Romani

Scrisoarea lui Pavel către

Romani

¹ Pavel, sclav al lui Isus Cristos, chemat să fiu apostol și ales să proclam Vestea Bună a lui Dumnezeu, ² care a fost promisă de Dumnezeu prin profeții Săi în Sfintele Scripturi. ³ Ea se referă la Fiul Său, Domnul nostru Isus Cristos. După natura Lui umană, Isus este urmașul lui David, ⁴ iar după Duhul sfințeniei+ 1.4 Duhul sfințeniei Duhul Sfânt sau Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Cristos sau Mângâietorul., El a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu cu putere, prin învierea Lui din morți. ⁵ Prin El și pentru Numele Său am primit darul de a fi apostol și de a chema națiunile la ascultarea care vine din credință. ⁶ Și voi sunteți între cei chemați să fie ai lui Isus Cristos.

⁷ Vă scriu tuturor celor care sunteți în Roma și care sunteți iubiți de Dumnezeu și chemați să fiți sfinți.

Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos.

Rugăciune de mulțumire

⁸ Pentru că se vorbește în toată lumea despre credința voastră, vreau mai întâi să-I mulțumesc Dumnezeului meu, prin Isus Cristos, pentru voi toți. ⁹ Dumnezeu, pe care-L slujesc din toată inima prin proclamarea Veștii Bune despre Fiul Său, îmi este martor că vă amintesc întotdeauna în rugăciunile mele. ¹⁰ Mă rog mereu ca, prin voia lui Dumnezeu, să reușesc, în sfârșit, să vin la voi. ¹¹ Îmi doresc foarte mult să vă văd și să vă împărtășesc un dar spiritual care să ducă la întărirea voastră, ¹² adică să ne încurajăm unii pe alții prin credința noastră, eu prin a voastră, iar voi prin a mea. ¹³ Fraților și surorilor, vreau să știți că am încercat de multe ori să vin la voi, dar până acum am fost împiedicat. Am dorit să vin la voi să vă ajut să creșteți în credință, așa cum i-am ajutat și pe alții dintre neevrei.

¹⁴ Eu sunt dator atât grecilor, cât și barbarilor, atât celor înțelepți, cât și celor neînvățați. ¹⁵ De aceea, sunt gata să vă spun Vestea Bună și vouă, care sunteți în Roma.

¹⁶ Mie nu-mi este rușine cu Vestea Bună pentru că ea este puterea lui Dumnezeu prin care El îi mântuiește pe cei ce cred: este mai întâi pentru evrei și apoi pentru neevrei. ¹⁷ În Vestea Bună este dezvăluită dreptatea lui Dumnezeu, începând și sfârșind în credință, după cum este scris: „Cel drept va trăi prin credință.“+ 1.17 Citat din Hab. 2.4.

Toți oamenii sunt păcătoși

¹⁸ Mânia lui Dumnezeu se arată din ceruri împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nedreptăți a oamenilor care înăbușă adevărul prin căile lor rele. ¹⁹ Dumnezeu Își arată mânia deoarece tot ce se poate ști despre El le-a fost arătat oamenilor de El Însuși. ²⁰ Căci însușirile nevăzute ale lui Dumnezeu—atât puterea Lui eternă, cât și divinitatea Lui—sunt văzute limpede de la crearea lumii, fiind înțelese prin lucrurile pe care le-a făcut El, așa că oamenii nu se pot dezvinovăți ²¹ deoarece deși Îl cunosc pe Dumnezeu, nu-L slăvesc ca Dumnezeu și nici nu-I mulțumesc. Ei au început să se gândească la lucruri care nu sunt importante, iar inimile lor fără pricepere s-au întunecat. ²² Oamenii s-au crezut înțelepți și au înnebunit. ²³ Au schimbat slava Dumnezeului nemuritor cu idoli ce reprezintă oameni muritori, păsări, patrupede și reptile.

²⁴ Și-au umplut inimile cu pofte imorale. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă imoralității pentru ca să-și necinstească trupurile între ei. ²⁵ Ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu o minciună. S-au închinat și au slujit creaturii în locul Creatorului care este în veci binecuvântat. Amin.

²⁶ Pentru toate acestea, Dumnezeu i-a lăsat pradă lucrurilor rușinoase pe care doreau să le facă. Femeile lor au schimbat relațiile intime firești cu cele nefirești. ²⁷ Tot așa și bărbații au părăsit relațiile lor normale cu femeile. Ei s-au aprins în pofta lor pentru alți bărbați. Bărbații au comis fapte necuviincioase cu alți bărbați și au primit în ei înșiși răsplata cuvenită pentru rătăcirea lor.

²⁸ Oamenii au refuzat să-L cunoască pe Dumnezeu. Atunci Dumnezeu i-a lăsat pradă unei gândiri stricate care i-a condus să facă lucruri necuviincioase. ²⁹ Ei s-au umplut cu orice fel de nedreptate, de răutate, de lăcomie și de ură. Sunt plini de invidie, de ucideri, de certuri, de înșelăciuni și de dușmănie. Sunt bârfitori, ³⁰ defăimători, Îl urăsc pe Dumnezeu; sunt obraznici, mândri, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți, ³¹ fără minte; nu-și țin promisiunile, nu au afecțiune naturală și nu au milă. ³² Acești oameni cunosc foarte bine hotărârea dreaptă a lui Dumnezeu, conform căreia cei ce fac astfel de lucruri merită să moară. Cu toate acestea, ei nu numai că le fac, dar îi și aprobă pe cei ce le practică.

Și evreii sunt păcătoși

¹ De aceea, tu, omule care judeci, oricine ai fi, nu te mai poți dezvinovăți. Căci atunci când îl judeci pe altul, te condamni pe tine însuți pentru că și tu faci ceea ce judeci. ² Știm că judecata lui Dumnezeu asupra celor ce fac astfel de lucruri este dreaptă. ³ Dar tu, cel ce-i judeci pe alții pentru lucrurile greșite pe care le faci și tu, crezi că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? ⁴ Sau disprețuiești tu marea Lui bunătate, îngăduință și răbdare? Nu știi că bunătatea Lui te conduce la schimbarea modului tău de a gândi și de a acționa? ⁵ Din cauza încăpățânării voastre și pentru că nu vreți să vă schimbați modul de a gândi și de a acționa Se mânie Dumnezeu din ce în ce mai mult pe voi. Și veți fi pedepsiți în ziua Judecății de apoi. În acea zi va fi arătată judecata dreaptă a lui Dumnezeu. ⁶ Fiecare va fi răsplătit de Dumnezeu pentru faptele sale. ⁷ Celor ce stăruie în fapte bune și caută slavă+ 2.7 slavă măreția și maiestatea lui Dumnezeu; starea glorioasă a binecuvântării în care vor intra creștinii adevărați după revenirea Mântuitorului din cer., cinste și nemurire, le va da viață eternă. ⁸ Dar cei ce, din ambiție egoistă, refuză să asculte adevărul și ascultă de nedreptate, vor avea parte de mânia și de furia Sa. ⁹ Cel ce face răul, fie că este evreu, fie că nu este evreu, va avea parte de necaz și de suferințe. ¹⁰ Dar cel ce face binele, va avea slavă, cinste și pace: mai întâi evreul, apoi și neevreul. ¹¹ Dumnezeu nu este părtinitor cu nimeni.

¹² Cei ce au păcătuit fără să cunoască Legea scrisă a lui Dumnezeu, vor pieri fără Lege. Toți cei ce au păcătuit sub Lege, vor fi condamnați după Lege. ¹³ Înaintea lui Dumnezeu, nu sunt drepți cei ce aud Legea, ci aceia care fac ceea ce le cere Legea. Aceștia vor fi îndreptățiți de Dumnezeu. ¹⁴ Neevreii nu au Legea și nu știu ce le cere aceasta. Dar când fac singuri ceea ce le cere Legea, ei singuri își sunt lege. ¹⁵ Ei arată că poruncile Legii sunt scrise în inimile lor. Conștiința lor este martorul lor. Gândurile lor fie îi vor acuza, fie îi vor aproba ¹⁶ în ziua când Dumnezeu va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor. Vestea Bună pe care eu o proclam oamenilor spune că Dumnezeu va judeca oamenii prin Cristos Isus.

Evreii și Legea

¹⁷ Dar tu spui că ești evreu, te încrezi în Lege și te lauzi cu Dumnezeu. ¹⁸ Tu cunoști voia Lui. Aprobi lucrurile care sunt cele mai bune pentru că ai fost învățat de Lege. ¹⁹ Tu te consideri un ghid pentru orbi, o lumină pentru cei ce sunt în întuneric; ²⁰ te crezi învățătorul celor fără minte și al copiilor. În Lege găsești întruparea cunoștinței și a adevărului. ²¹ De ce atunci, tu, care îi înveți pe alții, nu te înveți pe tine însuți? Tu, care îi înveți pe alții să nu fure, furi? ²² Tu, care spui să nu comiți adulter, comiți adulter? Tu, care disprețuiești idolii, le jefuiești templele? ²³ Tu, care te lauzi cu Legea, Îl necinstești pe Dumnezeu încălcând Legea? ²⁴ Așa cum este scris: „Din cauza voastră este vorbit de rău Numele lui Dumnezeu printre neevrei.“+ 2.24 Citat din Is. 52.5. Vezi Ezec. 36.20-23.

²⁵ Circumcizia înseamnă ceva dacă faci ce-ți cere Legea. Dacă încalci Legea, este ca și cum nu ai fi circumcis. ²⁶ Neevreii nu sunt circumciși. Dar dacă fac ce le cere Legea este ca și cum ar fi circumciși. ²⁷ Cel care este necircumcis și împlinește Legea te va condamna pe tine care, deși ești circumcis, nu respecți Legea.

²⁸ Nu ești evreu datorită unor caracteristici exterioare. Adevărata circumcizie nu este în trup. ²⁹ Evreu adevărat este cel ce este evreu înăuntrul său, iar adevărata circumcizie este aceea a inimii, făcută de Duhul, și nu de Lege. Lauda pe care o primește un astfel de om nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.

¹ Au deci evreii vreun avantaj față de ceilalți oameni? Este importantă circumcizia? ² Da, au multe avantaje, în toate privințele. În primul rând, lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu. ³ Însă unii au fost necredincioși. Va anula aceasta credincioșia lui Dumnezeu? ⁴ Nici vorbă! Dumnezeu va spune adevărul, chiar dacă toată lumea va minți. După cum este scris:

„Ți se va da dreptate când vei vorbi

și vei câștiga când vei fi judecat.“ Psalmul 51.4

⁵ Însă dacă nedreptatea noastră scoate în evidență dreptatea lui Dumnezeu, ce vom spune? Putem spune că Dumnezeu este nedrept când ne pedepsește? (Vorbesc în felul oamenilor.) ⁶ Nici vorbă! Dacă Dumnezeu ar fi nedrept, cum ar putea judeca lumea?

⁷ Cineva ar putea spune: „Dumnezeu este slăvit și adevărul Lui se vede mai clar datorită minciunii mele. Atunci de ce mai sunt eu judecat ca păcătos?“ ⁸ Cu alte cuvinte, s-ar părea, așa cum au pretins unii, vorbindu-ne de rău, că spunem: „Să facem răul, ca să vină binele din el.“ Cei ce spun așa ceva își merită pedeapsa.

Toți oamenii sunt vinovați

⁹ Ce vom spune deci? Suntem noi, evreii, mai buni decât alți oameni? Nu. Pentru că am spus deja că și evreii și neevreii sunt vinovați de păcat. ¹⁰ După cum este scris:

„Nu este nimeni fără păcat! Nimeni.

¹¹ Nu este nimeni care înțelege.

Nu-L caută nimeni pe Dumnezeu.

¹² Cu toții s-au îndepărtat de Dumnezeu

și au devenit nefolositori.

Nu este nici unul care să facă binele.

Nici unul măcar!“ Psalmul 14.1-3

¹³ „Gurile lor sunt ca niște morminte deschise.

Cu limbile lor îi înșală pe alții.“ Psalmul 5.9

„Ceea ce spun ei se aseamănă cu veninul șerpilor.“ Psalmul 140.3

¹⁴ „Vorbirea lor este plină de blesteme și amărăciune.“ Psalmul 10.7

¹⁵ „Sunt gata să ucidă.

¹⁶ Distrug tot ce găsesc în calea lor

și aduc necazuri pe oriunde trec.

¹⁷ Ei nu știu cum e să trăiești în pace.“ Isaia 59.7-8

¹⁸ „Nu au nici teamă, nici respect pentru Dumnezeu.“ Psalmul 36.1

¹⁹ Acum știm că, prin tot ceea ce spune, Legea vorbește celor care sunt sub Lege. Astfel nimeni nu se mai poate dezvinovăți și întreaga lume este trasă la răspundere înaintea lui Dumnezeu. ²⁰ De aceea, nimeni nu va fi acceptat de Dumnezeu pe baza faptelor cerute de Lege. Legea aduce recunoașterea păcatului.

Îndreptățirea prin credință

²¹ Dar acum Dumnezeu a arătat o cale prin care oamenii pot fi declarați drepți înaintea lui Dumnezeu fără Lege. Despre ea ne-au adus mărturie Legea și Profeții. ²² Această dreptate vine de la Dumnezeu prin credința în Isus Cristos. Ea este dată tuturor celor ce cred. Nu există nici o diferență între oameni ²³ pentru că toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. ²⁴ Dar îndreptățirea+ 3.24 îndreptățire actul lui Dumnezeu prin care îi declară pe oameni liberi de vinovăție și plăcuți înaintea Lui, considerați ca fiind drepți. lor este un dar făcut prin harul+ 3.24 har bunăvoință, favoare a lui Dumnezeu față de oameni; bunătatea cu care Dumnezeu dă favoruri celor ce nu le merită și acordă păcătoșilor iertarea păcatelor lor și mântuirea eternă prin Cristos. lui Dumnezeu. Oamenii sunt îndreptățiți prin eliberarea lor de păcat care vine prin Cristos Isus. ²⁵ Dumnezeu L-a prezentat pe Isus ca jertfă, astfel ca, prin sângele Său, El să fie mijlocul prin care sunt iertate păcatele oamenilor, prin credința lor în El. Dumnezeu a făcut aceasta ca demonstrare a dreptății Sale pentru că, în îndurarea Sa, Dumnezeu lăsase nepedepsite păcatele din trecut. ²⁶ El L-a dat pe Isus pentru a arăta că și astăzi El este drept. El este în același timp și Cel ce judecă drept, și Cel ce îndreptățește pe acela care are credință în Isus.

²⁷ Unde este deci lauda? A fost înlăturată! Pe baza cărui principiu? Al faptelor? Nu, ci pe baza principiului credinței. ²⁸ Noi considerăm că omul este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin credință, și nu prin faptele Legii. ²⁹ Dumnezeu nu este numai al evreilor. El este și Dumnezeul neevreilor. ³⁰ Dumnezeu este Unul singur. El îi va îndreptăți prin credința lor și pe evrei, și pe neevrei. ³¹ Dar noi nu desființăm Legea cu credința, ci prin credință noi confirmăm Legea.

Exemplul lui Avraam

¹ Ce putem spune despre Avraam care este strămoșul nostru? Ce a aflat el despre credință? ² Dacă Avraam a fost îndreptățit prin faptele sale, atunci el se poate lăuda, dar nu înaintea lui Dumnezeu. ³ Căci ce spune Scriptura? „Avraam s-a încrezut în Dumnezeu, iar credința lui i-a fost considerată ca dreptate.“+ 4.3 Citat din Gen. 15.6.

⁴ Pentru cel ce lucrează, salariul nu este considerat ca un dar, ci este câștigat de acesta prin muncă. ⁵ Însă celui care nu lucrează dar crede în Cel care îl îndreptățește pe păcătos, credința lui îi este considerată ca dreptate. ⁶ La fel și David vorbește despre fericirea celui pe care Dumnezeu îl îndreptățește fără fapte.

⁷ „Binecuvântați sunt cei ale căror greșeli sunt iertate

și ale căror păcate sunt acoperite.

⁸ Binecuvântat este omul căruia

Domnul nu-i ia în seamă păcatul.“ Psalmul 32.1-2

⁹ Această binecuvântare nu este numai pentru cei circumciși, ci și pentru cei necircumciși. Noi spunem: „Credința lui Avraam i-a fost considerată ca dreptate.“ ¹⁰ Dar când i-a fost considerată ca dreptate? Pe când era circumcis sau pe când era necircumcis? Pe când era necircumcis. ¹¹ El a primit circumcizia ca dovadă a îndreptățirii lui, îndreptățire pe care a dobândit-o prin credință, pe când era necircumcis. Acum el este tatăl tuturor celor ce cred, dar nu sunt circumciși. Și acestora li se va considera credința ca dreptate. ¹² El este și tatăl celor circumciși care calcă pe urmele credinței pe care o avea tatăl lor, Avraam, pe când era necircumcis.

Promisiunea lui Dumnezeu prin credință

¹³ Lui Avraam și urmașilor săi li s-a promis că vor moșteni lumea. Această promisiune nu a venit prin Lege, ci prin dreptatea care vine din credință. ¹⁴ Căci dacă cei care se bazează pe Lege sunt moștenitori, credința a fost golită de sens și promisiunea a fost anulată. ¹⁵ Din cauza neascultării oamenilor, Legea provoacă mânia lui Dumnezeu. Acolo unde nu există Lege, nu există nici neascultare.

¹⁶ De aceea, promisiunea lui Dumnezeu vine prin credință pentru a fi primită ca un dar de la Dumnezeu. Promisiunea este făcută tuturor urmașilor lui Avraam: atât celor ce au Legea, cât și celor ce au o credință ca a lui Avraam. El este tatăl nostru, al tuturor, ¹⁷ așa cum este scris și în Scripturi: „Te-am făcut tatăl multor popoare.“+ 4.17 Citat din Gen. 17.5. Înaintea lui Dumnezeu, Avraam este tatăl nostru. El a crezut în Dumnezeul care dă viață morților și care cheamă la existență lucrurile care încă nu există.

¹⁸ Avraam a crezut cu speranță împotriva oricărei speranțe. Astfel, el a devenit tatăl multor popoare, după cum s-a spus: „Atât de numeroși vor fi urmașii tăi.“+ 4.18 Citat din Gen. 15.5.¹⁹ Credința lui Avraam nu a slăbit deloc. Avraam s-a uitat la trupul său care era ca și mort (el avea atunci 100 de ani) și la faptul că Sara nu putea avea copii. ²⁰ În ciuda acestui fapt, el nu s-a îndoit în necredință de promisiunea lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credință dând slavă lui Dumnezeu. ²¹ Avraam era convins că Dumnezeu are puterea să și facă ce a promis. ²² De aceea, „credința i-a fost considerată ca dreptate.“+ 4.22 Citat din Gen. 15.6.²³ Scriptura spune: „credința i-a fost considerată ca dreptate.“ Ea nu vorbește doar pentru Avraam, ²⁴ ci și pentru noi, cei a căror credință va fi considerată ca dreptate. Aceasta se va întâmpla acelora dintre noi care cred în Cel ce L-a înviat din morți pe Domnul nostru Isus. ²⁵ El a fost dat să moară pentru păcatele noastre și a înviat pentru ca noi să fim îndreptățiți.

Roadele îndreptățirii

¹ Pentru că am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. ² Tot prin El și prin credință am fost lăsați să intrăm în harul în care ne aflăm acum. Și ne bucurăm datorită speranței de a avea parte de slava lui Dumnezeu. ³ Mai mult, noi ne bucurăm chiar și în necaz pentru că știm că necazul produce răbdare. ⁴ Iar răbdarea produce caracter. Caracterul produce speranță, ⁵ iar speranța nu ne va dezamăgi pentru că dragostea lui Dumnezeu ne-a fost turnată în inimi prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.

⁶ Cristos a murit pe când noi eram neajutorați. La momentul potrivit El a murit pentru cei răi. ⁷ Cu greu ar muri cineva pentru un om cinstit, dar poate că s-ar găsi cineva care ar avea curajul să-și dea viața pentru un om bun. ⁸ Cristos a murit pentru noi pe când eram păcătoși. Prin aceasta Își arată Dumnezeu dragostea Lui pentru noi.

⁹ De vreme ce noi am fost îndreptățiți prin sângele lui Cristos, cu atât mai mult vom fi salvați prin El de mânia lui Dumnezeu. ¹⁰ Pe când eram dușmanii lui Dumnezeu, am fost împăcați cu El prin moartea Fiului Său. Cu atât mai mult acum, că am fost împăcați, vom fi și mântuiți prin viața lui Cristos. ¹¹ Mai mult, noi chiar ne bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Prin El am fost împăcați cu Dumnezeu.

Adam și Cristos

¹² Păcatul a venit în lume printr-un singur om. Prin păcat a venit moartea. Iar moartea vine pentru fiecare om pentru că fiecare a păcătuit. ¹³ Păcatul era în lume înaintea Legii, dar în absența ei păcatul nu este luat în considerare. ¹⁴ Totuși toți cei ce au trăit după Adam și înainte de Moise au murit. Și au murit chiar și cei care nu au păcătuit ca Adam, încălcând în mod voit porunca lui Dumnezeu.

Adam a fost o imagine a Celui ce urma să vină, adică a lui Cristos. ¹⁵ Însă darul lui Dumnezeu nu se aseamănă cu greșeala lui Adam. Dacă, prin greșeala unuia singur, au murit mulți, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu și darul care a venit printr-un singur Om, Isus Cristos, s-au revărsat din belșug pentru cei mulți. ¹⁶ Iar darul nu se aseamănă cu ceea ce a venit prin cel ce a păcătuit. Judecata care duce la condamnare a venit după un singur păcat, dar darul care duce la îndreptățire a venit după mai multe încălcări de Lege. ¹⁷ De aceea, dacă moartea a domnit prin greșeala unuia singur, cu atât mai mult vor domni în viață cei ce se bucură de abundența harului lui Dumnezeu și de îndreptățirea realizată de El prin acel Om, Isus Cristos.

¹⁸ Dacă printr-o singură greșeală a fost condamnată toată omenirea, tot așa, printr-o singură faptă dreaptă, a venit îndreptățirea și, o dată cu ea, viața eternă pentru toți oamenii. ¹⁹ Prin neascultarea unui singur om, toți oamenii au fost făcuți păcătoși. La fel, prin ascultarea unui singur Om, mulți oameni vor fi considerați drepți înaintea lui Dumnezeu. ²⁰ Legea a fost introdusă pentru ca greșelile să se înmulțească. Dar unde s-a înmulțit păcatul, acolo s-a înmulțit și mai mult harul lui Dumnezeu. ²¹ Așa cum păcatul a domnit prin moarte, tot așa harul lui Dumnezeu va domni prin dreptate, pentru a aduce viața eternă prin Isus Cristos, Domnul nostru.

Morți față de păcat, dar vii în Cristos

¹ Ce vom spune atunci? Să continuăm să păcătuim pentru ca să se înmulțească harul? ² Nici vorbă! Cum am putea noi, care am murit față de păcat, să mai trăim în păcat? ³ Sau nu știți că toți care am fost botezați în Cristos Isus, am fost botezați în moartea Lui? ⁴ Prin botezul în moartea Lui, noi am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, așa cum Cristos a înviat din morți, prin puterea slăvită a Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.

⁵ Dacă am fost uniți cu El într-o moarte ca a Lui, atunci vom fi uniți cu El și într-o înviere ca a Lui. ⁶ Noi știm că omul nostru cel vechi a fost răstignit cu Cristos, pentru ca puterea trupului care este supus păcatului să fie distrusă, astfel ca noi să nu mai fim sclavii păcatului. ⁷ Pentru că cel ce a murit este eliberat de păcat.

⁸ Și dacă am murit cu Cristos, credem că vom și trăi cu El. ⁹ Pentru că știm că Cristos, care a înviat din morți, nu mai moare. Moartea nu mai stăpânește peste El. ¹⁰ El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna. Viața pe care o trăiește acum, o trăiește pentru Dumnezeu. ¹¹ La fel considerați-vă și voi morți față de păcat, dar vii pentru Dumnezeu, în Cristos Isus.

¹² Păcatul nu trebuie să vă stăpânească trupurile muritoare, nici nu ar trebui să ascultați de poftele sale rele. ¹³ Nu trebuie să mai lăsați părți ale trupurilor voastre la dispoziția păcatului ca unelte ale răului. ¹⁴ Păcatul nu va mai domni peste voi pentru că voi nu sunteți sub Lege, ci sub harul lui Dumnezeu.

Sclavi ai dreptății

¹⁵ Ce să facem atunci? Să păcătuim pentru că nu trăim sub Lege, ci sub har? Nici vorbă! ¹⁶ Știți că atunci când vă faceți sclavii cuiva, sunteți sclavii celui de care ascultați. Fie sunteți sclavii păcatului, o sclavie care duce la moarte, fie sunteți sclavii ascultării de Dumnezeu, o sclavie care duce la dreptate. ¹⁷ Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru că, deși erați sclavii păcatului, ați ascultat din toată inima de învățătura căreia v-ați dedicat. ¹⁸ Ați fost eliberați de păcat și ați fost făcuți sclavii dreptății. ¹⁹ Folosesc un exemplu ușor de înțeles pentru că pricepeți mai greu. Așa cum înainte puneați la dispoziția necurăției și nelegiuirii unele părți ale trupului vostru, având ca rezultat nelegiuirea, tot așa puneți-le acum la dispoziția dreptății, având ca rezultat sfințirea în slujirea lui Dumnezeu.

²⁰ Când erați sclavi ai păcatului, erați liberi față de dreptate. ²¹ Și ce fel de roade aduceați atunci? Roade de care acum vă este rușine și al căror rezultat este moartea. ²² Acum, că ați fost eliberați de păcat și ați fost făcuți sclavii lui Dumnezeu, roada voastră duce la sfințenie și, în final, la viață eternă. ²³ Plata păcatului este moartea, dar darul oferit de Dumnezeu este viața eternă în Cristos Isus, Domnul nostru.

Un exemplu din căsătorie

¹ Fraților, Legea are putere asupra oamenilor cât sunt în viață (vorbesc celor ce cunosc Legea). ² De exemplu, o femeie căsătorită este legată prin lege de soțul ei, cât timp trăiește acesta. Dacă soțul ei moare, ea este eliberată de legea căsătoriei. ³ Dacă ea devine soția altui bărbat cât timp soțul ei trăiește, ea va fi considerată adulteră. Dar dacă soțul ei moare, ea este eliberată de legea căsătoriei și, dacă se căsătorește cu altul, ea nu este adulteră.

⁴ La fel ați murit și voi, frații mei, față de Lege, prin trupul lui Cristos, pentru a putea deveni ai Altuia, și anume ai Celui care a înviat dintre cei morți, pentru a aduce roadă lui Dumnezeu. ⁵ Pe când eram controlați de natura noastră păcătoasă, patimile noastre păcătoase lucrau în trupurile noastre, prin Lege, pentru a produce roade care duc la moarte. ⁶ Din moment ce am murit față de Legea care ne ținea prizonieri, noi am fost eliberați de sub stăpânirea ei. Acum Îi slujim lui Dumnezeu, Stăpânul nostru, într-o viață nouă condusă de Duhul, și nu în viața veche condusă de Lege.

Lupta noastră împotriva păcatului

⁷ Ce vom spune deci? Să spunem că Legea și păcatul sunt același lucru? Nu! Dar oricum, dacă nu ar fi existat Legea, eu nu aș fi știut ce este păcatul. Dacă Legea nu ar fi spus: „Să nu poftești!“+ 7.7 Citat din Exod 20.17; Dt. 5.21, eu nu aș fi știut ce înseamnă pofta. ⁸ Păcatul a găsit ocazia, prin Lege, de a-mi produce tot felul de pofte. Căci, în lipsa Legii, păcatul este mort. ⁹ Cândva, în lipsa Legii, eu eram viu. Dar a venit porunca și păcatul a prins viață ¹⁰ și eu am murit din punct de vedere spiritual . Iar porunca aceea care trebuia să-mi aducă viață, mi-a adus moartea. ¹¹ Păcatul s-a folosit de poruncă și m-a amăgit. Și tot prin această poruncă m-a omorât.

¹² Așa că Legea este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună. ¹³ Înseamnă aceasta că ceea ce este bun mi-a adus moartea? Nici vorbă! Dar păcatul, pentru a fi recunoscut ca păcat, mi-a adus moartea prin ceea ce este bun. Astfel, prin acea poruncă, păcatul a fost arătat ca fiind peste măsură de păcătos.

Conflictul din om

¹⁴ Știm că Legea este spirituală, dar eu nu sunt spiritual. Am fost vândut ca sclav păcatului. ¹⁵ Eu nu știu ce fac. Pentru că nu fac ce vreau să fac, dar fac ceea ce urăsc! ¹⁶ Și dacă fac ceea ce nu vreau să fac, atunci recunosc că Legea este bună. ¹⁷ Dar nu eu fac aceste rele, ci păcatul care trăiește în mine. ¹⁸ Știu că nimic bun nu trăiește în mine, adică în acea parte din mine care nu este spirituală. Eu doresc să fac binele, dar nu pot. ¹⁹ Eu nu fac binele pe care vreau să-l fac, ci fac răul pe care nu vreau să-l fac. ²⁰ Și dacă fac ceea ce nu vreau să fac, atunci nu eu fac aceste lucruri, ci păcatul care trăiește în mine.

²¹ Am descoperit legea următoare: când vreau să fac binele, răul este întotdeauna prezent. ²² În ființa mea interioară, sunt de acord cu legea lui Dumnezeu. ²³ Dar, în trupul meu, văd că lucrează o altă lege. Și ea se luptă cu legea din mintea mea și mă face prizonierul legii păcatului care lucrează în trupul meu. ²⁴ Sunt un om nenorocit! Cine mă va scăpa din acest trup al morții? ²⁵ Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos!

Prin urmare, cu mintea eu însumi sunt un sclav al Legii lui Dumnezeu, dar în natura mea păcătoasă sunt un sclav al legii păcatului.

Viața în Duhul

¹ Prin urmare, pentru cei ce sunt în Cristos Isus nu există condamnare ² pentru că, în Cristos Isus, legea Duhului, care aduce viață, m-a eliberat de legea păcatului, care duce la moarte. ³ Dumnezeu a făcut singurul lucru pe care nu-l putea face Legea, care era lipsită de putere din cauza naturii noastre păcătoase. El L-a trimis pe singurul Său Fiu, într-un trup omenesc supus păcatului, la fel ca al nostru, spre a fi jertfă pentru păcat. Dumnezeu a condamnat păcatul în acest trup ⁴ pentru ca cerințele drepte ale Legii să se împlinească în noi. Noi nu mai trăim ascultând de îndemnurile naturii noastre păcătoase, ci ascultăm de îndemnurile Duhului.

⁵ Cei care trăiesc după voia naturii lor păcătoase se gândesc la dorințele naturii lor păcătoase. Cei care trăiesc în Duhul se gândesc la ce dorește Duhul. ⁶ Mintea controlată de natura păcătoasă duce la moarte. Dar mintea controlată de Duhul duce la viață și pace. ⁷ Mintea controlată de natura păcătoasă este împotriva lui Dumnezeu pentru că nu se supune și nici nu se poate supune Legii lui Dumnezeu. ⁸ Cei care ascultă de dorințele naturii lor păcătoase nu pot fi pe placul lui Dumnezeu.

⁹ Dar voi sunteți conduși de Duhul și nu de natura voastră păcătoasă, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește cu adevărat în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, nu este al lui Cristos. ¹⁰ Pe de altă parte, dacă Cristos este în voi, deși trupurile voastre sunt moarte din cauza păcatului, Duhul vă dă viață pentru că ați fost îndreptățiți. ¹¹ Și dacă Duhul care L-a înviat pe Isus dintre cei morți trăiește în voi, Dumnezeu, care L-a înviat pe Isus dintre cei morți, va da viață și trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Său care locuiește în voi.

¹² De aceea, fraților, noi avem o obligație, dar nu aceea de a trăi conform naturii păcătoase. ¹³ Dacă veți trăi în ascultare de natura voastră păcătoasă, veți muri. Dar dacă, prin puterea Duhului, omorâți lucrările rele ale trupului, veți trăi.

¹⁴ Cei ce sunt conduși de Duhul lui Dumnezeu sunt copiii lui Dumnezeu. ¹⁵ Duhul pe care L-ați primit nu vă face din nou sclavi ai fricii. Voi ați primit Duhul care face din voi copii ai lui Dumnezeu. Prin Duhul strigăm: „ Ava + 8.15 Ava nume pe care-l foloseau copiii pentru a-și chema tatăl, în limba aramaică., Tată!“ ¹⁶ Duhul Însuși mărturisește cu duhurile noastre că suntem copiii lui Dumnezeu. ¹⁷ Dacă suntem copiii lui Dumnezeu, suntem și moștenitorii Lui. Și suntem moștenitorii lui Dumnezeu și moștenitori împreună cu Cristos. Dar pentru a primi această moștenire, trebuie să și suferim împreună cu Cristos. Apoi vom fi și noi slăviți împreună cu El.

Și noi vom fi slăviți în viitor

¹⁸ Eu cred că suferințele noastre de acum nu se compară cu slava care ne va fi arătată. ¹⁹ Creația lui Dumnezeu așteaptă cu nerăbdare ziua când El îi va arăta pe cei ce sunt copiii Săi. ²⁰ Creația a fost supusă zădărniciei, dar nu de bunăvoie, ci din cauza Celui care a supus-o. Totuși există speranța ²¹ că această lume creată va fi eliberată de sub sclavia degradării și că se va bucura de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu. ²² Știm că întreaga creație a lui Dumnezeu a așteptat până acum, suspinând în durere, ca o femeie care naște. ²³ Și nu numai creația suspină, ci și noi suspinăm înăuntrul nostru. Noi avem în ființa noastră Duhul lui Dumnezeu ca primă parte și ca o garanție a binecuvântării Lui și așteptăm ca Dumnezeu să ne înfieze deplin prin eliberarea trupurilor noastre. ²⁴ Căci în această speranță am fost mântuiți. Dacă am vedea ceea ce sperăm, atunci nu am mai avea speranță. Pentru că nu putem spera ceea ce avem deja. ²⁵ Noi sperăm ceea ce nu vedem încă și așteptăm cu răbdare.

²⁶ La fel ne ajută și Duhul în slăbiciunea noastră. Noi nu știm pentru ce să ne rugăm. Dar Duhul Însuși Îi vorbește lui Dumnezeu pentru noi, cu suspine nerostite. ²⁷ Dar Dumnezeu, care vede ce este în inimile noastre, știe ce vrea să-I spună Duhul. Duhul vorbește în numele sfinților, după voia lui Dumnezeu.

²⁸ Știm că în toate lucrurile Dumnezeu lucrează spre binele celor ce-L iubesc, al celor chemați după planul Său. ²⁹ Dumnezeu a știut cine sunt ei chiar înainte de a crea lumea. Și a hotărât ca ei să fie asemenea chipului Fiului Său pentru ca El să fie primul născut+ 8.29 primul născut acest lucru înseamnă, probabil, că Cristos este primul din familia lui Dumnezeu care are parte de slava Lui. dintre mulți frați. ³⁰ Dumnezeu i-a chemat pe cei pe care i-a pus deoparte. Și pe cei chemați i-a și îndreptățit. Și celor declarați drepți de El le-a dat și slavă.

Dragostea lui Dumnezeu în Isus Cristos

³¹ Ce vom spune deci despre aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? ³² El nu L-a cruțat nici pe propriul Său Fiu, ci L-a dat ca să fie omorât pentru noi. Cu atât mai mult acum Dumnezeu ne va da totul împreună cu Fiul Său. ³³ Cine îi va acuza pe aleșii lui Dumnezeu? Nimeni! Dumnezeu este Cel care-i îndreptățește. ³⁴ Cine îi va condamna? Nimeni. Cristos Isus este Cel care a murit și (ceea ce este și mai important) a și înviat. El stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi. ³⁵ Ce ne va despărți de dragostea lui Cristos? Nimic. Nici necazul, nici suferința, nici persecuțiile, nici foametea, nici lipsa de îmbrăcăminte, nici primejdia, nici moartea. ³⁶ După cum este scris în Scripturi:

„Pentru Tine suntem în primejdie de moarte tot timpul.

Suntem considerați ca niște oi destinate tăierii.“ Psalmul 44.22

³⁷ Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători prin Dumnezeu care Și-a arătat dragostea Lui pentru noi. ³⁸ Pentru că eu sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici duhurile conducătoare, nici prezentul, nici viitorul, nici puterile spirituale, ³⁹ nici ceea ce este deasupra noastră, nici ceea ce este sub noi și nici un alt lucru creat nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu pe care El ne-o arată în Cristos Isus, Domnul nostru.

Dumnezeu și evreii

¹ Eu sunt în Cristos și vă spun adevărul. Nu vă mint. Conștiința îmi este martor, prin Duhul Sfânt, ² că inima mi-e plină de o mare și neîncetată durere. ³ Căci aproape îmi doresc ca eu însumi să fiu blestemat și separat de Cristos, pentru frații mei, pentru cei din poporul meu. ⁴ Ei sunt evrei. Ei sunt aleși de Dumnezeu să fie copiii Lui. Ei au văzut slava lui Dumnezeu, cu ei a fost făcut legământul. Lor le-au fost date Legea și cortul de închinare. Și lor le-au fost făcute promisiunile lui Dumnezeu. ⁵ Ei sunt urmașii marilor noștri strămoși. Și ei sunt familia pământească a lui Cristos care este peste toate Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna! Amin.

⁶ Acum eu nu vreau să spun că Dumnezeu nu Și-a ținut promisiunea. Dar unii din poporul Israel+ 9.6 poporul Israel poporul evreu, prin care a ales Dumnezeu să aducă binecuvântarea în lume. nu sunt cu adevărat poporul lui Dumnezeu, ⁷ ci numai unii dintre urmașii lui Avraam sunt cu adevărat copiii lui Avraam. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Urmașii tăi se vor trage din Isaac.“+ 9.7 Citat din Gen. 21.12.⁸ Aceasta înseamnă că nu toți urmașii lui Avraam sunt cu adevărat copiii lui Dumnezeu. Adevărații copii ai lui Avraam sunt aceia care au devenit copiii lui Dumnezeu datorită promisiunii lui Dumnezeu. ⁹ Iată ce i-a promis Dumnezeu lui Avraam: „La momentul potrivit Mă voi întoarce, iar Sara va avea un fiu.“+ 9.9 Citat din Gen. 18.10, 14.

¹⁰ Mai mult, Rebeca a rămas însărcinată cu strămoșul nostru Isaac și a avut doi fii. ¹¹ Înainte ca cei doi fii să se nască, Dumnezeu i-a spus Rebecăi: „Fiul mai mare va sluji celui mai mic.“+ 9.11-12 Citat din Gen. 25.23. El i-a spus aceasta înainte ca cei doi să fi făcut ceva bun sau rău. Dumnezeu a vorbit astfel înainte ca ei să se fi născut, pentru ca băiatul ales de El să fie ales după planul Său. Cel mic a fost ales pentru că Dumnezeu a dorit să-l cheme pe el, și nu pentru că cei doi băieți ar fi făcut ceva. ¹³ După cum este scris în Scripturi: „L-am iubit pe Iacov, dar l-am urât pe Esau.“+ 9.13 Citat din Mal. 1.2-3. Echivalent cu: „L-am ales pe Iacov, dar l-am respins pe Esau.“

¹⁴ Ce vom spune deci? Este cumva Dumnezeu nedrept? ¹⁵ Nici vorbă! Căci El i-a spus lui Moise: „Voi arăta îndurare oricui voi dori să arăt îndurare și voi avea milă față de oricine doresc să am milă.“+ 9.15 Citat din Exod 33.19.¹⁶ Deci Dumnezeu va alege pe cel de care I se va face milă. Și alegerea nu va depinde de ce doresc sau încearcă să facă oamenii. ¹⁷ În Scriptură, Dumnezeu i-a spus unui faraon+ 9.17 faraon împăratul Egiptului.: „Te-am ridicat pentru a-Mi arăta puterea în tine și pentru ca Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.“+ 9.17 Citat din Exod 9.16.¹⁸ Așa că Dumnezeu arată îndurare față de cine vrea El și împietrește pe cine vrea.

¹⁹ Dar îmi vei spune: „Dacă așa stau lucrurile, atunci de ce ne mai găsește vinovați? Căci cine se va putea împotrivi voii Lui?“ ²⁰ Da, dar cine ești tu, omule, să-L tragi la răspundere pe Dumnezeu? Oare va spune vasul olarului: „De ce m-ai făcut așa?“ Nu. ²¹ Olarul poate face din același lut mai multe vase. El poate face unele vase pentru ocazii deosebite și altele pentru a fi folosite zi de zi.

²² La fel a făcut și Dumnezeu. Deși a dorit să-Și arate mânia, pentru ca oamenii să-I vadă puterea, Dumnezeu a avut răbdare față de cei pe care Se mâniase și care erau gata să fie distruși. ²³ Dumnezeu a așteptat cu răbdare pentru a-Și putea face cunoscută bogăția slavei Sale față de cei ce au primit îndurarea Lui și pe care El i-a pregătit pentru a primi slava Lui. ²⁴ Este vorba despre aceia pe care Dumnezeu i-a chemat, nu numai dintre evrei, ci și dintre neevrei. ²⁵ După cum este scris în Osea:

„Pe cei care nu erau poporul Meu

îi voi numi poporul Meu

și pe femeia care nu a fost iubită

o voi numi iubită.“ Osea 2.23

²⁶ „Și se va întâmpla că acolo unde li s-a spus:

«Nu sunteți poporul Meu»,

în același loc vor fi numiți

fii ai Dumnezeului celui viu.“ Osea 1.10

²⁷ Și Isaia vestește cu privire la Israel:

„Chiar de ar fi copiii lui Israel la fel de numeroși ca nisipul mării,

numai câțiva vor fi mântuiți.

²⁸ Domnul Își va aduce la îndeplinire judecata pe pământ cu repeziciune și în întregime.“ Isaia 10.22-23

²⁹ Și, după cum a spus și Isaia:

„Dacă Dumnezeul atotputernic nu ne-ar fi lăsat câțiva descendenți,

am fi fost ca Sodoma

și am fi ajuns ca Gomora.“ Isaia 1.9

³⁰ Deci ce vom spune? Putem spune că neevreii, deși nu căutau îndreptățirea lui Dumnezeu, au fost îndreptățiți datorită credinței lor. ³¹ Poporul Israel a urmărit Legea care definește îndreptățirea însă nu a ajuns la acea Lege. ³² De ce? Pentru că ei nu au căutat să fie îndreptățiți prin credință, ci au încercat să obțină îndreptățirea prin fapte. Ei s-au împiedicat de piatra de poticnire, ³³ după cum este scris:

„Iată, pun în Sion+ 9.33 Sion un alt nume pentru Ierusalim, cetatea sfântă a poporului lui Dumnezeu. o piatră

de care oamenii se vor împiedica,

o piatră care îi va face pe oameni să cadă.

Dar oricine crede în El

nu va fi făcut de rușine.“ Isaia 8.14; 28.16

¹ Fraților, dorința inimii mele este ca toți evreii să fie mântuiți. Și aceasta este și rugăciunea mea către Dumnezeu. ² Eu mărturisesc că ei au zel pentru Dumnezeu, dar acest zel nu se întemeiază pe o cunoaștere corectă. ³ Pentru că nu au cunoscut modalitatea prin care Dumnezeu îi consideră drepți pe oameni, ei au căutat o dreptate a lor proprie și nu s-au supus modalității prin care Dumnezeu îi consideră drepți. ⁴ Cristos este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede să fie considerat drept înaintea lui Dumnezeu.

⁵ Cu privire la îndreptățirea care vine prin Lege, Moise scrie: „Cel ce face aceste lucruri va trăi prin ele.“+ 10.5 Citat din Lv. 18.5.⁶ Dar iată ce spune Scriptura cu privire la îndreptățirea care vine din credință: „Să nu spui: «Cine se va urca la ceruri?» (Adică să-L coboare pe Cristos.) ⁷ Și să nu spui nici: «Cine se va coborî în lumea de dedesubt?» (Adică să-L aducă înapoi pe Cristos dintre cei morți.)“ ⁸ Scriptura spune: „Cuvântul este aproape de tine, pe buzele tale și în inima ta.“+ 10.8 versetele 6-8 Citat din Dt. 30.12-14. Acesta este mesajul despre credința pe care o proclamăm: ⁹ dacă vei mărturisi cu gura ta că Isus este Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit, ¹⁰ fiindcă trebuie să crezi cu inima pentru a fi îndreptățit, dar trebuie să mărturisești cu gura pentru a fi mântuit. ¹¹ Căci Scriptura zice: „Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine.“+ 10.11 Citat din Is. 28.16.¹² Aceasta pentru că nu este nici o diferență între evreu și neevreu. Același Domn este Domn peste toți oamenii și El este bogat în îndurare față de cei ce se încred în El. ¹³ Căci „Orice om care se încrede în Numele Domnului va fi mântuit.“+ 10.13 Citat din Ioel 2.32.

¹⁴ Dar cum vor putea să se încreadă pentru ajutor în Acela în care nu au crezut? Și cum vor putea crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor putea auzi ei, dacă nu le va predica cineva? ¹⁵ Și cum vor putea predica, dacă nu vor fi trimiși? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor care aduc Vestea Bună a păcii!“+ 10.15 Citat din Is. 52.7.

¹⁶ Dar nu toți au primit+ 10.16 primit lit. „ascultat de“. Vestea Bună cu bucurie. Isaia spune: „Doamne, cine a crezut mesajul nostru?“+ 10.16 Citat din Is. 53.1.¹⁷ Deci credința vine ca urmare a auzirii mesajului, iar auzirea vine atunci când cineva vorbește despre Cristos.

¹⁸ Dar întreb: „Nu au auzit ei mesajul?“ Ba da, l-au auzit! Scriptura spune:

„Glasul lor s-a auzit pe tot pământul,

iar cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.“ Psalmul 19.4

¹⁹ Dar eu zic din nou: „Nu a înțeles poporul Israel?“ Ba da, a înțeles. Mai întâi, Moise a zis:

„Voi folosi niște oameni

care nu sunt un popor, pentru a vă face geloși.

Și voi folosi un popor fără pricepere, pentru a vă mânia.“ Deuteronom 32.21

²⁰ Apoi, Isaia este foarte îndrăzneț când spune:

„Am fost găsit de cei care nu Mă căutau.

Și M-am arătat celor care nu doreau să cunoască voia Mea.“ Isaia 65.1

²¹ Dar Dumnezeu spune despre poporul Israel:

„Toată ziua Mi-am întins mâna spre un popor neascultător și încăpățânat.“ Isaia 65.2

Dumnezeu nu a uitat poporul Său

¹ Așa că întreb: „A respins Dumnezeu poporul Său?“ Nici vorbă! Pentru că și eu sunt evreu, un urmaș al lui Avraam din familia lui Beniamin. ² Dumnezeu nu a respins poporul pe care-l alesese dinainte! Sau nu știți ce spune Scriptura despre Ilie, când se ruga lui Dumnezeu împotriva lui Israel? ³ „Doamne, Ți-au omorât profeții, Ți-au dărâmat altarele. Eu sunt singurul profet rămas și acum încearcă să mă omoare și pe mine.“+ 11.3 Citat din 1 Împ. 19.10, 14.⁴ Dar ce i-a răspuns Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu s-au închinat lui Baal.“ ⁵ La fel există și astăzi un mic grup ales de Dumnezeu, după harul Său. ⁶ Și dacă au fost aleși pe baza harului lui Dumnezeu, înseamnă că n-au fost aleși pe baza faptelor lor. Altfel harul lui Dumnezeu nu ar mai fi har.

⁷ Iată ce s-a întâmplat: poporul Israel nu a găsit ce a căutat, dar cei aleși au găsit, pe când ceilalți au fost împietriți. ⁸ După cum spune Scriptura:

„Domnul a turnat peste voi un duh de adormire profundă.“ Isaia 29.10

„Domnul v-a dat ochi care nu văd și urechi care nu aud.

Și acest lucru este la fel până în ziua de astăzi.“ Deuteronom 29.4

⁹ Și David spune:

„Fie ca ei să fie prinși în cursă la mesele lor!

Fie ca ei să cadă și să-și primească pedeapsa!

¹⁰ Fie ca ochii lor să se întunece și ei să nu mai vadă!

Fie ca spinarea lor să se aplece mereu, sub povara necazurilor!“ Psalmul 69.22-23

¹¹ Așa că întreb: Când s-au poticnit evreii, a atras această poticnire căderea lor finală? Nici vorbă! Ci, mai degrabă, prin greșeala lor a venit mântuirea și printre neevrei, pentru a-i face geloși pe evrei . ¹² Dar dacă greșeala lor a adus o bogăție de binecuvântări pentru lume și dacă pierderea suferită de ei a adus o bogăție de binecuvântări pentru neevrei, gândiți-vă ce mare binecuvântare va fi atunci când și evreii vor veni la Cristos.

¹³ Acum vă vorbesc celor care sunteți neevrei. Eu sunt un apostol trimis neevreilor. Eu fac tot ce pot pentru lucrarea mea. ¹⁴ Și sper ca, prin ceea ce fac, să-i provoc la gelozie pe evrei, care sunt poporul meu, și să-i salvez pe unii dintre ei. ¹⁵ Căci dacă prin respingerea lor de către Dumnezeu s-a ajuns la împăcarea lumii cu Dumnezeu, primirea lor de către Dumnezeu va însemna viață după moarte.

¹⁶ Dacă prima felie de pâine Îi este oferită lui Dumnezeu, atunci întreaga pâine este sfințită. Dacă rădăcinile unui copac sunt sfinte, atunci și ramurile copacului sunt sfinte.

¹⁷ Tu, neevreul, ești ca ramura unui măslin sălbatic. Dacă unele din ramurile copacului sfânt sunt rupte și tu ești altoit în ele, ai devenit și tu părtaș aceleiași rădăcini. ¹⁸ Dar să nu te lauzi față de ramuri (adică evreii). Dacă totuși te lauzi, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. ¹⁹ Acum ai putea spune: „Da, dar ramurile au fost tăiate pentru ca eu să fiu altoit.“ ²⁰ Este adevărat. Ele au fost tăiate datorită necredinței lor. Dar tu faci parte din copac datorită credinței tale. Așa că nu te lăuda, ci, mai degrabă, înfricoșează-te! ²¹ Pentru că dacă Dumnezeu n-a cruțat ramurile naturale, atunci nu te va cruța nici pe tine.

²² Vezi deci bunătatea, dar și severitatea lui Dumnezeu. Severitate față de cei care au căzut și bunătate față de tine. Dacă nu vei asculta de El, vei fi tăiat și tu. ²³ Și dacă ramurile tăiate nu persistă în necredință, vor fi primite înapoi. Căci Dumnezeu îi poate primi înapoi. ²⁴ Voi, neevreii, sunteți ca ramura unui măslin sălbatic. Voi ați fost tăiați din măslinul sălbatic și ați fost altoiți, împotriva naturii, în măslinul bun. Cu atât mai ușor va fi ca evreii, care sunt ramurile naturale ale măslinului bun, să fie altoiți în propriul măslin.

²⁵ Fraților, eu vreau să cunoașteți acest adevăr ascuns pentru ca să nu vă bizuiți pe propria voastră înțelepciune. Adevărul este că împietrirea poporului lui Israel este trecătoare și va dura până când va veni la Dumnezeu numărul complet al neevreilor. ²⁶ Atunci întregul Israel va fi mântuit. După cum este scris:

„Un Mântuitor va veni din Sion.

El va îndepărta nelegiuirile lui Iacov.

²⁷ Acesta este legământul

pe care-l voi face cu ei atunci când le voi șterge păcatul.“ Isaia 59.20-21; 27.9

²⁸ În ceea ce privește Vestea Bună, evreii sunt dușmani, spre binele vostru. Dar evreii rămân poporul ales al lui Dumnezeu. Dumnezeu îi iubește datorită promisiunilor făcute părinților lor. ²⁹ Dumnezeu nu Se răzgândește cu privire la darurile Sale pline de har și cu privire la oamenii pe care-i cheamă. ³⁰ Odinioară voi ați fost neascultători de Dumnezeu, dar acum ați primit îndurare, datorită neascultării evreilor. ³¹ Tot așa, și evreii au devenit neascultători, pentru ca datorită îndurării care v-a fost arătată vouă, să primească și ei îndurarea lui Dumnezeu. ³² Oamenii nu L-au ascultat pe Dumnezeu. El i-a închis pe toți oamenii în neascultare, pentru a le arăta tuturor îndurare.

Slavă lui Dumnezeu

³³ Cât de bogat este Dumnezeu în îndurare și cât de adânci sunt înțelepciunea și cunoașterea Lui! Cât de greu de cercetat sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui! ³⁴ După cum este scris:

„Cine cunoaște gândurile Domnului

și cine poate fi consilierul Lui?“ Isaia 40.13

³⁵ „Cine I-a dat ceva lui Dumnezeu

pentru ca Dumnezeu să-i fie dator să-i dea ceva în schimb?“ Iov 41.11

³⁶ Toate lucrurile au fost create de El, există prin El și pentru El. A Lui să fie slava pentru totdeauna! Amin.

Predați-vă viața în mâna lui Dumnezeu

¹ De aceea, vă rog, fraților, datorită îndurării lui Dumnezeu, să-I oferiți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu. Aceasta să fie închinarea voastră. ² Să nu vă luați după modelul lumii acesteia. Ci mai degrabă să fiți transformați prin înnoirea gândirii voastre pentru a putea descoperi și accepta ceea ce vrea Dumnezeu de la voi. Astfel veți ști care este voia lui Dumnezeu, care este bună, plăcută și desăvârșită.

³ Având în vedere harul care mi-a fost dat, vă spun fiecăruia dintre voi: să nu vă gândiți că sunteți mai buni decât în realitate. Fiecare trebuie să se vadă așa cum este, după câtă credință i-a dat Dumnezeu. ⁴ Trupul fiecăruia dintre noi este alcătuit din multe mădulare, fiecare având rolul său diferit de al celorlalte. ⁵ Tot așa și noi, care suntem mulți, formăm un singur trup în Cristos. Și noi aparținem unii altora. ⁶ Noi avem daruri diferite, potrivit harului care ne-a fost dat de Dumnezeu. Dacă cineva are darul profeției, atunci să-l folosească după măsura credinței care i-a fost dată. ⁷ Dacă cineva are darul slujirii, să slujească. Dacă cineva are darul de a-i învăța pe alții, atunci să-i învețe. ⁸ Dacă cineva are darul de a-i încuraja pe ceilalți, atunci să încurajeze. Dacă cineva are darul dărniciei, să dea din toată inima. Cel ce are darul de a-i conduce pe alții, să facă acest lucru cu sârguință. Cel ce are darul de a fi milos, să fie milos cu bucurie.

⁹ Dragostea voastră să fie sinceră. Urâți ceea ce este rău. Căutați cu tot dinadinsul să faceți ce este bine. ¹⁰ Arătați-vă dragostea unul față de celălalt prin afecțiunea pe care v-o purtați unii altora. Fiecare să-l privească cu respect pe celălalt ca fiind mai presus decât el. ¹¹ Să nu fiți leneși când trebuie să lucrați pentru Domnul. Fiți plini de zel în Duhul. ¹² Bucurați-vă în speranța voastră. În necazuri, aveți răbdare. Continuați să vă rugați. ¹³ Ajutați-i pe sfinții care sunt în nevoie.

¹⁴ Binecuvântați pe cei ce vă persecută. Binecuvântați și nu blestemați. ¹⁵ Bucurați-vă cu cei ce sunt bucuroși. Plângeți cu cei ce plâng. ¹⁶ Trăiți în armonie unii cu alții. Nu vă îngâmfați, ci alegeți compania celor smeriți. Să nu vă considerați înțelepți.

¹⁷ Nu răsplătiți pe nimeni cu rău pentru rău. Încercați să faceți ceea ce este bine înaintea tuturor oamenilor. ¹⁸ Dacă este posibil, faceți tot ce ține de voi pentru a trăi în pace cu toți oamenii. ¹⁹ Dragii mei, să nu vă răzbunați singuri, ci lăsați loc mâniei lui Dumnezeu. Căci este scris: „«Răzbunarea este a Mea. Eu voi răsplăti», zice Domnul.“+ 12.19 Citat din Dt. 32.35.²⁰ Iată ce trebuie să faceți:

„Dacă dușmanului tău îi este foame,

dă-i să mănânce.

Dacă îi este sete,

dă-i să bea.

Dacă vei proceda astfel,

lui i se va face rușine+ 12.20 „lui i se va face rușine“ Lit. «vei turna cărbuni aprinși pe capul lui»; oamenii din vremea Vechiului Testament își turnau cenușă în cap pentru a arăta cât sunt de întristați sau pentru a-și exprima regretul..“ Proverbe 25.21-22

²¹ Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine.

Supunerea față de autorități

¹ Toți trebuie să vă supuneți autorităților care sunt la conducerea țării pentru că nu există autoritate care să nu vină de la Dumnezeu și conducătorii au fost puși de Dumnezeu. ² Deci cel ce nu se supune conducătorilor nu se supune poruncilor lui Dumnezeu. Și cei ce nu se supun își atrag judecata asupra lor. ³ Acum, conducătorii nu inspiră frică celui ce face bine, ci celui ce face rău. Dacă vrei să nu ai motiv de teamă față de autorități, fă în continuare ceea ce este bine. Și atunci ele te vor lăuda. ⁴ Da, conducătorii sunt supușii lui Dumnezeu care lucrează spre binele vostru. Dar să vă fie teamă dacă faceți rău, pentru că ei au putere să vă pedepsească; poartă sabia și sunt gata s-o folosească. Ei sunt supușii lui Dumnezeu. Ei sunt răzbunătorii lui Dumnezeu care aduc mânia Lui peste cei ce fac răul. ⁵ De aceea, trebuie să le fiți supuși, nu numai din frică de mânia lui Dumnezeu, ci și din cauza conștiinței voastre.

⁶ Din acest motiv, să plătiți și taxele. Fiecare conducător lucrează pentru Dumnezeu și acestui scop își dedică ei timpul. ⁷ Dați tuturor ceea ce le datorați. Plătiți impozitele celor cărora le datorați impozite. Plătiți taxele vamale celor cărora le datorați aceste taxe. Arătați respect celor pe care trebuie să-i respectați. Onorați-i pe cei pe care trebuie să-i onorați.

Dragostea — legea supremă

⁸ Să nu datorați nimănui nimic, în afară de a vă iubi unii pe alții. Căci cine iubește pe alții a împlinit toate cerințele Legii. ⁹ De fapt, porunci ca: „Să nu comiți adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu poftești“ și toate celelalte sunt cuprinse în această poruncă: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.“+ 13.9 Citat din Lv. 19.18.¹⁰ Dragostea nu-l rănește pe celălalt. De aceea dragostea este împlinirea Legii.

¹¹ Să faceți toate acestea pentru că știți în ce vremuri trăiți. Știți că a sosit ceasul să vă treziți din somn, pentru că acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. ¹² Noaptea+ 13.12 noaptea simbol pentru lumea păcătoasă în care trăim. se apropie de sfârșit. Ziua+ 13.12 ziua simbol pentru vremurile bune care vor veni. este aproape. Deci să lăsăm faptele întunericului păcatului și să luăm armele luminii. ¹³ Să trăim cum se cuvine, ca și cum ar fi deja zi. Să nu trăiți în chefuri, în beții, în imoralitate sexuală, în certuri și invidie. ¹⁴ Îmbrăcați-vă cu Domnul Isus Cristos. Nu vă mai gândiți la cum să împliniți dorințele naturii voastre păcătoase.

Nu-i criticați pe alții

¹ Primiți-l și pe cel slab în credință. Să nu vă certați cu acea persoană din cauza ideilor sale. ² Unul crede că poate să mănânce orice+ 14.2 să mănânce orice Legea evreiască spunea că evreii nu pot mânca anumite mâncăruri. Evreii care deveneau creștini nu înțelegeau că acum puteau mânca orice.. Dar cel a cărui credință este slabă mănâncă doar verdețuri. ³ Cel ce mănâncă din toate nu trebuie să-l disprețuiască pe cel ce nu mănâncă din toate. Și cel ce nu mănâncă din toate nu trebuie să-l condamne pe cel ce mănâncă. Căci Dumnezeu l-a primit și pe el. ⁴ Tu nu poți judeca pe slujitorul altui om. Căci stăpânul lui hotărăște dacă a făcut bine sau rău. Și slujitorul va fi aprobat în ceea ce face pentru că Domnul poate să-l aprobe.

⁵ Cineva consideră că o anumită zi este mai importantă decât alta. Dar altcineva consideră că toate zilele sunt la fel. Fiecare trebuie să fie pe deplin convins în mintea lui. ⁶ Cel ce hotărăște că o zi e deosebită, o sărbătorește pentru a-L slăvi pe Domnul. Cel care mănâncă de toate, mănâncă pentru a-L slăvi pe Domnul pentru că Îi mulțumește lui Dumnezeu. Iar cel ce nu mănâncă anumite mâncăruri, nu le mănâncă pentru a-L slăvi pe Domnul căci și el Îi mulțumește lui Dumnezeu. ⁷ Nici unul dintre noi nu trăiește pentru sine și nu moare pentru sine. ⁸ Dacă trăim, pentru Domnul trăim. Dacă murim, pentru Domnul murim. Așa că fie că murim, fie că trăim, noi suntem ai Domnului.

⁹ Cristos a murit și a înviat pentru a fi Domn și peste cei care sunt morți, dar și peste cei care sunt încă în viață. ¹⁰ Atunci de ce judeci tu pe fratele tău? Și tu de ce-l disprețuiești pe fratele tău mai slab? Cu toții vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. ¹¹ După cum este scris:

„Pe cât este de adevărat că Eu trăiesc, zice Domnul,

fiecare genunchi se va pleca înaintea Mea

și fiecare limbă Îl va mărturisi pe Dumnezeu.“ Isaia 45.23

¹² Deci fiecare va răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru sine însuși.

Nu-i faceți pe alții să păcătuiască

¹³ De aceea, să nu ne mai judecăm unii pe alții. Mai degrabă, trebuie să ne punem în gând să nu facem ceva ce l-ar împinge pe un frate mai slab spre păcat. ¹⁴ Eu știu și sunt convins (ca unul care sunt în Domnul Isus) că nici o mâncare nu este necurată în sine. Ci este necurată doar pentru cel ce o consideră necurată. În acest caz, dacă cineva mănâncă, face un lucru greșit. ¹⁵ Dacă fratele tău suferă din cauza unei mâncări, atunci tu nu te mai porți cu dragoste. Să nu-l distrugeți, prin mâncarea voastră, pe cel pentru care a murit Cristos! ¹⁶ Și nu lăsați ca un lucru pe care voi îl considerați bun să devină un lucru pe care oamenii îl consideră rău. ¹⁷ Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie care sunt aduse de Duhul Sfânt. ¹⁸ Oricine Îi slujește lui Cristos trăind astfel, Îi face plăcere lui Dumnezeu. Iar acel om va fi aprobat și de ceilalți oameni.

¹⁹ Așadar, să urmărim lucrurile care aduc pace și care duc la întărirea noastră, a tuturor. ²⁰ Nu distruge lucrarea lui Dumnezeu pentru o mâncare! Este permis să se mănânce orice fel de mâncare. Dar este rău ca cineva să mănânce o mâncare care îl poate face pe altul să păcătuiască. ²¹ Este bine să nu mănânci carne, să nu bei vin și să nu faci nimic de care fratele tău s-ar putea împiedica.

²² Păstrează convingerile tale între tine și Dumnezeu. Binecuvântat este cel care nu se simte vinovat de deciziile pe care le ia. ²³ Dar cel ce se îndoiește este condamnat, dacă mănâncă ceva ce crede că nu ar trebui să mănânce. Pentru că el nu mănâncă din convingere, pentru aceasta este condamnat. Tot ce nu vine din convingere este păcat.

¹ Noi, care suntem puternici din punct de vedere spiritual, trebuie să răbdăm slăbiciunile celor ce nu sunt puternici și să nu facem numai ce ne este nouă pe plac. ² Fiecare dintre noi trebuie să facă pe placul celorlalți, spre binele lor și pentru întărirea lor spirituală. ³ Nici măcar Cristos nu Și-a făcut pe plac. Ci, după cum este scris în Scriptură: „Insultele celor care Te jigneau au căzut asupra Mea.“+ 15.3 Citat din Psalmul 69.9.⁴ Tot ce s-a scris înainte în Scripturi, s-a scris pentru a ne fi nouă învățătură, pentru ca, prin răbdarea și încurajarea care vin din Scripturi, să avem speranță. ⁵ Și fie ca Dumnezeu, izvorul răbdării și al încurajării, să vă dea harul de a duce o viață în înțelegere unii cu alții, urmând exemplul lui Cristos Isus, ⁶ pentru ca voi toți, într-un singur glas, să dați slavă lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos. ⁷ De aceea, primiți-vă unii pe alții, așa cum și Cristos v-a primit pe voi. Și faceți aceasta pentru ca Dumnezeu să fie slăvit. ⁸ Vă spun că Cristos a devenit Slujitorul evreilor pentru a arăta adevărul lui Dumnezeu, adică pentru a împlini promisiunile făcute de Dumnezeu părinților lor, ⁹ și pentru ca și neevreii să-L slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Sa. După cum este scris:

„De aceea Te voi mărturisi printre neevrei

și voi cânta slavă Numelui Tău.“ Psalmul 18.49

¹⁰ Și mai este scris:

„Fiți plini de bucurie, voi, cei care nu sunteți evrei,

împreună cu poporul lui Dumnezeu.“ Deuteronomul 32.43

¹¹ Și mai este scris:

„Lăudați-L pe Domnul, toate națiunile!

Lăudați-L, toate popoarele!“ Psalmul 117.1

¹² Și mai scrie Isaia:

„Urmașul lui Iese va veni

și Se va ridica să domnească peste neevrei.

Iar neevreii își vor pune speranța în El.“ Isaia 11.10

¹³ Fie ca Dumnezeu, izvorul speranței, să vă umple cu toată bucuria și pacea cât timp vă încredeți în El, astfel încât să aveți speranță din belșug, prin puterea Duhului Sfânt.

Pavel vorbește despre lucrarea sa

¹⁴ Fraților, eu însumi sunt convins că sunteți plini de bunătate, că sunteți plini de toată cunoașterea de care este nevoie pentru a putea să vă învățați unul pe altul. ¹⁵ Totuși v-am scris cu îndrăzneală despre anumite lucruri pentru a vi le reaminti. Și v-am scris datorită harului pe care mi l-a dat Dumnezeu. ¹⁶ Dumnezeu m-a făcut un lucrător al lui Cristos Isus printre neevrei. Lucrarea mea de predicare a Veștii Bune a lui Dumnezeu este cea a unui preot pentru ca neevreii să fie o jertfă plăcută lui Dumnezeu și sfințită de Duhul Sfânt.

¹⁷ Ca unul care sunt în Cristos Isus, eu mă pot lăuda cu lucrarea mea pentru Dumnezeu. ¹⁸ Pentru că voi îndrăzni să vorbesc doar despre ce a împlinit Cristos prin mine în aducerea neevreilor la ascultarea de Dumnezeu, prin cuvintele mele, prin faptele mele, ¹⁹ prin puterea semnelor și minunilor și prin puterea Duhului Sfânt. Astfel, de la Ierusalim și până în Iliria am răspândit peste tot Vestea Bună despre Cristos. ²⁰ Eu am dorit întotdeauna să proclam Vestea bună în locurile în care Numele lui Cristos nu era cunoscut. Eu nu am dorit să construiesc pe temelia pusă de altul, ²¹ ci așa cum este scris:

„Cei cărora nu li s-a spus despre El vor vedea,

iar cei ce n-au auzit vor înțelege.“ Isaia 52.15

Planul lui Pavel de a vizita Roma

²² De aceea, am fost împiedicat de multe ori să vin la voi.

²³ Dar acum, pentru că mi-am terminat lucrarea în aceste locuri și pentru că îmi doresc de mulți ani să vă vizitez, ²⁴ vreau să trec pe la voi când mă voi duce în Spania. Da, sper să vă văd și să am plăcerea de a petrece măcar o perioadă scurtă de timp cu voi, înainte de a pleca în Spania. Eu sper că mă veți ajuta să ajung acolo. ²⁵ Acum mă duc la Ierusalim pentru a-i ajuta pe sfinții de acolo. ²⁶ Căci bisericile din Macedonia și Ahaia au decis să strângă o colectă pentru a-i ajuta pe cei săraci dintre sfinții care sunt în Ierusalim. ²⁷ Ei s-au hotărât să-i ajute și le sunt îndatorați. Căci dacă neevreii au avut parte de binecuvântările spirituale ale evreilor, și neevreii trebuie să-i ajute cu binecuvântările lor materiale. ²⁸ După ce voi termina de făcut aceasta și după ce le voi fi dus cu bine banii strânși pentru ei, voi pleca spre Spania și voi trece și prin cetatea voastră. ²⁹ Și știu că atunci când voi veni la voi, voi veni cu toată binecuvântarea lui Cristos pentru voi.

³⁰ Vă implor, fraților, pentru Domnul nostru Isus Cristos și pentru dragostea care vine din Duhul, ajutați-mă în lucrarea mea, rugându-vă lui Dumnezeu pentru mine. ³¹ Să vă rugați pentru ca să fiu scăpat de necredincioșii din Iudeea și pentru ca ceea ce fac pentru Ierusalim să fie primit de către sfinți. ³² Pentru ca, dacă aceasta este voia lui Dumnezeu, să vin la voi cu bucurie și să mă înviorez împreună cu voi. ³³ Fie ca Dumnezeul păcii să fie cu voi toți! Amin.

Cuvinte de încheiere

¹ Vreau să știți că puteți avea încredere în sora noastră Fivi, care este diaconiță a Bisericii din Chencrea. ² Vă rog s-o primiți în Domnul într-un mod demn de cei sfinți. S-o ajutați în orice ar avea nevoie de la voi pentru că și ea a ajutat pe mulți, inclusiv pe mine.

³ Salutați pe Priscila și pe Acuila, lucrători împreună cu mine în Cristos Isus ⁴ care și-au riscat viața pentru salvarea mea. Eu le sunt recunoscător. De asemenea, le sunt recunoscătoare bisericile alcătuite din neevrei. ⁵ Salutați și biserica din casa lor.

Salutați pe prietenul meu Epenet, care este primul convertit la Cristos din Asia. ⁶ Salutați pe Maria care a lucrat mult pentru voi. ⁷ Salutați pe Andronic și pe Iunia, evrei ca mine și cu care am fost închis. Ei sunt foarte respectați printre apostoli și au venit la Cristos înaintea mea. ⁸ Salutați pe Ampliat, dragul meu prieten în Domnul. ⁹ Salutați pe Urban, care lucrează împreună cu noi în Cristos, și pe prietenul meu drag Stache. ¹⁰ Salutați pe Apele, acel creștin încercat și adevărat. Salutați pe cei din familia lui Aristobul. ¹¹ Salutați pe Irodion, care este evreu ca mine. Salutați pe cei din familia lui Narcis care sunt în Domnul. ¹² Salutați pe Trifena și pe Trifosa, care lucrează din greu în Domnul. Salutați pe prietena mea dragă, Persida, care a lucrat mult în Domnul. ¹³ Salutați pe Ruf, acel ucenic deosebit al Domnului și pe mama lui care mi-a fost ca o mamă și mie. ¹⁴ Salutați pe Asincrit, pe Flegon, pe Hermes, pe Patroba, pe Herma și pe frații care sunt cu ei. ¹⁵ Salutați pe Filolog, pe Iulia, pe Nereu și pe sora lui, pe Olimpa și pe toți sfinții care sunt cu ei. ¹⁶ Salutați-vă unii pe alții cu o sărutare sfântă. Toate bisericile lui Cristos vă salută.

¹⁷ Vă cer, fraților, să fiți atenți cu cei ce provoacă dezbinări și îi fac pe oameni să-și piardă credința și care sunt împotriva învățăturii pe care ați primit-o. Stați departe de ei. ¹⁸ Astfel de oameni nu-I slujesc Domnului nostru Cristos, ci slujesc propriului lor interes. Ei înșală inimile celor nevinovați prin vorbele lor dulci și lingușitoare. ¹⁹ Ascultarea voastră este cunoscută de toți. Așadar, sunt foarte bucuros pentru voi, dar vreau să fiți înțelepți cu privire la ceea ce este bun și curați cu privire la ceea ce este rău. ²⁰ Iar Dumnezeu, izvorul păcii, îl va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele voastre.

Fie ca harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi.

²¹ Timotei, care lucrează cu mine, vă salută. Vă salută și Luciu, Iason și Sosipater care sunt și ei evrei.

²² Eu, Terțiu, care a scris această scrisoare pentru Pavel, vă salut în Domnul.

²³ Gaius, gazda mea și a întregii biserici, vă salută. Erast, vistiernicul cetății, vă salută. Vă salută și fratele nostru Cuart. ²⁴+ 16.24 versetul 24 Unele manuscrise adaugă versetul 24: „Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi toți. Amin.“

²⁵ A lui Dumnezeu să fie slava! El poate să vă întărească prin Vestea Bună pe care o predic și prin mesajul despre Isus Cristos, potrivit cu descoperirea tainei care a fost ținută ascunsă de la începuturile timpului. ²⁶ Această taină este descoperită acum prin scrierile profeților. Și, prin porunca lui Dumnezeu, această taină este făcută cunoscută tuturor popoarelor, pentru ca oamenii din toată lumea să creadă și să asculte de Dumnezeu. ²⁷ A singurului Dumnezeu înțelept, prin Isus Cristos, să fie slava pentru totdeauna! Amin.