ are să s’preda în mân̄ĭle a ómen̄ĭlorŭ.²³Și va s’lŭ omóră, și a treia‐ḑi va s’înv̄iéză. Și vĕrtosŭ se invirinară.²⁴Și cându viniră în Capernaumŭ, agiunseră la Petru açelĭ çe aduna datŭlu de dóuĕ drahme, și lĭ ḑiseră: Invețătorŭlu â vostru nu plătésçe dóule drahme.²⁵Și elŭ ḑise: da! Și cându întră în casă, lŭ apucă ma năinte Iisusŭ, și ’lĭ ḑise: Cumŭ ți se pare Simonŭ? Amirăraḑĭlĭi a locŭluĭ de la care, lĭau datŭ ică tributŭ? De la hiliĭ a lorŭ, ică de la streinĭ.²⁶Și cându Petru ’lĭ grăi de la strĕin̄ĭ, Iisusŭ ’lĭ ḑise: Atunçea hilĭlĭi sŭntu liberĭ.²⁷Ma tra s’nu lĭ scandalisămŭ, dute la amare, arucă nă mréje, și primŭlu pescu çe va să se acață, scólă lŭ, desclĭde‐lĭ gura, și va s’afli unŭ statirŭ. Lĭa‐lŭ açelŭ și dălŭ a lorŭ tră mine și tră tine.

¹Tru açea óră s’aprochiară de Iisusŭ discipulĭi a luĭ și ’lĭ ḑiseră: Care éste óre cama mare tru amirărilĭea çeruluĭ?²Iară Iisusŭ clĭemă unŭ m̄icŭ feciorŭ, și lŭ apuse nolgica lorŭ, Și ḑise:³Dealihea vĕ ḑicŭ, s’fure că nu vĕ turnațĭ și s’vĕ façețĭ ca feciorĭlĭi aeștĭ, nu va s’intrațĭ tru amirarilĭea çerŭluĭ.⁴Că açelŭ çe va ’șĭ plécă vetea luĭ ca aestu feciorŭ, açelŭ éste cama mare tru amirărărilĭea çerŭluĭ.⁵Și açelŭ çe va s’ascéptă unŭ ahtare feciorŭ, in numa mea, pe mine ascéptă.⁶Ma açelŭ çe va să scandaliséscă unŭ din miçĭlĭi aestĭ, carĭ credu în mine, cama ghine éste tra nĕsŭ să lĭ se spĕnḑură ună chétră de móră pre gușa luĭ, și să se afundă în apele a marilĭeĭ.⁷Cavaĭ a lumelĭeĭ de scandale; că lipsésce s’v̄ină scandalĕle, ma cavaĭ de açelŭ omŭ, de la care vine scandalŭlu.⁸Și s’fure că mâna‐țĭ, ică cicioru‐țĭ te scanliséză, talĭe‐le și arucă le de la tine. Cama ghine‐țĭ éste s’întri tru bană scliopŭ ică ologŭ, de câtu s’aĭ dóuĕ mânĭ dóuĕ cicióre, și s’hĭi arŭcatŭ în focŭlu eternŭ.⁹Și s’éste că oclĭulŭ a tĕu te scandalisésce, scóte‐lŭ și arucă‐lŭ de la tine; că cama ghine tĭ éste cu unŭ oclĭu să întri tru bană, de câtŭ cu doĭ oclĭi, și s’hĭi arŭcatŭ în gheena foculuĭ.¹⁰Aferițĭ‐vĕ s’nu mutrițĭ na rĕuluĭ vêrnu de aesti m̄içĭ; că vĕ ḑicŭ a vóuĕ că anghelĭi a lorŭ în çerŭ, tot‐una vedŭ fața a tată‐m̄euĭ care éste în çerŭ.¹¹Că hilĭlu a omuluĭ are venită s’ascapă cherdutŭlu.¹²Çe vĕ se pare? Cându unŭ omŭ are ună sută de oĭ, și s’cherdure ună din ele, nu alasă açéle nóuĕ‐ḑeçĭ și nóuĕ, și s’duçe pre tru munțĭ s’caftă açea cherdută?¹³Și s’fure că o află, de alihea vĕ ḑicŭ că se bucură tră nĕsă cama multu de câtŭ tră açéle nóuĕ‐ḑeçĭ și nóuĕ, çe nu suntu cherdute.¹⁴Ași nu éste vrérea Tatăluĭ a vostru din çerŭ, ca s’chéră unŭ de aeștĭ m̄içĭlĭi.¹⁵Și s’fure că frate tĕu stepsésce çeva contra ta, dute și spune‐lĭ stépsurĭle d’înaintea ta și a luĭ singurŭ; s’te ascultare, amintașĭ pre frate‐tĕu.¹⁶Ma s’nu te ascultare, lĭa cu tine nică unŭ ică doĭ, tra să s’asigură içe‐do graiŭ, prin gura a doĭ ică a trei martorĭ.¹⁷Și s’fure că nu lĭ ascultă nĕșĭ, spune a Biséricălĭeĭ; și s’éste că nu ascultă niçi bisérica, la s’țĭ hibă ca pângănŭlu și vameșŭlu.¹⁸Dealihea vĕ ḑicŭ: câte va s’legațĭ preste locŭ, legate va s’hibă și în çerŭ; și câte va s’deslegațĭ preste locŭ, deslegate va s’hibă și în çerŭ.¹⁹Iară vĕ ḑicŭ a vóuĕ; că s’fure că doĭ din voĭ s’unescŭ preste locŭ tră ice‐do lucru çe va s’caftă, va s’lĕ se da de la Tatălŭ a meu açelŭ din çerŭ.²⁰Că iu sŭntu adunațĭ doi ică treĭ în numa mea, acolo escu și eu niḑă de elĭ.²¹Atunçea s’aprochie de elŭ Petru și ’lĭ ḑise: Dómne de câte orĭ ma s’ mĭ stepséscă frate‐m̄eu și s’lu lĭertŭ? De sépte orĭ?²²Isusŭ lĭ ḑise: nu țĭ ḑicŭ până la șépte ori, ma până la sépte‐ḑecĭ‐șépte de orĭ, câte șépte.²³Tr’açea unzésce amirărilĭea çerŭluĭ cu unŭ omŭ amiră, care vru s’facă cuitélă cu servitorĭlĭi a luĭ.²⁴Și cându înçepu s’facă cuitéla ’lĭ se aduse unŭ datorŭ de ḑéçe milĭ de talante.²⁵Și decara nu avea elŭ cu çe s’plătéscă, dimândă Domnu‐sĕu, să se vindă elŭ și mulĭérea‐sa, și fumélĭa luĭ, și tute câte avea, și să se p’ătéscădatoria.²⁶Atunçea căḑu servitorŭlu, se ruga la elŭ și ḑiçea: Dómne aĭ răbdare câtră mine și tute va s’țĭ le plătescu.²⁷Și îlĭ fu milă a Domnu‐sĕuĭ de açelŭ servitorŭ, lŭ alăsă și îlĭ lĭertă împrumutŭlu.²⁸Și cându eși açelŭ servitorŭ, află unŭ din soçĭlĭi a luĭ, care ’lĭ avea tră dare ună sută de dinarĭ; și lŭ acață și ’lŭ sŭgruma și ’lĭ ḑiçea: plătea‐m̄ĭ açea ce ’m̄ĭ aĭ tră dare.²⁹Și ași servitorŭlu soçŭlu a luĭ, ’lĭ căḑu la ciciorĭle a luĭ, și lŭ ruga ḑicênda‐luĭ: Aĭ răbdare câtrĕ mine, și tute va s’țĭ le plătescu.³⁰Iară elŭ nu vrea, ma s’duse și lŭ băgă tru înclĭsóre, până cându s’lĭ plătéscă datoria.³¹Ma cându veḑură servitorĭlĭi soçĭlĭi a luĭ açéle çe s’féçeră, se înverinară vêrtosŭ și viniră și spuseră a Domnuluĭ a lorŭ, tute câte s’avea faptă.³²Atunçea lu clĭemă Domnu sĕu, și’lĭ ḑise: servitorŭ rĕu;eŭțĭ lĭertaĭ tută datoria açea, că me rugașĭ.³³Nu prindea și tine s’m̄iluesci pre servitorŭlu soçŭlu a tĕu, cumŭ te m̄iluĭ și eu pre tine?³⁴Și s’nâiri Domnu sĕu, și’lŭ prédede la açelĭ çe pedepsescu, până cându s’plătéscă tuta datoria luĭ.³⁵Ași va s’facă și Tatălŭ a m̄eu açe ŭ din çerŭ, fure çă și voĭ nu lĭertațĭ din inimĭle a vóstre, stepsurĭle a frațĭlorŭ a voștrorŭ.

¹Şi cându fini Iisusŭ aeste graie, trapse din Galilea, și vine la sinorĭle a Iudeilĭeĭ, naparte de Iordanŭ,²Și s’duseră după nĕsŭ mulțime mare, și ’lĭ vindecă acolo.³Și viniră la elŭ Fariseilĭi cărtindŭ‐lŭ și ’lĭ ḑiçea. Di‐se éste lĭertată a omŭluĭ să ’șĭ alasă mulĭérea sa tră içe‐do causă?⁴Iară elŭ respunse și ’ĕ ḑîse: N’avețĭ cântată ca açelŭ çe lĭ féçe de la înçeputŭ, mascurŭ și feminŭ lĭ féçe?⁵Și ḑise: „Tr’ açea va s’alasă omŭlu tată‐sĕŭ și mama sa, și va s’alichéscă de mulĭérea‐sa, și va s’hibă amêndoĭ unŭ trupŭ“.⁶In câtu nu maĭ sŭntu doĭ, ma unŭ trupŭ. Că açea çe Dumneḑĕu o are unită, omŭlu s’nu o despartă.⁷Elĭ lĭ ḑicŭ a luĭ: Că çe decara Moisi dimândă s’lĭ se da carte de despărțire, și s’o alasă?⁸Elŭ ’lĭ ḑiçe: Că Moisi di tra inima vóstră açea de chétră, vĕ alăsă, s’vĕ alăsațĭ mulĭerĭle, ma de la înçeputŭ nu fu ași.⁹Ma vĕ ḑicŭ că açelŭ ce ’șĭ alasă mulĭérea‐sa afară de lucru de curvilĭe, și se însóră cu altă, curvésce; și açelŭ çe s’însóră cumulĭérealăsată, curvésce.¹⁰Lĭ ḑicŭ discipulĭi a luĭ; Ma‐că éste ași lucrulŭ a omŭluĭ cu mulĭérea, nu e ghine să s’însóră.¹¹Ma elŭ lĕ ḑise: Nu încape la tuțĭ grailu aestu, ma la açelĭ çe lĕ éste datŭ.¹²Că sŭntu eunuchĭ, carĭ ași sŭntu fapțĭ din pânteca mameĭ a lorŭ; și sŭntu eunuchi carĭ s’féçeră eunuchi de ómen̄ĭ; și sŭntu enuchi carĭ s’féçeră nĕșĭ singurĭ, tră amirărilĭea din çerŭ. Açelŭ çe póte s’acăchiséscăaestă, la s’acăchiséscă.¹³Atunçea lĭ aduseră feciorĭ tră s’apună mânĕle pre elĭ, și să se rógă. Și discipulĭi a luĭ ’lĭ încăciară.¹⁴Iară Iisusŭ ḑise: Alăsațĭ feciorĭlĭi și nu lĭ ținețĭ tra s’v̄ină la mine; că ahtărorŭ éste amirărilĭea din çerŭ.¹⁵Și cara apuse mânĕle pre elĭ, s’depărtă d’acolo.¹⁶Și écă unŭ v̄inela elŭși lĭ ḑise: lnvețătorule bunŭ, çe bunéță s’facŭ tra s’amintŭ bana eternă;¹⁷Iară elŭ lĭ ḑise: çe m̄ĭ ḑiçĭ bunŭ? Niçĭ unŭ nu éste bunŭde câtŭ mașĭ unŭ Dumneḑĕŭ. Ma s’vréreșĭ s’intrĭ tru bană,¹⁸avéglĭe dimândăciu nĭle. Elŭ lĭ ḑiçe: Carĭ? Și Iisusŭ l ḑise: Să nu vatăm̄ĭ, s’nu curvesci, s’nu furĭ,¹⁹și s’nu mărturisesci marturie minciunósă; Tinisea pre tată‐tĕu, și pre muma ta,²⁰și s’vreĭ aprópele a tĕu ca pre tine singurŭ. Tinerŭlu lĭ ḑiçe: Tute aeste le am aveglĭată din tinerețile a méle;²¹çe mĭ lipsésce nică? Iisusŭ ’lĭ ḑise: s’fure că vrei s’hĭi perfectu, dute vinde çe aĭ, și dă‐e a órfănĭlorŭ, și va s’aĭ v̄istére in çerŭ,²²și v̄ino după mine. Și cându avḑî tinerŭlu, grailuaestufugi învirinatŭ, că avea multă avére.²³Iară Iisusu ḑise a discipulĭlorŭ a luĭ: Dealihea vĕ ḑicŭ, că cu greu va s’întră avutŭlu tru amirărilĭea çerŭluĭ.²⁴Și iară vĕ ḑiçŭ: cama lișiorŭ éste, s’trécă cămila prin guva de acŭ, de câtŭ avutŭlu s’întră tru amirărilĭea a luĭ Dumneḑêu.²⁵Și cându avḑiră discipulĭi, s’ciudusea multu, și ḑiçea:²⁶Care decara póte s’asçapă? Și arucândŭ și oclĭilĭ Iisusŭcâtre elĭlĕ ḑise: La ómen̄i aestă éste cu neputință, ma la Dumneḑĕu, tute suntu eu putință.²⁷Atunçea Petru respunse și ’lĭ ḑise: Éca noĭ alăsămŭ tute, și vinemŭ după tine; ma çe va s’avemŭ? Iară Iisusu lĕ ḑise:²⁸Dealihea vĕ ḑicŭ, cá voĭ care vinetŭ după mine, in nóua generație cându hilĭlu a omŭlui va s’șéḑă pre thronŭlu a glorielĭeĭ a luĭ, va s’ședețĭ și voĭ pre doĭ‐sprĕ‐ḑéçe thronurĭ, și va s’giudecațĭ dóue‐sprĕ‐ḑéçĕle semênțe a luĭ Israilŭ.²⁹Și orĭ care ’șĭ alasă case, ică frațĭ, ică surorĭ, ică tată, ică mumă, ică mulĭére, ică feciorĭ, ică agre, tră numa mea, va s’lĭa tră ună, ună sută, și va s’moștenéscă bană eternă.³⁰Și mulți primĭ va s’hibă în códă și açelĭ din códă primĭ.

¹Că unzésce amirărilĭea çerŭlui ca unŭ omŭ domnŭ de casă, eși de diminéță, să păituéscă lucrătorĭ tră av̄in̄ia luĭ.²Și cara ’lĭ păitui lucrătorĭlĭi câte unŭ dinarŭ pe ḑiuă, lĭ petrecu la av̄in̄ia luĭ.³Și eșindaluĭ pe la óra treĭ, vĕḑu alțĭ care stătea în pazare fără lucru.⁴Și ḑise și açelorŭ: Duçețĭ vĕ și voĭ la av̄inie, și çe va s’hibă dreptŭ va s’vĕ daŭ.⁵Și elĭ s’duseră; Iară eși pre la óra șése și nóuĕ și féçe tutŭ ași.⁶Și cându eși pre la óra ună‐sprĕḑéçe, află alțĭ iu stătea fâră lucru, și lĕ ḑiçe; câçe stațĭ açia tută ḑiua fâră lucru?⁷Elĭ lĭ ḑieŭ: că vêrnu nu ne păitui.Șilĕ ḑiçe: Duçețĭ vĕ și voĭ la avinie și çe e dreptŭ va s’luațĭ.⁸Iară cându întunecă, Domnulu a av̄in̄ilĭeĭ, ḑiçe câtre epitropŭlu a luĭ: clĭémă lucrătorĭlĭi și dă‐le plata, și înçepe de la açelĭ din códă pănă la açelĭ d’întân̄iŭ.⁹Și cându vineră açelĭ çe s’păituiră la óra ună‐sprĕ‐ḑéçe, luară câte unŭ dinarŭ.¹⁰Venindaluĭ apoĭ açelĭ d’întân̄iŭ, lĕ se păru că va s’lĭa ma multu; ma și elĭ câte unŭ dinarŭ luară.¹¹Și după ce luară, murmura contra Domnului a casălĭeĭ,¹²Și ḑiçea: Că aești din urmă ună óra féçeră, și lĭ féçeșĭ ună cu noĭ, care avemŭ purtată greutatea ḑiuălĭeĭ, și cărórea.¹³Ma elŭ respunse și ḑise a unuĭ de elĭ: Ospe nu țĭ facŭ strămbătate; nu te păituiĭ tră unŭ dinarŭ?¹⁴Lĭa‐țĭ a téu și du‐te; eu voiŭ s’lĭ daŭ și aestuĭ din urmă ca și a țié.¹⁵Orĭ n’am dreptu s’facŭ çe voiŭ cu ale méle? i țĭ éste oclĭulŭ rĕu, că escu bunŭ?¹⁶Ași va shibă açelĭ din urmă, primĭ, și primilĭi la urmă; că mulțĭ sŭntu cl’emațí ma puțĭnĭ alepțĭ.¹⁷Și cându s’alină Iisusŭ la Ierusalimŭ, luă ’na‐’nă parte în cale açelĭ doĭ‐sprĕḑéçe discipulĭ, și lĕ ḑise:¹⁸Écă nĕ alinămŭ la Ierusalimŭ, și hilĭlu a omŭluĭ va s’hibă predatŭ la Archiereĭ, și Cărturarĭ,¹⁹și va s’lu giudecă la mórte; Și va s’lu preda a ginteloru să ’șĭ arădă de nĕsŭ, și s’lŭ bată cu sviciu, și s’lu cruçifică, și a treia ḑĭ va să înv̄iéză.²⁰Atunçea vine la elŭ muma a hilĭlorŭ a luĭ Zevedeu, împreună cu hilĭi a lĭeĭ, și se înclĭna căftânda’uĭ çeva de la nĕsŭ.²¹Și elŭ lĭ ḑise: çe vreĭ? ia îlĭ ḑiçe: Tra s’șédă aesti doĭ hilĭ a meĭ, unŭ la dréptă‐țĭ și unŭ la stânga‐țĭ tru amirărilĭea ta.²²Iară Iisusŭ respunse și ḑise: Nu scițĭ çe çérețĭ. Putețĭ voĭ s’bețĭ scafa çe va s’beau eŭ, și s’vĕ botezațĭ cu botezarea cu care me botezŭ eŭ?²³Lĭ ḑicŭ a luĭ: Putemŭ. Șielŭlĕ ḑiçe: Scafa mea va s’o bețĭ și botezarea cu care me botezŭ eŭ, va s’vĕ botezațĭ; ma să ședețĭ la drépta mea și la stânga mea, nu éste ĭn putérea mea s’vĕ o daŭ a vóuĕ, ma açelor tră carĭ s’are îndréptă de Tată‐m̄eu.²⁴Și cândŭ avḑiră ḑéçelĭ, s’năĭriră pre açeli doĭ frațĭ.²⁵Iará Iisulsŭ lĭ clĭemă și lĕ ḑise: Scițĭ cá Domnilĭ a gintelorŭ domnescŭ preste ele, și marĭlĭi le ursescŭ?²⁶Iará la voĭ, nu va s’hibá ași: ma care din voĭ va s’hibă mare, la s’vĕ hibă servitorŭ.²⁷Și care din voĭ va s’ vrea s’hibă primŭ, la s’vĕ hibă servitorŭ;²⁸după cumŭ hilĭlu a omŭluĭ, nu vine tra s’hibă servitŭde alțĭ, mă să servéscă, și să’șĭ da bana luĭ descumpărare tră mulțĭ.²⁹Și cându eșia elĭ din Ieriho, s’duse după nĕsŭ poporŭ multu.³⁰Și éca doi orghi carĭ ședeau în cale, avḑîndaluĭ că treçea Iisusŭ, strigară și ḑiserá: Milué‐nĕ³¹pre noĭ Dómne hilĭlu a luĭ Davidŭ Și ghimta lĭ încacie tra s’tacă; ma elĭ striga și ḑiçea: Milué‐ne pre noĭ hilĭlu a luĭ Davidŭ.³²Și stătu Iisusŭ și ’li clĭemă și lĕ ḑise: çe vrĕțĭ s’ vĕ facŭ?³³Eli ’lĭ ḑicŭ: Dómne sá nĕ se deșclĭdă oclĭilĭ.³⁴Și lĭ v̄ine m̄ilă luĭ Iisusŭ, și băgă mâna pe oclĭilĭ a lorŭ, și tru‐óră veḑură oclĭilĭ a lorŭ, și s’duséră dupá urma luĭ.

¹Și cându s’aprochiară de Ierusalimŭ, și vineră la Bithfaghi câtre muntele a masinelor; atunçea petrecu Iisusŭ doĭ discipulĭ și lĕ ḑise:²Duçetĭ vĕ tru hóra care éste naparte de voĭ, și tru‐óră s’căftațĭ ună asină legată, și unŭ mânzu cu ea; deslegațĭ-leși aduçețĭ mĭle.³Și s’fure că çineva vĕ ḑiçe çeva, s’lĭ ḑiçețĭ că a Domnuluĭ îlĭ lipsescu, și de ună‐óră va s’vĕ le petrécă.⁴Și aestă tută s’féçe tra să se împlinéscă açea çe éste ḑisă, prin profetŭlu care ḑiçe:⁵„Spunețĭ a hilĭlĭei a luĭ Sion“ Éca amirălŭ a tĕu vine la tine blăndu, și încalarŭ pre asină, și pre mânzu, hiĭlu açelĭeĭ de sum jugŭ;⁶Și s’duseră discipulĭi și féçeră cumŭ lĕ avea dimândată Iisusŭ;⁷Și aduseră asina și mânzulŭ,⁸și băgară stran̄iele de asupra lorŭ și seḑuelupre nêse. Și parteaaçeacama mare din mulțime, ’șĭ așternurá stran̄ĭle în cale, și altă tălĭa lumăchĭ de arborĭ și le așternea în cale.⁹Și mulțimea care mergea ’nainte și açea ce v̄inia d’inapoĭ, striga și ḑîçea: Osana a hilĭluĭ a luĭ Davidŭ; ghinecuvéntatŭaçelŭ care v̄ine în numa Domnuluĭ; Osana în înalțimĭ.¹⁰Și cându ĭntrăelŭîn Ierusalimŭ, s’cutremură tută çetatea, și ḑicea: care éste aestŭ?¹¹Și ghimta ḑiçea: Aestu éste Iisusŭ profetŭlu din Nazaretŭ a Galileilĭeĭ.¹²Și întră Iisusŭ în templulŭ alŭ Dumneḑĕu, și scóse afóră pre tuțĭ açelĭ çe cumpĕra și vindea în templu și resturnă mésele a banchierĭlorŭ, și scamnele açelorŭ çe vindea porunghi.¹³Și lĕ ḑise: Éste scriată; „Casa mea va să s’clĭémă casă de rugăciune;“ și voĭ o féçetŭ „spilă de furĭ“.¹⁴Și viniră la elŭ orghi și sclĭopĭ în templu, și elŭ lĭ vindecă.¹⁵Iară Archieilĭi și cărturarĭlĭi, cându veḑură ciudiile çe féçe, și feciorĭlĭi çe striga în templu și ḑîçea: Osana a hilĭluĭ aluĭ Davidŭ,¹⁶s’năĭriră, Și lĭ ḑiseră: Avḑî çe ḑîcŭ aești? Iară Iisusŭ lĕ ḑiçe: Da, N’avețĭ cântată vêr‐nă óră, „Că din gura a națĭlorŭ, și açelorŭ çe sugŭ, țĭ aĭ faptă alăvdare?“.¹⁷Și lĭ alăsă și eși afóră din çetate la Bithania, și arĕmase acolo.¹⁸Iară diminéță cându s’turnă în çetate, îlŭ luă fómea.¹⁹Și cându veḑu unŭ hicŭ în cale, vine la nĕsŭ ma nu află çeva pre elŭ, de câtŭ mași frŭnḑĕ, și lĭ diçe: S’nu s’facă de tine póme în etă. Și tru‐óră s’uscă hicŭlu.²⁰Și cându veḑură discipulĭi s’ciudusiră și ḑiseră: Cumŭ se uscă hicŭlu de‐ună-óră?²¹Iară Iisusŭ respunse și lĕ ḑise: Dealihea vĕ ḑicŭ, s’fure c’ă aveţĭ credință și nu vĕ îndoiţi, nu mașĭ açea a hicŭluĭ va s’façețĭ, ma și aestuĭ munte fure că ’lĭ ḑiçețĭ: Scóla-te și arucă‐te tru amare, va să s’facă.²²Și tute câte va s’căftățĭ în rugăciune cu credință, va s’luațĭ.²³Și cara v̄ine elŭ în templu, s’aprochiară de nĕsŭ,acoloiu elŭ înveța, Archiereĭlĭi și Aușĭlĭi a poporŭluĭ și ’lĭ ḑiseră: Cu çe putére façĭ aeste? și care ți o déde aestă putére?²⁴Iară Iisusŭ rĕspunse și lĕ ḑise: Va s’vĕ întrebŭ și eu unŭ graiu; și s’fure că m̄ĭ spunețĭ, și eu va s’vĕ ḑicŭ cu çe putére facŭ aeste.²⁵Botezarea luĭ Ioanŭ de iu era? din çerŭ ică de la ómenĭ? Iară elĭ s’minduia în mintea‐lĕ, ḑicêndaluĭ: Ma s’ḑiçemŭ, Din çerŭ, va nĕ ḑică, de çe de cară nu creḑutŭ în elŭ?²⁶Iară ma s’ḑiçemŭ De la ómen̄ĭ, nĕ e frică de ghimtă, că Ioanŭ tuțĭ l’au ca profetŭ.²⁷Și respunseră a luĭ Iisusŭ și ’lĭ ḑiseră: Nu scimŭ. Și elŭ lĕ ḑise: Niçĭ eu nu vĕ ḑicŭ a vóuĕ cu çe putére facŭ aeste.²⁸Ma çe vĕ se pare? Unŭ omŭ avea doi hilĭ; și vine la açelŭ d’întân̄iŭ și ’lĭ ḑise: Hilĭu, dute astăḑĭ de lucréḑă la avin̄ia mea.²⁹Iară elŭ respunse și ḑise: nu voiŭ; ma apoĭa s’tunusi, și s’duse.³⁰Și s’aprochie de alantŭ și lĭ ḑise tutŭ ași. Iară elŭ respunse și ḑise: eŭ m̄ergu Dómne și nu s duse.³¹Care de aeștĭ doĭ féçe vrérea tatăluĭ? Lĭ ḑiseră: Primŭlu. Și Iisusŭ lĕ ḑiçe a lorŭ: Dealihea vĕ ḑicŭ că vameșilĭi și curvele mergu cama năinte de voĭ tru amirărilĭea alŭ Dumneḑĕu.³²Că vine la voĭ Ioanŭ în calea dreptățilĭeĭ, și nu lŭ creḑutŭ; ma vameșilĭi și curvele ’lŭ creḑură. Și voĭcu tóte că’lŭ veḑutŭ, nu vĕ tunusitŭ apoĭa și să lŭ credețĭ.³³Ascultațĭ altă parabolă: Era umŭ omŭ Domnŭ de casă, care ’șĭ plăntă ună av̄in̄ie și o îngărdi cu gardu, și săpă tru nĕsă cărute, și adră un turnŭ, și lŭ déde la lucrătorĭ, și s’duse departe.³⁴Și cându s’aprochie timpŭlŭ a pómelorŭ, petrecu servitorĭlĭi a luĭ la lucrătorĭ, s’lĭea pómele a lĭeĭ.³⁵Și lucrătorĭlĭi acățară, pre servitorĭlĭi a luĭ, și unŭlu lŭ bătură, altŭ lŭ vătămară, și altŭ lŭ agoniră cu chetrĭle.³⁶Iară petrecu alțĭ servitorĭ, cama mulțĭ de açelĭ d’întâniŭ, și lĕ féçeră și a lorŭ tutŭ ași.³⁷Apoĭa petrecu câtrĕ elĭ hilĭlŭ sĕu, ḑîcêndaluĭ, că va s’aibă anușine de hilĭlu ameŭ.³⁸Ma lucrătorĭlĭi cându veḑură hilĭlu, ḑiseră unŭ cu alantu: Aestu éste mostenitorŭlu; venițĭ s’lu vătămămŭ și s’lĭ luămŭ moștenirea.³⁹Și decara ’lu acățară, lŭ scóseră afóră de av̄in̄ie, și ’lŭ omorîră.⁴⁰Atunçea cându va s’vină Domnulŭ a avin̄ilĭeĭ, çe va s’lĕ facă açelor lucrătorĭ?⁴¹Elĭ lĭ ḑiseră: Rĕilĭi, rĕu va s’lĭ chéră; și av̄in̄ia va s’o da la alțĭ lucrătorĭ, cari va lĭ da pómele la timpurĭle a lorŭ.⁴²Iisusŭ lĕ ḑiçe: vêr‐nă óră nu avețĭ cântată în scripturĭ! „Chétra açea çe nu o aflară bună masturĭlĭi, açea s’féçe capŭ de cohe? De la Domnulŭ s’féçe aestŭ lucru și éste ciudie tru oclĭilĭ a noștri“.⁴³Tr’açea vĕ ḑicŭ, că amirărilĭea alŭ Dumneḑeŭ, va s’vĕ se lĭa de la voĭ, și va să s’da a unuĭ poporŭ care va s’facă pómele a lĭeĭ.⁴⁴Și açelŭ çe va s’cadă pre aestă chétră, va să se frângă; și pe care‐çi‐do ea va s’cadă va s’lu stulcină.⁴⁵Și avḑîndaluĭ Archiereĭlĭi și Fariseĭlii parabolele a luĭ, cunoscură că tră elĭ ḑiçe.⁴⁶Șicăftară s’lŭ acață, ma lĕ fu frică de ghimtă că lŭ avea ca profetŭ.

¹Și iara le rĕspunse Iisusŭ și lĕ grăi în parabole ḑicêndŭ.²Amirărilĭea çerŭluĭ s’unzi cu unŭ omŭ amiră, care féçe nuntă tră hilĭlu sĕŭ.³Și petrecu servitorĭlĭi a luĭ s’clĭémă pre açelĭ clĭemațĭ la nuntă, și nu vrea tra s’v̄ină.⁴Iară petrecu alțĭ servitorĭ, și le ḑise: ḑiçețĭ a clĭemațilorŭ: Écă prânzulŭ lu îndrepșiu; și giunçĭlĭi și nămalĭele îngrășate sŭntu tălĭate, și tute îndrépte, venițĭ la nuntă.⁵Iară elĭ nu luară aminte aestă, și s’duseră unŭ la agru,⁶altu la comerciŭlŭ a luĭ, și alanțĭ lĭ acăṭară servitorĭlĭi și lĭ îngiurară, și lĭ vătămară.⁷Și cându avḑi amirălŭ, s’năiri, și petrecu ósta luĭ, asparse pre açelĭ omorîtorĭ, și arse çetatea lorŭ.⁸Atunçea ḑiçe a sĕrvitorĭlorŭ a luĭ: nunta este îndréptă, ma clĭemațĭlĭi nu era axiĭ.⁹Duçețĭ‐vĕ la astălĭérea că’ĭurĭlorŭ, și câțĭ va s’aflațĭ clĭemațĭ lĭ la nuntă.¹⁰Și eșiră açelĭ servitorĭ prin calĭurĭ, adunară tuțĭ câțĭ aflară rĕi și bunĭ și se umplu nunta de óspețĭ.¹¹Și cându întră amirălu s’védă pre óspețilĭi, veḑu acolo unŭ omŭ care nu era învescutŭ cu stran̄ie de nuntă. Și lĭ ḑiçe:¹²óspe cumŭ intrașĭ açia, fără s’aĭ stran̄ie de nuntă? Ma elŭ amuțî.¹³Atunçea ḑise amirălu a servitorĭlorŭ: Legațĭ‐lu de mân̄ĭ și de çiçióre, luațĭ‐lu, și aruncați‐lu tru întunérecŭlu açelŭ cama de afóră. Acolo va s’hibă plângérea și scărcicarea dințilorŭ.¹⁴Că mulțĭ sŭntu clĭemațĭ, ma puțin̄ĭ alepțĭ.¹⁵Atunçea s’duseră fariseilĭi și ’șĭ grăiră unŭ cu alantŭ, cumŭ s’lŭ acață tru sborŭ.¹⁶Și petrecură la elŭ disçipulĭi a lorŭ, deadunŭ cu Erodian̄ĭlĭi și ḑiseră: Invețătorŭle, scimŭ că esci omŭ îndreptu, și că învețĭ calea alŭ Dumneḑĕŭ cu îndreptate, și nu vreĭ să scĭi de vêrnu; că nu mutresci în fața ómenĭlorŭ.¹⁷Spune nĕ decara cumŭ țĭ se pare? Prinde s’dămŭ datŭ a luĭ Cesare, i ma nu?¹⁸Iară Iisusŭ cunoscêndaluĭ rĕutatea lorŭ, ḑise: Çe me cărtițĭ o voĭ ipocrițĭ?¹⁹Spunețĭ‐m̄ĭ moneda de datŭ. Iară elĭ ’lĭ aduseră unŭ dinarŭ.²⁰Și le ḑiçe: A cuĭ este mastea aestă, și aestă scriptură?²¹Și lĭ ḑicŭ; Aluĭ Cesare. Atunçea lĕ ḑiçe: Dațĭ decara a Cesarĕluĭ, açea çe éste a luĭ Cesare, și alŭ Dumneḑĕŭ açea çe éste a luĭ Dumneḑĕu.²²Și cândŭ avḑiră, s’ciudusiră și ’lŭ alăsară și fugiră.²³Tru açea ḑiuă viniră la elŭ Sadukeĭ, carĭ ḑiçea că nu éste înv̄iare de morțĭ, și ’lŭ întrebară ḑicêndaluĭ:²⁴Invețătorule, Moisi ḑise: s’murére çineva fără s’aibă fumélĭe, frate‐sĕu să s’însóra cu mulĭérea luĭ, ca s’analță semênța a frate sĕuĭ.²⁵Ași la noĭ era șépte frațĭ; și primŭlu după çe s’însură, muri, și ne avêndaluĭ semênță alasă mulĭérea luĭ a fratesĕuĭ.²⁶Așițe și al doilea, și alŭ treĭlea, până la alŭ șéptelea.²⁷Iară după tuțĭ muri și mulĭérea.²⁸La înv̄iarea de morțĭ dar a cuĭ din açelĭ șépte va s’hibă mulĭérea, că tuțĭ o avură.²⁹Iisusŭ respunse și lĕ ḑîse: Hițĭ zăgă dițĭ că nu cunóscețĭ scripturĭle, niçi putérea aluĭ Dumneḑĕu.³⁰Că la înv̄iare de morțĭ, niçi s’însóră niçi s’mărită, ma sŭntu ca anghelĭi alŭ Dumneḑĕu în çerŭ.³¹Iară tră înv̄iarea morțilorŭ, nu avețĭ cântată açea çe vé s’are ḑîsă de câtre Dumneḑĕu, care ḑiçe:³²„Eu escu Dumneḑĕŭlu a luĭ Avraamŭ, și Dumneḑĕŭlu a luĭ Isaac, și Dumneḑĕŭlu a luĭ Iacovŭ“. Dumneḑĕ, nu este Dumneḑĕŭlu a morțĭlorŭ ma a v̄iilorŭ.³³Și cându avḑî poporŭlu s’ciudusea de învețătura luĭ.³⁴Iară Fariseilĭi cându avḑîră că lĕ înclĭse gura a Sadukeilorŭ, s’adunară împreună.³⁵Și unulŭ de nĕșĭ legiuitorŭ, ’lŭ întrebă cărtindu lŭ, și ḑicêndu‐lĭ:³⁶Invețatorule, care este mare dimândăciune în lege?³⁷Și Iisusu ’lĭ ḑise: „S’vreĭ Domnulu Dumneḑĕŭlu a tĕu, cu tută inima ta, cu tutŭ sufletŭlu a tĕu, și cu tută mintea ta“.³⁸Aestă éste prima și marea dimândăciune.³⁹Și a doua totŭ ași ca nĕsă este: „S’vreĭ pre aprópele a tĕu ca pe tine singurŭ“.⁴⁰Tru aeste dóuĕ dimândăciunĭ spinḑură legea și profețĭlĭi.⁴¹Și cându s’adunară Fariseilĭi, lĭ întrebă Iisusŭ, și lĕ ḑîse:⁴²Çe vĕ se pare de Christolu? a cuĭ hilĭu éste?⁴³Elĭ lĭ ḑicŭ: Aluĭ Davidŭ. Elŭ lĕ ḑîçe: Cumŭ decara Davidŭ cu duhŭlu îlŭ clĭémă Domnŭ, ḑîcêndaluĭ:⁴⁴„ḑîse Domnulŭ a Domnu‐m̄ĕuĭ: Șeḑĭ la drépta mea până s’bagŭ neóspețĭlĭi a tĕĭ așternutŭ a cicĭorĭlorŭ a téle“.⁴⁵Macă decara Davidŭ ’lŭ clĭemă Domnu, cumŭ éste hilĭlu a luĭ?⁴⁶Și vêrnu nu putea s’lĭ respundă niçi unŭ graiŭ; niçi că cuteḑă çineva s’lu măĭ întrébă de açea ḑiuă.

¹Atunçea Iisusŭ grăi câtrĕ mulțime, și câtrĕ discipulĭi a luĭ, Și ḑîse:²Cărturarĭlĭi și Fariseilĭi ședŭ pre scamnulŭ a lui Moisi:³Ași tute câte vĕ ḑicŭ s’avegliațĭ, aveg’ĭațĭ‐le, și façețĭ‐le; ma după faptele a lorŭ s’nu façețĭ. Că nĕșĭ ḑicŭ ma nu facŭ.⁴Câçe nĕșĭ légă sârçin̄ĭ gréle çe nu s’pórtă, și le bagŭ pre umerĭlĭi a ómen̄ilorŭ; iară elĭ niçĭ cu dégetŭlu a lorŭ nu vorŭ s’le mină,⁵Iară tute lucrărĭle a lorŭ le facŭ ca să s’védă de ómen̄lĭ; lărgescu filacterĭle ă lorŭ, și ’șĭ mărascu pólele a stran̄ielorŭ a lorŭ.⁶Și vorŭ tra șédă la ospețŭ în capŭlu a mésălĭeĭ, și în sinagóge pre scamnele açéle din susŭ.⁷Și vorŭ să lĭ salută în pazare, și să se clĭémă de cátrĕ ómen̄ĭ, „Rabbi Rabbi“.⁸Iară voĭ s’nu vĕ clĭemațĭ Rabbi: că unŭ este învețătorŭlu a vostru Christosŭ; și tuțĭ voĭ hițĭ frațĭ.⁹Și tată să nu clĭemațĭ çineva preste locŭ, că unŭ éste Tatălŭ a vostru açelŭ din çerŭ.¹⁰Niçi s’vĕ clĭemațĭ învĕțătorĭ; că unŭ éste învețătorŭlu a vostru Christosŭ.¹¹Și açelu cama marĕle de voĭ la s’vĕ hibă servitorŭlu a vostru.¹²Iară açelŭ care va să s’înalță singurŭ, va s’aplécă; iară açelŭ çe va să s’aplécă, açelŭ va să s’analță.¹³Cavaĭ de voĭ Cărturarĭ și Fariseĭ ipocrițĭ, că înclĭdețĭ amirărilĭea a çerŭluĭ înaintea ómen̄ĭlorŭ; Că voĭ nu întrațĭ; niçĭ açelĭ ce vorŭ să întră, nu lĭ alăsațĭ s’intră.¹⁴Cavaĭ de voĭ o Cărturarĭ și Fariseĭ ipocrițĭ, că măcațĭ casele a veduvĕlorŭ, și tr’aestă făçețĭ rugăciunĭ lungi, de açea va s ’luațĭ cama mare pedépsă.¹⁵Cavaĭ de voĭ o Cărturarĭ și Fariseĭ ipocrițĭ, că cutreerațĭ amarea și uscatŭlu, tra s’façețĭ unŭ proselitŭ: și cândŭ s’façe ’lŭ façeți hilĭu de gheenă, de dóue orĭ cama mare de câtŭ voĭ.¹⁶Cavaĭ de voĭ conducĕtorĭ orghi, carĭ ḑiçețĭ: Açelŭ çe va s’giură pre templu nu e çeva; ma açelŭ çe va s’giură pre malama templuluĭ, éste datorŭ.¹⁷Glarĭ și orghi, çe éste cama mare? Malama ima templŭlu care sânțésce malama?¹⁸Și açelŭ çe va s’giură pre altarŭ, nu e çeva; ma açelŭ çe va s’giură pre darŭlu çe éste preste altarŭ, este datorŭ.¹⁹Glarĭ și orghi, çe e cama mare? darŭ u, ima altarŭlu care sântésce darŭlu.²⁰Și ași açelŭ çe giură pre altarŭ, giură pre elŭ și pre tute câte sŭntu în altarŭ.²¹Și açelŭ çe giură pre templu, giură pre elŭ și pre açelu çe locuesce tru nĕsŭ.²²Și açelŭ çe giură pre çerŭ, s’giură pre thronŭlu a luĭ Dumneḑĕu, și pre açelŭ çe șéde pre nĕsŭ,²³Cavaĭ dĕ voĭ o Cărturarĭ și Fariseĭ ipocrițĭ, că ghismuițĭ minta, și mărarŭlu, și chimionulŭ, și alăsațĭ açéle çe suntu cama gréle a legilĭeĭ, giudecata m̄ila și credința. Aeste prindea s’le façețĭ și açéle s’nu le alăsațĭ.²⁴Conducĕtorĭ orghi, carĭ stricurațĭ taun̄lĭĭi, și o înglĭțițĭ camila.²⁵Cavaĭ de voĭ o Cărturarĭ și Fariseĭ ipocrițĭ, că curațĭ partea de afóră, a scafĕlĭeĭ, și a blidŭluĭ, și năuntru sŭntu împline de arăchirĭ, și de nedreptate.²⁶Fariseule orbŭ, cură cama năinte partea d’inauntru a scafĕlĭeĭ și a blidŭluĭ, tra s’hibă curată, și açea de afóră.²⁷Cavaĭ de voĭ o Cărturarĭ și Fariseĭ ipocrițĭ, că unzițĭ cu mormênțĭ asvestusițĭ carĭ de afóră s’vedŭ mușați, iară d’inăuntru sŭntu ’mplinĭ de óse de morțĭ, și de içe do necurățilĭe.²⁸Așî și voĭ pe din afóră ve spunețî a ómenĭlorŭ îndrepțĭ, ma d’înăuntru hițĭ ’mpin̄ĭ de ipocrisie și nelegiuire.²⁹Cavaĭ de voĭ o Carturarĭ și Fariseĭ, ipocrițĭ, că adărațĭ mormênțĭlĭi a profețĭlorŭ, și immoșițițĭ grópele a drepțilorŭ, Și ḑiçețĭ:³⁰s’eramŭ noĭ în ḑilele a părințilorŭ a noștrorŭ, nu vrea s’luămŭ parte cu açelĭ, la sângele a profețĭlorŭ.³¹In câtŭ voĭ singurĭ mărturisițĭ tră voĭ, că hițĭ hilĭi açelorŭ çe omorîră profețĭlĭi.³²Decara și voĭ împlinițĭ mĕsura a părințilorŭ a voștrorŭ.³³Șerpi, Pulĭi de nepârtiçĭ, cumŭ va s’fugițĭ de giudecata gheeneĭ?³⁴Tr’açea écă eu petrecŭ la voĭ Profețĭ și sciuțĭ și cărturarĭ: și nescânțĭ din nĕșî, va s’lĭ vătămațĭ, și va s’lĭ cruçificațĭ; iară nescânțĭ va s’lĭ batețĭ cu sviciŭlu în sinagógele a vóstre, și va s’lĭ agonițĭ din çetate în çetate.³⁵Tra s’v̄ină asupra vóstră içe‐do sânge ’ndreptu, çe s’are versată preste locu, de la sângele a dreptuluĭ Abelŭ, până la sângele a luĭ Zaharia, hilĭlu alŭ Barahia, care îlŭ vătămatŭ nolgica de templu și de altarŭ.³⁶Dealihea vĕ ḑicŭ, că tute aeste va s’v̄ină preste aestă generațiune.³⁷Ierusalime, Ierusalime, care omorĭ profețĭlĭi și vatăm̄ĭ cu chetri pre petrecuțĭlĭi la tine; de câte orĭ vruĭ să țĭ adunŭ feciorĭlĭi, precumŭ gallina ’șĭ adună pulĭi sum aripĕle, și nu vrutŭ?³⁸Éca casa vóstra s’alasă deșértă.³⁹Că vĕ ḑicŭ: De aó înainte nu va s’me vedețĭ, până cându va s’ḑiçețĭ: Ghine cuvêntatu éste açelŭ çe v̄ine în numa Domnuluĭ.

¹Și eși Iisusŭ și s’depărtă de la templu; și s’aprochiară discipulĭi a luĭ, tra s’lĭ spună adărămintele a templuluĭ.²Ma Iisusŭ lĕ ḑise: nu vedețĭ tute aeste? Dealihea vĕ ḑicŭ, nu va s’arĕmână aó chétra preste chétră, care să nu s’aruvuiéscă.³Și pe cându elŭ ședea pre muntele a masin̄ĭlorŭ, îlĭ s’aprochiară discipulĭi ’na’nă parte și ’lĭ ḑiseră: Spune nĕ cându va să se facă aeste? Și care e semnulŭ a venĭrĕlĭeĭ a tale, și a fluituluĭ a etĕlĭeĭ?⁴Și Iisusŭ respunse și lĕ ḑîse: Mutrițĭ s’nu vĕ arădă çineva.⁵Că mulțĭ va s’v̄ină în numa mea, și va s’ḑică; „Eu escu Christolŭ“, și mulțĭ va să s’arădă.⁶Șiva s’avḑițĭ alumte, și sciri de alumte: mutrițĭ ghine, nu vĕ aspĕriațĭ. Că prinde aeste tute să se facă, ma nică nu éste finitŭlu.⁷Că va să se scólă poporŭ, peste poporŭ și amirărilĭe preste amirări ĭe; și va s’hiba fómete și pusclĭe și cutremurí pre locuri.⁸Și tute aceste va s’hibă înçeputŭlu a durerĭlorŭ.⁹Atunçea va s’ vĕ preda la strimtorare și va s’vĕ omóră; și de tute națiile va s’hițĭ urîțí tră numa mea.¹⁰Și atunçea va să se scandaliséscă mulți, și va să se tradéḑă unulŭ pre alantŭ, și va să se urască unŭ cu alantŭ.¹¹Și mulțĭ profețĭ mincĭunoșĭ va să se scólă, și mulțĭ va să arădă.¹²Și de imulțirea nelegĭuĭrilorŭ, va s’arĕçéscă a multorŭ vrérea.¹³Ma açelŭ çe va s’aravdă pâna la finitŭ, açelŭ va s’hibă ascăpatŭ.¹⁴Și va să se predică aestu vănghelĭu a amirărilĭeĭ preste tutŭ locŭlu, tra mărturia tutulorŭ popórelorŭ; și atunçea va s’hibă finitŭlu.¹⁵Și cându va s’vedețĭ utîtéța și aspârgáciunea çe s’are ḑîsă de profetŭlu Daniilŭ, că stă in locŭ sântu, (açelŭ care cântă la s’acăchisescă),¹⁶atunçea açelĭ çe sŭntu în Iudea, s’fugă pre tru munțĭ;¹⁷și açelŭ çe éste preste casă, s’nu s’depună s’lĭa çeva din casă.¹⁸Și açélŭ çe éste la agru s’nu se tórnă înăpoĭ, să șĭ lĭa stran̄iele.¹⁹Ma cavaĭ de açéle çe suntu sarçine, și de açele çe va s’alăptéză în açele ḑile:²⁰Ma rugați‐vĕ să nu se facă fuga a vóstră iarna, niçi Sămbăta.²¹Cava s’hibă atunçea strîmtorare mare, cumŭ nu fu de la înçeputŭlu a lumelĭeĭ, până tora, niçĭ ca va s’hibă.²²Și ma s’nu se șcurta açéle ḑile, nu era s’ascapă vêr‐nu trupŭ; ma tră alepțĭlĭ vă să se’șcurté ḑă açéle ḑile.²³Atunçea s’fure că çine‐va vĕ ḑiçe. Ecă aó éste Christolŭ, ică acolo, s’nu credețĭ.²⁴Că va să s’scólă Christoșĭ minciunoșĭ, și profețĭ minciunoșĭ, și va să spună sémne marĭ, și ciudiĭ tra s’plăniséscă, s’fure cu putință și pre alepțilĭ.²⁵Ecă vĕ o ḑișŭ de cama nainte.²⁶Și ma s’vĕ ḑică écăChristoluéste în deșertŭ, s’nu eșițĭ. Ecă‐lŭ în camerĭ, s’nu credețĭ.²⁷Că precumŭ ascăperatŭlu, ése de la Rĕsăritŭ, și s’véde l’ Ascăpetatŭ, ași va s’hibă și vinirea hilĭluĭ a omŭluĭ.²⁸Ca in éste mărșea, acolo va s’adună și orn̄ile.²⁹Și de ună‐óra după strîmtorarea din açéle ḑile, Sórĕle va să s’întunecă, și Luna nu va s’da lum̄ina lĭeĭ, și stélele va s’cadă din çerŭ, și puterĭle a çerŭluĭ va să s’mină.³⁰Și atunçea va să s’védă semnulŭ a hilĭluĭ a omŭluĭ în çerŭ; și atunçea va să plângă tute gințile a locŭluĭ, și va s’védă hilĭlu a omŭluĭ că v̄ine preste norĭlĭi a çerŭluĭ cu putére și glorie multă.³¹Și va s’petrécă anghelĭi a luĭ cu bóçe mare de trompetă; și va s’adună alepțilĭ a luĭ de la patrule vînturĭ, de la margin̄ĭle a çerŭluĭ, până la açea alantă margine a lorŭ.³²Iară de la hicŭ invetațĭ parabola. Cându lumachea luĭ éste móle, și lĭ esŭ frunzele, cunóscețĭ că aprópe este véra.³³Ași și voĭ, cându va s’vedețĭ aeste tute, să scițĭ că aprópe éste ningă ușe.³⁴Dealihea vĕ ḑicŭ că nu va s’trécă generația aestă, până cându nu va să s’facă tute aeste.³⁵Cerŭlu și locŭlu va s’trécă, ma graĭle a méle nu va s’trécă.³⁶Iară de ḑiua açea și de óra açea vêr‐nu nu scie, niçi anghelĭi din çerŭ, de câtŭ mașĭ Tatălŭ a m̄eu singurŭ.³⁷Și precumŭ ḑilele a luĭ Noe, ași va s’hibă și la venirea a hilĭluĭ a omŭluĭ.³⁸Că precumŭ era în ḑilele açéle de cama nainte de deluviŭ, cându măca și bea, și se însora și s’mărita, pâna în ḑiua cându Noe întră tru arcă.³⁹Și nu sciură până cându vine deluviŭlu, și lĭ luă pre tuțĭ. Ași va s’hibă și venirea a hilĭluĭ a omŭluĭ.⁴⁰Atunçea doĭ va s’hibă la agru, și unŭlu va să s’lĭa, și alantuiu va să s’alasă.⁴¹Dóuĕ mulĭerĭ va s’maçină la móră; ună se lĭa, și alantăs’alasa.⁴²Stațĭ deșcepțĭ decara, că nu scițĭ în çe óră v̄ine Domnulŭ a vostru.⁴³Ma açea să scițĭ, că să sciare Domnulŭ a casă‐lĭeĭ la care aveglĭare a nopțilĭeĭ v̄ine furŭlu, era să sta deşceptu și nu era s’alasă s’lĭ se aspargă casa.⁴⁴De açea și voi s’hițĭ îndrepțĭ; că la óra cându nu vĕ tréçe prin minte, v̄ine hilĭlu a omŭluĭ.⁴⁵Care éste credinciosŭlu și mintimenŭlu servitorŭ, care lŭ băgă domnu sĕu preste servitorĭlĭi a casălĭeĭ a luĭ,⁴⁶ca s’lĕ da hrană la timpŭ? Fericitŭésteaçelŭ servitorŭ, care cându va s’vină domnu sĕŭ, va s’lu află facêndaluĭ ași.⁴⁷Dealihea vĕ ḑicŭ că preste tută averea luĭ va s’lu bagă.⁴⁸Ma s’fure că servitorŭlu açelŭ rĕu ḑiçe în inima luĭ: „Se amână Domnum̄eu⁴⁹s’v̄ină“ și înçepe s’bată servitorĭlĭi soçilĭi aluĭ, și s’măcă și s’bea cu îmbetătorĭlĭi,⁵⁰va s’v̄ină domnulŭ açeluĭ servitorŭ în ḑiua cându elŭ nu se aștéptă, și în óra, cându elu nu scie;⁵¹și va s’lu talĭe în dóuĕ, și partea luĭ va s’o bagă cu ipocrițĭliĭ. Acolo va s’hibă plângérea și scărcicarea dințĭlorŭ.

¹Atunçea va s’unzéscă amirărilĭea çerŭluĭ, cu ḑéçe virghine, carĭ, luară căn, dilele a lorŭ, și eșiră s’aștéptă ginerĕle.²Çinçi din ele erau mintimene, și çinçi nebune.³Açéle nebune, cându ’și luară căndilele a lorŭ, nu luară și untu‐lemnu cu nĕse.⁴Ma mintimenĕle luară untu‐lemnu în vasele a lorŭ, de adunŭ cu căndilele a lorŭ.⁵Și cara s’amână ginerĕle, lĕ vine somnu a tutulorŭ, și dorm̄ia.⁶Ma în am̄iaḑă nópte s’avḑi ună bóçe: Écă ginerĕle v̄ine, eșițĭ s’lu așteptațĭ.⁷Atunçea se sculară tute açéle virghine, și ’șĭ îndrépseră căndilele a lorŭ.⁸Ma nebunele ḑîseră a mintimenelorŭ: Dați‐nĕ de untulemnulŭ a vostru, că căndilele a nóstre s’astingŭ.⁹Și mintimenele respunseră și ḑiseră: Nu ași, s’nu çeva de nu nĕ agiunge niçi a nóuĕ, niçi a vóuĕ; ma cama ghine duçețĭ‐vĕ la açelĭ ce vindu, și acumpărațĭ‐ve.¹⁰Și cându açéle s’duseră s’acumpĕră, vine ginerĕle și açele çe era îndrépte, întrară cu elŭ la nuntă, și se înclĭse ușa.¹¹Apoĭa v̄inŭ și alante virghine, și ḑicŭ: Dómne, Dómne, desclide‐nĕ.¹²Iară elŭ respunse și ḑîse: Dealihea vĕ ḑicŭ, că nu vĕ cunoscŭ.¹³Stațĭ decara deșcepțĭ, că nu scițĭ ḑiua niçi óra în care hilĭlu a omŭluĭ va s’v̄ină.¹⁴Căésteca unŭ omŭ, care cându m̄ergea departe, clĭemă pre servitorĭlĭi a luĭ, și lĕ déde avérea luĭ;¹⁵Și a unuĭ lĭ déde çinçi talanțĭ, a altuĭ doĭ, iară a altuĭ unŭ, a cuĭ‐çido după putérea luĭ, și fugi tru óră.¹⁶Și s’duse açelŭ çe luă çinçilĭ talanțĭ, lucră cu nĕșĭ, și féçe alțĭ çinçi talanțĭ.¹⁷Așițe și açelŭ cu doĭ amintă și aestu alțĭ doĭ.¹⁸Iară açelŭ çe luă unŭlu, s’duse, săpă în locŭ, și ascunse asimea a domnu‐sĕuĭ.¹⁹După multu timpu vine domnulŭ açelorŭ servitorĭ, și lĕ căftă cuitéla.²⁰Și vine açelŭ çe luă çinci talanțĭ, și aduse alțĭ çinçi talanțĭ, și ḑîse: Dómne çinçi talanțĭ m̄ĭ aĭ dată, écă alțĭ çinçi amintaĭ cu nĕșĭ.²¹Lĭ ḑise domnu‐sĕu; ghine o bunŭ și credinciosŭ servitorŭ; tră puține fuși credinciosŭ,mava s’te bagŭ pre multele: întră tru bucuria a domnu tĕuĭ²²Și vine și açelŭ çe luă doĭ talanțĭ și ḑise: Dómne doĭ talanțĭ mĭ aĭ dată, écă alțĭ doĭ talanțĭ amintaĭ cu elĭ.²³Și lĭ ḑise a luĭ domnu‐sĕu: Ghine a bunŭ și credinciosŭ servitorŭ; tră puține fușĭ credinciosŭ tră multe va s’te bagŭ; întră tru bucuria a domnu‐tĕuĭ.²⁴Și cându vine açelŭ çe luă unŭ talantu, ḑîse: Dómne, eu te cunosceamŭ că escĭ unŭ omŭ strimtu la inimă: séçerĭ acolo, iu nu semenașĭ; și adun̄ĭ d’acolo iu nu împărțîșĭ.²⁵Și me asperiaĭ, și me dușŭ de ascumșu talantulŭ a tĕu în locŭ; écă‐lŭ al tĕu.²⁶Respunse domnu‐sĕu, și lĭ ḑise: O rĕu și lenevosŭ servitorŭ; aĭ sciută că séçerŭ iu nu semĕnaĭ, și adunŭ d’iu n’am impărțită.²⁷Prindea decara s’ daĭ asimea mea la bancherŭ, și venindaluĭ eŭ, era s’lĭau a meu, cu amitatecŭlu.²⁸Tr’açea luațĭ de la elŭ talantulŭ, și dațĭ‐lu la açelŭ çe are ḑéçe talante.²⁹Că tutŭ aceluĭ çe are, va s’lĭ se da, și va s’lĭ se adav̄gă. Iară de la açelŭ ce nu are, și açea çe are va c’lĭ se lĭa de la nĕsŭ.³⁰Și pre servitorŭlu açelŭ rĕa arucațĭ‐lu tru întunéreculŭ açelŭ de afóră. Acolo va s’hibă plângérea și scărcicarea dințilorŭ.³¹Iară cându va s’v̄ină hilĭlu a omŭluĭ, în gloria luĭ, și tuțĭ sânțilĭ anghelĭ cu elŭ, atunçea va s’șédă pre scamnulŭ de gloria luĭ.³²Și tute gintele va să s’adună înaintea luĭ, și va s’despartă ună de alantă, cumŭ pecurarŭlu desparte oĭle de căpri;³³și va s’bagă oĭle la drépta și căprile la stănga luĭ.³⁴Atunçea amirălu va s’ḑică la açelĭ din drépta luĭ: Venițĭ ghine cuvêntațĭ a Tată‐mĕuĭ, moștenițĭ amirărilĭa îndréptă a vóuĕ, de la façerea lumelĭeĭ.³⁵Că eramŭ agiunŭ și m̄ĭ dédetŭ s’mâcŭ; m̄ĭ fu séte și m̄ĭ dédetŭ s’ beau; streinŭ eram și me preadunatŭ;³⁶golŭ și me învescutŭ; lângedŭ și me vizitatŭ; tru înclĭsóre eram, și vinitŭ la mine.³⁷Atunçea va s’lĭ respundă drepțilĭ, și va s’lĭ ḑică: Dómne; cându te veḑumŭ agiunŭ și’țĭ dédemŭ mâncare: ică că ți‐era séte, și’țĭ dédemŭ s’beaĭ?³⁸Cându te veḑumŭ streinŭ și te preadunămŭ? Ică golŭ, și te învescumŭ?³⁹Cându te veḑumŭ lângedŭ, icî tru înclĭsóre, și vinemŭ la tine?⁴⁰Și amirălu va s’respundă și va s’lĕ ḑică a lorŭ: Dealihea vĕ dicŭ a vóuĕ, câtŭ féçetŭ a unuĭ din aești m̄içĭlĭi a meĭ frațĭ, a m̄ié m̄ĭ féçetŭ.⁴¹Atunçea va s’ḑică și acelorŭ de la stânga: Duçețĭ‐vĕ de la mine blăstemațĭlĭi în focŭlu eternu, care éste îndreptŭ tră diavolŭlu și anghelĭi a luĭ.⁴²Că eram agiunŭ și nu m̄ĭ dédetŭ s’măcŭ; mĭ fu séte și nu m̄ĭ dédetŭ s’beau;⁴³streinŭ eram, și nu me preadunatŭ; golŭ, și nu me învescutŭ; lângedu și tru înclĭsóre și nu me vizitatŭ.⁴⁴Atunçea, va s’li respundă și elĭ ḑicêndŭ: Dómne cându te veḑumŭ, agiunŭ, ică avéĭ séte, ică streinŭ, ică golŭ ică lângedŭ, ică tru înclĭsóre, și nu te agiutămŭ?⁴⁵Atunçea va s’lĕ respundă, și va s’lĕ ḑică: Dealihea vĕ ḑicŭ catŭ nu avețĭ faptă a unuĭ din aesti m̄içilĭi, niçĭ a mié nu mĭ avețĭ faptă.⁴⁶Și aesti va să s’ducă tru pedépsă eternă, iară drepțilĭ tru bană eternă.

¹Și fu că după çe fini Iisusŭ tute aeste sbórĕ, ḑîse câtrĕ discipulĭi a luĭ.²Scițĭ că după dóue ḑile v̄ine paștele și hilĭlu a omŭluĭ se preda tra să se cruçifică.³Atunçea ’se adunară Archiereilĭi și Cărturarĭlĭi și Marĭlĭi a poporŭluĭ tru oborŭlu a Archiereŭluĭ, care se clĭema Caiafa,⁴și ’șĭ sburîră tra s’acață pre Christolu cu vulpilĭe, și s’lu omóră.⁵Ma ḑîçea: Nu în sĕrbătóre, tră s’nu s’facă turburare în poporŭ.⁶Și cându era Iisusŭ în Bithania, în casa leprosŭluĭ Simonŭ,⁷vine la elŭ ună mulĭére, cu unŭ vasŭ de alabastru cu mirŭ multu scumpu, și ’lŭ turna pre capŭlu a luĭ cându ședea la mésă.⁸Ma discipulĭi cându veḑură, s’năiriră și ḑiseră.⁹Tră çe s’facă aestă chérdere? Că aestu mirŭ putea să se vindă scumpu, și să s’da la órfăn̄ĭ.¹⁰Ma Iisusŭ cându cunoscu aestă, lĕ ḑîse: Câ‐çe o turburațĭ mulĭérea? Că ea bunŭ lucru m̄ĭ féçe a m̄ié.¹¹Că orfán̄ĭlĭi lĭ avețĭ tot‐una cu voĭ, ma mine nu me avețĭ tot‐una. Că¹²ea çe versă aestu mirŭ pre trupŭlu a m̄eŭ, o féçe tră îmmormêntarea mea.¹³Dealihea vĕ ḑîcŭ: iu çe‐do çe va să s’predică aestu vănghelĭu, în tută lumea, are să se ḑîcă açea çe féçe ea, tră aduçérea aminte a lĭeĭ.¹⁴Atunçea unŭlu din açelĭ doi‐sprĕ‐ḑéçe, care se ḑîçea Iuda Iscariotŭ, s’duse la Archiereĭ, și ḑîse:¹⁵Çe va s’m̄ĭ dațĭ, și eu s’vĕ lŭ predau?¹⁶Și açelĭ lĭ déderă treĭ ḑeçĭ de argințĭ. Și de atunçea căfta óra s’lu preda.¹⁷Și la întân̄ia ḑiuă a azimelorŭ, se aprochiară discipulĭi de Iisusŭ și lĭ ḑiseră: Iu veĭ să îndrégemŭ tra să măçĭ paștele?¹⁸Și elŭ lĕ ḑise: Duçețĭ‐vĕ în çetate la cutare, și ḑîcețĭ lĭ: Invețătorŭlu ḑîçe: Timpulŭ m̄ĭ se aprochie, la tine va s’facŭ paștele deadunŭ cu discipulĭi a m̄eĭ.¹⁹Și féçeră discipulĭi cumŭ lĕ dimândă Iisusŭ, și îndrépseră paștele.²⁰Și cându întunecăIisusüședea la mésă cu doi‐sprĕḑéçĭlĭi;²¹Și când mânca eĭ, lĕ ḑise: Dealihea vĕ ḑîcŭ că unŭlu din voĭ va s’me preda.²²Și elĭ se învirinară multu, și înçepură s’ḑică a luĭ, orĭ care de nĕșĭ:²³Nu çeva de escu eu Dómne? Iară elŭ respunse și ḑîse: Açelŭ ce mólĭe de adunŭ cu mine cu mâna în blidŭ, açelŭ va s’me preda.²⁴Hilĭlu a omŭluĭ s’duçe precumŭ éste scriată tră elŭ: ma, ca vaĭ de açelŭ omŭ, prin care hilĭlu a omŭluĭ s’preda; cama ghine era tră nĕsŭ, s’nu era faptŭ.²⁵Atunçea Iuda açelŭ çe predéde respunse și ḑîse: Rabbi nu çeva de escu eŭ? Lĭ ḑîçe: Tine dîseșĭ.²⁶Și cându elĭ mânca, luă Iisusŭ pânea, ’lĭ déde urăciunea, o frâmse și o déde a discipulĭlorŭ, a luĭ, și lĕ ḑîse: Luațĭ mâncațĭ aestu éste trupŭlu a m̄eu.²⁷Și apoĭa luă scafa, o mulțumi, și o déde a lorŭ, și lĕ ḑîse:²⁸Bețĭ de tru aestă tuțĭ; că aestŭ éste sângele a m̄eu, a noŭluĭ testamentŭ, care s’vérsă tră mulțĭ tră lĭertarea pecatelorŭ.²⁹Ma vĕ ḑicu că de aó ’nainte nu va s’beau de aestu pomŭ a v̄itĕlĭeĭ, până la ḑiua açea, cându va s’lu beau cu voĭ din noŭ, tru amirărilĭea a Tataluĭ‐m̄eŭ.³⁰Și după çe cântară unŭ psalmu, eșira la muntele a masin̄ĭlorŭ.³¹Atunçea ḑîse câtrĕ elĭ Iisusŭ: In aestă nópte tuțĭ va s’vĕ scandalisațĭ în mine; că éste scriată: „Va s’batŭ pecurarŭlu, și va să se respândéscă oile a cupielĭeĭ“.³²Iară după înv̄iarea mea, va s’m̄érgu înainte de voĭ în Galilea.³³Ma Petru rĕspunse și lĭ ḑise: Și tuțĭ cara să se scandaliséscă în tine, eŭ vêr‐nă óră nu va s’me scandalisescu;³⁴ḑîse câtrĕ elŭ Iisusŭ. Dealihea ḑîcŭ a țié, că în nóptea aestă înainte ca s’cântă cocotŭlu, de trei orĭ va s’te lépeḑĭ de mine. Petru ḑise a luĭ;³⁵S’lipsire și s’morŭ cu tine, nu va s’me lépedŭ de tine. Ași ḑîseră și tuțĭ discipulĭi.³⁶Atunçea Iisusŭ v̄ine deadunŭ cu elĭ la unŭ locŭ, çe s’clĭema Ghetsimani și lĕ ḑîçe a discipulĭlorŭ. Ședețĭ aóçe până s’m̄ergu acolo să me înclĭnŭ.³⁷Și luă cu elŭ Petrulŭ și doilĭi hilĭ aluĭ Zevedeŭ, și înçepu să se învirinéḑă, și să lĭ v̄ină mare ângusă.³⁸Atunçea ḑîse câtre elĭ. Multŭ învirinatŭ m̄ĭ éste sufletŭlu până la mórte; arĕmănețĭ aó și stațĭ descepți cu mine.³⁹Și s’duse puținŭ ma năinte, căḑu pre față și se ruga, ḑîcêndŭ: Tatălŭ a m̄eu, s’fure cu putință, la s’trécă de la mine aestă scafă; Iară nu cumŭ voiŭ eu, ma cumŭ vreĭ Tine.⁴⁰Și v̄ine la discipulĭi, lĭ află iu dorm̄ia, și lĭ ḑiçe a luĭ Petru; Ași, nu pututŭ să stațĭ deșcepțĭ ună óră cu mine?⁴¹Hițĭ deșcepțĭ, și rugați‐vĕ tra s’nu întrațĭ în cărtire. Că duhŭlu éste desceptu, ma trupŭlu neputinciosŭ.⁴²Iară, a dóua óră s’duse și se rugă ḑîcêndŭ: Tatălŭ a m̄eu s’éste că nu se póte s’trécă de la mine aestă scafă tra s’nu o beau, la s’facă vrérea ta.⁴³Și vine și lĭ află iară dorm̄indaluĭ;⁴⁴Că oclĭlĭ lĕ era îngreunațĭ Și îlĭ alăsă, și s’duse iară și se rugă a treia óră, ḑîcêndŭ iară açéle sbórĕ.⁴⁵Atunçea vine la discipulĭ și lĕ ḑiçe: dorm̄ițĭ de tora încolo, și v’arăpăsațĭ.⁴⁶Écă s’aprochie óra, și hilĭlu a omŭluĭ s’preda în măn̄ĭle a pecătoșĭlorŭ. Sculațĭ‐vĕ; la s’m̄érgemŭ; écă s’aprochie açelŭ çe me preda.⁴⁷Și cându elŭ nică sbura, écă Iuda unŭlŭ de doĭ‐spĕ‐ḑéçĭlĭi vine, și cu elŭ mulțime mare cu lémne și cu cuțite, de la Archiereĭ și Aușĭlĭi a poporŭluĭ.⁴⁸Și açelŭ çe lŭ predéde, lĕ déde semnu, și lĕ ḑîse: Care va s’lŭ bașŭ, açelŭ éste, acățațĭ lu.⁴⁹Și vine îndreptu la Iisusŭ și lĭ ḑîse:⁵⁰Bucură‐te Rabbi. Și lŭ bășă. Iară Iisusŭ lĭ ḑîse: óspe tră çe venișĭ? Atunçea s’aprochiară elĭ, băgară măn̄ĭle pre Iisusŭ, și lŭ açățară.⁵¹Și écă unŭ din açelĭ çe era cu Iisusŭ tése mâna, scóse cuțitŭlu a luĭ, și agudi servitorŭlu a Archiereŭluĭ, și ’lĭ tălie uréclĭea.⁵²Atunçea Iisusŭ ḑîse açeluĭ: Intórnă‐țĭ cuțîtŭlu la locŭlu a luĭ, că tuțĭ carĭ au luatŭ cuțîtŭ, de cuțîtŭ va s’chéră.⁵³Ică minduescĭ că nu potŭeusá rogŭ acmu Tată‐m̄eu, să m̄í apună înainte cama de dóuĕ‐sprĕ ḑéçe legiun̄ĭ de Anghelĭ?⁵⁴Cumŭ decara va să se împlinéscă scripturĭle, că ași prinde să se facă?⁵⁵In açea óră Iisusŭ ḑîse a mulțimilĭei; Ca la vr’unŭ furŭ avețĭ eșită cu cuțîte și cu lemne s’me acățațí? Tute ḑilele la voĭ ședeam învețândaluĭ în templu și nu me acățatŭ.⁵⁶Ma aeste tute s’féçeră tra să se ĭmplinésçă scripturĭle a profețílorŭ. Atunçea toțĭ discipulĭi lŭ alásará și fugiră.⁵⁷Iară açelĭ çe acățară Iisusŭ, ’lŭ aduseră la Archiereŭlu Caiafa, iu era adunațĭ cărturarĭlĭi și Aușĭlĭi.⁵⁸Și Petru s’duçea după nĕsu de departe, până tru oborŭlu a Archiereŭluĭ. Și întră înăuntru, și ședea cu servitorilĭi, tra s’védă finitŭlu.⁵⁹Ma archiereilĭi și aușilĭi și tută adunarea căfta marturie minciunósă contra luĭ Iisusŭ, tra s’lu omóră;⁶⁰ma nu aflară; cu tute că vineră mulțĭ martorĭ minciunoșĭ, nu aflară. Apoĭa veninda‐luĭ doĭ martorĭ mincĭunoșĭ ḑiseră:⁶¹Aestu ḑîse: Potŭ s’aspargu biserica alŭ Dumneḑĕu, și în treĭ ḑiles’o adaru. Și se sculă Archiereŭlu și lĭ ḑîse: Nu respunḑĭ çeva?⁶²Çe mărturisescu aeștĭ contra ta?⁶³Iară Iisusŭ tăçea. Și respunse Archiereŭlu și lĭ ḑîse: Te giurŭ pre v̄iŭlu Dumneḑĕu, să nĕ ḑîçĭ s’éste că tine esci Christolu hilĭlu alu Dumneḑeu.⁶⁴Iisusŭ lĭ ḑiçe: Tine ḑîseșĭ; ma vĕ ḑîcŭ; De aó înainte va s’vedețĭ hĭlĭlu a omŭluĭ șeḑêndu la drépta putérelĭeĭ, și venîndŭ pre nuorĭlĭi a çerŭluĭ.⁶⁵Atunçea archiereŭlu ’șĭ arupse straniele, și dîse: Elŭ blastemă; çe nĕ lipsescu marturĭ?⁶⁶Ecă tora lĭ avḑîtu blăsmarea. Çe vĕ se pare? Și açelĭ respunseră și ḑîseră:⁶⁷Stepsitŭ éste tră mórte. Atunçea lu ascuçhiéră pre față, și lŭ bătură; iară alțĭ lĭ déderă palme ḑicêndŭ:⁶⁸Christóse, profitisea‐nĕ care éste açelŭ çe te agudi?⁶⁹Iară Petru ședea afóră tru oborŭ; și s’aprochie de nĕsŭ ună servitóre, și lĭ ḑîse: Și tine eraĭ cu Iisusŭ Galileanŭlu.⁷⁰Ma elu se lepădă înaintea tutulorŭ și ḑîse: Nu sciu çe ḑîçĭ.⁷¹Și cându eși la pórtă, ’lŭ veḑu altă servitóre, și ḑîse açelorŭ de açolo. Și aestŭ era cu Iisusŭ Nazarianŭlu.⁷²Și iară se lepăda cu giuratŭ, că nu cunoscu omŭlŭ.⁷³După puținŭ iară s’aprochiară açelĭ çe stătea acolo, și ḑiseră a luĭ Petru: Dealihea și tine unŭ din elĭ escĭ; că de pre sborŭlu a tĕu te cunoscĭ.⁷⁴Atunçea înçepu s’anătheméḑă și săgiură, că nu cunoscŭ omŭlu. Și tru‐óră cocotŭlu cântă.⁷⁵Și ’șĭ aduse aminte Petru de sborŭlu a luĭ Iisusŭ, care lĭ avea ḑîsă, că înainte ca s’cântă cocotŭlu, de treĭ orĭ va să te lépăḑĭ. Și eși afóră și plâmse amarŭ.

¹Și cându aperi, féçeră sborŭ tuțĭ archiereilĭi și aușilĭi a poporŭluĭ, contra luĭ Iisusŭ, tra s’lŭ omóră.²Și decara lŭ legară, lŭ duseră și lŭ predéderă la Guvernatorŭlu Ponțiu Pilatŭ.³Atunçea Iuda care lŭ avea predată, cându veḑŭ că Iisusŭ fu giudecatŭ tră mórte, s’tunusi și turnă năpoĭ treĭ ḑeçĭlĭi de argințĭ a archiereilorŭ și aŭșilorŭ, și ḑîse:⁴Feciu pecatŭ că am predată sânge nestepsitŭ.⁵Ma elĭ ḑîseră: Çe nĕ éste a nóuĕ? Tine veḑĭ tr’aestă. Ș’arŭcă argințilĭ în templu, fugi, și s’duse de se spinḑură.⁶Iară archiereĭlĭi, luară argĭnțĭlĭ și ḑîseră: Nu prinde s’lĭ băgămŭ în casa templuluĭ, că éste prețŭ de sânge.⁷Și decara féçeră sborŭ acumperară cu elĭ agrulŭ a Olarŭluĭ, tră îngroparea strĕin̄ĭlorŭ.⁸De açea açelŭ agru s’clĭemă agrulŭ a sângeluĭ până în ḑiua de astă‐ḑĭ.⁹Atunçea se împlini açea çe fu ḑîsă prin profetŭlu Ieremia care ḑîçe: „’Șĭ luară treĭ ḑeçĭlĭi de argințĭ prețulŭ a vindutŭluĭ, care fu tin̄isitŭ de hilĭi a luĭ Israilŭ;¹⁰și lĭ déderă tră agrulŭ a Olarŭluĭ, precumŭ mĭ dimândă Domnulŭ“.¹¹Iară Iisusŭ stătu înaintea guvernatorŭluĭ și guvernatorŭlu lŭ întrebă ḑîcêndŭ: Tine esci amirălu a Iudeĭlorŭ? Și Iisusŭ lĭ ḑîse:¹²Tine ḑiçĭ. Și cându s’acuză de câtrĕ archiereĭ și de aușĭ, nu respunse çeva.¹³Atunçea Pilatŭ ḑîse câtrĕ elŭ: Nu avḑĭ câte mărturisescu contra ta?¹⁴Și nu lĭ respunse la niçi unŭ graiu, în câtŭ guvernatorŭlu se mira multu.¹⁵Iară la serbătóre lipsea ca guvernatorŭlu să sălăghiéscă a poporŭluĭ din înclĭsóre, unŭ care vrea elĭ.¹⁶Și avea atunçea în înclĭsóre, unŭ omŭ avḑîtŭ care se clĭema Baraba.¹⁷Și cându elĭ s’adupară lĕ ḑise Pilatŭ: Care vrețĭ s’vĕ sălăghiescu, Baraba, ică Iisusŭ care s’ḑîçe Christosŭ?¹⁸Că scia că de pismă l’avea predată.¹⁹Ma cându elŭ ședea pe scamnu de giudecată, petrecu la elŭ mulĭérea luĭ ḑicêndŭ: S’nu lĭ façĭ çeva açeluĭ îndreptu, că multe pățĭi tră nĕsŭ astăḑĭ în v̄isŭ.²⁰Ma archiereilĭi și aușilĭi înduplecară mulțimea tra s’çéră Baraba, iară Iisusŭ s’lu chéră.²¹Și respunse guvernatorŭlu, și lĕ ḑîse: Care din amêndoĭ vrețĭ s’vĕ sălăghiescu? Șĭ açelĭ ḑîseră: Baraba.²²Pilatŭ lĕ ḑîçe: Çe s’lu facŭ decara Iisusŭ care s’dîçe Christosŭ? Tuțĭ lĭ ḑîseră:²³Să se cruçifică. Iară guvernatorŭlu ḑîse: Ma çe rĕŭ are faptă? Iară açelĭ cama multu striga și ḑîçea: Să se cruçifică.²⁴Și Pilatŭ cara veḑu că çeva nu póte s’facă, ma cama multă vrévă s’façe, luă apă ’șĭ spelă mân̄ĭle a luĭ înaintea mulțimilĭeĭ, și ḑîse: Nestepsitŭ escu de sângele aestuĭ dreptu; voĭ vedețĭ tr’aestă.²⁵Și tutŭ poporŭlu respunse și ḑîse: Sângele a luĭ s’hibă asupra nóstră și asupra hilĭlorŭ a nostrorŭ.²⁶Atunçea lĕ sălăghi Baraba, iară pre Iisusŭ, după çe lŭ bătŭ, lŭ déde tra să se cruçifică.²⁷Atunçea ostasĭlĭi a Domnitorŭluĭ Iuară pre Iisusŭ la pretoriu, și adunară ningă nĕsŭ tuta banda a ostașilorŭ.²⁸Și lŭ desvescură și lŭ învescură cu hlamidă aroșe.²⁹Și ’lĭ împlătiră ună corónă de schin̄ĭ, lĭ o apuseră pre capŭ, și ună calame la mâna lĭ dréptă; și îngenuclĭară d’înaintea luĭ, și ’șĭ arîdea de elŭ, ḑîcêndŭ:³⁰Bucură‐te amiră a Iudeilorŭ. Și ascuipară preste elŭ, și luară călamea, și lŭ batea preste capŭ.³¹Și după çe ’șĭ bătură peză de elŭ, îlŭ desvescură de hlamidă, și lŭ învescură cu straniele aluĭ, și ’lŭ duseră s’lŭ cruçifică.³²Și cându eșia afóră, aflară unŭ omŭ Kirineanŭ, care se clĭema Simonŭ; pre açelŭ lu acățară angarie tra s’lĭ pórtă cruçea.³³Și cându viniră la locŭlu numitŭ Golgotha, care s’ḑîçe locŭlu a Capățîneĭ, lĭ déderă tra s’bea puscă amestecată cu hére; și gustândaluĭ nu vru s’bea.³⁴Și după çe ’lŭ cruçificară, lĭ împărțiră stran̄iele, șî arŭcară șcurta, tra să se împlinéscă açea çe fu ḑîsă, prin profetŭ:³⁵’Șĭ împărțiră veștimêntele a méle între elĭ, și tră stran̄ĭlu a m̄eu arŭcară șcurta.³⁶Și șeḑêndaluĭ, lu aveglĭa acolo.³⁷Și lĭ băgară de asupră capŭluĭ a luĭ acuzarea luĭ scrisă: AESTU „ESTE IISUSŬ AMIRĂLU A IUDEILORŬ.“³⁸Atunçea cruçificară deadunŭ cu elŭ și doĭ furĭ, unŭlu ’n‐a‐drépta, și unŭlu ’n‐a‐stânga.³⁹Și açelĭ çe treçea pre ningă nĕsŭ, ’lŭ îngiura și ’șĭ legăna capetĕle a lorŭ ḑîcêndŭ:⁴⁰Tine care aspargĭ templulŭ, și în treĭ‐ḑîle lŭ adarĭ, ascăpă‐te pre tine. S’éste că esci hilĭlu alŭ Dumneḑĕŭ, depune‐te de pre cruçe.⁴¹Așițe și Archiereĭlĭi ’șĭ bătea peză deadunŭ cu Cărturarĭlĭi și aușĭlĭi și ḑîçea:⁴²Alțĭ ascăpă, elŭ singurŭ nu póte să se ascapă; s’éste că éste amiră aluĭ Israilŭ, la s’depună tora de pre cruçe, și s’lŭ credemŭ.⁴³Spéră în Dumneḑĕu; la s’lu ascapă tora s’éste çă lŭ va;⁴⁴că ḑîse: Hilĭlu alŭ Dumneḑĕu escu. Tutŭ ași și furĭlĭi carĭ era deadunŭ cu elŭ cruçificațĭ, ’lu îngiura.⁴⁵Iară de la óra șése, s’féçe întunérecŭ preste tutŭ locŭlu, până la óra nóuĕ.⁴⁶Și pre la óra nóuĕ strigă Iisusŭ cu bóçe mare, ḑîcêndu: „Ili, Ili, lama sabahtani?“ Care va s’ḑîcă „Dumneḑĕŭlu a m̄eu Dumneḑeŭlu a m̄eu, câ‐çe me alăsașĭ?“⁴⁷Iară niscânțĭ din açelĭ carĭ ședea acolo, cându avḑîră ḑiçea: „Că pre Ilia strigă elŭ“.⁴⁸Și tru óra unŭ din elĭ, alĕgă și luă unŭ sfungŭ, lŭ umplu cu puscă, și cara lu băgă tr’ună călame, lĭ déde s’bea.⁴⁹Iară alanțĭ ḑîçea: Alăsațĭ la svedemŭ dise va s’v̄ină Ilia s’lu ascapă.⁵⁰Atunçea Iisusŭ iară strigă cu bóçe mare, și déde duhŭlu.⁵¹Și écă curtina a templuluĭ s’arupse în dóuĕ, din susŭ până în ghiosŭ; și locŭlu s’cutremură, și chetrele s’disicară și mormênțĭlĭ s’desclĭseră,⁵²și multe trupurĭ de sânțĭ, carĭ era morțĭ se sculară.⁵³Și decara eșiră din mormênțĭ după înv̄iarea luĭ, întrară în sânta çetate, și se spuseră la mulțĭ.⁵⁴Iara sutașŭlu și açelĭ çe era cu elŭ de aveglĭa Iisusŭ, cându veḑură cutremurŭlu, și açéle çe s’féçeră, s’aspĕriară vêrtosŭ, și ḑîseră: Dealihea hilĭlu a luĭ Dumneḑĕu fu aestu.⁵⁵Și era acolo multe mulĭerĭ çe mutria de departe, și carĭ avea vinită după Iisusŭ din Galilea, și lĭ servia;⁵⁶Intre carĭ era Maria Magdalena, și Maria muma luĭ Iacovŭ și a luĭ Iosi, și muma a hilĭlorŭ a luĭ Zevedeŭ.⁵⁷Si cându întunecă, vine unŭ omŭ avutŭ din Arimathea cu numa luĭ Iosifŭ care și elŭ fu discipulŭ aluĭ Iisusŭ.⁵⁸Aestu vine la Pilatŭ și çeru trupŭlu a luĭ Iisusŭ. Atunçea Pilatŭ déde ordinŭ să lĭ se da trupŭlu.⁵⁹Si Iosifŭ luă trupŭlu lŭ înfășură în giulgiu curatŭ, și lŭ băgă în noŭlu a luĭ mormêntu,⁶⁰çe l’avea săpată în chétră, și tăvăli ună chétră mare pre ușa mormêntuluĭ, și s’turnă elŭ.⁶¹Iară era acolo Maria Magdalena, și Maria alantă, șeḑêndaluĭ în fața mormêntuluĭ.⁶²Iară a dóua ḑi care este după Vinerĭ, se adunară archiereilĭi și Fariseilĭi la Pilatŭ, și ḑiseră:⁶³Dómne ne adusemŭ aminte că açelŭ amăgitorŭ nică de cându era v̄iu, ḑîse: După treĭ ḑile va s’me scolŭ.⁶⁴Ma dimândă să se asiguréḑă mormêntulŭ, până a treia ḑi, tra s’nu çeva de v̄inu discipulĭi a luĭ nóptea s’lu fură, și să ḑîcă a poporŭluĭ: că se sculă din morțĭ. Si amăgirea de apoia va s’hibă cama réua de açea d’ întân̄iŭ.⁶⁵Ma Pilatŭ lĕ ḑise: avețĭ aveglĭătorĭ; duçețĭ‐vĕ și asigurațĭ‐vĕ cumŭ scițĭ.⁶⁶Si elĭ s’duseră asigurară mormêntulŭ și vulusiră chétra, de adunŭ cu a veglĭătorĭlĭi.

¹Iară Sâmbătă séră amânatŭ cându aperia întân̄ia ḑiuă a sĕptâmănilĭei, vine Maria Magdalena, și Maria alantă, s’védă mormêntulŭ.²Și écă s’féçe mare cutrémurŭ, că Anghelŭlu a Domnuluĭ s’depuse din çerŭ, vine, și resturnă chétra de pre ușă, și ședea de asupra lieĭ Și era veḑuta luĭ,³ca ascăperatŭlu, și veștimintele a luĭ albe ca néua.⁴Iară aveglĭătorĭlĭi de frica luĭ, s’ cutremurară și s’féçeră ca morțĭ.⁵Și anghelu respunse și ḑise a Mulĭerĭlorŭ:Voĭ, nu vĕ aspĕriațĭ că sciŭ că căftațĭ Iisusŭ cruçificatŭlu.⁶Nu éste açia că se sculă precum ḑîse: venițĭ vedețĭ locŭlu îu ḑăçea Domnulŭ.⁷Și curêndu ducețĭ‐vĕ și spunețĭ la discipulĭi a luĭ, că se sculă din morțĭ, și écă m̄érge înaintea vóstră în Galilea; acolo va s’lŭ vedețĭ; écă vĕ ḑîșŭ.⁸Și decara eșirăeletruóră de la mormêntu, cu frică și cu bucurie mare alĕgară s’da tru scire la discipulĭi a luĭ.⁹Și cându m̄ergea s’da tru scire la discipulĭi a luĭ, écă și Iisusu lĕ eși înainte și lĕ ḑise: Bucurați‐vĕ! Și ele s’aprochiară, lĭ acățară ciciórĭle, și se înclĭnară a luĭ.¹⁰Atunçea Iisusŭ lĕ ḑîse: Nu vĕ aspĕrĭațĭ; duçețĭ‐ve dațĭ tru scire la frațĭliĭ a m̄eĭ, tra s’mérga în Galilea, și acolo va s’ me védă.¹¹Și cându ele m̄ergea, ecă niscânțĭ din avegliătorĭ, vinĭră în çetate și spuseră a archiereĭlorŭ, tute çe s’féçeră.¹²Și s’ adunară împreună cu aușĭlĭi, și féçeră sborŭ, și déderă nimalŭ argințĭ a ostașilorŭ și le ḑiseră:¹³ḑiçețĭ că discipulĭi a luĭ viniră noaptea, și ’lŭ furară, cându noĭ dorm̄iamŭ.¹⁴Si s’avḑire aestă la guvernatorŭlu, noĭ va s’lu înduplecămŭ, și vá s’ façemŭ s’nu avețĭ vĕr‐nă căștigă.¹⁵Si açelĭ luară argințilĭ și féçeră cumŭ fură învĕțațĭ, și se respăndi aestu sborŭ la Iudeĭ până în ḑiua de astăḑĭ.¹⁶Iară unusprĕ‐ḑéçĭlĭi discipulĭ s’duseră în Galilea la muntele, iu lĕ avea dimăndată Iisusŭ.¹⁷Si cându lŭ veḑură se inclinară a luĭ; ma nescânțĭ se îndoiră.¹⁸Si s’aprochie Iisusŭ, lĕ grăi a lorŭ și‐lĕ ḑise: Tută puterea m̄i se déde, în çerŭ și preste locŭ.¹⁹Tr’ açea duçețĭ‐vĕ și învețațĭ tute popórele, și botezațĭ‐le în numa a Tatăluĭ, și a Hilĭluĭ și a Sântulŭĭ Duhŭ.²⁰Si învețațĭ‐lĕ s’avéglĭe tute câte v’am dimândată. Si écă eŭ escu cu voĭ în tute ḑilele, până la finitŭlu a etĕlĭeĭ.