Marcu

Marcu

Venirea lui Isus

(Mt. 3.1-12; Lc. 3.1-9, 15-17; Ioan 1.19-28)

¹ Vestea Bună despre Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu+ 1.1 Fiul lui Dumnezeu Unele manuscrise omit „Fiul lui Dumnezeu“., începe ² cu ceea ce a spus profetul Isaia că se va întâmpla. Isaia a scris:

„Iată, Eu îl trimit pe mesagerul Meu înaintea Ta.

El Îți va pregăti calea.“ Maleahi 3.1

³ „Iată glasul celui care strigă în pustie:

«Pregătiți calea Domnului,

neteziți-I cărările.»“ Isaia 40.3

⁴ Astfel, a venit Ioan Botezătorul și a botezat oameni în pustie. El le spunea oamenilor să se boteze ca să arate că vor să-și schimbe inima și viața, pentru ca păcatele să le fie iertate. ⁵ Toți oamenii care locuiau în Iudeea și Ierusalim s-au dus la Ioan. Acești oameni și-au mărturisit păcatele și au fost botezați de Ioan în râul Iordan. ⁶ Ioan purta haine din păr de cămilă, iar la mijloc avea o curea din piele. El mânca lăcuste și miere sălbatică. ⁷ El le spunea oamenilor: „După mine va veni cineva care este cu mult mai important decât mine. Eu nu sunt vrednic nici măcar să-I dezleg cureaua de la încălțăminte. ⁸ Eu vă botez cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.“

Isus este botezat

(Mt. 3.13-17; Lc. 3.21-22)

⁹ În acele zile, Isus a venit din Nazaret, din Galileea și a fost botezat de Ioan în râul Iordan. ¹⁰ Cum a ieșit din apă, Isus a văzut cerurile deschise și Duhul coborând spre El ca un porumbel. ¹¹ Și o voce s-a auzit din ceruri: „Tu ești Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc plăcerea.“

Ispitirea lui Isus

(Mt. 4.1-11; Lc. 4.1-13)

¹² Imediat, Duhul L-a trimis pe Isus în pustie, ¹³ unde a stat patruzeci de zile și unde a fost ispitit de Satan. Acolo a stat printre animale sălbatice și îngerii au avut grijă de El.

Isus alege primii ucenici

(Mt. 4.12-22; Lc. 4.14-15; 5.1-11)

¹⁴ După ce Ioan a fost închis, Isus S-a dus în Galileea și a început să predice Vestea Bună de la Dumnezeu. ¹⁵ Isus spunea: „Acum este momentul potrivit: Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Schimbați-vă inima și viața și credeți Vestea Bună.“

¹⁶ În timp ce mergea pe malul mării Galileii, Isus i-a văzut pe Simon+ 1.16 Simon Simon Petru. și pe fratele acestuia, Andrei, aruncând plasele în mare. Ei erau pescari. ¹⁷ Isus le-a spus: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!“ ¹⁸ Simon și Andrei și-au lăsat plasele de pescuit și L-au urmat.

¹⁹ A mai mers puțin și l-a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei și pe fratele lui, Ioan. El i-a văzut în timp ce-și pregăteau plasele în barcă. ²⁰ Isus i-a chemat, iar ei L-au urmat, lăsându-l în barcă pe tatăl lor, Zebedei, împreună cu angajații acestuia.

Isus vindecă un om stăpânit de un duh rău

(Lc. 4.31-37)

²¹ Apoi Isus și ucenicii Săi s-au dus la Capernaum. În următoarea zi de sabat, Isus a intrat în sinagogă și a început să-i învețe pe oameni. ²² Ei erau uimiți de învățătura Lui, pentru că Isus îi învăța ca unul care are autoritate, și nu ca învățătorii Legii. ²³ Deodată, un om care era posedat de un duh rău a început să țipe, ²⁴ spunând: „Ce vrei Tu de la noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Eu știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu.“

²⁵ Dar Isus l-a certat și i-a spus: „Taci și ieși din el!“ ²⁶ Duhul rău l-a făcut pe acel om să tremure, apoi a început să urle și a ieșit afară din el.

²⁷ Oamenii erau atât de uimiți, încât au început să se întrebe unii pe alții: „Ce este aceasta? Este o învățătură nouă, spusă cu autoritate! El poruncește chiar și duhurilor rele și ele Îl ascultă!“ ²⁸ Astfel, vestea despre Isus s-a răspândit foarte repede în tot ținutul Galileii.

Isus vindecă mai mulți oameni

(Mt. 8.14-17; Lc. 4.38-41)

²⁹ Isus și cei ce-L urmau au ieșit imediat din sinagogă și au mers împreună cu Iacov și cu Ioan la casa lui Simon și Andrei. ³⁰ Soacra lui Simon avea febră și stătea în pat. Oamenii de acolo I-au vorbit lui Isus despre ea. ³¹ Isus S-a dus la ea, a luat-o de mână și a ridicat-o. Febra a lăsat-o, iar ea a început să-I slujească.

³² Seara, după apusul soarelui, i-au adus la Isus pe toți bolnavii și pe cei posedați de demoni. ³³ Toată cetatea se adunase la ușa acelei case. ³⁴ Isus a vindecat mulți oameni care aveau diferite boli și a scos multe duhuri rele. Dar El nu-i lăsa pe acești demoni să vorbească, pentru că ei Îl cunoșteau.

Isus Se pregătește să spună Vestea Bună

(Lc. 4.42-44)

³⁵ Foarte devreme, când încă nu se luminase, Isus a plecat de acolo și S-a dus într-un loc pustiu să Se roage. ³⁶ Simon și cei care erau cu El s-au dus să-L caute, ³⁷ iar când L-au găsit, I-au spus: „Toată lumea Te caută.“

³⁸ Dar Isus le-a spus: „Trebuie să mergem și în așezările învecinate, pentru ca să predic și acolo, deoarece pentru aceasta am venit.“ ³⁹ Așa că a mers prin Galileea, predicând în sinagogile lor și scoțând demoni.

Isus vindecă un om bolnav

(Mt. 8.1-4; Lc. 5.12-16)

⁴⁰ Un lepros a venit la Isus, a îngenuncheat și L-a implorat să-l ajute. Leprosul I-a spus lui Isus: „Dacă Tu vrei, poți să mă vindeci.“

⁴¹ Lui Isus I s-a făcut milă de el. A întins mâna, l-a atins și i-a spus: „Vreau să te vindec! Fii vindecat!“ ⁴² Imediat lepra a dispărut și a fost vindecat.

⁴³ Isus i-a cerut să plece, dar înainte l-a avertizat, ⁴⁴ spunându-i: „Să nu spui nimănui nimic despre ce ți s-a întâmplat. Dar du-te să te arăți preotului și să aduci jertfele rânduite de Moise pentru curățire+ 1.44 pentru curățire Vezi Lv. 14.1-32.. Să faci lucrul acesta pentru ca oamenii să știe că te-ai vindecat.“ ⁴⁵ Dar acel om a plecat și a început să spună tuturor ce i s-a întâmplat. Vestea despre El s-a răspândit. Așa că Isus nu mai putea intra într-o cetate în văzul lumii și stătea în afara lor, în locuri retrase. Dar și acolo veneau la El oameni din toate părțile.

Isus vindecă un om paralizat

(Mt. 9.1-8; Lc. 5.17-26)

¹ Peste câteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. Vestea că era acasă s-a răspândit. ² Oamenii s-au strâns în număr atât de mare încât nu mai era loc nici afară. Pe când Isus îi învăța, ³ câțiva oameni au venit la El cu un om paralizat. Patru dintre ei îl transportau. ⁴ Pentru că, din cauza mulțimii, nu puteau să ajungă cu el la Isus, ei au făcut o gaură în acoperișul casei și de acolo l-au coborât cu targă cu tot. ⁵ Când a văzut Isus credința lor, i-a spus celui paralizat: „Fiule, păcatele îți sunt iertate!“

⁶ Câțiva dintre învățătorii Legii erau acolo. Ei au văzut ce făcuse Isus și și-au spus: ⁷ „De ce spune omul acesta așa ceva? El spune lucruri care sunt o insultă la adresa lui Dumnezeu. Cine poate ierta păcatele, în afară de Dumnezeu?“

⁸ Isus a știut imediat, în duhul Său, ce gândesc ei și le-a spus: „De ce gândiți astfel? ⁹ Ce este mai ușor: să zic acestui om paralizat: «Păcatele îți sunt iertate!» sau să-i spun: «Ridică-te! Ia-ți targa și mergi!»? ¹⁰ Dar Eu vă voi dovedi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele.“ Așa că Isus i-a spus celui paralizat: ¹¹ „Îți spun, ridică-te! Ia-ți targa și du-te acasă!“ ¹² Omul paralizat s-a ridicat. Și-a luat targa și a ieșit, în timp ce toți ceilalți se uitau la el uimiți. Ei Îl lăudau pe Dumnezeu și ziceau: „Nu am mai văzut niciodată așa ceva!“

Levi (Matei) Îl urmează pe Isus

(Mt. 9.9-13; Lc. 5.27-32)

¹³ Isus S-a dus din nou pe malul mării, mulțimea a venit la El, iar El i-a învățat. ¹⁴ Pe când mergea Isus de-a lungul țărmului, l-a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, stând la vamă, unde lucra și i-a spus: „Urmează-Mă!“ Levi s-a sculat și L-a urmat pe Isus.

¹⁵ Mai târziu, Isus S-a dus la casa lui Levi unde a mâncat cu ucenicii Săi. La masă, împreună cu ei, mai erau vameși și păcătoși. Mulți dintre ei Îl urmaseră pe Isus. ¹⁶ Când învățătorii Legii care erau farisei au văzut că Isus mânca împreună cu păcătoșii și cu vameșii, i-au întrebat pe ucenicii Săi: „De ce mănâncă Isus cu vameșii și cu păcătoșii?“

¹⁷ Isus a auzit și le-a spus: „Cei bolnavi au nevoie de doctor, nu cei sănătoși! Eu nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.“

Isus nu este la fel ca alți conducători religioși

(Mt. 9.14-17; Lc. 5.33-39)

¹⁸ Ucenicii lui Ioan Botezătorul și fariseii posteau. Niște oameni au venit la Isus și L-au întrebat: „De ce ucenicii lui Ioan și ai fariseilor postesc, iar ai Tăi nu?“

¹⁹ Isus le-a răspuns: „Pot oare nuntașii să postească atunci când mirele este cu ei? Cât timp mirele este cu ei, nu pot posti. ²⁰ Dar vor veni zilele în care mirele va fi luat de la ei. Atunci vor posti.

²¹ Nimeni nu coase la o haină veche un petic din material nou. Dacă ar face cineva așa, atunci peticul ar destrăma haina veche, iar ruptura ar fi mai mare. ²² Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Pentru că vinul ar sparge burdufurile și atunci și vinul, și burdufurile s-ar strica. Vinul nou se pune în burdufuri noi.“

Fariseii Îl critică pe Isus

(Mt. 12.1-8; Lc. 6.1-5)

²³ Într-o zi de sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Pe când mergeau prin lan, ucenicii Lui au început să smulgă spice. ²⁴ Fariseii au văzut lucrul acesta și L-au întrebat pe Isus: „De ce fac ucenicii Tăi ceva ce nu este permis de Lege în ziua de sabat?“

²⁵ Isus le-a răspuns: „Nu ați citit niciodată ce au făcut David și oamenii lui când li s-a făcut foame și nu aveau ce să mănânce? ²⁶ N-ați citit cum a intrat el în Casa lui Dumnezeu, în timpul marelui preot Abiatar, cum a mâncat pâinea care Îi era oferită lui Dumnezeu și cum le-a dat pâine și celor care erau cu el? Ceea ce a făcut el nu era permis de Legea lui Moise decât preoților.“

²⁷ Isus le-a mai spus: „Sabatul a fost făcut pentru om, și nu omul pentru sabat. ²⁸ Așa că Fiul omului este Domn chiar și al sabatului.“

Isus vindecă un om cu mâna paralizată

(Mt. 12.9-14; Lc. 6.6-11)

¹ Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om cu o mână paralizată. ² Câțiva oameni se uitau la Isus să vadă dacă nu cumva îl va vindeca în ziua sabatului, pentru a-L putea acuza. ³ Isus i-a spus omului cu mâna paralizată: „Ridică-te!“

⁴ Isus le-a spus celor din sinagogă: „Este permis să faci bine sau rău într-o zi de sabat? Este bine să salvezi o viață sau să omori?“ Dar ei tăceau.

⁵ Isus Și-a rotit privirea peste ei mânios, întristat de împietrirea inimii lor. Isus i-a spus acelui om: „Întinde-ți mâna!“ Omul și-a întins mâna, care i s-a vindecat. ⁶ Imediat, fariseii au plecat și, împreună cu irodienii, au început să se gândească cum să-L omoare pe Isus.

Mulți Îl urmează pe Isus

⁷ Isus a plecat împreună cu ucenicii Săi la Marea Galileii. I-a urmat o mare mulțime ce s-a strâns din Galileea, din Iudeea, ⁸ din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de râul Iordan, din Tir și din Sidon. Ei au venit la Isus pentru că auziseră vorbindu-se despre toate lucrurile pe care le făcea El. ⁹ Din cauza mulțimii, El le-a spus ucenicilor să-I pregătească o barcă, pentru ca nu cumva să fie îmbulzit de mulțime. ¹⁰ El vindecase mulți oameni, așa că toți cei ce sufereau de vreo boală se împingeau ca să ajungă la El pentru a-L putea atinge. ¹¹ De câte ori Îl vedeau, duhurile rele cădeau înaintea Lui și strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“ ¹² Isus însă le-a poruncit să nu spună oamenilor cine este El.

Isus îi alege pe cei doisprezece apostoli

(Mt. 10.1-4; Lc. 6.12-16)

¹³ Apoi, El S-a urcat pe un deal și a chemat câțiva oameni, pe aceia pe care i-a vrut El. Ei au venit la El și El a ales doisprezece dintre ei, ¹⁴ pe care i-a numit apostoli. Isus i-a ales pentru a fi cu El și pentru a-i trimite să predice în alte părți. ¹⁵ El le-a dat puterea de a scoate duhuri rele. ¹⁶ Isus i-a chemat pe următorii doisprezece: Simon (pe care l-a numit Petru), ¹⁷ Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, cărora le-a pus numele Boanerghes, adică „fiii tunetului“; ¹⁸ Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Tadeu, Simon Zelotul ¹⁹ și Iuda Iscarioteanul, care L-a și trădat.

Puterea lui Isus este de la Dumnezeu

(Mt. 12.22-32; Lc. 11.14-23; 12.10)

²⁰ Apoi Isus S-a dus acasă. Mulțimea s-a adunat din nou la El. Erau atât de mulți oameni, încât Isus și ucenicii Săi nici măcar nu puteau să mănânce. ²¹ Familia lui Isus a auzit că era în casă și s-au dus să-L ia pe Isus, pentru că lumea spunea că e nebun.

²² Învățătorii Legii care veniseră de la Ierusalim spuneau: „Îl are pe prințul demonilor în El și prin puterea prințului demonilor scoate El demonii!“

²³ Isus i-a chemat și a început să le vorbească în pilde: „Cum poate Satan să îl scoată afară pe Satan? ²⁴ Dacă o împărăție este dezbinată împotriva ei înseși, împărăția aceea nu va dăinui. ²⁵ Și dacă o familie este dezbinată împotriva ei înseși, acea familie nu va dăinui. ²⁶ Așa că dacă Satan se ridică împotriva lui însuși, el nu va putea dăinui și îi va veni sfârșitul. ²⁷ Într-adevăr, nimeni nu poate intra să fure în casa unui om puternic, dacă nu-l leagă mai întâi pe stăpân. După ce-l va lega, îi va putea jefui casa. ²⁸ Vă spun adevărul: Oamenilor li se pot ierta toate păcatele și toate lucrurile rele spuse de ei împotriva lui Dumnezeu. ²⁹ Dar oricine spune lucruri rele împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat niciodată. Persoana aceea este vinovată de un păcat etern.“

³⁰ Isus a spus lucrul acesta pentru că unii oameni ziceau: „Are un duh rău în El.“

Adevărata familie a lui Isus

(Mt. 12.46-50; Lc. 8.19-21)

³¹ Mama și frații lui Isus au venit la El. Ei au rămas afară și au trimis pe cineva să-L cheme. ³² Mulțimea stătea în jurul lui Isus. Și I-au spus: „Mama Ta, frații Tăi și surorile Tale sunt afară și Te cheamă.“

³³ El le-a răspuns: „Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?“ ³⁴ Isus S-a uitat la cei care stăteau în jurul Său și a spus: „Aceștia sunt mama Mea și frații Mei! ³⁵ Oricine face voia lui Dumnezeu Îmi este frate, soră și mamă.“

Pilda semănătorului

(Mt. 13.1-9; Lc. 8.4-8)

¹ Isus a început din nou să-i învețe pe oameni lângă mare. În jurul Lui s-a adunat o mare mulțime, așa că El S-a urcat într-o barcă și S-a așezat în ea, iar oamenii stăteau pe malul mării. ² El i-a învățat multe lucruri folosindu-Se de pilde. Iată una din ele: ³ „Ascultați! Un semănător a ieșit să semene. ⁴ Și pe când semăna, o parte din semințe au căzut pe drum, iar păsările au venit și le-au mâncat. ⁵ Alte semințe au căzut pe un loc stâncos, unde nu aveau prea mult pământ. Acestea au încolțit repede, pentru că pământul nu era adânc. ⁶ Și când a răsărit soarele, au fost dogorite; și pentru că nu aveau rădăcini, s-au uscat. ⁷ Alte semințe au căzut între spini. Spinii au crescut și le-au năpădit, și ele n-au dat roadă. ⁸ Alte semințe au căzut pe un pământ bun, au încolțit, au crescut și au adus roadă. Unele au dat de treizeci, de șaizeci și chiar de o sută de ori mai multă roadă.“

⁹ Apoi a spus: „Cine are urechi de auzit, să audă.“

Isus explică de ce vorbește în pilde

(Mt. 13.10-17; Lc. 8.9-10)

¹⁰ Când era singur, cei ce erau în jurul Său cu cei doisprezece L-au întrebat care este rostul pildelor.

¹¹ Și El le-a spus: „Vouă vi s-a îngăduit să cunoașteți taina Împărăției lui Dumnezeu. Dar pentru cei de afară totul este spus în pilde,

¹² pentru ca:

«Ei să privească, dar să nu vadă;

să asculte, dar să nu înțeleagă;

ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați.»“ Isaia 6.9-10

Explicarea pildei semănătorului

(Mt. 13.18-23; Lc. 8.11-15)

¹³ Apoi Isus le-a spus ucenicilor: „Nu înțelegeți această pildă? Atunci cum le veți înțelege pe celelalte? ¹⁴ Semănătorul este cel care seamănă cuvântul lui Dumnezeu. ¹⁵ Unii oameni sunt asemenea semințelor căzute lângă drum. Cum aud învățătura lui Dumnezeu, vine Satan și ia cuvântul care a fost semănat în ei. ¹⁶ Alți oameni se aseamănă cu locul stâncos. Cum aud cuvântul, îl primesc cu bucurie. ¹⁷ Dar cuvântul nu prinde rădăcină în ei și nu ascultă de el decât pentru scurt timp. Când apar probleme sau când sunt persecutați din cauza cuvântului, renunță repede la credința lor. ¹⁸ Alți oameni sunt ca semințele semănate printre spini. Aceștia sunt cei ce aud cuvântul, ¹⁹ dar apar grijile acestei vieți, amăgirea bogățiilor și dorința de a avea tot felul de lucruri și toate acestea înăbușă cuvântul. Acești oameni nu aduc roadă. ²⁰ Alții se aseamănă cu semințele semănate pe un pământ bun. Aceștia sunt cei ce aud cuvântul, îl acceptă și aduc roadă: unii de treizeci de ori, alții de șaizeci de ori și unii chiar de o sută de ori mai mult.“

Folosiți-vă de ceea ce aveți

(Lc. 8.16-18)

²¹ Și El le-a spus: „Aduce oare vreunul dintre voi o lampă pentru a fi acoperită sau ascunsă sub pat? Nu este oare ea adusă pentru a lumina? ²² Tot ceea ce este ascuns va fi făcut cunoscut. Fiecare secret va fi scos la lumină. ²³ Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.“

²⁴ Apoi El le-a spus: „Gândiți-vă bine la ceea ce auziți! Cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura și vouă, și chiar vi se va da în plus. ²⁵ Celui ce are i se va da și mai mult. Și celui ce nu are, i se va lua și puținul pe care-l are.“

Pilda seminței

²⁶ Apoi Isus a spus: „Vă spun cu ce seamănă Împărăția lui Dumnezeu. Un om aruncă semințe pe pământ. ²⁷ Fie că doarme, fie că este treaz, noapte și zi, sămânța încolțește și crește, fără ca omul să știe cum. ²⁸ De la sine, pământul produce grâul: la început, apare un fir; apoi, un spic; după aceea, apar și boabele de grâu pe spic. ²⁹ Când s-a copt grâul, omul intră cu secera în el, pentru că a venit timpul secerișului.“

Împărăția lui Dumnezeu și sămânța de muștar

(Mt. 13.31-32, 34-35; Lc. 13.18-19)

³⁰ Apoi Isus a spus: „Cum vom spune că arată Împărăția lui Dumnezeu? Sau prin ce pildă o vom explica? ³¹ Ea este ca o sămânță de muștar care, atunci când este semănată în pământ, este cea mai mică dintre semințe. ³² După ce este semănată, ea crește și devine una dintre cele mai mari plante din grădinile noastre. Ea are ramuri mari la umbra cărora își fac cuiburi păsările cerului.“

³³ Isus i-a învățat folosind multe pilde ca acestea. El le-a spus lucrurile pe care le puteau ei înțelege. ³⁴ El nu le-a spus nimic fără să folosească pilde, dar când rămânea singur cu ucenicii Săi, le explica totul.

Isus potolește furtuna

(Mt. 8.23-27; Lc. 8.22-25)

³⁵ În seara aceleiași zile, Isus le-a spus: „Haideți să trecem de partea cealaltă a mării.“ ³⁶ Isus și ucenicii Săi au lăsat mulțimea acolo. Ucenicii s-au urcat și ei în barca în care era El. Acolo mai erau și alte bărci care L-au urmat. ³⁷ Un vânt puternic s-a abătut asupra mării, iar valurile loveau atât de tare barca, încât aproape că au umplut-o cu apă. ³⁸ Isus era în partea din spate a bărcii și dormea cu capul sprijinit pe o pernă. Ucenicii L-au sculat și I-au spus: „Învățătorule, nu vezi că ne scufundăm?“

³⁹ Isus S-a sculat, a certat vântul și a spus mării: „Liniște! Liniștește-te!“ Vântul s-a oprit și marea s-a liniștit de tot.

⁴⁰ Apoi Isus le-a spus: „De ce vă este frică? Nici acum nu aveți credință?“

⁴¹ Ucenicilor le era foarte frică și își spuneau între ei: „Ce fel de om este Acesta? Chiar și marea și vântul Îl ascultă!“

Isus vindecă un om posedat de un duh rău

(Mt. 8.28-34; Lc. 8.26-39)

¹ Isus și ucenicii Săi au traversat marea și au ajuns în ținutul gadarenilor. ² Cum s-au dat jos din barcă, un om posedat de un duh rău a ieșit dintr-un cimitir și s-a dus să-L întâlnească pe Isus. ³ Acest om trăia printre morminte și nimeni nu putea să-l lege, nici măcar cu lanțuri. ⁴ De multe ori îi fuseseră prinse în fiare picioarele și legate în lanțuri mâinile, dar de fiecare dată el rupsese lanțurile și sfărâmase fiarele. Astfel nu se găsea nimeni destul de puternic pentru a-l supune. ⁵ Zi și noapte el stătea printre morminte și pe dealuri; țipa și se tăia cu pietre.

⁶ Când L-a văzut pe Isus venind de la distanță, a alergat la El și I s-a închinat. ⁷ Apoi, cu o voce puternică, a spus: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te implor, în Numele lui Dumnezeu, nu mă chinui!“ ⁸ (Duhul rău îi spunea toate acestea pentru că Isus îi poruncise: „Ieși afară din acest om, duh rău!“)

⁹ Isus l-a întrebat: „Cum te cheamă?“

Iar duhul I-a răspuns: „Numele meu este Legiune+ 5.9 legiune în armata romană, o legiune avea șase mii de oameni., pentru că suntem mai mulți.“ ¹⁰ Duhurile din acel om Îl tot implorau pe Isus să nu le alunge din acel ținut.

¹¹ Pe un deal din apropiere păștea o turmă mare de porci. ¹² Duhurile rele L-au rugat pe Isus: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să putem intra în ei.“ ¹³ Isus le-a dat voie, așa că duhurile rele au ieșit și au intrat în porci. Porcii, care erau cam două mii, au luat-o la fugă și au căzut în mare, unde s-au înecat.

¹⁴ Cei care îngrijeau porcii au alergat în cetate și în împrejurimi să spună ce au văzut. Oamenii care au auzit, au venit să vadă ce se întâmplase. ¹⁵ Ei au venit la Isus. Acolo l-au văzut și pe cel ce fusese posedat de legiunea de duhuri rele. El stătea liniștit și era îmbrăcat, fiind în toate mințile. Oamenilor li s-a făcut frică. ¹⁶ Martorii celor petrecute le-au explicat și celorlalți ce se întâmplase cu omul posedat de duhuri rele și cu porcii. ¹⁷ Oamenii au început să-L roage pe Isus să plece din ținutul lor.

¹⁸ Pe când Se urca Isus în barcă, omul care fusese posedat de demoni L-a rugat să-l lase să meargă cu El.

¹⁹ Dar Isus nu i-a dat voie să meargă cu El, ci i-a spus: „Du-te acasă la ai tăi și spune-le tot ce a făcut Domnul pentru tine și cum a avut milă de tine.“ ²⁰ Așa că omul a plecat și a început să le spună oamenilor din Decapole tot ce făcuse Isus pentru el. Toți erau uimiți de ceea ce auzeau.

Isus redă viața unei fetițe și vindecă o femeie bolnavă

(Mt. 9.18-26; Lc. 8.40-56)

²¹ Isus a trecut din nou de partea cealaltă a mării și o mare mulțime s-a strâns în jurul Său. Isus Se afla pe țărm. ²² Iair, unul din conducătorii sinagogii, a venit acolo. Când L-a văzut pe Isus, Iair a căzut la picioarele Lui, ²³ rugându-L fierbinte și spunând: „Fetiței mele i se apropie sfârșitul. Vino, Te rog, și pune-Ți mâinile peste ea, ca să se vindece și să trăiască.“

²⁴ Isus S-a dus cu el. O mulțime mare Îl urma și mulți oameni se înghesuiau în jurul Său, gata să-L strivească.

²⁵ În mulțime era o femeie care de doisprezece ani avea o hemoragie. ²⁶ Ea suferise mult și trecuse pe la mulți doctori. Cheltuise tot ce avea, dar nu se făcea mai bine, ba îi era chiar mai rău. ²⁷ Ea auzise de Isus. S-a apropiat de El pe la spate, prin mulțime și I-a atins haina, ²⁸ pentru că își spunea: „Dacă voi putea atinge măcar hainele Lui, mă voi vindeca.“ ²⁹ Imediat hemoragia i s-a oprit și a simțit în trupul ei că s-a vindecat de suferința sa. ³⁰ Isus a simțit cum a ieșit putere din El. S-a oprit, S-a întors și a întrebat: „Cine Mi-a atins hainele?“

³¹ Ucenicii Săi I-au spus: „Vezi că sunt atâția oameni care se împing în jurul Tău și Te îmbulzesc și mai întrebi: «Cine M-a atins?»“

³² Dar Isus a continuat să Se uite în jurul Său, ca să vadă cine L-a atins. ³³ Atunci femeia, tremurând de frică și știind ce i se întâmplase, a venit și a căzut înaintea Lui; și I-a spus întregul adevăr. ³⁴ Isus i-a spus „Fiică, credința ta te-a mântuit! Mergi în pace și fii vindecată!“

³⁵ Pe când mai vorbea El încă, au venit câțiva oameni de la casa lui Iair. Ei i-au spus: „Fiica ta a murit. De ce-L mai deranjezi pe Învățător?“

³⁶ Isus nu a dat atenție spuselor lor și i-a spus lui Iair: „Nu-ți fie teamă! Ai credință!“

³⁷ Isus nu a dat voie nimănui să intre împreună cu El în casa lui Iair, în afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. ³⁸ Ei au ajuns la casa conducătorului sinagogii, unde au văzut o agitație mare și mulți oameni plângând și tânguindu-se. ³⁹ Isus a intrat și a spus: „Ce este cu toată această agitație și cu acest plâns? Copila nu este moartă, ea doarme.“ ⁴⁰ Dar ei au râs de El. Însă El i-a scos pe toți afară. Isus i-a luat pe tatăl și pe mama fetiței, pe cei trei care erau cu El și au intrat în camera în care se afla fata. ⁴¹ Isus a luat-o pe fetiță de mână și i-a spus: „Talita cumi!“ (ceea ce înseamnă: „Fetițo, îți spun să te ridici!“). ⁴² Fetița s-a sculat imediat și a început să meargă. (Ea avea doisprezece ani.) Ei au fost copleșiți de o mare uimire. ⁴³ Isus le-a poruncit ca nimeni să nu afle nimic despre ce se întâmplase. Apoi le-a spus să-i dea fetiței ceva de mâncare.

Isus Se întoarce în cetatea Sa natală

(Mt. 13.53-58; Lc. 4.16-30)

¹ Isus a plecat de acolo și S-a întors în cetatea Sa natală. Ucenicii Săi au mers cu El. ² În ziua de sabat, Isus a început să-i învețe pe oameni în sinagogă, iar aceștia au rămas uimiți de ceea ce auzeau. Ei se întrebau: „De unde a învățat omul acesta tot ceea ce știe? De unde a primit această înțelepciune? Cine I-a dat-o? Și de unde are puterea de a face astfel de minuni? ³ Oare nu este El doar tâmplarul, fiul Mariei? Și nu este El fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici cu noi?“ Din acest motiv le era greu să creadă în El.

⁴ Iar Isus le-a spus: „Doar în țara lui este primit fără cinste un profet, acolo unde se află rudele și familia lui.“ ⁵ În afară de faptul că Și-a pus mâinile peste câțiva oameni bolnavi și i-a vindecat, Isus nu a mai putut face nici o altă minune în cetatea aceea. ⁶ Și El a fost uimit de necredința lor.

Apoi Isus S-a dus prin satele apropiate să-i învețe pe oameni.

Trimiterea celor doisprezece

(Mt. 10.1, 5-15; Lc. 9.1-6)

⁷ Isus Și-a chemat cei doisprezece ucenici și i-a trimis doi câte doi. El le-a dat putere asupra duhurilor rele. ⁸ Isus le-a spus să nu ia nimic pentru drum, în afară de un toiag; să nu ia pâine, să nu ia traiste și nici bani. ⁹ Să poarte sandale și să nu aibă la ei haine de schimb. ¹⁰ Și Isus le-a spus: „Dacă, atunci când intrați într-o cetate, vă opriți să stați într-o casă, să rămâneți acolo până când veți pleca din acea cetate. ¹¹ Dacă se întâmplă să nu fiți primiți într-o cetate sau dacă oamenii de acolo nu vă ascultă, plecați din acea cetate și scuturați-vă praful de pe picioare. Acesta va fi un avertisment pentru ei.“

¹² Ucenicii au plecat și au mers în alte locuri. Ei vorbeau cu oamenii și le spuneau să-și schimbe inima și viața. ¹³ Ei au scos multe duhuri rele. Au uns mulți oameni bolnavi cu ulei de măsline și i-au vindecat.

Irod crede că Isus este Ioan Botezătorul

(Mt. 14.1-12; Lc. 9.7-9)

¹⁴ Regele Irod a auzit ce se întâmpla, pentru că Isus ajunsese acum foarte cunoscut. Unii oameni ziceau: „Isus este Ioan Botezătorul înviat din morți și de aceea poate face aceste minuni.“

¹⁵ Alții ziceau: „Isus e Ilie.“

Iar alții ziceau: „Isus este un profet asemenea celor din trecut.“

¹⁶ Dar când a auzit Irod toate acestea, a spus: „Ioan, cel căruia i-am tăiat capul, a înviat.“

Cum a fost omorât Ioan Botezătorul

¹⁷ Irod însuși poruncise arestarea și închiderea lui Ioan pentru a-i face pe plac soției sale, Irodiada. Irodiada fusese soția lui Filip, fratele lui Irod. ¹⁸ Pentru că Ioan îi tot spunea lui Irod: „Legea nu-ți dă voie s-o ai pe soția fratelui tău!“, ¹⁹ Irodiada îl ura pe Ioan și dorea să-l omoare. Dar ea nu-l putea omorî, ²⁰ deoarece Irod se temea de Ioan. Irod îl ocrotea pe Ioan, pentru că știa că acesta este un om bun și sfânt. Când îl auzea pe Ioan vorbind, rămânea uimit; și îi făcea plăcere să-l asculte.

²¹ Dar a sosit și ziua potrivită pentru ca Irodiada să obțină moartea lui Ioan. De ziua lui, Irod a dat o masă pentru conducătorii cei mai importanți, pentru comandanții armatei și pentru oamenii bogați ai Galileii. ²² Fiica Irodiadei a venit la petrecere și a dansat. Lui Irod și celor ce erau cu el le-a plăcut mult cum a dansat ea.

Irod i-a spus fetei: „Cere-mi orice dorești și eu îți voi da!“ ²³ Irod i-a promis cu jurământ: „Îți voi da orice-mi vei cere, până la jumătate din împărăție!“

²⁴ Ea a ieșit afară la mama sa și a întrebat-o: „Ce să-i cer?“ Și Irodiada i-a răspuns: „Cere-i capul lui Ioan Botezătorul.“

²⁵ Fata s-a întors repede la rege și i-a spus: „Vreau să-mi dai, chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.“

²⁶ Lui Irod i-a părut rău, dar din cauza jurământului său și din cauza celor ce stăteau la masă cu el, nu a vrut s-o refuze. ²⁷ Irod a trimis pe unul din soldații lui să-i taie capul lui Ioan și să i-l aducă. Acesta s-a dus în închisoare și i-a tăiat capul lui Ioan, ²⁸ după care l-a adus pe o farfurie. Soldatul i-a dat capul fetei, care i l-a dat mamei sale. ²⁹ Când au auzit ucenicii lui Ioan ce se întâmplase, s-au dus, i-au luat trupul și l-au pus într-un mormânt.

Isus hrănește peste cinci mii de oameni

(Mt. 14.13-21; Lc. 9.10-17; Ioan 6.1-14)

³⁰ Ucenicii trimiși de Isus s-au întors la El și I-au povestit tot ce făcuseră. ³¹ Apoi Isus le-a spus: „Veniți cu Mine într-un loc liniștit, unde să fim singuri și să vă odihniți puțin.“ În jurul lor erau mulți oameni și ei nici nu apucaseră să mănânce.

³² Așa că au plecat singuri cu barca spre un loc liniștit. ³³ Însă mulți oameni i-au văzut plecând. Cei ce i-au văzut îi cunoșteau. De aceea, oameni din toate cetățile au alergat către locul spre care mergeau ei. Oamenii au ajuns acolo înaintea lor. ³⁴ Când S-a dat jos din barcă, Isus a văzut mulțimea care se adunase și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi fără păstor.

³⁵ Se făcuse deja destul de târziu. Ucenicii au venit la Isus și I-au spus: „Aici este un loc izolat și este deja târziu. ³⁶ Spune oamenilor să plece, să se ducă pe la gospodăriile din împrejurimi și în satele din jur să-și cumpere ceva de mâncare.“

³⁷ Dar El le-a spus: „Dați-le voi ceva de mâncare.“

Ucenicii I-au spus: „Nu putem merge să cumpărăm destulă pâine pentru a fi hrăniți toți acești oameni! Ne-ar trebui banii câștigați într-o lună de muncă de noi toți, ca să putem cumpăra atâta pâine!“

³⁸ Atunci Isus le-a spus: „Duceți-vă și vedeți câte pâini aveți.“

După ce s-au uitat, I-au spus: „Avem cinci pâini și doi pești.“

³⁹ Apoi Isus le-a poruncit ucenicilor să le spună oamenilor să se așeze pe iarbă și să se împartă în grupuri. ⁴⁰ Și oamenii s-au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci. ⁴¹ Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești, și, privind către cer, I-a mulțumit lui Dumnezeu și a frânt pâinile. El le-a dat ucenicilor Săi pentru ca ei să-i servească pe oameni. Isus a împărțit și cei doi pești. ⁴² Toată lumea a mâncat și s-a săturat. ⁴³ Și s-au strâns douăsprezece coșuri cu resturi de pâine și pește. ⁴⁴ Bărbații care au mâncat au fost în număr de cinci mii.

Isus merge pe apă

(Mt. 14.22-23; Ioan 6.16-21)

⁴⁵ După aceea, Isus i-a urcat în barcă pe ucenici și i-a trimis în Betsaida, pe malul celălalt al lacului. Isus a dat drumul mulțimii ⁴⁶ și S-a dus pe munte să Se roage.

⁴⁷ Când s-a înserat, barca ucenicilor era în mijlocul mării, iar Isus stătea singur pe mal. ⁴⁸ Din cauza vântului care bătea împotriva lor, ucenicii se străduiau din greu să vâslească. Cândva, între ora trei noaptea și șase dimineața, Isus S-a dus la ei mergând pe mare. El S-a apropiat de ei, ⁴⁹ dar când L-au văzut mergând pe mare, ucenicii Lui au crezut că văd o stafie și au început să țipe. ⁵⁰ Cu toții Îl văzuseră și erau îngroziți. Isus le-a spus: „Curaj! Eu sunt! Să nu vă fie frică!“ ⁵¹ El S-a urcat la ei în barcă, iar vântul s-a potolit. Ucenicii erau uimiți ⁵² pentru că nu înțeleseseră nici ce însemna minunea cu pâinile. Inimile le erau împietrite.

Isus vindecă mulți bolnavi

(Mt. 14.34-36)

⁵³ Ei au traversat marea și au ajuns în ținutul Ghenezaretului. Acolo și-au legat barca de mal. ⁵⁴ Când s-au dat jos din barcă, oamenii L-au recunoscut pe Isus. ⁵⁵ Și au început să alerge în tot ținutul acela, ca să aducă la El oameni bolnavi. ⁵⁶ Isus S-a dus în satele, în cetățile și pe la fermele din acel ținut. Și oriunde ajungea, oamenii locului îi adunau pe cei bolnavi în piețe. Cu toții Îl rugau pe Isus să-i lase să atingă hainele Lui și toți cei care le atingeau erau vindecați.

Legea lui Dumnezeu și tradițiile oamenilor

(Mt. 15.1-20)

¹ Fariseii și câțiva dintre învățătorii Legii care veniseră de la Ierusalim s-au strâns în jurul lui Isus. ² Ei îi văzuseră pe unii dintre ucenicii lui Isus mâncând cu mâinile nespălate. ³ (Fariseii și toți ceilalți evrei nu mănâncă dacă nu și-au spălat mâinile, așa cum le cere tradiția bătrânilor. ⁴ Și când se întorc din piață, nu mănâncă până nu se spală. Ei mai țin și alte tradiții, cum ar fi: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a vaselor de aramă și a paturilor.)

⁵ Așa că fariseii și învățătorii Legii L-au întrebat: „De ce nu respectă ucenicii Tăi tradiția bătrânilor și mănâncă fără a-și spăla mâinile?“

⁶ Isus le-a răspuns: „Sunteți niște ipocriți! Isaia avea dreptate când a profețit despre voi, după cum este scris:

«Acest popor Mă onorează cu buzele,

dar departe de Mine le sunt inimile.

⁷ Închinarea lor este lipsită de rost,

pentru că învățătura dată de ei oamenilor constă în reguli făcute de om.» Isaia 29.13

⁸ Voi ați încetat să ascultați poruncile lui Dumnezeu și acum respectați tradițiile omenești.“

⁹ Isus le-a mai spus: „Voi ignorați poruncile lui Dumnezeu pentru a respecta propriile voastre învățături. ¹⁰ Moise a spus: «Respectă-i pe tatăl tău și pe mama ta.»+ 7.10 Citat din Ex. 20.12; Dt. 5.16. și «Cel ce își vorbește de rău mama și tatăl trebuie omorât.»+ 7.10 Citat din Ex. 21.17.¹¹ Dar voi spuneți că dacă cineva zice tatălui și mamei sale: «Orice ți-aș putea da este pus deoparte pentru Dumnezeu», ¹² atunci acelei persoane îi este permis să nu mai facă nimic pentru tatăl său și pentru mama sa. ¹³ Astfel, voi, cu tradiția pe care o transmiteți poporului, anulați Cuvântul lui Dumnezeu. Și faceți multe alte lucruri asemănătoare.“

¹⁴ Isus a chemat din nou mulțimea la El și le-a spus oamenilor: „Ascultați-Mă cu toții și înțelegeți! ¹⁵ Omul nu este întinat de ceea ce intră în el, ci de ceea ce iese din el.“ ¹⁶+ 7.16 versetul 16 În unele manuscrise este adăugat versetul 16: „Cine are urechi de auzit, să audă.“

¹⁷ Apoi, Isus a lăsat mulțimea și a intrat într-o casă. Ucenicii L-au întrebat ce înseamnă această pildă. ¹⁸ Și El le-a spus: „Nici voi nu înțelegeți? Nu vedeți că nimic din ceea ce intră în om din afara lui nu-l întinează? ¹⁹ Pentru că nimic din acestea nu intră în inima lui, ci în stomac. De acolo, sunt date afară din nou.“ (Vorbind astfel, Isus a dat de înțeles că se poate mânca orice fel de mâncare.)

²⁰ Isus le-a spus: „Ceea ce iese din om îl întinează. ²¹ Pentru că din interiorul omului, din inima lui, ies gândurile rele, păcatele sexuale, furturile, crimele, ²² adulterul, lăcomia, răutatea, înșelătoria, indecența, invidia, bârfa, aroganța și nebunia. ²³ Toate aceste lucruri rele vin din interior și îl întinează pe om.“

Isus ajută o femeie neevreică

(Mt. 15.21-28)

²⁴ Isus a plecat de acolo și S-a dus în ținutul Tirului. El a intrat într-o casă și dorea să nu se știe că este acolo. Dar Isus nu putea sta ascuns. ²⁵ De fapt, o femeie a cărei fată era posedată de un duh rău, a auzit imediat vorbindu-se despre Isus. Ea s-a dus la El și a căzut la picioarele Lui. ²⁶ Femeia era o grecoaică de origine siro-feniciană. Ea L-a implorat pe Isus să scoată demonul din fata ei.

²⁷ Isus i-a spus: „Mai întâi, trebuie să se sature copiii, pentru că nu este bine să iei pâinea copilului și s-o arunci la câini.“

²⁸ Dar ea I-a răspuns: „Doamne, dar chiar și câinii care stau sub masă mănâncă firimiturile care cad de la masa copiilor.“

²⁹ Atunci Isus i-a spus: „Pentru acest răspuns poți să te duci liniștită acasă. Demonul a ieșit din fiica ta.“

³⁰ Femeia s-a dus acasă și și-a găsit fata stând pe pat. Demonul ieșise din ea.

Isus vindecă un surd

³¹ Isus a plecat din ținutul Tirului către Marea Galileii, trecând prin ținutul Sidonului și prin Decapole. ³² Acolo, I-a fost adus un surd care nici nu prea putea vorbi. Cei ce l-au adus L-au rugat pe Isus să-Și pună mâinile peste el.

³³ Isus l-a luat deoparte de mulțime și a atins urechile acelui om. Apoi, a scuipat și i-a atins limba. ³⁴ Isus a privit către cer, a suspinat și i-a spus: „Efata!“ (ceea ce înseamnă „Deschide-te!“). ³⁵ Imediat urechile omului s-au deschis, limba i-a fost dezlegată și a început să vorbească.

³⁶ Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate. Dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât mai mult vorbeau ei despre El. ³⁷ Oamenii erau foarte uimiți și ziceau: „Tot ce a făcut El, a făcut bine. Chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți să vorbească.“

Isus hrănește peste patru mii de oameni

(Mt. 15.32-39)

¹ În zilele acelea, s-a adunat iarăși o mare mulțime. Nimeni nu avea ce să mănânce. Isus i-a chemat pe ucenici la El și le-a spus: ² „Mi-e milă de acești oameni pentru că sunt cu Mine de trei zile și nu au ce mânca. ³ Dacă îi trimit acasă flămânzi, vor leșina pe drum; iar unii au venit de departe.“

⁴ Ucenicii L-au întrebat: „Unde s-ar putea găsi pâine, în această pustietate, pentru a-i sătura?“

⁵ Iar Isus i-a întrebat: „Câte pâini aveți?“

„Șapte“, I-au răspuns ei.

⁶ Apoi Isus le-a cerut oamenilor să se așeze pe jos. A luat cele șapte pâini, I-a mulțumit lui Dumnezeu și le-a frânt, dându-le ucenicilor să le împartă. Aceștia le-au dat mulțimii. ⁷ De asemenea, mai aveau și câțiva peștișori. Isus I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru ei și le-a spus ucenicilor să-i împartă. ⁸ Oamenii au mâncat până s-au săturat și s-au strâns șapte coșuri pline de resturi. ⁹ Acolo erau patru mii de oameni care au mâncat. Apoi, Isus le-a dat drumul să plece. ¹⁰ Imediat Isus S-a urcat într-o barcă împreună cu ucenicii Săi și s-au dus în ținutul Dalmanutei.

Fariseii Îl pun la încercare pe Isus

(Mt. 16.1-4)

¹¹ Fariseii au venit și au început să-I pună întrebări. Ca să-L încerce, ei I-au cerut un semn din ceruri. ¹² Suspinând adânc în duhul Său, Isus a spus: „De ce-Mi cere această generație un semn? Vă spun adevărul: nu va fi dat nici un semn acestei generații.“ ¹³ Apoi, Isus i-a lăsat, S-a urcat din nou în barcă și a trecut de partea cealaltă.

Avertismentul lui Isus cu privire la conducătorii evreilor

(Mt. 16.5-12)

¹⁴ Ucenicii uitaseră să ia pâine, astfel că acum mai aveau una singură. ¹⁵ Isus le-a atras atenția și le-a spus: „Aveți grijă! Feriți-vă de aluatul+ 8.15 aluatul aici ca simbol al unei influențe rele. fariseilor și de aluatul lui Irod!“

¹⁶ Ucenicii au început să se gândească la ce le spusese Isus și și-au zis: „A spus lucrul acesta pentru că nu avem pâine.“

¹⁷ Știind la ce se gândeau, Isus i-a întrebat: „De ce spuneți că nu aveți pâine? Încă nu știți și încă nu ați înțeles? Aveți cumva inimile împietrite? ¹⁸ Aveți ochi care nu văd și urechi care nu aud? Nu vă mai aduceți aminte? ¹⁹ Mai știți câte coșuri pline cu resturi ați strâns atunci când am împărțit cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni?“

„Douăsprezece“, I-au răspuns ucenicii.

²⁰ „Dar atunci când am împărțit șapte pâini la patru mii de oameni, câte coșuri pline cu resturi ați strâns?“

„Șapte“, I-au spus ucenicii.

²¹ Apoi, Isus le-a spus: „Încă nu înțelegeți?“

Isus vindecă un orb în Betsaida

²² Când au ajuns în Betsaida, niște oameni I-au adus un orb și L-au rugat pe Isus să-l atingă. ²³ Isus l-a luat de mână și au ieșit din sat. Apoi Isus a scuipat pe ochii orbului, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: „Vezi ceva?“

²⁴ Orbul s-a uitat în sus și I-a spus: „Zăresc niște oameni, dar ei seamănă cu niște copaci care se mișcă.“

²⁵ Isus a pus din nou mâinile pe ochii lui. Orbul și-a deschis ochii. Vederea îi fusese redată și acum vedea foarte bine. ²⁶ Apoi Isus l-a trimis acasă, spunându-i: „Nu cumva să intri în sat și să spui cuiva ce ți s-a întâmplat!“

Petru declară că Isus este Cristosul

(Mt. 16.13-20; Lc. 9.18-21)

²⁷ Isus și ucenicii Săi au plecat către satele din Cezareea lui Filip. Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenici: „Cine spun oamenii că sunt Eu?“

²⁸ Ucenicii I-au răspuns: „Unii spun că ești Ioan Botezătorul. Alții zic că ești Ilie. Alții zic că ești unul din profeți.“

²⁹ Apoi, i-a mai întrebat: „Dar voi cine ziceți că sunt Eu?“

Iar Petru I-a răspuns: „Tu ești Cristosul.“

³⁰ Însă Isus i-a avertizat să nu spună nimănui cine este El.

Isus vestește moartea Sa

(Mt. 16.21-28; Lc. 9.22-27)

³¹ Atunci a început să-i învețe: „Fiul omului trebuie să îndure multe suferințe. El nu va fi primit de bătrâni, de marii preoți și nici de învățătorii Legii. El va fi omorât și va învia în a treia zi.“ ³² Isus le-a spus toate aceste lucruri foarte deschis. Petru însă L-a luat pe Isus deoparte și a început să-L certe. ³³ Dar Isus S-a întors, S-a uitat la ucenici și l-a mustrat pe Petru: „Dă-te la o parte, Satan!+ 8.33 Satan nume pentru Diavol, care înseamnă „dușman“; aici Isus vrea să spună că Petru vorbea la fel ca Satan. Pe tine nu te interesează lucrurile lui Dumnezeu, ci mai degrabă cele ale oamenilor.“

³⁴ Apoi Isus a chemat mulțimea la El. Ucenicii erau și ei acolo. Și le-a spus: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, va trebui să renunțe la dorințele sale, să-și ia crucea și să Mă urmeze. ³⁵ Pentru că oricine va dori să-și scape viața și-o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine și pentru Vestea Bună și-o va salva. ³⁶ Ce folos are un om care câștigă întreaga lume, dar își pierde viața? ³⁷ Și ce ar putea da omul în schimb pentru viața sa? ³⁸ Dacă cuiva din această generație necredincioasă și păcătoasă îi va fi rușine de Mine și de cuvintele Mele, atunci și Fiului omului Îi va fi rușine de acea persoană atunci când va veni în slava Tatălui Său, împreună cu îngerii.“

¹ Apoi Isus le-a mai spus: „Vă spun adevărul: printre voi, cei care stați aici, sunt unii care nu vor muri până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.“

Isus cu Moise și Ilie

(Mt. 17.1-13; Lc. 9.28-36)

² Șase zile mai târziu, Isus i-a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan. El i-a condus pe un munte înalt, unde au rămas singuri. Acolo, înfățișarea lui Isus S-a schimbat. ³ Hainele I-au devenit strălucitoare și foarte albe. Ele erau mai albe decât le-ar fi putut albi orice înălbitor de pe pământ. ⁴ Moise și Ilie au apărut înaintea lor, vorbind cu Isus.

⁵ Petru a început să vorbească și I-a spus lui Isus: „Învățătorule, este bine că suntem aici. Lasă-ne să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.“ ⁶ Petru vorbea astfel pentru că nu știa ce să spună, ei toți fiind cuprinși de spaimă.

⁷ Însă iată că a apărut un nor și i-a acoperit cu umbra lui. Apoi s-a auzit o voce din nor: „Acesta este Fiul Meu iubit. De El să ascultați!“

⁸ Când s-au uitat în jurul lor, nu au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.

⁹ Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ceea ce văzuseră până când va învia Fiul omului dintre cei morți.

¹⁰ Ei au păstrat aceste cuvinte în inima lor, dar s-au întrebat ce însemna: „va învia dintre cei morți“. ¹¹ Și L-au întrebat pe Isus: „De ce spun învățătorii Legii că mai întâi trebuie să vină Ilie?“+ 9.11 Să vină Ilie Vezi Mal. 4.5-6.

¹² Isus le-a spus: „Da, Ilie vine primul, pentru a pune toate lucrurile în ordine. Dar de ce spune Scriptura că Fiul omului trebuie să sufere mult și va fi disprețuit? ¹³ Eu vă spun: Ilie a venit, iar ei i-au făcut ce au vrut, așa cum este scris despre el.“

Isus vindecă un băiat bolnav

(Mt. 17.14-20; Lc. 9.37-43a)

¹⁴ Când au ajuns la ceilalți ucenici, au văzut o mare mulțime în jurul lor și pe învățătorii Legii certându-se cu ei. ¹⁵ Când L-au văzut pe Isus, oamenii au fost foarte surprinși și au alergat să-L salute.

¹⁶ Isus i-a întrebat: „Despre ce vă certați cu ei?“

¹⁷ Un om din mulțime I-a răspuns: „Învățătorule, eu l-am adus pe fiul meu la Tine. El este posedat de un duh care-l împiedică să vorbească. ¹⁸ Duhul îl atacă pe fiul meu și îl aruncă pe jos. Apoi băiatul face spumă la gură, scrâșnește din dinți și rămâne țeapăn. Eu i-am rugat pe ucenicii Tăi să-i scoată duhul, dar n-au putut.“

¹⁹ Apoi Isus le-a spus: „O, generație necredincioasă! Cât voi mai fi cu voi? Cât va mai trebui să vă rabd? Aduceți băiatul la Mine!“

²⁰ Și au adus băiatul la El. Când L-a văzut pe Isus, duhul i-a provocat băiatului convulsii. Acesta a căzut pe jos, s-a rostogolit și a început să facă spumă la gură.

²¹ Isus l-a întrebat pe tatăl lui: „De cât timp este așa?“

Tatăl I-a răspuns: „Din copilărie. ²² De multe ori duhul a încercat să-l arunce în foc sau în apă ca să-l omoare. Dar dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută-ne!“

²³ Isus i-a spus: „Tu zici: «Dacă poți …». Toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred.“

²⁴ Imediat tatăl băiatului a strigat: „Cred! Ajută-mi necredința!“

²⁵ Când a văzut Isus că se apropie mulțimea, a certat duhul rău, zicându-i: „Duhule care l-ai făcut pe acest băiat surd și mut, îți poruncesc să ieși afară din el și să nu mai intri niciodată în el!“

²⁶ Duhul a țipat, l-a aruncat pe băiat în niște convulsii puternice și a ieșit din el. Băiatul arăta ca un cadavru. Mulți oameni au spus: „Este mort!“, ²⁷ însă Isus l-a luat de mână și l-a ridicat. Băiatul a stat în picioare.

²⁸ După ce Isus a intrat în casă, ucenicii L-au luat deoparte și L-au întrebat: „Noi de ce nu am putut să scoatem duhul acela?“

²⁹ Isus le-a spus: „Un duh de acest fel poate fi scos numai prin rugăciune.“

Isus vorbește despre moartea Sa

(Mt. 17.22-23; Lc. 9.43b-45)

³⁰ Isus și ucenicii Săi au plecat de acolo și au trecut prin Galileea. El nu dorea să se știe unde este. ³¹ Isus îi învăța pe ucenici, spunându-le: „Fiul omului va fi dat pe mâna oamenilor, care-L vor omorî. Dar, a treia zi după ce va fi fost omorât, va învia.“ ³² Însă ei nu au înțeles ce le spunea Isus și le-a fost teamă să-L întrebe ce-a vrut să zică.

Isus spune cine este cel mai important

(Mt. 18.1-5; Lc. 9.46-48)

³³ Apoi au ajuns în Capernaum. Când era cu ucenicii în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce discutați pe drum?“ ³⁴ Dar ei au tăcut, pentru că discutaseră despre cine era cel mai important dintre ei.

³⁵ Isus S-a așezat, i-a chemat pe cei doisprezece la El și le-a spus: „Dacă vrea cineva să fie cel mai important, trebuie să-i considere pe toți ceilalți mai importanți decât el și să fie slujitorul tuturor.“

³⁶ Și luând un copilaș, l-a pus în fața lor. Luând copilul în brațe, Isus le-a spus: ³⁷ „Oricine primește pe vreunul din acești copilași în Numele Meu, pe Mine Mă primește. Și cine Mă primește pe Mine, nu Mă primește numai pe Mine, ci și pe Cel ce M-a trimis pe Mine.“

Oricine nu este împotriva noastră este cu noi

(Lc. 9.49-50)

³⁸ Ioan I-a spus: „Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând demoni în Numele Tău. Dar noi am încercat să-l oprim, pentru că nu ne urma.“

³⁹ Însă Isus i-a spus: „Să nu-l opriți! Pentru că dacă cineva face minuni în Numele Meu, atunci el nu va putea spune lucruri rele despre Mine. ⁴⁰ Cel care nu este împotriva noastră este pentru noi. ⁴¹ Oricine vă dă o cană cu apă pentru că sunteți ai lui Cristos, vă spun adevărul, nu-și va pierde răsplata.

Avertisment cu privire la păcat

(Mt. 18.6-9; Lc. 17.1-2)

⁴² Dacă cineva îl va face să păcătuiască pe vreunul din acești micuți care au credință în Mine, ar fi mai bine pentru el să fie aruncat în mare cu o piatră de moară legată de gât. ⁴³ Și dacă mâna voastră vă face să păcătuiți, tăiați-o. Este mai bine să intrați ciungi în viață, decât să aveți două mâini și să mergeți în iad, în focul care nu se va stinge niciodată. ⁴⁴+ 9.44 versetul 44 Unele manuscrise grecești adaugă versetul 44 care este identic cu versetul 48.⁴⁵ Și dacă piciorul tău te face să păcătuiești, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop, decât să ai două picioare și să fii aruncat în iad. ⁴⁶+ 9.46 versetul 46 Unele manuscrise grecești adaugă versetul 46 care este identic cu versetul 48.⁴⁷ Și dacă ochiul tău te face să păcătuiești, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în Împărăția lui Dumnezeu cu un singur ochi, decât să-i ai pe amândoi și să fii aruncat în iad, ⁴⁸ unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. ⁴⁹ Pentru că fiecare om va fi pedepsit+ 9.49 pedepsit lit. sărat. cu foc.

⁵⁰ Sarea este bună. Dar dacă sarea își pierde gustul, cum o veți face sărată din nou? Să aveți sare în voi înșivă și să trăiți în pace unii cu alții.“

Despre divorț

(Mt. 19.1-12)

¹ Isus a plecat de acolo și S-a dus în ținutul Iudeii, de partea cealaltă a râului Iordan. Mulțimile au venit din nou la El și, așa cum Îi era obiceiul, Isus a început să-i învețe pe oameni.

² Fariseii au venit la El și L-au întrebat: „Îi permite Legea unui bărbat să divorțeze de soția lui?“ Fariseii I-au pus această întrebare pentru a-L pune la încercare.

³ Isus le-a răspuns: „Ce v-a poruncit Moise?“

⁴ Ei I-au spus: „Moise a dat voie bărbatului să scrie o scrisoare de despărțire și prin aceasta să divorțeze.“+ 10.4 „Moise … divorțeze.“ Dt. 24.1, 3.

⁵ Isus le-a spus: „Moise v-a dat această poruncă din cauza încăpățânării voastre. ⁶ Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-a creat pe oameni de sex masculin și de sex feminin+ 10.6 Citat din Gen. 1.27.. ⁷ «De aceea, bărbatul va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa. ⁸ Și cei doi vor deveni un singur trup.»+ 10.8 Citat din Gen. 2.24. Așa că ei nu vor mai fi doi, ci vor fi un singur trup. ⁹ De aceea, nimeni nu trebuie să despartă ceea ce a unit Dumnezeu.“

¹⁰ Când au intrat din nou în casă, ucenicii I-au pus iarăși întrebări lui Isus cu privire la divorț. ¹¹ Isus le-a spus: „Orice bărbat care divorțează de soția lui și se căsătorește cu altă femeie, comite adulter împotriva soției lui. ¹² Și dacă femeia divorțează de bărbatul ei și se căsătorește cu altul, atunci ea comite adulter.“

Isus îi primește pe copii

(Mt. 19.13-15; Lc. 18.15-17)

¹³ Oamenii au adus niște copii la Isus pentru ca El să-Și pună mâinile peste ei. Dar ucenicii i-au certat. ¹⁴ Când a văzut Isus ce-au făcut, S-a supărat și le-a spus: „Lăsați copiii să vină la Mine! Nu-i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu aparține celor ca ei. ¹⁵ Vă spun adevărul: cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș nu va intra niciodată în ea.“ ¹⁶ Isus i-a luat pe copii în brațe, Și-a pus mâinile peste ei și i-a binecuvântat.

Un om bogat refuză să-L urmeze pe Isus

(Mt. 19.16-30; Lc. 18.18-30)

¹⁷ Pe când călătorea Isus, un om a venit la El alergând. A îngenuncheat înaintea Lui și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce ar trebui să fac pentru ca să moștenesc viața eternă?“

¹⁸ Și Isus i-a spus: „De ce Mă numești bun? Nimeni în afară de Dumnezeu nu este bun. ¹⁹ Știi poruncile: să nu ucizi, să nu comiți adulter, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă, să nu înșeli, să-i respecți pe tatăl tău și pe mama ta.“+ 10.19 „Să nu ucizi … mama ta.“ Citat din Ex. 20.12-16; Dt. 5.16-20.

²⁰ Omul I-a spus: „Învățătorule, am împlinit toate aceste porunci încă din tinerețea mea.“

²¹ Isus S-a uitat la el cu dragoste și i-a spus: „Îți lipsește un singur lucru: du-te și vinde tot ce ai. Apoi dă totul săracilor și vei avea o comoară în ceruri. După aceea, vino și urmează-Mă!“

²² Omul a fost dezamăgit de ceea ce a auzit și a plecat trist. El era foarte bogat.

²³ Isus S-a uitat în jur și le-a spus ucenicilor: „Cât de greu este pentru cei bogați să intre în Împărăția lui Dumnezeu!“

²⁴ Ucenicii au fost uimiți când au auzit aceste cuvinte. Dar Isus le-a mai spus: „Copiii Mei, ce greu este să intri în Împărăția lui Dumnezeu! ²⁵ Este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului, decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.“

²⁶ Ei au fost și mai uimiți și au spus unii către alții: „Atunci cine poate fi mântuit?“

²⁷ Uitându-Se la ei, Isus le-a spus: „Acest lucru este imposibil pentru oameni, dar nu și pentru Dumnezeu, căci toate lucrurile sunt posibile pentru Dumnezeu.“

²⁸ Petru a început să spună: „Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat.“

²⁹ Isus a spus: „Vă spun adevărul: oricine a lăsat casă, frați, surori, mamă, tată, copii sau avuții pentru Mine și pentru Vestea Bună, ³⁰ va primi de o sută de ori mai mult, în zilele vieții lui: case, frați, surori, mame, copii și avuții, dar va fi și persecutat. Iar în lumea care va veni va primi și viață eternă. ³¹ Dar mulți care sunt acum primii vor fi ultimii, iar cei care sunt acum ultimii vor fi primii.“

Isus vorbește din nou despre moartea Sa

(Mt. 20.17-19; Lc. 18.31-34)

³² Isus și oamenii care erau cu El și cu ucenicii Săi mergeau către Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau uimiți, iar cei care-L urmau pe Isus erau înspăimântați. Și Isus i-a luat din nou pe cei doisprezece deoparte și a început să le spună ce urma să I se întâmple: ³³ „Ascultați! Acum mergem spre Ierusalim. Acolo Fiul omului va fi dat pe mâna marilor preoți și a învățătorilor Legii. Ei Îl vor condamna la moarte și Îl vor da pe mâna neevreilor. ³⁴ Ei își vor bate joc de El, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și Îl vor omorî. Însă după trei zile El va învia.“

Iacov și Ioan cer o favoare

(Mt. 20.20-28)

³⁵ Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la Isus și I-au spus: „Învățătorule, am vrea să faci ceva pentru noi.“

³⁶ Isus le-a spus: „Ce vreți să fac?“

³⁷ Și ei I-au răspuns: „Dă-ne voie să stăm cu Tine, în slava Ta, unul la dreapta Ta și altul la stânga Ta!“

³⁸ Isus le-a spus: „Nu știți ce-Mi cereți! Puteți voi oare să acceptați suferința prin care voi trece Eu+ 10.38 „suferința … Eu.“ lit. să beți paharul pe care-L voi bea Eu. sau puteți să fiți botezați cu botezul cu care sunt Eu botezat?“+ 10.38 „botezul cu care sunt Eu botezat“ Aici cu semnificația: „botezat“ sau „îngropat“ în necazuri.

³⁹ Ei I-au răspuns: „Putem.“

Atunci Isus le-a spus: „Voi veți suferi la fel cum voi suferi Eu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu, ⁴⁰ dar nu Eu hotărăsc cine va sta la dreapta și la stânga Mea. Aceste locuri sunt ale celor pentru care au fost pregătite.“

⁴¹ Când ceilalți zece au auzit ce se întâmplase, s-au mâniat pe Iacov și pe Ioan. ⁴² Dar Isus i-a chemat la El și le-a spus: „Știți că cei care sunt recunoscuți drept conducători ai popoarelor își domină supușii. Mai-marii popoarelor își manifestă autoritatea asupra lor. ⁴³ Voi să nu faceți la fel, pentru că cine vrea să fie mare între voi trebuie să fie slujitorul tuturor. ⁴⁴ Și cine vrea să fie primul între voi trebuie să fie sclavul tuturor. ⁴⁵ Și însuși Fiul omului nu a venit să fie slujit, ci a venit să slujească și să-Și dea viața pentru ca mulți oameni să poată fi mântuiți!“

Isus vindecă un orb

(Mt. 20.29-34; Lc. 18.35-43)

⁴⁶ Apoi au ajuns în Ierihon. Când Isus a plecat din Ierihon, împreună cu ucenicii și cu o mulțime mare, un om orb, pe nume Bartimeu, fiul lui Timeu, stătea pe marginea drumului și cerșea. ⁴⁷ Când a auzit că Isus din Nazaret trece pe acolo, orbul a început să strige tare: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!“

⁴⁸ Atunci mai mulți oameni l-au certat și i-au cerut să tacă. Dar el a strigat și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!“

⁴⁹ Isus S-a oprit și a spus: „Chemați-l aici!“

Așa că ei l-au chemat pe orb și i-au spus: „Ai curaj! Ridică-te! Isus te cheamă.“ ⁵⁰ Orbul și-a aruncat haina, a sărit în sus și s-a dus la Isus.

⁵¹ Isus l-a întrebat: „Ce vrei să-ți fac?“

Orbul i-a răspuns: „Învățătorule, vreau să văd din nou!“

⁵² Isus i-a spus: „Du-te! Credința ta te-a mântuit.“ Imediat orbul și-a recăpătat vederea și a mers după Isus pe drum.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

(Mt. 21.1-11; Lc. 19.28-40; Ioan 12.12-19)

¹ Când se apropiau de Ierusalim și au ajuns în Betfaghe și în Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus i-a trimis înainte pe doi dintre ucenicii Săi, ² spunându-le: „Duceți-vă în satul din fața voastră. Când veți ajunge acolo, veți găsi un măgăruș legat și pe care nu a mai călărit nimeni. Dezlegați-l și aduceți-l aici. ³ Și dacă vă întreabă cineva pentru ce îl luați, să-i spuneți: «Domnul are nevoie de el și îl va trimite repede înapoi.»“

⁴ Cei doi au plecat și au găsit măgărușul legat afară, lângă o ușă. ⁵ Ei l-au dezlegat. Niște oameni care stăteau acolo i-au întrebat: „De ce dezlegați măgărușul?“ ⁶ Ucenicii le-au spus ce le spusese Isus și oamenii i-au lăsat să-l ia. ⁷ Ei I-au adus măgărușul lui Isus și și-au pus hainele pe el. Apoi Isus a încălecat pe el. ⁸ Mulți oameni și-au aruncat hainele pe drumul pe care trecea Isus, în timp ce alții presărau ramuri pe care le rupseseră din copaci. ⁹ Cei care mergeau cu Isus, și cei care erau în fața Lui, și cei care erau în spate strigau:

„«Laudă+ 11.9 Laudă lit. „Osana“, cuvânt evreiesc care înseamnă „mântuiește“, dar care a ajuns să fie o expresie a laudei. lui Dumnezeu!»

«Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!» Psalmul 118.25-26

¹⁰ Binecuvântată este împărăția care vine,

a tatălui nostru David!

Laudă lui Dumnezeu în ceruri!“

¹¹ Apoi Isus a intrat în Ierusalim. S-a dus la Templu și S-a uitat în jurul Său. Pentru că era deja târziu, S-a dus în Betania cu cei doisprezece ucenici.

Smochinul blestemat

(Mt. 21.18-19)

¹² A doua zi, pe când plecau din Betania, lui Isus I s-a făcut foame. ¹³ El a văzut în depărtare un smochin înfrunzit și S-a dus să vadă dacă poate găsi fructe în el. Dar nu a găsit nimic în afară de frunze, pentru că nu era vremea smochinelor. ¹⁴ Atunci i-a spus smochinului: „Fie ca nimeni să nu mai mănânce niciodată din fructele tale!“ Ucenicii au auzit ce a spus Isus.

Isus intră în Templu

(Mt. 21.12-17; Lc. 19.45-48; Ioan 2.13-22)

¹⁵ Apoi s-au dus în Ierusalim. Când au intrat în Templu, Isus a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu. Isus a răsturnat mesele celor ce schimbau bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. ¹⁶ El nu lăsa pe nimeni să poarte lucruri prin Templu. ¹⁷ Apoi Isus a început să-i învețe spunându-le: „Oare nu este scris în Scriptură: «Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune+ 11.17 Citat din Is. 56.7. pentru toate popoarele»? Voi însă ați făcut din ea o ascunzătoare pentru hoți.“+ 11.17 Citat din Ier. 7.11.

¹⁸ Preoții cei mai impotanți și învățătorii Legii au auzit ce se întâmplase și au început să se gândească cum să-L omoare pe Isus. Ei se temeau de Isus pentru că întreaga mulțime era uimită de învățătura Lui. ¹⁹ Când s-a înserat, Isus și ucenicii au ieșit din cetate.

Isus arată puterea credinței

(Mt. 21.20-22)

²⁰ Dimineața, pe când mergeau, Isus și ucenicii Săi au văzut smochinul care se uscase din rădăcini. ²¹ Petru și-a amintit ce se întâmplase în urmă cu o zi și I-a spus lui Isus: „Învățătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!“

²² Isus i-a răspuns: „Ai credință în Dumnezeu! ²³ Îți spun adevărul: oricui îi va zice acestui munte: «Ridică-te și aruncă-te în mare!» și nu se îndoiește în inima sa, ci crede că ce spune se va întâmpla, i se va face precum a cerut. ²⁴ De aceea, vă spun că, orice veți cere în rugăciune, să credeți că ați și primit și acel lucru va fi al vostru. ²⁵ Și când vă rugați, dacă aveți ceva împotriva cuiva, să iertați, pentru ca și Tatăl vostru din ceruri să vă ierte păcatele.“ ²⁶+ 11.26 versetul 26 Unele manuscrise adaugă versetul 26: „Dar dacă voi nu-i iertați pe alții, nici Tatăl vostru din ceruri nu vă va ierta păcatele voastre.“

Conducătorii evreilor se îndoiesc de autoritatea lui Isus

(Mt. 21.23-27; Lc. 20.1-8)

²⁷ Isus și ucenicii Săi s-au întors în Ierusalim. Isus Se plimba prin Templu când au venit la El conducătorii preoților, învățătorii Legii și bătrânii, ²⁸ care L-au întrebat: „Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Și cine Ți-a dat autoritatea să le faci?“

²⁹ Isus le-a spus: „Vă voi pune o întrebare. Dacă Îmi veți răspunde, vă voi spune și Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri. ³⁰ Botezul lui Ioan venea de la Dumnezeu sau de la oameni? Răspundeți-Mi!“

³¹ Ei au discutat între ei și au spus: „Dacă vom răspunde: «A fost de la Dumnezeu», El va spune: «Atunci de ce nu l-ați crezut?» ³² Dar dacă vom zice: «A fost de la oameni», poporul se va mânia.“ Conducătorilor le era frică de mulțime, pentru că toți credeau că Ioan a fost un profet.

³³ Atunci I-au răspuns lui Isus: „Nu știm.“

Așa că Isus le-a spus: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri.“

Dumnezeu Își trimite Fiul

(Mt. 21.33-46; Lc. 20.9-19)

¹ Isus a început să le vorbească în pilde: „Un om a plantat o vie. A construit un gard în jurul ei, a săpat o groapă pentru teasc și a zidit un turn. Apoi a închiriat-o unor viticultori și a plecat într-o călătorie. ² Când a venit vremea culesului, omul și-a trimis un slujitor să-i aducă ceva din rodul viei. ³ Dar viticultorii l-au prins pe slujitor, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâna goală. ⁴ Apoi, omul a trimis la ei un alt slujitor. Viticultorii l-au lovit în cap și și-au bătut joc de el. ⁵ El a mai trimis un slujitor. Viticultorii l-au ucis pe acesta. El a mai trimis și alți slujitori. Unii au fost bătuți, iar alții au fost omorâți.

⁶ Acum mai avea un singur om pe care-l putea trimite: pe fiul său iubit. Pe acesta l-a trimis ultimul. Omul și-a spus: «Sigur îl vor respecta pe fiul meu!»

⁷ Dar viticultorii aceia și-au spus: «Acesta este moștenitorul. Veniți să-l omorâm și moștenirea va fi a noastră.» ⁸ L-au omorât și l-au aruncat afară din vie.

⁹ Acum, ce va face proprietarul viei? Se va duce, îi va omorî pe viticultori și via o va da altora. ¹⁰ Nu ați citit Scriptura care spune:

«Piatra aruncată de zidari

a ajuns să fie pusă în capul unghiului.

¹¹ Domnul a făcut lucrul acesta

și este minunat în ochii noștri»?“ Psalmul 118.22-23

¹² Conducătorii iudeilor au început să caute o cale de a-L aresta pe Isus pentru că știau că această pildă fusese spusă împotriva lor. Însă ei se temeau de mulțime, așa că L-au lăsat să plece.

Taxele pentru Cezar

(Mt. 22.15-22; Lc. 20.20-26)

¹³ Mai târziu, conducătorii iudeilor au trimis niște farisei și irodieni la Isus ca să-L prindă spunând ceva de care să-L poată acuza. ¹⁴ Fariseii și irodienii au venit la El și I-au spus: „Învățătorule, știm că ești un om cinstit și știm că nu-Ți pasă ce zic alții despre Tine, pentru că nu Te uiți la cum arată omul, ci îi înveți pe toți adevărul despre calea lui Dumnezeu. Spune-ne: este bine sau nu să plătim taxele către Cezar? Ar trebui să le plătim sau nu?“

¹⁵ Dar Isus, văzând ipocrizia lor, i-a întrebat: „De ce Mă încercați? Dați-Mi să văd o monedă de argint.“ ¹⁶ Ei I-au dat o monedă și El i-a întrebat: „Chipul și inscripția cui sunt pe ea?“ Ei I-au răspuns: „Ale Cezarului.“

¹⁷ Atunci Isus le-a spus: „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.“ Ei au fost uimiți de ceea ce spusese Isus.

Niște saduchei încearcă să-L prindă în cursă pe Isus

(Mt. 22.23-33; Lc. 20.27-40)

¹⁸ Apoi au venit la Isus niște saduchei. Saducheii spun că nu există înviere. Ei L-au întrebat: ¹⁹ „Învățătorule, Moise ne-a scris în Lege că, dacă un bărbat căsătorit moare și lasă o soție, fără să aibă copii, atunci fratele său trebuie să se însoare cu ea și să aibă cu ea copii+ 12.19 „Moise … copii.“ Vezi Dt. 25.5-6. pentru fratele său. ²⁰ Erau cândva șapte frați. Primul s-a căsătorit și a murit fără să aibă copii. ²¹ Al doilea s-a căsătorit cu văduva lui, după care a murit, dar fără să aibă copii. Cu al treilea s-a întâmplat la fel. ²² Nici unul din cei șapte frați nu a avut copii cu ea. Ultima a murit femeia. ²³ La înviere, soția cui va fi ea? Pentru că toți șapte au avut-o de soție.“

²⁴ Isus le-a spus: „Voi greșiți pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. ²⁵ Pentru că atunci când învie din morți, oamenii nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită. ²⁶ Iar cu privire la învierea morților, nu ați citit în cartea lui Moise pasajul despre rugul aprins+ 12.26 rugul aprins Vezi Ex. 3.1-12.? Acolo Dumnezeu i-a spus lui Moise: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.»+ 12.26 Citat din Ex. 3.6.²⁷ Dacă Dumnezeu spune că este Dumnezeul acestor oameni, înseamnă că ei nu sunt morți, pentru că El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Voi, saducheii, greșiți.“

Care este cea mai importantă poruncă

(Mt. 22.34-40; Lc. 10.25-28)

²⁸ Unul din învățătorii Legii a venit la Isus și L-a auzit discutând cu saducheii și cu fariseii. Când a văzut cât de bine le răspundea El, L-a întrebat: „Care este cea mai importantă poruncă?“

²⁹ Isus i-a răspuns: „Cea mai importantă poruncă este aceasta: «Ascultă, Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. ³⁰ Și trebuie să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta.»+ 12.30 Citat din Dt. 6.4-5.³¹ A doua poruncă este aceasta: «Să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți.»+ 12.31 Citat din Lv. 9.18. Nu este nici o poruncă mai importantă decât acestea.“

³² Învățătorul Legii I-a spus: „Bine ai spus, Învățătorule. Ai dreptate când spui că Dumnezeu este Unul și că nu există altul în afară de El. ³³ Și a-L iubi din toată inima, cu toată priceperea, cu toată puterea și a ne iubi aproapele este mai important decât toate animalele arse pe altar și decât toate jertfele cerute de Lege.“

³⁴ Când a văzut Isus că omul I-a răspuns cu înțelepciune, i-a spus: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.“ După aceea, nimeni nu a mai îndrăznit să-I pună întrebări.

Al cui fiu este Cristosul?

(Mt. 22.41-46; Lc. 20.41-44)

³⁵ În timp ce îi învăța pe oameni în Templu, Isus a spus: „Cum pot zice învățătorii Legii că Cristosul este Fiul lui David? ³⁶ David însuși, inspirat de Duhul Sfânt, a spus:

«Domnul Dumnezeu spune Domnului Meu:

Stai la dreapta Mea,

până când Ți-i voi pune la picioare pe toții dușmanii Tăi.» Psalmul 110.1

³⁷ David însuși Îl numește pe Cristos «Domn». Atunci cum poate fi El Fiul lui David?“ O mare mulțime Îl asculta cu bucurie.

Isus îi critică pe învățătorii Legii

(Mt. 23.1-36; Lc. 20.45-47)

³⁸ Învățându-i pe oameni, Isus spunea: „Aveți grijă cu învățătorii Legii. Lor le face plăcere să se plimbe în hainele lor lungi, le place să fie salutați cu respect în piețe, ³⁹ să aibă locurile cele mai importante din sinagogă și locurile cele mai bune de la petreceri. ⁴⁰ Și în timp ce se poartă rău cu văduvele și le fură casele, încearcă să arate bine în ochii lumii și spun rugăciuni lungi. Acești oameni vor primi o pedeapsă și mai mare.“

O văduvă săracă — model de dărnicie

(Lc. 21.1-4)

⁴¹ Isus stătea în fața cutiei pentru daruri din fața Templului și Se uita la oamenii care puneau bani în cutie. Unii oameni bogați puneau mulți bani. ⁴² A venit și o văduvă săracă. Ea a pus doi bănuți.

⁴³ Isus i-a chemat pe ucenici și le-a spus: „Vă spun adevărul: această văduvă săracă a dat mai mult decât toți ceilalți care au pus ceva în cutie. ⁴⁴ Pentru că toți aceștia au dat din ceea ce aveau în plus. Dar ea, din sărăcia ei, a dat tot ce a avut. Ea a dat toți banii care îi mai rămăseseră să trăiască.“

Dărâmarea Templului

(Mt. 24.1-44; Lc. 21.5-33)

¹ În timp ce Isus ieșea din Templu, unul dintre ucenici I-a spus: „Învățătorule, iată ce clădiri frumoase și ce pietre mari are acest Templu!“

² Dar Isus i-a răspuns: „Vezi tu aceste clădiri mari? Toate vor fi dărâmate. Nu vor rămâne două pietre una peste alta.“

³ Mai târziu, Isus stătea pe Muntele Măslinilor, cu fața către Templu împreună cu Petru, Iacov, Ioan și Andrei. Ei L-au întrebat: ⁴ „Spune-ne: când se vor întâmpla aceste lucruri? Și ce semn va arăta că a venit vremea ca ele să se întâmple?“

⁵ Atunci Isus a început să le spună: „Aveți grijă să nu fiți înșelați de nimeni! ⁶ Vor veni mulți în Numele Meu zicând: «Eu sunt Cristosul». Aceștia îi vor înșela pe mulți. ⁷ Voi veți auzi despre războaie și zvonuri despre războaie. Să nu vă fie frică! Aceste lucruri trebuie să se întâmple înainte de venirea sfârșitului. ⁸ Un popor se va lupta cu alt popor și o împărăție cu o altă împărăție. Vor fi cutremure și foamete. Dar acestea sunt doar începutul sfârșitului.

⁹ Aveți grijă de voi! Oamenii vă vor da pe mâna sinedriilor și veți fi bătuți în sinagogi. Veți sta înaintea conducătorilor și împăraților din cauza Mea. Și le veți spune despre Mine. ¹⁰ Iar înainte ca aceste lucruri să se întâmple, Vestea Bună trebuie proclamată tuturor popoarelor. ¹¹ Voi veți fi arestați și judecați. Dar să nu vă faceți dinainte griji cu privire la ceea ce veți avea de spus, ci să spuneți ceea ce vă va fi dat atunci. Căci nu voi veți vorbi, ci Duhul Sfânt.

¹² Un frate se va întoarce împotriva altui frate și îl va da să fie omorât. Și un tată va face la fel fiului său. Copiii se vor ridica împotriva părinților și îi vor omorî. ¹³ Toți oamenii vă vor urî din cauza Numelui Meu. Dar oricine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.

¹⁴ Când veți vedea «lucrul dezgustător care aduce distrugere»+ 13.14 lucrul dezgustător care aduce distrugere Vezi Dan. 9.27; 12.11 (comp. cu Dan. 11.31). stând unde nu trebuie (cine citește să înțeleagă!), atunci cei ce sunt în Iudeea să fugă în munți. ¹⁵ Cel ce se află pe acoperișul casei să nu coboare în casă și să nu intre să-și ia ceva din ea. ¹⁶ Iar cel ce se găsește pe câmp să nu se întoarcă să-și ia haina. ¹⁷ Va fi foarte rău pentru femeile care vor fi însărcinate sau care vor avea copii de alăptat în acele zile. ¹⁸ Rugați-vă ca aceste lucruri să nu se întâmple iarna. ¹⁹ Pentru că necazul din zilele acelea va fi mai mare decât oricare altul care s-a întâmplat de când a creat Dumnezeu lumea și până acum. Și nu se va mai întâmpla niciodată ceva atât de rău. ²⁰ Și dacă Domnul nu ar fi scurtat acele zile, nimeni nu ar supraviețui. Dar El le-a scurtat de dragul celor pe care El i-a ales. ²¹ Și dacă atunci vă spune cineva: «Uitați-vă, aici este Cristosul!» sau: «Este acolo!», să nu-l credeți. ²² Pentru că vor apărea cristoși și profeți falși. Ei vor face semne și minuni pentru a-i înșela, dacă se poate, pe cei aleși. ²³ Așa că, aveți grijă! V-am spus despre toate acestea înainte ca ele să se întâmple.

²⁴ Dar în acele zile, după acel necaz,

«soarele se va întuneca

și luna nu va mai lumina.

²⁵ Stelele vor cădea din cer,

iar corpurile cerești vor fi clătinate.»

²⁶ Apoi oamenii Îl vor vedea pe Fiul omului venind pe nori cu mare putere și slavă. ²⁷ Și Fiul omului Își va trimite îngerii și va aduna poporul ales din toate colțurile lumii.

²⁸ Smochinul ne învață o lecție: când ramurile înverzesc și se umplu cu frunze, știți că vara este aproape. ²⁹ La fel, când veți vedea că se întâmplă aceste lucruri, veți ști că timpul este aproape. ³⁰ Vă spun adevărul: această generație va trăi să vadă aceste lucruri întâmplându-se. ³¹ Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece niciodată.

³² Nimeni nu știe când va fi ziua sau ora aceea. Nici măcar îngerii sau Fiul, ci numai Tatăl. ³³ Vegheați! Fiți treji! Pentru că nu știți când va veni timpul acela. ³⁴ Ziua aceea se aseamănă cu un om care pleacă într-o călătorie. El își lasă casa pe mâna slujitorilor și atribuie fiecăruia anumite îndatoriri. El poruncește paznicului să vegheze. ³⁵ Așa că, vegheați și voi, pentru că nu știți când va veni stăpânul casei. Nu știți dacă va veni seara, la miezul nopții, când va cânta cocoșul sau dimineața. ³⁶ Dacă vine pe neașteptate, să nu vă găsească dormind. ³⁷ Ce vă spun vouă, spun tuturor: Vegheați!“

Conducătorii evrei plănuiesc să-L omoare pe Isus

(Mt. 26.1-5; Lc. 22.1-2; Ioan 11.45-53)

¹ Mai erau două zile până la Paște și până la Sărbătoarea Pâinilor Nedospite. Conducătorii preoților și învățătorii Legii căutau o ocazie să-L prindă pe Isus în secret și să-L omoare. ² Ei spuneau: „Nu-L putem aresta pe Isus în timpul sărbătorii, pentru că oamenii ar putea provoca tulburări.“

O femeie face un lucru deosebit

(Mt. 26.6-13; Ioan 12.1-8)

³ În timp ce se afla în Betania, Isus a mâncat în casa lui Simon leprosul. Atunci a venit o femeie cu un vas de alabastru. În el avea un parfum foarte scump făcut numai din nard. Ea a spart vasul de alabastru și a turnat parfumul pe capul lui Isus.

⁴ Unii s-au indignat și și-au spus: „De ce trebuie să se risipească atâta parfum? ⁵ Acest parfum s-ar fi putut vinde cu trei sute de dinari și banii s-ar fi putut da săracilor.“ Și au criticat-o aspru.

⁶ Dar Isus a spus: „Lăsați-o în pace! De ce o necăjiți? Ea a făcut ceva frumos pentru Mine. ⁷ Pentru că pe săraci îi veți avea întotdeauna cu voi și îi puteți ajuta oricând doriți. Dar pe Mine nu Mă veți avea întotdeauna. ⁸ Ea a făcut ce a putut. A turnat parfum pe trupul Meu. Și ea a făcut aceasta, înainte ca Eu să mor, ca să Mă pregătească pentru înmormântare. ⁹ Vă spun adevărul: oriunde va fi proclamată Vestea Bună, în întreaga lume, se va spune și ceea ce a făcut femeia aceasta, în amintirea ei.“

Trădarea lui Iuda

(Mt. 26.14-16; Lc. 22.3-6)

¹⁰ Apoi, Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la marii preoți pentru a-L da pe Isus pe mâna lor. ¹¹ Ei au fost încântați să audă așa ceva și i-au promis niște bani. Așa că Iuda a început să caute momentul potrivit pentru a-L trăda pe Isus.

Masa de Paște

(Mt. 26.17-25; Lc. 22.7-14, 21-23; Ioan 13.21-30)

¹² Era prima zi a Sărbătorii Pâinilor Nedospite, ziua în care era omorât mielul pentru Paște. Ucenicii au venit la Isus și I-au spus: „Unde vrei să ne ducem să facem pregătiri, ca să mănânci masa de Paște?“

¹³ Isus a trimis doi ucenici, spunându-le: „Duceți-vă în cetate! Vă veți întâlni cu un om care duce un vas cu apă. Urmați-l! ¹⁴ Spuneți stăpânului casei în care intră: Învățătorul zice: «Unde este camera în care pot să iau masa de Paște cu ucenicii Mei?» ¹⁵ El vă va arăta o cameră mare de la etaj, aranjată și pregătită. Faceți pregătirile pentru noi acolo.“

¹⁶ Ucenicii au plecat și, când au ajuns în cetate, au găsit totul așa cum le spusese Isus. Ei au pregătit masa de Paște.

¹⁷ Când s-a înserat, a venit Isus cu cei doisprezece. ¹⁸ În timp ce mâncau la masă, Isus a spus: „Vă spun adevărul: unul dintre voi Mă va trăda. Mă va trăda cel ce mănâncă la masă cu Mine!“

¹⁹ Ei s-au întristat și fiecare L-a întrebat: „Nu cumva eu sunt acela?“

²⁰ Isus le-a răspuns: „Este unul din cei doisprezece. Este cel care își înmoaie pâinea în castron împreună cu Mine. ²¹ Fiul omului va muri așa cum s-a scris despre El. Dar vai de cel care Îl va trăda! Ar fi fost mai bine pentru acel om să nu se fi născut.“

Cina Domnului

(Mt. 26.26-30; Lc. 22.15-20; 1 Cor. 11.23-25)

²² În timp ce mâncau, Isus a luat pâine, I-a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, spunând: „Luați, acesta este trupul Meu!“

²³ Apoi Isus a luat un pahar și I-a mulțumit lui Dumnezeu. El le-a dat paharul și ei au băut din el.

²⁴ El le-a spus: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului cel nou, care se varsă pentru mulți. ²⁵ Vă spun adevărul: nu voi mai bea din rodul viței până în ziua în care îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.“

²⁶ Ucenicii au cântat un cântec de laudă. Apoi s-au dus pe Muntele Măslinilor.

Ucenicii Îl vor părăsi pe Isus

(Mt. 26.31-35; Lc. 22.31-34; Ioan 13.36-38)

²⁷ Isus le-a spus: „Voi toți vă veți pierde credința. Pentru că este scris:

«Voi bate păstorul, iar oile se vor împrăștia.» Zaharia 13.7

²⁸ Dar după ce voi învia, Mă voi duce în Galileea. Voi ajunge acolo înaintea voastră.“

²⁹ Însă Petru I-a spus: „Chiar dacă toți își vor pierde credința, eu nu mi-o voi pierde.“

³⁰ Atunci Isus i-a spus: „Îți spun adevărul: chiar în această noapte, înainte de a cânta cocoșul de două ori, vei nega de trei ori faptul că Mă cunoști.“

³¹ Dar Petru a spus din nou, cu și mai multă insistență: „Chiar dacă va trebui să mor cu Tine, niciodată nu voi nega faptul că Te cunosc.“ Și ceilalți ucenici au spus la fel.

Isus Se roagă singur

(Mt. 26.36-46; Lc. 22.39-46)

³² Apoi Isus și ucenicii au ajuns la un loc numit Ghetsimani. Isus le-a spus ucenicilor: „Stați aici cât Mă rog.“ ³³ Și i-a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan. El a început să Se teamă și să Se tulbure. ³⁴ El le-a spus: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte. Stați aici și vegheați.“

³⁵ Isus S-a dus puțin mai departe, a căzut cu fața la pământ și S-a rugat ca, dacă se poate, să nu treacă prin acest ceas al suferinței. ³⁶ El a spus: „ Ava + 14.36 Ava nume pe care-l foloseau copiii pentru a-și chema tatăl., Tată, Tu poți face absolut orice. Ia paharul+ 14.36 paharul paharul suferinței; Isus Se referă la toate lucrurile groaznice care urmau să I se întâmple. acesta de la Mine! Dar să nu se facă voia Mea, ci voia Ta!“

³⁷ Apoi Isus S-a întors și i-a găsit dormind. Și i-a spus lui Petru: „Simone, dormi? Nu ai putut veghea nici măcar un ceas? ³⁸ Vegheați și rugați-vă să aveți putere împotriva ispitei! Duhul este plin de voință, dar trupul este slab.“

³⁹ Isus S-a dus din nou și S-a rugat, spunând același lucru. ⁴⁰ Când S-a întors, i-a găsit din nou dormind, pentru că erau obosiți. Și ei nu au știut ce să-I spună.

⁴¹ După ce S-a rugat a treia oară, Isus S-a întors la ucenici și le-a spus: „Încă dormiți și vă odihniți? Destul! A venit ceasul când Fiul omului este dat pe mâna păcătoșilor. ⁴² Sculați-vă! Să mergem! Iată, vine omul care M-a trădat.“

Prinderea lui Isus

(Mt. 26.47-56; Lc. 22.47-53; Ioan 18.3-12)

⁴³ Imediat după aceea, în timp ce Isus încă mai vorbea, a apărut Iuda, unul dintre cei doisprezece. El era însoțit de mai mulți oameni înarmați cu săbii și ciomege, trimiși de marii preoți, de învățătorii Legii și de bătrâni.

⁴⁴ Trădătorul stabilise cu ei un semn: „Cel pe care-L voi săruta, Acela este Isus. Arestați-L și păziți-L când ați pus mâna pe El!“ ⁴⁵ Cum a ajuns acolo, Iuda s-a dus la Isus și I-a spus: „Învățătorule!“ Apoi L-a sărutat. ⁴⁶ Oamenii au pus mâna pe Isus și L-au arestat. ⁴⁷ Unul din cei care erau aproape și-a scos sabia și l-a lovit pe slujitorul marelui preot, tăindu-i urechea.

⁴⁸ Apoi Isus le-a spus: „Ați venit să Mă prindeți cu săbii și ciomege, de parcă aș fi un hoț. ⁴⁹ Am fost în fiecare zi cu voi, învățându-i pe oameni în Templu și nu M-ați arestat. Dar trebuia să se întâmple așa, pentru ca să se împlinească Scriptura.“ ⁵⁰ Toți ucenicii L-au părăsit pe Isus și au fugit.

⁵¹ Un tânăr Îl urma pe Isus. El nu purta decât o haină de in. Au încercat să-l aresteze și pe el, ⁵² dar el și-a lăsat haina de in și a fugit dezbrăcat.

Isus înaintea conducătorilor evrei

(Mt. 26.57-68; Lc. 22.54-55, 63-71; Ioan 18.13-14, 19-24)

⁵³ L-au dus pe Isus înaintea marelui preot. Toți marii preoți, bătrânii și învățătorii Legii au venit și ei. ⁵⁴ Petru L-a urmat pe Isus până în curtea marelui preot. Petru a intrat în curte și stătea acolo cu slujitorii și se încălzea la foc.

⁵⁵ Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau dovezi împotriva lui Isus pentru a-L omorî. Dar nu au putut găsi nici una. ⁵⁶ Pentru că mulți au depus mărturii false împotriva Lui, dar aceste mărturii nu se potriveau.

⁵⁷ Apoi unii s-au ridicat și au depus mărturie împotriva lui Isus, mințind. Ei ziceau: ⁵⁸ „L-am auzit spunând: «Voi dărâma acest Templu făcut de mâinile oamenilor și în trei zile voi construi altul, care nu va fi făcut de mâini omenești.»“ ⁵⁹ Dar ei nu se înțelegeau nici măcar asupra acestei mărturii.

⁶⁰ Apoi marele preot s-a ridicat în fața lor și L-a întrebat pe Isus: „Nu răspunzi nimic? Ce ai de spus acestor oameni care Te acuză?“ ⁶¹ Dar Isus tăcea.

Marele preot L-a întrebat: „Ești Tu Cristosul, Fiul Dumnezeului binecuvântat?“

⁶² Isus a răspuns: „Sunt. Și Îl veți vedea pe Fiul omului stând la dreapta Celui Puternic și venind pe norii cerului.“

⁶³ Marele preot și-a rupt hainele și a spus: „Ce nevoie mai avem de martori? ⁶⁴ Ați auzit blasfemia! Ce credeți?“

Și ei au hotărât cu toții că Isus este vinovat și merită să moară. ⁶⁵ Atunci unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L lovească și să-I spună: „Vorbește! Spune cine Te-a lovit!“ Iar slujitorii L-au luat și L-au bătut.

Petru se teme să spună că-L cunoaște pe Isus

(Mt. 26.69-75; Lc. 22.56-62; Ioan 18.15-18, 25-27)

⁶⁶ Petru era tot în curte, când a venit o slujitoare a marelui preot. ⁶⁷ Când l-a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat cu atenție la el și i-a spus: „Și tu erai cu acel Nazarinean, Isus.“

⁶⁸ Dar Petru nu a recunoscut și a spus: „Nu știu ce vorbești și nu înțeleg ce spui!“ Apoi a ieșit de acolo și cocoșul a cântat+ 14.68 „și cocoșul a cântat“ Numai unele manuscrise adaugă aceste cuvinte..

⁶⁹ Când l-a văzut slujitoarea, a început să le spună celor care stăteau acolo: „Acesta este unul dintre ei!“ ⁷⁰ Dar Petru a negat din nou.

Puțin mai târziu, cei care stăteau acolo i-au spus lui Petru: „Cu siguranță că și tu ești unul dintre ei, pentru că ești galileean.“

⁷¹ Și Petru s-a jurat: „Nu-L cunosc pe acest om despre care vorbiți!“

⁷² Și chiar atunci cocoșul a cântat a doua oară, iar Petru și-a amintit cuvintele lui Isus: „Înainte de a cânta cocoșul de două ori, vei nega de trei ori faptul că Mă cunoști.“ Petru s-a întristat și a început să plângă.

Guvernatorul Pilat Îl anchetează pe Isus

(Mt. 27.1-2, 11-14; Lc. 23.1-5; Ioan 18.28-38)

¹ Dimineața, marii preoți, cu bătrânii, cu învățătorii Legii și cu întregul Sinedriu, au pus la cale un plan. Ei L-au legat pe Isus, L-au dus și L-au dat predat lui Pilat.

² Iar Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?“

Isus i-a răspuns: „Este așa cum spui.“

³ Marii preoți L-au acuzat de multe lucruri. ⁴ Pilat L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi? Nu vezi de câte lucruri Te acuză?“

⁵ Dar Isus nu răspundea. Pilat era uimit.

Pilat încearcă, fără succes, să-L elibereze pe Isus

(Mt. 27.15-31; Lc. 23.13-25; Ioan 18.39-19.16)

⁶ De Paște, Pilat avea obiceiul să elibereze un prizonier pe care-l vroiau oamenii. ⁷ În acele zile era în închisoare un bărbat, pe nume Baraba, împreună cu niște răsculați. Aceștia provocaseră o revoltă și erau vinovați de crimă. ⁸ Iudeii au venit la Pilat și l-au rugat să facă ce făcea de obicei.

⁹ Pilat i-a întrebat: „Vreți să-I dau drumul Împăratului iudeilor?“ ¹⁰ Pilat a spus aceasta pentru că știa că marii preoți Îl dăduseră pe Isus în mâinile sale din invidie. ¹¹ Însă marii preoți au agitat mulțimea pentru ca Pilat să-l elibereze pe Baraba în locul lui Isus.

¹² Dar Pilat i-a întrebat din nou: „Ce vreți să fac cu Cel pe care-L numiți Împăratul iudeilor?“

¹³ Ei au strigat din nou: „Răstignește-L!“

¹⁴ Dar Pilat le-a spus: „De ce? Cu ce a greșit?“

Însă ei au început să strige și mai tare: „Răstignește-L!“

¹⁵ Pilat a dorit să facă pe plac mulțimii, așa că i-a dat drumul lui Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să fie biciuit, L-a dat să fie răstignit.

¹⁶ Soldații L-au dus pe Isus în palatul guvernatorului, în pretoriu și au chemat întreaga companie de soldați. ¹⁷ Ei L-au îmbrăcat cu o mantie roșie. Au făcut o coroană din spini și I-au pus-o pe cap. ¹⁸ Apoi au început să-L salute, zicând: „Salutare, Împăratul iudeilor!“ ¹⁹ Soldații L-au lovit în cap cu un băț și L-au scuipat. Apoi au căzut în genunchi și au început să I se închine. ²⁰ După ce și-au bătut joc de El, I-au dat jos mantia roșie și I-au pus hainele Lui. Apoi L-au scos afară ca să-L răstignească.

Isus este răstignit

(Mt. 27.32-44; Lc. 23.26-43; Ioan 19.17-27)

²¹ Pe drum s-au întâlnit cu Simon din Cirena care se întorcea de la câmp. El era tatăl lui Alexandru și al lui Ruf. Soldații l-au obligat să care crucea lui Isus. ²² Ei L-au adus la un loc numit Golgota, care înseamnă „Locul craniului“. ²³ I-au dat vin cu smirnă+ 15.23 smirnă smirna amestecată cu vin era folosită pentru calmarea durerilor., dar El nu a băut. ²⁴ Și L-au răstignit. Ei au împărțit hainele Lui și au tras la sorți ca să vadă ce va lua fiecare.

²⁵ Era nouă dimineața când L-au răstignit. ²⁶ Au scris pe cruce acuzația care I se adusese. Pe inscripție se putea citi: „ ÎMPĂRATUL IUDEILOR .“ ²⁷ Au mai răstignit doi tâlhari cu El: unul la stânga și unul la dreapta Lui. ²⁸+ 15.28 versetul 28 Unele manuscrise adaugă versetul 28: „Și s-a împlinit Scriptura care zice: «A fost pus în rând cu cei nelegiuiți.»“²⁹ Oamenii care treceau pe acolo Îl insultau. Ei dădeau din cap și ziceau: „Tu ai spus că poți să dărâmi Templul și să-l reconstruiești în trei zile. ³⁰ Dă-Te jos de pe cruce și salvează-Te!“ ³¹ La fel își băteau joc de Isus marii preoți și învățătorii Legii. Ei își spuneau unii altora: „Pe alții i-a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! ³² Să Se dea jos de pe cruce acest Mesia, Împăratul iudeilor, pentru ca să vedem și să credem în El.“

Isus moare

(Mt. 27.45-56; Lc. 23.44-49; Ioan 19.28-30)

³³ La amiază s-a făcut întuneric, până la ora trei. ³⁴ La ora trei, Isus a strigat: „Eloi, Eloi, lama sabactani?“ , care înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“+ 15.34 Citat din Ps. 22.1.

³⁵ Când au auzit unii din cei ce stăteau acolo aceste cuvinte, au spus: „Ascultați! Îl cheamă pe Ilie!“+ 15.35 „îl cheamă pe Ilie“ Unii au confundat cuvântul „Eli“ , care înseamnă „Dumnezeul Meu“, cu „Ilie“.

³⁶ Cineva a alergat și a îmbibat un burete în oțet. A pus apoi buretele pe un băț și i-a dat lui Isus să bea, spunând: „Stați să vedem dacă va veni Ilie să-L dea jos.“

³⁷ Isus a scos un ultim strigăt și a murit.

³⁸ Perdeaua Templului s-a rupt în două, de sus până jos. ³⁹ Un centurion stătea în fața lui Isus. El L-a auzit cum a strigat și a văzut cum a murit. Atunci a spus: „Acest Om a fost într-adevăr Fiul lui Dumnezeu!“

⁴⁰ Niște femei priveau de la distanță. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel tânăr și a lui Iose și Salome. ⁴¹ Acestea erau femeile care Îl urmaseră pe Isus în Galileea și Îl ajutaseră. Mai erau acolo multe alte femei care veniseră cu Isus la Ierusalim.

Isus este înmormântat

(Mt. 27.57-61; Lc. 23.50-56; Ioan 19.38-42)

⁴² Era ziua Pregătirii (ziua dinaintea sabatului) și se apropia seara. ⁴³ Atunci a venit Iosif din Arimateea, care era un membru respectat al Sinedriului și care aștepta să vină Împărăția lui Dumnezeu. El s-a dus cu îndrăzneală la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. ⁴⁴ Pilat s-a mirat când a auzit că Isus a murit atât de repede. El l-a chemat pe centurion și l-a întrebat dacă Isus murise deja. ⁴⁵ Când a auzit ce i-a spus centurionul, i-a dat lui Iosif trupul lui Isus. ⁴⁶ Iosif a cumpărat niște pânză de in. L-a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfășurat în in și L-a pus într-un mormânt făcut în stâncă. Au pus o piatră mare la intrarea mormântului. ⁴⁷ Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, se uitau și au văzut unde L-au pus.

Vestea că Isus a înviat din morți

(Mt. 28.1-8; Lc. 24.1-12; Ioan 20.1-10)

¹ În prima zi după sabat, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și Salome au cumpărat balsamuri, ca să se ducă și să ungă trupul lui Isus. ² Ele s-au dus la mormânt foarte devreme în acea zi, prima zi a săptămânii, chiar după răsăritul soarelui. ³ Femeile își ziceau una alteia: „Cine va da la o parte pentru noi piatra de la intrarea mormântului?“

⁴ Apoi, s-au uitat și au văzut că piatra fusese dată la o parte, deși era foarte mare. ⁵ Când au intrat în mormânt, au văzut un tânăr stând în partea dreaptă. El era îmbrăcat cu haine albe. Femeile s-au speriat.

⁶ El le-a spus: „Nu vă temeți! Voi Îl căutați pe Isus din Nazaret care a fost răstignit. El a înviat. Nu este aici. Uitați-vă la locul unde a fost așezat. ⁷ Dar duceți-vă și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că Isus merge înaintea voastră în Galileea. Voi Îl veți vedea acolo, așa cum v-a spus.“

⁸ Ele au ieșit și au plecat fugind de la mormânt pentru că erau înspăimântate și uimite. Și nu au spus nimănui nimic pentru că le era frică.+ 16.8 versetul 8 Unele manuscrise grecești vechi încheie aici această carte.

Câțiva ucenici Îl văd pe Isus

(Mt. 28.9-10; Ioan 20.11-18; Lc. 24.13-35)

⁹ După ce a înviat, în dimineața primei zile a săptămânii, Isus i S-a arătat Mariei Magdalena, cea din care scosese șapte duhuri rele. ¹⁰ Maria s-a dus la ucenicii Lui și le-a spus că L-a văzut pe Isus. Ucenicii erau triști și plângeau. ¹¹ Când au auzit că Isus era viu și că Maria Îl văzuse, nu au crezut-o.

¹² Apoi Isus li S-a arătat, sub o altă înfățișare, altor doi ucenici care se duceau la țară. ¹³ Cei doi s-au întors și le-au spus și celorlalți, dar nu i-au crezut nici pe ei.

Isus le vorbește ucenicilor Săi

(Mt. 28.16-20; Lc. 24.36-49; Ioan 20.19-23; F.A. 1.6-8)

¹⁴ Mai târziu, Isus a apărut în fața celor unsprezece în timp ce ei mâncau. El i-a certat pentru lipsa lor de credință și pentru mințile lor închise, pentru că ei nu îi crezuseră pe cei care Îl văzuseră după ce înviase.

¹⁵ Isus le-a spus: „Duceți-vă în toată lumea și spuneți Vestea Bună fiecărui om. ¹⁶ Oricine crede și va fi botezat va fi mântuit. Dar cine nu crede va fi condamnat. ¹⁷ Iar cei ce cred vor putea face aceste minuni: în Numele Meu vor scoate duhuri rele și vor vorbi în limbi. ¹⁸ Ei vor lua șerpi în mână și, când vor bea otravă, nu vor păți nimic. Își vor pune mâinile peste oameni bolnavi și ei se vor face bine.“

Înălțarea la cer

(Lc. 24.50-53; F.A. 1.9-11)

¹⁹ După ce le-a vorbit, Domnul Isus a fost înălțat la ceruri. El S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu. ²⁰ Ucenicii s-au dus și au predicat peste tot. Și Domnul a lucrat cu ei, confirmând Cuvântul prin semnele care l-au însoțit.