Matei

Matei

Genealogia lui Isus Cristos

(Lc. 3.23-38)

¹ Aceasta este genealogia lui Isus Cristos, din familia lui David și a lui Avraam.

² Avraam a fost tatăl lui Isaac; Isaac, tatăl lui Iacov. Iacov a fost tatăl lui Iuda și al fraților acestuia. ³ Iuda a fost tatăl lui Fares și Zara, a căror mamă a fost Tamar. Fares a fost tatăl lui Esrom, iar Esrom, tatăl lui Aram. ⁴ Aram a fost tatăl lui Aminadab; Aminadab, tatăl lui Naason, iar Naason, tatăl lui Salmon. ⁵ Salmon a fost tatăl lui Boaz, iar Rahab a fost mama sa. Boaz a fost tatăl lui Obed, iar Rut a fost mama sa. Obed a fost tatăl lui Iese. ⁶ Iese a fost tatăl împăratului David. David a fost tatăl lui Solomon, iar mama sa a fost fosta soție a lui Urie.

⁷ Solomon a fost tatăl lui Roboam, iar Roboam, tatăl lui Abia. Abia a fost tatăl lui Asa. ⁸ Asa a fost tatăl lui Iosafat; Iosafat, tatăl lui Ioram, iar Ioram a fost tatăl lui Ozia. ⁹ Ozia a fost tatăl lui Ioatam; Ioatam, tatăl lui Ahaz, iar Ahaz a fost tatăl lui Ezechia. ¹⁰ Ezechia a fost tatăl lui Manase; Manase, tatăl lui Amon, iar Amon a fost tatăl lui Iosia. ¹¹ Iosia a fost tatăl lui Iehonia și al fraților săi. (Aceasta pe vremea când evreii au fost duși în Babilon ca sclavi.)

¹² După aducerea lor în Babilon, Iehonia a avut un fiu, pe Salatiel, iar Salatiel, pe Zorobabel. ¹³ Zorobabel a fost tatăl lui Abiud; Abiud, tatăl lui Eliachim, iar Eliachim a fost tatăl lui Azor. ¹⁴ Azor a fost tatăl lui Sadoc; Sadoc, tatăl lui Achim, iar Achim a fost tatăl lui Eliud. ¹⁵ Eliud a fost tatăl lui Eleazar; Eleazar, tatăl lui Matan, iar Matan a fost tatăl lui Iacov. ¹⁶ Iacov a fost tatăl lui Iosif, soțul Mariei din care S-a născut Isus, numit și Mesia.

¹⁷ Deci, de la Avraam până la David, au fost paisprezece generații, iar de la David până la deportarea evreilor în Babilon au fost paisprezece generații. Au fost tot paisprezece generații și de la deportarea în Babilon până la nașterea lui Cristos.

Nașterea lui Isus Cristos

(Lc. 2.1-7)

¹⁸ Nașterea lui Isus Cristos a avut loc în felul următor: mama Sa, Maria, era logodită cu Iosif. Dar înainte de căsătoria lor Maria a aflat că era însărcinată. Era însărcinată de la Duhul Sfânt. ¹⁹ Iosif, viitorul ei soț, fiind un om drept și nevrând s-o facă de rușine pe Maria în fața celorlalți oameni, a hotărât să rupă logodna în secret.

²⁰ Dar, în timp ce el se gândea la aceste lucruri, un înger al Domnului i-a apărut într-un vis și i-a spus: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria de soție, căci copilul care este în ea este de la Duhul Sfânt. ²¹ Ea va naște un Fiu, pe care-L vei numi Isus+ 1.21 Isus Isus înseamnă „Domnul este Mântuitor“., pentru că El va mântui poporul Său de păcatele lor.“

²² Toate acestea s-au întâmplat pentru a se împlini ceea ce spusese Domnul prin profet: ²³ „Iată! Fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu și-L vor numi «Emanuel» (care înseamnă: „Dumnezeu este cu noi“)“.+ 1.23 Citat din Is. 7.14.

²⁴ După ce s-a trezit, Iosif a făcut ce îi poruncise îngerul Domnului, luând-o acasă pe Maria ca soție. ²⁵ Dar nu a avut relații intime cu ea până când ea a născut un fiu. Iosif i-a pus fiului numele Isus.

Vizita înțelepților de la răsărit

¹ Isus S-a născut la Betleem, în Iudeea, pe vremea când era rege Irod. După nașterea Sa, au venit la Ierusalim niște înțelepți de la răsărit. ² Ei au întrebat: „Unde este nou-născutul Împărat al iudeilor? I-am văzut steaua răsărind și am venit să ne închinăm Lui.“

³ Când a auzit regele Irod aceste lucruri, s-a tulburat; și toți oamenii din Ierusalim împreună cu el. ⁴ Adunând la el toți conducătorii preoților și învățătorii Legii, i-a întrebat unde trebuia să se nască Cristosul. ⁵ Ei i-au răspuns: „În Betleemul din Iudeea, pentru că așa a fost scris de către profet:

⁶ «Iar tu, Betleeme, ținut al lui Iuda,

nu ești nicidecum cea mai neînsemnată

dintre căpeteniile lui Iuda,

căci din tine va ieși un conducător.

El va fi Păstorul poporului Israel.»“ Mica 5.2

⁷ Atunci Irod i-a chemat în secret pe înțelepți și a aflat de la ei cu exactitate când a apărut steaua. ⁸ Apoi i-a trimis la Betleem, spunându-le: „Duceți-vă și căutați copilul cu mare atenție, iar când Îl veți găsi, veniți să-mi spuneți, ca să vin și eu să mă închin Lui.“

⁹ Înțelepții l-au ascultat pe rege și au plecat. Iar steaua pe care o văzuseră răsărind i-a condus până au ajuns în dreptul locului unde se afla copilul. ¹⁰ Când au văzut steaua, ei s-au bucurat foarte mult. ¹¹ Au intrat în casă, unde au văzut copilul și pe mama Sa, Maria. Au îngenuncheat și I s-au închinat. Deschizându-și cuferele, I-au oferit daruri: aur, tămâie și smirnă. ¹² Fiind avertizați de Dumnezeu, într-un vis, să nu se întoarcă la Irod, înțelepții au plecat spre țara lor pe un alt drum.

Părinții lui Isus Îl duc în Egipt

¹³ După plecarea înțelepților, un înger al Domnului i-a apărut în vis lui Iosif și i-a spus: „Trezește-te, ia copilul și pe mama Lui și pleacă în Egipt. Stai acolo până îți voi spune eu, căci Irod va căuta să omoare copilul.“

¹⁴ Iosif s-a sculat, a luat copilul și pe mama lui și a plecat în Egipt în timpul nopții. ¹⁵ A rămas acolo până la moartea lui Irod. Acestea s-au întâmplat pentru ca să se împlinească cele spuse de Domnul prin profet: „L-am chemat pe Fiul Meu din Egipt“.+ 2.15 Citat din Osea 11.1.

Irod ucide pruncii din Betleem

¹⁶ Când a văzut Irod că a fost înșelat de înțelepți, s-a înfuriat și a poruncit ca toți băieții din Betleem, care aveau de la doi ani în jos, să fie omorâți. ¹⁷ Așa s-a împlinit ceea ce spusese Dumnezeu prin profetul Ieremia:

¹⁸ „Un glas s-a auzit în Rama,

plânsete și sfâșietoare gemete.

Rahela își plânge copiii

și nu vrea să fie mângâiată, căci ei nu mai sunt.“ Ieremia 31.15

Întoarcerea în Nazaret

¹⁹ După moartea lui Irod, un înger al Domnului i-a apărut lui Iosif în vis, când încă mai era în Egipt. ²⁰ Îngerul i-a spus: „Ridică-te, ia copilul și pe mama Lui și duceți-vă în ținutul lui Israel, pentru că cei ce încercau să ia viața copilului au murit.“

²¹ Iosif s-a ridicat, a luat copilul și pe mama copilului și au plecat spre Israel. ²² Dar când a auzit că Arhelau era acum regele Iudeii, în locul tatălui său, Irod, i-a fost teamă să meargă acolo. Fiind însă avertizat de Dumnezeu în vis, a plecat în Galileea. ²³ Astfel s-au stabilit într-un oraș numit Nazaret, pentru ca ceea ce fusese vestit de către profeți să se împlinească: „El va fi numit Nazarinean.“+ 2.23 Nazarinean versetul din Vechiul Testament la care se face referire este nesigur, dar este posibil ca Matei să facă o paralelă între Samson, care era un Nazireu, adică era dedicat lui Dumnezeu (Jud. 13.5, 7) și Isus, Nazarineanul.

Ioan Botezătorul

(Mc. 1.1-8; Lc. 3.1-9, 15-17; Ioan 1.19-28)

¹ În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul și predica oamenilor în deșertul Iudeii. ² El spunea: „Schimbați-vă inima și viața, căci Împărăția cerurilor este aproape.“ ³ El este cel despre care vorbea profetul Isaia, când spunea:

„Iată glasul celui care strigă în pustie:

«Pregătiți calea Domnului,

neteziți-I cărările»“. Isaia 40.3

⁴ Hainele lui Ioan erau făcute din păr de cămilă și purta o curea de piele în jurul taliei. El mânca lăcuste și miere sălbatică. ⁵ Toți oamenii din Ierusalim, din Iudeea și din împrejurimile râului Iordan veneau să-l asculte. ⁶ Ei își recunoșteau păcatele și erau botezați de Ioan în râul Iordan.

⁷ Când a văzut Ioan că mulți farisei și saduchei veneau la el pentru a fi botezați, le-a spus: „Pui de șerpi! Cine v-a înștiințat să fugiți de mânia lui Dumnezeu care vine? ⁸ Dovediți prin faptele voastre că v-ați schimbat cu adevărat modul de a gândi și viața! ⁹ Și să nu credeți că este suficient să spuneți: «Tatăl nostru este Avraam», căci vă spun că Dumnezeu poate să facă fii pentru Avraam și din aceste pietre. ¹⁰ Toporul este gata să taie copacii și orice copac ce nu dă roade bune va fi tăiat și aruncat în foc.

¹¹ Cât despre mine, eu vă botez cu apă, ca dovadă că v-ați schimbat inima și viața. Însă Cel care vine după mine este mai puternic decât mine. Eu nu sunt vrednic nici să-I scot sandalele. El vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. ¹² El ține lopata în mână și este gata să curețe aria de treierat. El va aduna grânele în hambar și va arde pleava în focul ce nu poate fi stins.“

Botezul lui Isus Cristos

(Mc. 1.9-11; Lc. 3.21-22)

¹³ Atunci a venit Isus din Galileea la râul Iordan, unde era Ioan, pentru a fi botezat de el. ¹⁴ Ioan a încercat să-L oprească, spunându-I: „De ce vii să fii botezat de mine? Eu sunt cel care ar trebui să fie botezat de Tine.“

¹⁵ Isus a răspuns: „Lasă acum, căci se cuvine să facem tot ce este drept.“ Așa că Ioan a fost de acord să-L boteze pe Isus.

¹⁶ Isus a fost botezat și imediat cum a ieșit din apă cerurile s-au deschis și a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel și venind peste El. ¹⁷ Și o voce din ceruri a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.“

Ispitirea lui Isus Cristos

(Mc. 1.12-13; Lc. 4.1-13)

¹ După aceea, Duhul l-a dus pe Isus în pustie pentru a fi ispitit de Diavolul. ² După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, lui Isus I S-a făcut foame. ³ Diavolul a venit la El și I-a spus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, spune acestor pietre să se transforme în pâini.“

⁴ Dar Isus i-a răspuns: „Scriptura spune:

«Oamenii nu vor trăi numai cu pâine,

ci și cu orice cuvânt spus de Dumnezeu.»“ Deuteronom 8.3

⁵ Atunci Diavolul L-a dus pe Isus în cetatea sfântă, Ierusalim și L-a așezat pe locul cel mai înalt al Templului, ⁶ spunându-I: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci Scriptura spune:

«El va porunci îngerilor Săi să aibă grijă de tine.

Ei te vor purta pe mâinile lor,

astfel încât să nu-ți lovești piciorul de vreo piatră.»“ Psalmul 91.11-12

⁷ Isus a răspuns: „Dar Scriptura mai spune și acestea:

«Să nu pui la încercare pe Domnul, Dumnezeul tău!»“ Deuteronom 6.16

⁸ Atunci, Diavolul L-a dus pe Isus pe un munte foarte înalt și I-a arătat toate împărățiile lumii și splendoarea lor, ⁹ spunându-I: „Îți voi da toate aceste lucruri, dacă vei îngenunchea și Te vei închina mie.“

¹⁰ Isus a spus: „Pleacă, Satan! Căci Scriptura spune:

«Trebuie să te închini Domnului, Dumnezeului tău,

și numai Lui să-I slujești!»“ Deuteronom 6.13

¹¹ Atunci Diavolul L-a părăsit, iar îngerii au venit și I-au slujit.

Isus Își începe lucrarea în Galileea

(Mc. 1.14-15; Lc. 4.14-15)

¹² Când a aflat Isus că Ioan fusese arestat, S-a întors în Galileea. ¹³ Totuși nu a rămas în Nazaret, ci a plecat să locuiască în Capernaum, care se află aproape de mare în regiunea lui Zabulon și a lui Neftali. ¹⁴ Astfel s-a împlinit ce spusese Dumnezeu prin profetul Isaia:

¹⁵ „Ținutul Zabulon și ținutul Neftali,

spre mare, pe malul vestic al Iordanului,

Galileea națiunilor!

¹⁶ Poporul care trăiește în întuneric

a văzut o lumină mare,

iar pentru cei care trăiesc în ținutul întunecat al umbrei morții,

a răsărit o lumină.“ Isaia 9.1-2

¹⁷ Din acel moment, Isus a început să predice și să spună oamenilor: „Schimbați-vă inima și viața, căci Împărăția cerurilor este aproape.“

Alegerea ucenicilor

(Mc. 1.16-20; Lc. 5.1-11)

¹⁸ Pe când mergea Isus de-a lungul mării Galileii, a văzut doi frați. Simon (zis Petru) și Andrei, fratele său, aruncau plasa de pescuit în mare pentru că erau pescari. ¹⁹ Isus le-a zis: „Urmați-Mă, și am să vă fac pescari de oameni.“ ²⁰ Ei și-au lăsat, chiar în acel moment, plasele și L-au urmat.

²¹ Isus a mers mai departe și a văzut alți doi frați: Iacov, fiul lui Zebedei și Ioan, fratele său. Ei erau în barcă împreună cu tatăl lor, Zebedei, reparându-și plasele de pescuit. Isus i-a chemat ²² și imediat ei au lăsat barca și pe tatăl lor și L-au urmat.

Isus vindecă și îi învață pe oameni

(Lc. 6.17-19)

²³ Isus a mers prin toată Galileea, învățând oamenii în sinagogile lor, spunând oamenilor Vestea Bună despre Împărăția cerurilor și vindecând orice fel de boală. ²⁴ Vestea despre El s-a răspândit în toată Siria, așa că oamenii aduceau la El toți bolnavii care sufereau de diferite boli și dureri puternice, pe cei posedați de duhuri rele, pe cei epileptici și pe cei paralizați, iar El îi vindeca. ²⁵ Mari mulțimi de oameni Îl urmau, venind din Galileea, Decapole, Ierusalim, Iudeea și de dincolo de Iordan.

Predica de pe munte

(Lc. 6.20-23)

¹ Când a văzut mulțimile, Isus a urcat pe munte și după ce S-a așezat, ucenicii Săi au venit la El. ² El a început să-i învețe pe oameni, vorbindu-le astfel:

³ „Binecuvântați sunt cei săraci în duh+ 5.3 săraci în duh cei ce-și dau seama de sărăcia lor spirituală.,

căci a lor este Împărăția cerurilor!

⁴ Binecuvântați sunt cei cu inima frântă,

căci ei vor fi mângâiați de Dumnezeu.

⁵ Binecuvântați sunt cei umili,

căci ei vor moșteni Țara promisă de Dumnezeu+ 5.5 Țara promisă de Dumnezeu Vezi Ps. 37.11..

⁶ Binecuvântați sunt cei înfometați și însetați după dreptate,

căci ei vor fi pe deplin săturați.

⁷ Binecuvântați sunt cei miloși,

căci lor li se va arăta milă.

⁸ Binecuvântați sunt cei cu inimile curate,

căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu.

⁹ Binecuvântați sunt cei ce fac pace,

căci ei vor fi numiți copii ai lui Dumnezeu.

¹⁰ Binecuvântați sunt cei tratați rău pentru binele pe care-l fac,

căci a lor este Împărăția cerurilor.“

¹¹ Binecuvântați sunteți voi, cei insultați, persecutați și vorbiți de rău pentru că faceți ce este drept. ¹² Bucurați-vă, căci răsplata voastră va fi mare în ceruri. Așa au fost persecutați și profeții care au trăit înaintea voastră.

Sarea și lumina

(Mc. 9.50; Lc. 14.34-35)

¹³ Voi sunteți sarea lumii, dar dacă sarea își pierde gustul, cum va putea fi sărată din nou? Nu mai este bună decât s-o arunci pe jos, să fie călcată în picioare de oameni.

¹⁴ Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un deal nu poate fi ascunsă. ¹⁵ Oamenii nu aprind lampa pentru a o acoperi cu un vas, ci o pun pe un suport pentru lampă, astfel ca ea să lumineze pentru toți cei din casă. ¹⁶ Tot așa să lumineze și lumina voastră pentru ca oamenii să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.

Împlinirea Legii și a Profeților

¹⁷ Să nu credeți că am venit să desființez Legea sau scrierile profeților. Nu am venit să distrug, ci să împlinesc. ¹⁸ Căci vă spun adevărul: atâta timp cât vor exista cerul și pământul, nici o literă, nici măcar punctul de pe vreun „i“ nu vor dispărea din Lege, până nu se vor împlini toate lucrurile scrise în ea. ¹⁹ Așa că, oricine încalcă și cea mai puțin importantă poruncă și-i învață pe oameni să facă la fel, va fi considerat cel mai mic în Împărăția cerurilor. Dar cine se supune poruncilor și-i învață și pe alții, va fi considerat mare în Împărăția cerurilor. ²⁰ Căci vă spun: dacă nu-i întreceți pe învățătorii Legii și pe farisei în devotamentul față de Dumnezeu, nu veți intra în Împărăția cerurilor!

Despre ucidere și mânie

²¹ Ați auzit că străbunilor noștri li s-a spus: «Să nu ucizi!» și «Oricine comite o crimă să fie judecat.»+ 5.21 Citat din Ex. 20.13 și Dt. 5.17.²² Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe cineva, va fi judecat. Și oricine insultă pe cineva va fi judecat înaintea curții Sinedriului. Oricine spune cuiva: «Prostule!»+ 5.22 «Prostule!» în original: „Raca“, mai însemna și „om de nimic“., va da socoteală în focul iadului.

²³ Deci, dacă îți aduci darul la altar și-ți amintești că o persoană are ceva împotriva ta, ²⁴ lasă darul în fața altarului. Întâi, du-te și împacă-te cu acea persoană; și apoi, întoarce-te să oferi darul.

²⁵ Împacă-te repede cu acuzatorul tău, cât timp vă mai aflați pe drumul spre curtea de justiție. Altfel, s-ar putea ca acuzatorul tău să te dea judecătorului, judecătorul să te dea ofițerului și să fii aruncat în închisoare. ²⁶ Îți spun adevărul: nu vei ieși de acolo până nu vei plăti și ultimul ban.

Despre adulter

²⁷ Ați auzit că s-a spus: «Să nu comiți adulter.»+ 5.27 Citat din Ex. 20.14 și Dt. 5.18.²⁸ Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie și dorește să păcătuiască cu ea, a comis deja adulter în inima sa. ²⁹ Și dacă ochiul tău drept te face să păcătuiești, scoate-l și aruncă-l, căci este mai bine pentru tine să-ți pierzi un singur mădular al corpului, decât să-ți fie aruncat în iad întregul trup. ³⁰ Iar dacă mâna ta dreaptă te face să păcătuiești, tai-o și arunc-o. Căci este mai bine să-ți pierzi un mădular al corpului, decât să-ți fie aruncat în iad întregul trup.

Despre divorț

(Mt. 19.9; Mc. 10.11-12; Lc. 16.18)

³¹ Ați auzit că s-a spus: «Oricine divorțează de soția sa, trebuie să-i dea un act de divorț.»+ 5.31 Citat din Dt. 24.1.³² Dar Eu vă spun că oricine divorțează de soția sa din alt motiv decât cel al infidelității, o face să comită adulter, iar cel ce se căsătorește cu ea, comite și el adulter.

Despre jurăminte

³³ Ați auzit că străbunilor noștri li s-a spus: «Să nu juri fals, ci să împlinești jurămintele făcute Domnului.»+ 5.33 Vezi Lv. 19.12; Num. 30.2; Dt. 23.21.³⁴ Dar Eu vă spun: nu jurați deloc. Nu jurați nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu, ³⁵ nici pe pământ, pentru că pământul este al lui Dumnezeu.+ 5.35 pentru că pământul este al lui Dumnezeu lit. „pentru că este scăunelul picioarelor lui Dumnezeu“. Nu jurați nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea Marelui Împărat. ³⁶ Și nu jurați pe capul vostru, pentru că nu puteți face un singur fir de păr alb sau negru. ³⁷ Dacă vrei să spui: «Da», ar trebui să spui: «Da», iar dacă vrei să spui: «Nu», spune: «Nu». Tot ce trece dincolo de acestea vine de la Cel Rău.

Iubirea dușmanilor

(Lc. 6.29-30)

³⁸ Ați auzit că s-a spus: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.»+ 5.38 Citat din Ex. 21.24; Lv. 24.20.³⁹ Dar Eu vă spun: nu vă împotriviți răufăcătorului. Ci, dacă îți dă cineva o palmă peste obrazul drept, întoarce-i și celălalt obraz. ⁴⁰ Și oricui încearcă să te dea în judecată și să-ți ia cămașa, lasă-i și haina. ⁴¹ Dacă cineva te obligă să mergi cu el un kilometru, mergi cu el doi kilometri. ⁴² Dacă cineva îți cere un lucru, dă-i. Nu-l refuza pe cel care vrea să împrumute de la tine.

Iubiți-i pe toți oamenii

(Lc. 6. 27-28, 32-36)

⁴³ Ați auzit că s-a spus: «Iubește-ți aproapele+ 5.43 Citat din Lv. 19.18., dar urăște-ți dușmanii.» ⁴⁴ Însă Eu vă spun: Iubiți-vă dușmanii și rugați-vă pentru cei ce vă persecută, ⁴⁵ ca să fiți copiii Tatălui vostru din ceruri. El face să răsară soarele și peste oamenii buni și peste cei răi și trimite ploaia peste cei drepți și peste cei nedrepți. ⁴⁶ Dacă-i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată aveți? Chiar și vameșii fac acest lucru, nu-i așa? ⁴⁷ Iar dacă-i salutați numai pe frații voștri, ce faceți în plus față de alții? Până și păgânii fac același lucru, nu-i așa? ⁴⁸ De aceea, fiți desăvârșiți, așa cum și Tatăl vostru ceresc este desăvârșit.

Despre dărnicie

¹ Aveți grijă să nu faceți lucruri drepte în fața oamenilor numai pentru a fi văzuți de aceștia. Dacă faceți așa, nu veți fi răsplătiți de Tatăl vostru care este în ceruri.

² Deci, când dai săracilor, nu anunța dinainte fapta ta în public, în sinagogi sau pe stradă, așa cum fac ipocriții, ca să fie lăudați de oameni. Eu vă spun adevărul: ei și-au primit răsplata din plin. ³ Ci tu, când dai săracilor, nu lăsa mâna ta stângă să știe ce face mâna ta dreaptă, ⁴ pentru ca dărnicia ta să fie făcută în secret. Apoi Tatăl tău, care vede ce este făcut în secret, îți va răsplăti.

Despre rugăciune

(Lc. 11.2-4)

⁵ Iar când te rogi, să nu fii ca ipocriții, cărora le place să stea și să se roage în sinagogi și la colț de stradă, pentru ca să fie văzuți de oameni. Vă spun adevărul: și-au primit răsplata din plin. ⁶ Când te rogi, intră în camera ta, încuie ușa și roagă-te Tatălui tău în secret. Atunci Tatăl tău, care vede ce faci tu în secret, îți va răsplăti.

⁷ Când vă rugați, nu folosiți repetiții fără sens, așa cum fac oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Ei cred că vor fi auziți pentru cuvintele multe pe care le spun. ⁸ Așa că, să nu faceți ca ei, pentru că Tatăl vostru știe de ce aveți nevoie înainte de a-I cere voi ceva. ⁹ Voi deci așa să vă rugați:

«Tatăl nostru care ești în ceruri,

Sfințit fie Numele Tău.

¹⁰ Vie Împărăția Ta.

Facă-se voia Ta, precum în cer,

așa și pe pământ.

¹¹ Pâinea noastră cea de toate zilele,

dă-ne-o nouă astăzi.

¹² Și ne iartă păcatele noastre,

așa cum și noi iertăm celor ce au păcătuit față de noi.

¹³ Și nu ne duce în ispită,

ci scapă-ne de Cel Rău.»

¹⁴ Căci, dacă iertați păcatele altora, și Tatăl vostru ceresc va ierta păcatele voastre. ¹⁵ Dar dacă nu iertați păcatele altor oameni, nici Tatăl vostru nu vă va ierta păcatele.

Despre post

¹⁶ Când postiți, nu vă luați o înfățișare tristă, cum fac ipocriții, pentru că ei își urâțesc fețele pentru ca oamenii să vadă că postesc. Vă spun adevărul: și-au primit răsplata din plin. ¹⁷ Iar tu, când postești, aranjează-te frumos și spală-te pe față, ¹⁸ pentru ca nu oamenii să te vadă că postești, ci numai Tatăl tău, care este nevăzut. Atunci, Tatăl tău care vede tot ce se face în secret, îți va răsplăti.

Dumnezeu este mai presus de bogățiile lumești

(Lc. 12.33-34)

¹⁹ Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le pot distruge moliile și rugina și unde pot intra hoții să le fure. ²⁰ Mai bine strângeți-vă comori în ceruri, unde nici moliile, nici rugina nu le pot distruge și unde hoții nu pot intra să le fure. ²¹ Căci unde îți este comoara, acolo-ți este și inima.

Lumină și întuneric

(Lc. 11.34-36)

²² Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este bun, tot trupul îți va fi plin de lumină. ²³ Dar dacă ochiul îți este rău, atunci tot trupul îți va fi întunecat. Căci, dacă singura lumină pe care o ai este întunericul, cât de mare trebuie să fie acest întuneric!

Cine poate sluji la doi stăpâni?

(Lc. 16.13)

²⁴ Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, pentru că fie îl va urî pe unul și îl va iubi pe celălalt, fie îi va fi devotat unuia și îl va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și lui Mamona+ 6.24 Mamona cuvânt evreiesc pentru „bogății“..

Împărăția lui Dumnezeu

(Lc. 12.22-34)

²⁵ De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați pentru mâncarea și băutura de fiecare zi sau pentru îmbrăcăminte. Cu siguranță, viața înseamnă mai mult decât mâncare, iar trupul înseamnă mai mult decât îmbrăcăminte. ²⁶ Priviți păsările cerului! Ele nu seamănă, nu seceră și nici nu strâng grânele în hambare; și totuși, Tatăl vostru ceresc le hrănește. Nu sunteți voi, oare, mult mai de preț decât ele? ²⁷ Care dintre voi își poate prelungi viața cu un ceas, îngrijorându-se?

²⁸ Atunci de ce vă îngrijorați pentru haine? Gândiți-vă la florile de pe câmp. Vedeți cum cresc! Ele nici nu muncesc și nici nu țes. ²⁹ Dar eu vă spun că însuși Solomon, cu toată splendoarea sa, nu s-a îmbrăcat ca ele. ³⁰ Și dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, oameni a căror credință este atât de mică? ³¹ Așa că nu vă îngrijorați spunând: «Ce vom mânca?» sau: «Ce vom bea?» sau: «Cu ce ne vom îmbrăca?» ³² Doar cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu își fac griji pentru asemenea lucruri. Tatăl vostru ceresc știe că aveți nevoie de toate aceste lucruri. ³³ Deci preocupați-vă mai întâi de Împărăția lui Dumnezeu și de dreptatea pe care-o cere El, și toate acestea vă vor fi date pe deasupra. ³⁴ Nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine, căci ea va avea grijile ei. Fiecare zi cu grijile ei.

Despre judecată

(Lc. 6.37-38, 41-42)

¹ Nu-i judecați pe alții, pentru a nu fi judecați, la rândul vostru, de Dumnezeu. ² Căci veți fi judecați în același fel în care îi judecați voi pe alții, iar cu măsura cu care măsurați veți fi, la rândul vostru, măsurați. ³ De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău și nu vezi bârna din ochiul tău? ⁴ Cum poți să-i spui fratelui tău: «Lasă-mă să-ți scot paiul din ochi!», când tu ai o bârnă în ochi? ⁵ Ipocritule, scoate-ți întâi bârna din ochiul tău pentru a vedea clar să scoți paiul din ochiul fratelui tău.

⁶ Nu dați câinilor ce e sfânt și nu aruncați perlele voastre la porci. Pentru că porcii le vor călca în picioare, iar câinii se vor întoarce și vă vor sfâșia.

Cereți și vi se va da

(Lc. 11.9-13)

⁷ Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide. ⁸ Căci oricine cere primește. Cine caută găsește și celui ce bate i se va deschide.

⁹ Dacă fiul vostru ar cere o bucată de pâine, nici unul dintre voi, care sunteți tați, nu i-ați da o piatră, nu-i așa? ¹⁰ Iar dacă ar cere un pește, nu i-ați da un șarpe, nu-i așa? ¹¹ Deci dacă voi înșivă, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu atât mai mult Tatăl vostru din ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer.

Cea mai importantă regulă

¹² De aceea, faceți pentru alții tot ce ați vrea să facă ei pentru voi. Acesta este înțelesul Legii și al învățăturilor profeților.

Calea spre cer și calea spre iad

(Lc. 13.24)

¹³ Intrați pe poarta îngustă, pentru că largă este poarta și lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei ce intră pe ea. ¹⁴ Dar îngustă este poarta și plină de greutăți este calea care duce spre viață și puțini sunt cei ce o găsesc.

Fiți atenți la faptele oamenilor

(Lc. 6.43-44; 13.25-27)

¹⁵ Feriți-vă de falșii profeți. Ei vin la voi în chip de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi nemiloși. ¹⁶ Îi veți recunoaște după ceea ce fac. Pot culege oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? ¹⁷ Tot astfel, orice pom bun face roade bune, însă pomul rău face roade rele. ¹⁸ Un pom bun nu poate face fructe rele și nici un pom rău nu poate face fructe bune. ¹⁹ Fiecare pom care nu face roade bune este tăiat și aruncat în foc. ²⁰ Deci vă spun că-i veți recunoaște după ceea ce fac.

²¹ Nu oricine-Mi va zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția cerurilor, ci doar cel ce va face voia Tatălui Meu din ceruri. ²² Mulți Îmi vor spune în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am vorbit noi în Numele Tău? Nu am scos noi demoni în Numele Tău? Și nu am făcut noi minuni în Numele Tău?» ²³ Atunci le voi spune deschis: «Niciodată nu v-am cunoscut. Plecați de lângă Mine, nelegiuiților!»

Un om înțelept și un om nechibzuit

(Lc. 6.47-49)

²⁴ Așa că, oricine aude aceste cuvinte ale Mele și ascultă de ele este ca un om prevăzător care și-a zidit casa pe stâncă. ²⁵ A venit ploaia, apele s-au ridicat, vântul a suflat, izbind în casă. Dar casa nu s-a prăbușit pentru că avea temelia pe stâncă. ²⁶ Însă oricine aude cuvintele Mele și nu ascultă de ele este ca un om fără minte care și-a zidit casa pe nisip. ²⁷ A venit ploaia, apele s-au ridicat, vântul a suflat și a izbit casa. Și aceasta s-a prăbușit cu zgomot mare.“

²⁸ Când a terminat Isus de spus aceste cuvinte, mulțimile au rămas uimite de învățătura Lui, ²⁹ căci El îi învăța ca o persoană cu autoritate, nu cum îi învățau învățătorii Legii.

Isus vindecă un bolnav de lepră

(Mc. 1.40-45; Lc. 5.12-16)

¹ Când a coborât Isus de pe munte, o mare mulțime de oameni L-a urmat. ² Atunci a venit la Isus un lepros, a îngenuncheat în fața Lui și a spus: „Doamne, dacă vrei, poți să mă vindeci.“

³ Atunci Isus a întins mâna și l-a atins, spunându-i: „Da, vreau. Fii vindecat!“ Și el s-a vindecat imediat de lepră. ⁴ Apoi Isus i-a zis: „Nu spune nimănui ce ți s-a întâmplat. Mai bine du-te și arată-te preotului.+ 8.4 arată-te preotului Legea lui Moise stipula că un lepros trebuia să arate preotului că s-a vindecat. Apoi adu darul pe care l-a poruncit Moise drept mărturie a vindecării voastre înaintea oamenilor.“

Vindecarea slujitorului unui centurion

(Lc. 7.1-10; Ioan 4.43-54)

⁵ În timp ce Isus intra în Capernaum, un centurion roman s-a apropiat și L-a implorat să-l ajute. ⁶ I-a spus: „Doamne, slujitorul meu este acasă, în pat. Este paralizat și are dureri mari.“

⁷ Atunci Isus i-a spus centurionului: „Voi veni și-l voi vindeca.“

⁸ Centurionul I-a răspuns: „Doamne, nu merit să vii în casa mea. Poruncește doar și slujitorul meu va fi vindecat. ⁹ Știu asta pentru că sunt un om sub autoritate și am soldați sub comanda mea. Îi spun unui soldat: «Du-te!» și se duce. Îi spun altuia: «Vino!» și vine. Și sclavului meu îi spun: «Fă lucrul acesta!» și el îl face.“

¹⁰ Când a auzit Isus aceste lucruri, a rămas uimit și le-a spus celor care-L urmau: „Vă spun adevărul: nu am găsit nicăieri în Israel o credință atât de mare. ¹¹ Și vă mai spun că mulți vor veni de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor. ¹² Iar cei pentru care a fost pregătită Împărăția vor fi aruncați afară în întuneric, unde sunt plânsete și scrâșnet de dinți.“

¹³ Apoi Isus i-a spus centurionului: „Du-te și să ți se împlinească după credința ta.“ Iar slujitorul său s-a vindecat chiar în acel moment.

Isus vindecă mulți bolnavi; soacra lui Petru

(Mc. 1.29-34; Lc. 4.38-41)

¹⁴ Când a ajuns Isus acasă la Petru, a găsit-o pe soacra acestuia întinsă pe pat, cu febră mare. ¹⁵ El i-a atins mâna, iar febra a lăsat-o. Apoi ea s-a ridicat și a început să-I slujească.

¹⁶ Seara, I-au adus lui Isus mulți oameni posedați de duhuri rele. Și, cu o poruncă, Isus a alungat duhurile rele și i-a vindecat pe toți cei bolnavi. ¹⁷ Acestea s-au întâmplat pentru a se împlini tot ce fusese spus de către Dumnezeu prin profetul Isaia:

„Și a luat asupra Lui suferințele noastre

și a purtat bolile noastre.“ Isaia 53.4

Cum să-L urmăm pe Isus

(Lc. 9.57-62)

¹⁸ Când a văzut Isus mulțimea din jurul Lui, a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. ¹⁹ Un învățător al Legii s-a apropiat de El și i-a spus: „Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge.“

²⁰ Atunci Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările au cuiburi, dar Fiul omului nu are unde să-Și așeze capul.“

²¹ Alt ucenic i-a spus: „Doamne, dă-mi voie mai întâi să mă duc și să-mi îngrop tatăl.“

²² Însă Isus i-a spus: „Urmează-Mă și lasă-i pe morți să-și îngroape morții.“

Isus liniștește furtuna

(Mc. 4.35-41; Lc. 8.22-25)

²³ Isus S-a urcat într-o barcă, iar ucenicii Săi L-au însoțit. ²⁴ Atunci a început pe mare o furtună atât de puternică, încât barca era acoperită de valuri. Isus dormea. ²⁵ Ucenicii s-au apropiat de El și L-au trezit, spunându-I: „Doamne, salvează-ne, fiindcă pierim!“

²⁶ El le-a spus: „De ce sunteți atât de fricoși, oameni cu credință puțină?“ Apoi S-a sculat, a mustrat vânturile și marea, și s-a lăsat o liniște adâncă.

²⁷ Oamenii erau uimiți și spuneau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea?“

Isus scoate duhurile rele

(Mc. 5.1-20; Lc. 8.26-39)

²⁸ Când a ajuns Isus de partea cealaltă a mării, în ținutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi oameni posedați de demoni care ieșiseră dintre morminte. Erau așa de periculoși, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. ²⁹ Ei strigau: „Ce vrei de la noi, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit să ne chinuiești înainte de vreme?“

³⁰ Departe de ei era o turmă mare de porci care pășteau. ³¹ Așa că duhurile rele L-au rugat: „Dacă ne scoți afară din acești oameni, lasă-ne să ne ducem în turma de porci!“

³² Și Isus le-a spus: „Duceți-vă!“ Și au ieșit afară și s-au dus în turma de porci. Apoi întreaga turmă s-a repezit în jos, de pe malul prăpăstios, și s-a înecat în mare. ³³ Cei ce îi păzeau au fugit în cetate și au spus tot ceea ce se întâmplase cu porcii și cu oamenii posedați de demoni. ³⁴ Astfel, toată cetatea a venit să-L întâlnească pe Isus. Și când L-au văzut, L-au rugat să plece din ținutul lor.

Vindecarea unui om paralizat

(Mc. 2.1-12; Lc. 5.17-26)

¹ Isus S-a urcat într-o barcă, a trecut marea și a ajuns în cetatea Sa. ² Acolo I-au adus un om paralizat, care era întins pe un pat. Când le-a văzut Isus credința, i-a spus celui paralizat: „Curaj, copilul Meu! Păcatele îți sunt iertate.“

³ Atunci, unii dintre învățătorii Legii și-au zis: „Acest om Îl insultă pe Dumnezeu prin cuvintele sale.“

⁴ De vreme ce Isus le cunoștea gândurile, le-a spus: „De ce aveți gânduri rele în inimile voastre? ⁵ Ce este mai ușor? Să spui: «Păcatele îți sunt iertate» sau să spui: «Ridică-te și mergi»? ⁶ Vă voi arăta că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele.“ Apoi i-a spus celui paralizat: „Ridică-te, ia-ți patul și du-te acasă.“ ⁷ Cel paralizat s-a sculat și s-a dus acasă. ⁸ Când au văzut mulțimile aceste lucruri, s-au înspăimântat și L-au slăvit pe Dumnezeu pentru că a dat oamenilor o astfel de putere.

Matei Îl urmează pe Isus

(Mc. 2.13-17; Lc. 5.27-32)

⁹ Plecând de acolo, Isus a văzut un om, pe nume Matei, care stătea în locul unde se strângeau taxele și i-a spus: „Urmează-Mă!“ Matei s-a ridicat și L-a urmat.

¹⁰ Pe când Isus lua masa acasă la Matei, au mai venit mulți alți vameși și păcătoși, care au stat la masă cu El și cu ucenicii Săi. ¹¹ Când au văzut fariseii acest lucru, au început să-i întrebe pe ucenici: „De ce mănâncă Învățătorul vostru împreună cu vameșii și păcătoșii?“

¹² Când a auzit Isus aceste cuvinte, le-a spus: „Nu oamenii sănătoși au nevoie de doctor, ci oamenii bolnavi. ¹³ Așa că duceți-vă și învățați ce înseamnă: «Milă voiesc, și nu jertfă!»+ 9.13 Citat din Osea 6.6. Căci nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.“

Isus nu este un simplu profet

(Mc. 2.18-22; Lc. 5.33-39)

¹⁴ Atunci ucenicii lui Ioan s-au apropiat și L-au întrebat: „De ce noi și fariseii postim adesea, iar ucenicii Tăi nu postesc?“

¹⁵ Isus le-a spus: „Nuntașii nu se pot întrista când mirele este cu ei, nu-i așa? Dar vor veni zile când mirele nu va mai fi cu ei și atunci ei vor posti.

¹⁶ Nimeni nu coase un petic de stofă nouă la o haină veche, căci peticul ar trage din haină și ruptura s-ar mări. ¹⁷ Și nici nu se pune vin nou în burdufuri vechi, căci dacă se va face așa, burdufurile vor plesni, vinul se va vărsa, iar burdufurile vor fi distruse. De aceea, oamenii pun vinul nou în burdufuri noi și se păstrează amândouă.“

Isus redă viața unei fetițe și vindecă o femeie bolnavă

(Mc. 5.21-43; Lc. 8.40-56)

¹⁸ În timp ce Isus spunea aceste lucruri, un conducător al sinagogii a venit la El, a îngenuncheat înaintea Sa și I-a spus: „Fiica mea tocmai a murit. Dar vino și pune-Ți mâna peste ea și va trăi din nou.“

¹⁹ Isus S-a ridicat și a plecat cu el, împreună cu ucenicii Săi.

²⁰ Acolo era o femeie care suferea de doisprezece ani de o hemoragie puternică. Venind din spate, ea I-a atins tivul hainei, ²¹ pentru că își spunea încontinuu: „De-aș putea doar să-I ating haina, mă voi vindeca!“

²² Isus S-a întors și văzând-o, i-a spus: „Curaj, femeie! Credința ta te-a vindecat.“ Iar femeia s-a vindecat chiar în clipa aceea.

²³ Când Isus a ajuns acasă la conducătorul sinagogii, i-a găsit acolo pe cântăreții din fluier care urmau să cânte la înmormântare. Și mai erau și mulți alți oameni care făceau mult zgomot. ²⁴ Isus a spus: „Plecați de aici! Căci fata nu este moartă, ci doarme!“ Însă ei au început să râdă de El. ²⁵ După ce a fost scoasă afară mulțimea, Isus a intrat, a luat-o pe fată de mână și ea s-a ridicat. ²⁶ Iar vestea s-a răspândit în tot ținutul acela.

Isus vindecă doi orbi

²⁷ După ce Isus a plecat de acolo, doi orbi L-au urmat strigând: „Ai milă de noi, Fiul lui David!“

²⁸ Când a intrat în casă, orbii s-au apropiat de El și Isus le-a spus: „Credeți că pot să vă vindec?“ Ei au răspuns: „Da, Doamne!“

²⁹ Atingându-le ochii, Isus le-a spus: „Să vi se facă după credința voastră.“ ³⁰ Și vederea le-a revenit. Apoi Isus le-a poruncit: „Să nu spuneți nimănui nimic!“ ³¹ Dar ei au plecat și au răspândit vestea în tot ținutul acela.

³² Pe când cei doi plecau, niște oameni I-au adus un mut posedat de demon. ³³ După ce a fost scos demonul din el, mutul a început să vorbească. Mulțimile au rămas uimite și spuneau: „Nu s-a mai văzut niciodată așa ceva în Israel!“

³⁴ Dar fariseii ziceau: „Prin puterea prințului demonilor scoate El demoni!.“

Lui Isus I se face milă de oameni

³⁵ Isus străbătea toate cetățile și satele, învățând oamenii în sinagogile lor, aducându-le Vestea Bună+ 9.35 Vestea Bună vestea că Dumnezeu a pregătit un mijloc prin care omul poate fi iertat de păcate și poate trăi etern cu Dumnezeu. despre Împărăția lui Dumnezeu și vindecând orice fel de boală și suferință. ³⁶ Când Isus a văzut mulțimile de oameni, I s-a făcut milă de ei, pentru că erau istoviți și neajutorați, ca oile fără păstor. ³⁷ Atunci le-a spus ucenicilor Săi: „Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini; ³⁸ așa că rugați pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său.“

Isus trimite apostolii

(Mc. 3.13-19; 6.7-13; Lc. 6.12-16; 9.1-6)

¹ Isus i-a chemat la El pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le-a dat putere să scoată duhurile rele și să vindece orice fel de dureri și de boli. ² Acestea erau numele celor doisprezece apostoli: cel dintâi, Simon (zis Petru) și fratele său, Andrei; Iacov, fiul lui Zebedei și fratele lui, Ioan; ³ Filip și Bartolomeu; Toma și Matei, vameșul; Iacov, fiul lui Alfeu și Tadeu; ⁴ Simon Zelotul și Iuda Iscarioteanul, care L-a trădat.

⁵ Pe aceștia doisprezece i-a trimis Isus, poruncindu-le: „Nu mergeți în ținuturile locuite de neevrei și nu intrați în vreo cetate samariteană. ⁶ Ci duceți-vă mai degrabă la oile pierdute ale Israelului ⁷ și predicați spunând: «Împărăția cerurilor este aproape.» ⁸ Vindecați-i pe cei bolnavi, înviați-i pe cei morți, vindecați-i pe leproși și scoateți demonii. Fără plată ați primit aceste binecuvântări, fără plată să dați. ⁹ Nu luați nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre. ¹⁰ Nu luați cu voi traistă pentru drum, nici haine de schimb, nici sandale în plus, nici toiag. Vă spun acest lucru pentru că lucrătorul merită să primească lucrurile de care are nevoie.

¹¹ Când intrați într-o cetate sau într-un sat, aflați cine este vrednic să vă primească și stați la el până la plecare. ¹² Când intrați în casa aceea, salutați-i pe cei ce locuiesc acolo. ¹³ Dacă acea casă este vrednică, pacea voastră să rămână cu ea, iar dacă nu este vrednică, luați-vă înapoi salutul de pace. ¹⁴ Dacă cineva nu vă primește sau nu vă ascultă cuvintele, plecați din casa sau din cetatea aceea și scuturați-vă praful de pe picioare. ¹⁵ Vă spun adevărul: în Ziua judecății, va fi mai ușor de îndurat pentru locuitorii Sodomei și Gomorei, decât pentru cetatea aceea.

Isus îi previne pe ucenicii Săi

(Mc. 13.9-13; Lc. 21.12-17)

¹⁶ Vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Așa că, fiți prudenți ca șerpii și inocenți ca porumbeii. ¹⁷ Aveți grijă, căci oamenii vă vor da să fiți judecați și vă vor biciui în sinagogile lor. ¹⁸ Din cauza Mea, veți fi duși în fața guvernatorilor și împăraților, ca să depuneți mărturie înaintea lor și înaintea neevreilor. ¹⁹ Iar când vă vor prinde, să nu vă îngrijorați de ceea ce veți spune sau cum veți spune, pentru că vi se vor da chiar în acel moment cuvintele potrivite. ²⁰ Amintiți-vă că nu voi veți vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.

²¹ Fratele își va trimite la moarte fratele, iar părinții, pe copiii lor. Copiii se vor ridica împotriva părinților și-i vor omorî. ²² Toți vă vor urî din cauza Numelui Meu. Însă cine îndură până la sfârșit va fi mântuit. ²³ Când sunteți persecutați într-o cetate, fugiți în alta. Adevărat vă spun că nu veți fi străbătut toate cetățile lui Israel până la venirea Fiului omului.

²⁴ Un ucenic nu este mai presus de învățătorul său, nici un sclav mai presus de stăpânul său. ²⁵ Ucenicul să fie mulțumit dacă ajunge ca învățătorul său, iar sclavul, ca stăpânul său. Dacă L-au numit Beelzebul pe Stăpânul casei, cu atât mai mult îi vor trata așa pe cei din casa Lui.

Temeți-vă de Dumnezeu, și nu de oameni

(Lc. 12.2-7)

²⁶ Așa că nu vă temeți de ei. Căci tot ce este acoperit va fi descoperit și tot ce este ascuns va fi făcut cunoscut. ²⁷ Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneți la lumină; și ce vă șoptesc la ureche, voi să strigați de pe acoperișurile caselor. ²⁸ Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul. Ci mai degrabă temeți-vă de cel ce poate distruge și sufletul și trupul în iad. ²⁹ Nu se pot oare cumpăra două vrăbii cu un ban? Și totuși nici una din ele nu cade la pământ fără voia Tatălui vostru! ³⁰ Cât despre voi, până și firele de păr de pe cap vă sunt numărate! ³¹ Deci să nu vă fie teamă, căci voi sunteți mai valoroși decât multe vrăbii!

Despre credință

(Lc. 12.8-9)

³² Oricine își recunoaște credința în fața oamenilor, va fi recunoscut de Mine în fața Tatălui Meu din ceruri. ³³ Dar în cazul celui ce neagă în fața oamenilor că Mă cunoaște, voi nega și Eu în fața Tatălui Meu ceresc faptul că-l cunosc.

Isus poate aduce necazuri

(Lc. 12.51-53; 14.26-27)

³⁴ Să nu credeți că am venit să aduc pace pe pământ. Nu am venit să aduc pace, ci sabie. ³⁵ Am venit să împlinesc aceste cuvinte:

«Fiul se va ridica împotriva tatălui,

fiica împotriva mamei și nora împotriva soacrei.

Iar dușmanii omului vor fi chiar cei din familia sa.» Mica 7.6

³⁷ Cel ce își iubește tatăl sau mama mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Nici cel ce își iubește fiul sau fiica mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. ³⁸ Cel ce nu-și ia crucea și nu Mă urmează, nu este vrednic de Mine. ³⁹ Cel ce încearcă să-și păstreze viața, o va pierde, dar cel ce-și pierde viața din cauza Mea, o va păstra.

Ajutorul dat ucenicilor lui Isus

(Mc. 9.41)

⁴⁰ Cel ce vă primește pe voi, Mă primește pe Mine, iar cel ce Mă primește pe Mine, Îl primește pe Cel ce M-a trimis. ⁴¹ Cel ce primește un profet pentru că acela este profet, va primi răsplata unui profet, și cel ce primește un om bun pentru că acela este un om bun, va primi răsplata unui om bun. ⁴² Oricine va da un pahar cu apă rece unuia dintre acești neînsemnați ucenici ai Mei, pentru că este ucenicul Meu, adevărat vă spun că-și va primi răsplata.“

¹ După ce a terminat Isus de dat porunci celor doisprezece apostoli, a plecat de acolo pentru a-i învăța pe oameni și pentru a predica în cetățile Galileii.

Trimișii lui Ioan Botezătorul

(Lc. 7.18-35)

² Când Ioan, care era în închisoare, a auzit ce făcea Cristos, a trimis vorbă prin ucenicii săi ³ să-L întrebe: „Tu ești Acela care vine sau să așteptăm pe altul?“

⁴ Isus le-a răspuns: „Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan ceea ce auziți și vedeți: ⁵ orbii văd, șchiopii pot să meargă, leproșii sunt vindecați, surzii aud, morții sunt înviați, iar săracilor li se spune Vestea Bună. ⁶ Fericit este cel pentru care Eu nu sunt o piatră de poticnire!“

⁷ În timp ce ei plecau, Isus a început să vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce-ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie îndoindu-se în vânt? ⁸ Atunci ce-ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine frumoase? Ascultați! Cei ce poartă haine frumoase se află în palatele împăraților. ⁹ Deci, ce-ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet! ¹⁰ El este cel despre care vorbește Scriptura când spune:

«Iată! Îl trimit pe mesagerul Meu înaintea Ta,

El Îți va pregăti calea.» Maleahi 3.1

¹¹ Adevărat vă spun că, dintre toți oamenii născuți pe acest pământ, nu a fost niciodată vreunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Și totuși, cel mai mic din Împărăția cerurilor este mai mare decât el. ¹² Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăția cerurilor a suferit atacuri puternice, oamenii răi au încercat să intre în ea cu forța. ¹³ Căci toți profeții și Legea au profețit, înainte de Ioan, despre Împărăție. ¹⁴ Și dacă vreți să acceptați ce spun acestea, el este Ilie+ 11.14 Ilie Vezi Mal. 4.5-6., cel a cărui venire a fost vestită. ¹⁵ Cine are urechi de auzit, să audă!

¹⁶ Cu cine voi asemăna această generație? Seamănă cu niște copii care stau în piețe, strigând unii către ceilalți, ¹⁷ și spunând:

«V-am cântat din fluier,

dar n-ați dansat.

V-am cântat cântece de jale,

dar n-ați bocit.»

¹⁸ Când a venit Ioan, care nici nu mânca, nici nu bea, au spus: «E posedat de un duh rău!» ¹⁹ A venit Fiul omului, care mănâncă și bea, iar ei spun: «Uitați-vă la El! Este un mâncăcios și un bețiv! E prieten cu vameșii și cu păcătoșii!» Dar înțelepciunea își dovedește dreptatea prin faptele sale!“

Avertizarea necredincioșilor

(Lc. 10.13-15)

²⁰ Apoi Isus a început să mustre cetățile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile+ 11.20 minuni lucrări uimitoare făcute prin puterea lui Dumnezeu. Lui, pentru că locuitorii lor nu-și schimbaseră viața și nu încetaseră să păcătuiască. ²¹ „Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaida! Pentru că, dacă minunile făcute în voi ar fi avut loc în Tir și Sidon, locuitorii lor de mult și-ar fi schimbat viața. Oamenii aceia ar fi purtat pânză de sac și ar fi turnat cenușă pe ei ca să arate că regretă păcatele pe care le-au comis. ²² Dar vă spun că în Ziua judecății va fi mai ușor de îndurat pentru Tir și Sidon decât pentru voi! ²³ Iar tu, Capernaume, crezi că vei fi înălțat până la cer? Nu, ci vei fi aruncat în iad! Căci dacă minunile făcute în tine ar fi fost făcute în Sodoma, cetatea aceea ar fi dăinuit până în ziua de azi. ²⁴ Dar vă spun că în Ziua judecății va fi mai ușor de îndurat pentru cei din Sodoma decât pentru tine.“

Lucrurile descoperite celor simpli. Jugul lui Isus

(Lc. 10.21-22)

²⁵ Atunci Isus a spus: „Te laud, Tată, Domn al cerurilor și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai dezvăluit celor simpli. ²⁶ Da, Tată, căci aceasta a fost voia Ta.

²⁷ Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu; și nimeni nu-L cunoaște pe Fiul, în afară de Tatăl. Și nimeni nu-L cunoaște pe Tatăl, în afară de Fiul și de cel căruia vrea Fiul să i-L descopere.

²⁸ Veniți la Mine, toți cei care sunteți obosiți și cărați poveri grele. Eu vă voi da odihnă. ²⁹ Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. ³⁰ Pentru că jugul pe care vă cer Eu să-l acceptați este ușor, iar povara pe care v-o dau Eu s-o purtați nu este grea.“

Ziua sabatului

(Mc. 2.23-28; Lc. 6.1-5)

¹ Cam în aceeași vreme, Isus mergea prin lanurile de grâu, într-o zi de sabat. Ucenicilor li s-a făcut foame și au început să smulgă spice de grâu ca să le mănânce. ² Când au văzut fariseii acest lucru, I-au spus: „Iată, ucenicii Tăi fac un lucru care nu este permis de Lege într-o zi de sabat!“

³ Atunci Isus le-a răspuns: „Nu ați citit oare ce-au făcut David și cei care erau cu el, atunci când le-a fost foame? ⁴ El a intrat în Casa Domnului și a mâncat pâinea sfântă, dăruită lui Dumnezeu, deși Legea nu le permitea, lui și celor care erau cu el, să o mănânce, ea fiind rezervată preoților. ⁵ Sau n-ați citit în Lege că, în ziua de sabat, preoții încalcă sabatul în Templu și nu sunt considerați vinovați? ⁶ Dar vă spun că aici e cineva mai important decât Templul. ⁷ Dacă ați fi știut ce înseamnă: «Milă vreau, și nu jertfe»+ 12.7 Citat din Osea 6.6., nu i-ați fi condamnat pe cei nevinovați!

⁸ Pentru că Fiul omului este Domn al sabatului.“

Isus vindecă un om în ziua de sabat

(Mc. 3.1-6; Lc. 6.6-11)

⁹ Apoi Isus a plecat de acolo și a intrat în sinagoga lor. ¹⁰ Era acolo un om cu mâna paralizată. Pentru a-L putea acuza, ei L-au întrebat: „Este permis să vindeci în ziua de sabat?+ 12.10 „să vindeci … sabat“ Legea evreiască interzicea lucrul în ziua de sabat.“

¹¹ Isus a răspuns: „Dacă unul dintre voi are o oaie și în ziua de sabat oaia cade într-o groapă, nu o apucați și o ridicați afară din groapă? ¹² Cu siguranță, un om este mai important decât o oaie! Deci este permis să faci bine în ziua de sabat!“

¹³ Apoi Isus i-a spus omului cu mâna paralizată: „Întinde-ți mâna!“, iar omul a întins-o și mâna s-a însănătoșit, făcându-se la fel ca mâna cealaltă. ¹⁴ Fariseii au ieșit afară și au început să facă planuri pentru a-L ucide.

Isus, Alesul Domnului

¹⁵ Isus a aflat și a plecat de acolo. L-au urmat mari mulțimi de oameni, iar El i-a vindecat pe toți ¹⁶ și le-a poruncit să nu spună și altora cine era El, ¹⁷ pentru a se împlini ceea ce fusese spus prin profetul Isaia:

¹⁸ „Acesta este Slujitorul Meu, pe care L-am ales,

Fiul Meu iubit în care Îmi găsesc plăcerea!

Voi pune Duhul Meu peste El

și va vesti popoarelor judecata.

¹⁹ El nu Se va certa și nu va striga,

iar oamenii nu-I vor auzi glasul pe străzi.

²⁰ El nu va rupe o trestie îndoită,

nici nu va stinge o lampă care pâlpâie, până la victoria judecății.

²¹ Toate popoarele își vor pune speranța în El.“ Isaia 42.1-4

Puterea lui Isus vine de la Dumnezeu

(Mc. 3.20-30; Lc. 11.14-23; 12.10)

²² Atunci I-au adus un om orb și mut, posedat de un demon, iar Isus l-a vindecat. Și omul a început să vorbească și să vadă. ²³ Mulțimile, uimite, au început să spună: „Ar putea fi acesta Fiul lui David?“

²⁴ Când au auzit fariseii acest lucru, au zis: „El scoate demonii prin puterea lui Beelzebul, prințul demonilor.“

²⁵ Isus, știindu-le gândurile, le-a spus: „Orice împărăție dezbinată va fi distrusă. Și nici o cetate sau casă dezbinată nu va dăinui. ²⁶ Și dacă Satan îi scoate pe demonii lui+ 12.26 îi scoate pe demonii lui lit. Satan îl scoate pe Satan., este dezbinat împotriva lui însuși. Atunci cum va dăinui împărăția lui? ²⁷ Dacă Eu scot demonii prin puterea lui Beelzebul, ucenicii voștri prin a cui putere îi scot? Chiar ei vă vor dovedi că greșiți. ²⁸ Pe de altă parte, dacă Eu scot demoni prin puterea Duhului lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit deja peste voi.

²⁹ Cum poate intra cineva în casa unui om puternic și să-l jefuiască, fără să-l lege mai întâi? Numai atunci va putea să-i fure din casă.

³⁰ Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu strânge cu Mine risipește. ³¹ De aceea, vă spun că orice păcat și orice fel de cuvinte defăimătoare pot fi iertate oamenilor; numai cele împotriva Duhului nu pot fi iertate. ³² Oricine vorbește împotriva Fiului omului poate fi iertat, dar nici o blasfemie împotriva Sfântului Duh nu poate fi iertată, nici în lumea aceasta, nici în cea viitoare.

Faptele tale arată cine ești

(Lc. 6.43-45)

³³ Vă trebuie un pom bun ca să dea rod bun. Dacă aveți un pom rău, va da roade rele. Căci pomul se cunoaște după rodul său. ³⁴ Pui de șerpi! Cum puteți să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi? Cuvintele omului vin din ceea ce este în inima lui. ³⁵ Un om bun scoate lucrurile bune adunate în el, pe când un om rău scoate lucrurile rele adunate în el. ³⁶ Dar vă spun că, în Ziua judecății, oamenii vor da socoteală pentru fiecare cuvânt fără rost pe care l-au spus. ³⁷ Cuvintele tale sunt cele care te vor găsi nevinovat sau te vor condamna.“

Iudeii vor o dovadă

(Mc. 8.11-12; Lc. 11.29-32)

³⁸ Atunci niște învățători ai Legii și niște farisei I-au zis: „Învățătorule, vrem să vedem un semn+ 12.38 semn miracol, lucru neobișnuit făcut prin puterea lui Dumnezeu. făcut de Tine!“

³⁹ Dar El le-a răspuns: „Această generație rea și necredincioasă caută un semn. Dar nu i se va da nici un semn, în afară de semnul profetului Iona. ⁴⁰ Așa cum Iona a stat în pântecele acelui pește uriaș timp de trei zile și trei nopți, așa va sta și Fiul omului în inima pământului trei zile și trei nopți. ⁴¹ În Ziua judecății, locuitorii Ninivei+ 12.41 Ninive cetate în care a predicat Iona; vezi Iona 3. se vor ridica o dată cu această generație și o vor acuza, pentru că ei și-au schimbat inima și viața în urma celor predicate de Iona. Și iată că aici este Cineva mai important decât Iona! ⁴² În Ziua judecății, împărăteasa din sud+ 12.42 împărăteasa din sud împărăteasa din Seba, care a călătorit aproape două mii de km pentru a afla despre înțelepciunea lui Dumnezeu de la Solomon. Vezi 1 Împ. 10.1-13. se va ridica alături de această generație ca să o acuze, pentru că ea a venit de la marginile pământului să audă înțelepciunea lui Solomon. Dar aici este Cineva mai important decât Solomon.

Răutatea oamenilor

(Lc. 11.24-26)

⁴³ Când un duh rău iese din trupul unui om, umblă prin locuri secetoase, căutând odihnă, dar n-o poate găsi. ⁴⁴ Și atunci spune: «Mă voi întoarce în casa din care am plecat». Se întoarce și o găsește goală, măturată și în ordine. ⁴⁵ Apoi se duce și mai aduce cu el alte șapte duhuri, care sunt și mai rele. Și intră toate și locuiesc acolo, iar starea omului ajunge și mai rea decât era înainte.“

Familia lui Isus

(Mc. 3.31-35; Lc. 8.19-21)

⁴⁶ În timp ce Isus vorbea mulțimilor, au venit mama și frații Lui și stăteau afară pentru că vroiau să-I vorbească. ⁴⁷ Cineva i-a spus: „Mama Ta și frații Tăi stau afară și vor să-Ți vorbească!“

⁴⁸ Isus i-a răspuns celui care vorbise: „Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?“ ⁴⁹ Apoi, arătând spre ucenicii Săi, a spus: „Iată-i pe mama Mea și pe frații Mei! ⁵⁰ Căci oricine face voia Tatălui Meu din ceruri este fratele, sora și mama Mea!“

Pilda semănătorului

(Mc. 4.1-9; Lc. 8.4-8)

¹ În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și S-a așezat pe țărmul mării. ² Mulțimi mari de oameni s-au strâns în jurul Lui, așa că S-a suit într-o barcă și a stat jos, în timp ce mulțimea stătea pe țărm. ³ Le-a vorbit despre multe lucruri, folosind pilde. El a spus: „Un fermier a ieșit să semene. ⁴ În timp ce semăna, niște semințe au căzut lângă drum și păsările au venit și le-au mâncat. ⁵ Alte semințe au căzut pe locuri stâncoase, unde nu era mult pământ. Au răsărit imediat pentru că pământul nu era destul de adânc. ⁶ Dar când a răsărit soarele, s-au veștejit și, pentru că nu aveau rădăcini, s-au uscat. ⁷ Alte semințe au căzut între spini, care au crescut și le-au înăbușit. ⁸ Iar altele au căzut pe pământ bun și au dat o recoltă de o sută, de șaizeci sau de treizeci de ori mai mare decât ceea ce fusese semănat. ⁹ Cine are urechi de auzit, să audă!“

De ce folosește Isus pilde

(Mc. 4.10-12; Lc. 8.9-10)

¹⁰ Ucenicii Săi s-au apropiat și L-au întrebat: „De ce le vorbești în pilde?“

¹¹ Isus le-a răspuns: „Numai vouă vi s-a dat dreptul de a cunoaște tainele Împărăției cerurilor, nu și celorlalți. ¹² Celui ce are, i se va da și va avea mai mult decât are nevoie. Dar celui ce nu are, i se va lua până și puținul pe care-l are. ¹³ De aceea le vorbesc în pilde: căci ei, cu toate că văd, nu văd cu adevărat, și, cu toate că aud, nu aud sau nu înțeleg cu adevărat. ¹⁴ Pentru ca în ei să se împlinească profeția lui Isaia:

«Veți tot asculta, dar nu veți înțelege.

Vă veți tot uita și nu veți vedea.

¹⁵ Căci inima acestor oameni este împietrită.

Și-au acoperit urechile, și-au închis ochii,

ca nu cumva să vadă și să audă,

să înțeleagă și să se întoarcă la Mine, iar Eu să-i vindec.» Isaia 6.9-10

¹⁶ Fericiți sunteți voi, pentru că ochii voștri văd și urechile voastre aud! ¹⁷ Vă spun adevărul: mulți profeți și oameni drepți au vrut să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, dar nu le-au văzut; și au vrut să audă ce auziți voi, dar nu au auzit.

Înțelesul pildei semănătorului

(Mc. 4.13-20; Lc. 8.11-15)

¹⁸ Ascultați deci înțelesul pildei semănătorului. ¹⁹ Sămânța căzută lângă drum este cel ce aude vestea despre Împărăție și nu o înțelege: Cel Rău vine și ia ce a fost sădit în inima sa. ²⁰ Sămânța care a căzut pe locuri stâncoase este cel ce aude cuvântul și-l primește imediat și cu bucurie. ²¹ Dar nu rămâne mult, pentru că nu îl lasă să pătrundă adânc în inima sa. Iar când vin necazurile și persecuțiile din cauza cuvântului, imediat renunță. ²² Sămânța căzută între spini este cel ce aude cuvântul, dar vin grijile acestei vieți și falsa strălucire a bogăției și înăbușă cuvântul, care nu dă roade. ²³ Sămânța care a căzut pe pământ bun este cel ce aude și înțelege cuvântul și dă o recoltă de o sută, de șaizeci sau de treizeci de ori mai mare.“

Pilda neghinei

²⁴ Isus le-a spus altă pildă: „Împărăția cerurilor este ca omul care a semănat sămânța bună pe ogorul său. ²⁵ Dar în timp ce toți dormeau, a venit dușmanul său, a semănat neghină între grâu și a plecat. ²⁶ Când grâul a înmugurit și a crescut, a apărut și neghina o dată cu el. ²⁷ Slujitorii au venit la stăpânul lor și i-au spus: «Stăpâne, ai semănat sămânță bună pe ogorul tău, nu-i așa? Atunci de unde are și neghină?»

²⁸ El le-a răspuns: «Un dușman a făcut asta!»

Iar slujitorii l-au întrebat: «Vrei să mergem pe câmp să smulgem neghina?»

²⁹ Stăpânul le-a zis: «Nu, pentru că atunci când smulgeți neghina s-ar putea să smulgeți și grâul o dată cu ea. ³⁰ Lăsați-le să crească până la seceriș, iar la timpul recoltei le voi spune secerătorilor: «Strângeți mai întâi neghina, legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu.»“

Alte pilde

(Mc. 4.30-34; Lc. 13.18-21)

³¹ Isus le-a spus o altă pildă: „Împărăția cerurilor este ca un bob de muștar pe care cineva l-a însămânțat în ogorul său. ³² Este cea mai mică dintre toate semințele, dar când crește ajunge cea mai mare dintre toate plantele. Devine un copac, unde vin păsările și-și fac cuiburi pe ramurile sale!“

³³ Le-a spus încă o pildă: „Împărăția cerurilor este precum drojdia pe care o femeie a amestecat-o cu trei măsuri de făină, lăsând apoi întreg aluatul să crească.“

³⁴ Isus a spus mulțimilor toate aceste lucruri în pilde. De fapt, nu le vorbea decât în pilde, ³⁵ pentru ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profet:

„Îmi voi deschide gura și voi vorbi în pilde,

spunând lucruri ascunse încă de la crearea lumii!“ Psalmul 78.2

Înțelesul pildei cu neghina

³⁶ Apoi Isus a dat drumul mulțimilor și S-a dus în casă. Ucenicii Săi s-au apropiat și I-au zis: „Spune-ne: ce înțeles are pilda neghinei?“

³⁷ Isus le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânța cea bună este Fiul omului. ³⁸ Ogorul este lumea. Iar sămânța cea bună sunt cei care aparțin Împărăției. Neghina sunt cei care aparțin Celui Rău. ³⁹ Dușmanul care a semănat neghina este Diavolul, recoltatul este sfârșitul lumii+ 13.39 lume lit. „veac“ sau „timp“., iar secerătorii sunt îngerii.

⁴⁰ Căci după cum neghina a fost strânsă și aruncată în foc, așa va fi și la sfârșitul lumii. ⁴¹ Fiul omului Își va trimite îngerii și ei îi vor strânge în afara Împărăției Sale pe toți cei care i-au făcut pe oameni să păcătuiască și pe cei care fac ce este rău ⁴² și îi vor arunca în cuptorul încins. Acolo vor fi plânsete și scrâșnet de dinți. ⁴³ Iar cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă!

Pilda comorii

⁴⁴ Împărăția cerurilor este ca o comoară îngropată pe câmp. Un om a găsit-o și a îngropat-o la loc. A fost atât de fericit încât s-a dus, a vândut tot ce avea și a cumpărat acel ogor.

Pilda perlei

⁴⁵ Tot așa, Împărăția cerurilor este ca un negustor care caută perle fine. ⁴⁶ Când a găsit o perlă foarte scumpă, s-a dus, a vândut tot ce avea și a cumpărat-o.

Pilda năvodului

⁴⁷ Împărăția cerurilor este asemenea unui năvod aruncat în mare și care a prins tot felul de pești. ⁴⁸ Când s-a umplut, pescarii l-au tras la țărm, s-au așezat și au ales peștii buni și i-au pus în coșuri, iar pe cei răi i-au aruncat. ⁴⁹ Așa va fi și la sfârșitul lumii. Îngerii vor veni, îi vor despărți pe cei răi de cei drepți, ⁵⁰ și-i vor arunca în cuptorul încins. Acolo vor fi plânsete și scrâșnet de dinți.“

⁵¹ Isus i-a întrebat pe ucenici: „Ați înțeles voi toate aceste lucruri?“

Ei au răspuns: „Da, le-am înțeles.“

⁵² El le-a zis: „De aceea, orice învățător al Legii care a fost învățat despre Împărăția cerurilor este ca un gospodar care scoate lucruri noi, dar și lucruri vechi, din cămara sa.“

Isus în Nazaret

(Mc. 6.1-6; Lc. 4.16-30)

⁵³ După ce a terminat de spus aceste pilde, Isus a plecat de acolo ⁵⁴ și S-a dus în cetatea Sa natală. A început să-i învețe pe oameni în sinagoga lor. Toți erau uimiți și întrebau: „De unde are El toată înțelepciunea și minunile acestea? ⁵⁵ Nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui și nu sunt frații Săi Iacov, Iosif, Simon și Iuda? ⁵⁶ Și nu sunt toate surorile Lui cu noi? Atunci de unde are El toate acestea?“ ⁵⁷ Și din această cauză, le era greu să creadă în El.

Isus le-a spus: „Nici un profet nu este prețuit în cetatea sau în casa lui.“

⁵⁸ Așa că nu a făcut multe minuni acolo, pentru că ei nu credeau.

Irod află despre Isus

(Mc. 6.14-29; Lc. 9.7-9)

¹ În acest timp, Irod, guvernatorul Galileii, a auzit veștile despre Isus. ² El le-a spus slujitorilor săi: „Acest om este Ioan Botezătorul; s-a sculat din morți și de aceea poate face toate aceste minuni!“

Uciderea lui Ioan Botezătorul

³ Cu ceva timp în urmă, Irod îl arestase pe Ioan, punându-l în lanțuri și aruncându-l în închisoare, la cererea Irodiadei, soția fratelui său, Filip. ⁴ Ioan îi spusese de mai multe ori: „Nu-ți este permis să te căsătorești cu ea.“ ⁵ De aceea ar fi vrut să-l omoare, însă îi era teamă de mulțimea care-l considera pe Ioan un profet.

⁶ De ziua lui Irod, fata Irodiadei a dansat pentru el și oaspeții săi. Lui Irod i-a plăcut atât de mult, ⁷ încât a promis prin jurământ că-i va da orice va cere. ⁸ Îndemnată de mama sa, ea i-a spus: „Dă-mi capul lui Ioan Botezătorul pe o tavă!“ ⁹ Cu toate că s-a întristat foarte mult, a poruncit ca dorința să-i fie îndeplinită, din cauza jurământului său și a oaspeților. ¹⁰ A trimis niște oameni în închisoare să-i taie capul lui Ioan. ¹¹ Capul a fost adus pe o tavă și dat fetei, care l-a dus mamei sale. ¹² Ucenicii lui Ioan au venit, i-au luat trupul și l-au îngropat; apoi s-au dus și I-au spus lui Isus.

Hrănirea celor cinci mii de oameni

(Mc. 6.30-44; Lc. 9.10-17; Ioan 6.1-14)

¹³ Când a aflat Isus, a plecat de acolo singur, într-o barcă, spre un ținut pustiu. Mulțimile au auzit aceasta și L-au urmat pe jos din cetățile lor. ¹⁴ Când a ajuns pe țărm și a văzut o mare mulțime de oameni, lui Isus I s-a făcut milă și i-a vindecat pe cei care erau bolnavi.

¹⁵ Cum s-a înserat, ucenicii au venit la El și I-au spus: „Locul acesta este pustiu și e târziu.

¹⁶ Dă drumul mulțimilor să meargă în sate, să-și cumpere mâncare!“ Dar Isus le-a zis: „Nu trebuie să plece. Dați-le voi să mănânce!“

¹⁷ Ucenicii I-au spus: „Nu avem decât cinci pâini și doi pești!“

¹⁸ Atunci Isus a zis: „Aduceți-Mi-le aici!“ ¹⁹ A poruncit mulțimilor să se așeze pe iarbă. Și ținând în mână cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat privirea spre cer și I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru mâncare. Apoi, a rupt pâinea și a dat-o ucenicilor Săi, iar ucenicii au dat-o oamenilor. ²⁰ Toți au mâncat și s-au săturat. Când au terminat, ucenicii au umplut douăsprezece coșuri cu resturile rămase. ²¹ Erau cinci mii de bărbați care au mâncat, fără să mai fie numărate femeile și copiii.

Isus merge pe apă

(Mc. 6.45-52; Ioan 6.16-21)

²² Îndată după aceea, Isus i-a pus pe ucenici să urce în barcă și să treacă de cealaltă parte a mării, înaintea Lui, în timp ce El dădea drumul mulțimilor. ²³ După ce a dat drumul mulțimilor, a mers pe munte, la o parte, să Se roage. La venirea serii, El era acolo singur. ²⁴ Barca era deja la mare depărtare de țărm, fiind clătinată de valuri, pentru că plutea contra vântului.

²⁵ Între orele trei și șase dimineața, Isus a venit către ei, mergând pe mare. ²⁶ Ucenicii Săi, văzându-L mergând pe mare, s-au îngrozit și au zis: „Este o stafie!“ Și au țipat de frică.

²⁷ Imediat, Isus le-a vorbit: „Curaj, Eu sunt! Nu vă temeți!“

²⁸ Petru I-a răspuns: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin către Tine pe apă!“

²⁹ Isus i-a spus: „Vino!“

Petru s-a dat jos din barcă și a mers pe apă, către Isus. ³⁰ Dar când a văzut ce puternic era vântul, i s-a făcut frică. A început să se scufunde și a strigat: „Doamne, salvează-mă!“

³¹ Imediat, Isus a întins mâna și l-a prins, spunându-i: „Puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit?“

³² Când s-au urcat în barcă, vântul s-a oprit. ³³ Și cei din barcă I s-au închinat, spunând: „Ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!“

Isus vindecă mulți bolnavi

(Mc. 6.53-56)

³⁴ Au trecut marea și au ajuns pe țărmul Ghenezaretului. ³⁵ Când locuitorii acelui ținut L-au recunoscut pe Isus, au trimis vorbă către tot ținutul înconjurător. Așa că I-au adus toți bolnavii ³⁶ și L-au implorat să le dea voie numai să-I atingă marginea hainei. Și toți cei care au atins-o s-au vindecat.

Legea lui Dumnezeu și legile oamenilor

(Mc. 7.1-23)

¹ Apoi niște farisei și învățători ai Legii din Ierusalim s-au apropiat de Isus și L-au întrebat: ² „De ce încalcă ucenicii Tăi legile moștenite de la strămoșii noștri și nu-și spală mâinile înainte de masă?“

³ Drept răspuns, Isus i-a întrebat: „Dar voi de ce încălcați porunca lui Dumnezeu, de dragul regulilor voastre? ⁴ Căci Dumnezeu a spus: «Respectă-i pe tatăl tău și pe mama ta!»+ 15.4 Citat din Ex. 20.12 și Dt. 5.16. și «Oricine își vorbește de rău tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea!»+ 15.4 Citat din Ex. 21.17.⁵ Dar voi ziceți: Oricine spune tatălui sau mamei sale: «Nu te pot ajuta, căci tot ce am și cu ce v-aș fi putut ajuta este pus deoparte pentru Dumnezeu», ⁶ nu trebuie să-și respecte tatăl.“ Așa că ați desființat porunca lui Dumnezeu, de dragul acestor reguli pe care le aveți. ⁷ Ipocriților! Bine a zis Isaia când a profețit despre voi, spunând:

⁸ «Poporul acesta Mă onorează doar cu buzele,

dar departe de Mine le sunt inimile.

⁹ Închinarea lor este lipsită de rost,

pentru că învățătura dată de ei oamenilor constă în reguli făcute de om!»“ Isaia 29.13

¹⁰ Isus a chemat mulțimea la El și a spus: „Ascultați și înțelegeți! ¹¹ Nu ceea ce intră în gura omului îl face necurat, ci mai degrabă ceea ce iese din gura sa.“

¹² Apoi ucenicii Lui s-au apropiat și I-au zis: „Știi că fariseii s-au simțit jigniți când au auzit ce-ai spus?“

¹³ Isus le-a răspuns: „Orice plantă care nu a fost sădită de Tatăl Meu ceresc va fi smulsă. ¹⁴ Așa că, lăsați-i! Sunt orbi care-i conduc pe ceilalți orbi. Iar dacă un orb conduce un alt orb, amândoi vor cădea într-un șanț.“

¹⁵ „Spune-ne înțelesul acelei pilde!“, a zis Petru.

¹⁶ Isus a răspuns: „Nici voi nu înțelegeți? ¹⁷ Nu pricepeți că orice intră pe gură, în stomac, este dat apoi afară? ¹⁸ Ce iese din gură vine din inimă. Și ce vine din inimă îl face pe om să nu fie acceptat de Dumnezeu. ¹⁹ Căci din inimă vin toate relele: gândurile rele, adulterul, uciderea, desfrânarea, furtul, mărturia mincinoasă și defăimarea. ²⁰ Acestea îl fac pe om să nu fie acceptat de Dumnezeu. Dar mâncatul cu mâinile nespălate nu îl face pe om inacceptabil înaintea lui Dumnezeu.“

Isus ajută o femeie canaanită

(Mc. 7.24-30)

²¹ Isus a plecat de acolo și s-a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. ²² O femeie canaanită din acel ținut a ieșit afară și a început să strige: „Ai milă de mine, Doamne, Fiu al lui David! Fiica mea este posedată de un demon și suferă mult!“

²³ Isus nu i-a dat nici un răspuns, așa că ucenicii au venit la El și au început să-L roage, spunând: „Trimite-o de aici! Vine după noi și strigă.“

²⁴ Isus a răspuns: „Sunt trimis doar pentru oile pierdute ale poporului lui Israel!“

²⁵ Atunci femeia a venit, I s-a închinat și a spus: „Doamne, ajută-mă!“

²⁶ Isus i-a spus: „Nu este bine să iei mâncarea copiilor și s-o dai la câini!“

²⁷ „Așa este, Doamne!“, spuse ea. „Dar până și câinii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor!“

²⁸ Isus i-a zis: „Femeie, mare este credința ta! Fie ca dorința să ți se îndeplinească!“ Chiar atunci fiica ei a fost vindecată.

Isus îi vindecă pe mulți

²⁹ Isus a plecat de acolo și S-a dus pe țărmul mării Galileii. S-a urcat pe un deal și a stat jos.

³⁰ Mari mulțimi de oameni au venit la Isus, aducând cu ei șchiopi, orbi, infirmi, surdo-muți și alți bolnavi, pe care i-au așezat la picioarele Sale. Și Isus i-a vindecat. ³¹ Mulțimea a rămas uimită văzând muți care vorbeau, infirmi care erau din nou sănătoși, șchiopi care mergeau bine și orbi care vedeau. Și oamenii L-au lăudat pe Dumnezeul lui Israel.

A doua înmulțire a pâinilor

(Mc. 8.1-10)

³² Isus i-a chemat pe ucenici și le-a spus: „Mi-e milă de acești oameni. Sunt cu Mine de trei zile și nu au nimic să mănânce. Nu vreau să le dau drumul înfometați pentru că s-ar putea să leșine pe drum.“

³³ Ucenicii I-au zis: „De unde să luăm destulă pâine să hrănim această mare mulțime, într-un loc pustiu ca acesta?“

³⁴ Isus i-a întrebat: „Câte pâini aveți?“

„Șapte pâini și câțiva peștișori“, au răspuns ei. ³⁵ Isus a poruncit mulțimii să stea jos, pe pământ. ³⁶ Apoi, a luat cele șapte pâini și peștii și I-a mulțumit lui Dumnezeu. Le-a împărțit și a început să le dea ucenicilor, iar ucenicii le-au dat oamenilor. ³⁷ Toți au mâncat până s-au săturat. Apoi ucenicii au strâns resturile în șapte coșuri. ³⁸ Erau acolo patru mii de bărbați care au mâncat, fără a se mai pune la socoteală femeile și copiii. ³⁹ După ce a dat drumul mulțimilor, Isus S-a urcat într-o barcă și a trecut în ținutul Magdalei.

Conducătorii iudeilor Îl pun la încercare pe Isus

(Mc. 8.11-13; Lc. 12.54-56)

¹ Fariseii și saducheii au venit să-L pună la încercare pe Isus și I-au cerut să le arate un semn din cer.

² Isus le-a spus: „La apusul soarelui spuneți: «Cerul este roșu, deci va fi vreme frumoasă.» ³ Iar la răsărit spuneți: «Cerul este roșu-întunecat, deci astăzi va ploua.» Puteți deosebi semnele de pe cer, dar nu și pe cele ale vremurilor în care trăim. ⁴ O generație rea și necredincioasă cere un semn. Dar nu i se va da decât semnul lui Iona.+ 16.4 semnul lui Iona cele trei zile ale lui Iona într-un pește mare sunt asemenea celor trei zile ale lui Isus în mormânt. Vezi cartea lui Iona; Mt. 12.39-40; Lc. 11.29-30.“ Apoi Isus i-a lăsat și a plecat.

Aluatul saducheilor și al fariseilor

(Mc. 8.14-21)

⁵ Ucenicii Lui au trecut pe țărmul celălalt al mării, uitând să ia pâine. ⁶ Isus le-a zis: „Fiți atenți și păziți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor.“

⁷ Ucenicii au început să vorbească între ei: „Spune asta pentru că am uitat să luăm pâine.“

⁸ Isus, știind ce gândeau, le-a spus: „Oameni cu credința mică, de ce vorbiți între voi despre faptul că nu aveți pâine? ⁹ Tot nu înțelegeți? Sau nu vă mai amintiți de cele cinci pâini, pentru cei cinci mii de oameni și câte coșuri ați umplut cu resturile? ¹⁰ Și nu mai țineți minte cele șapte pâini pentru hrănirea celor patru mii de oameni și câte coșuri ați umplut cu resturile? ¹¹ De ce nu înțelegeți că nu vorbeam despre pâine? Am spus să vă păziți de aluatul fariseilor și al saducheilor.“

¹² Atunci au înțeles ce vroia El să spună: să se păzească de învățăturile fariseilor și ale saducheilor, și nu de aluatul pentru pâine.

Cine este Isus

(Mc. 8.27-30; Lc. 9.18-21)

¹³ Când a ajuns în ținutul Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe ucenici: „Cine spun oamenii că sunt Eu, Fiul omului?“

¹⁴ Ei au zis: „Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții că ești Ilie, iar alții spun că ești Ieremia sau unul dintre profeți.“

¹⁵ „Dar voi cine ziceți că sunt?“, i-a întrebat Isus.

¹⁶ „Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu cel viu“, i-a răspuns Petru.

¹⁷ Isus i-a zis: „Fericit ești tu, Simone, fiul lui Iona, pentru că nu o ființă omenească ți-a descoperit acest lucru, ci Tatăl Meu din ceruri. ¹⁸ Îți spun că tu ești Petru+ 16.18 Petru numele grecesc înseamnă «piatră». și pe această piatră Îmi voi clădi Biserica, iar porțile iadului nu o vor învinge. ¹⁹ Îți voi da cheile Împărăției cerurilor, iar orice vei lega pe pământ, Dumnezeu va lega în ceruri și orice vei dezlega pe pământ, Dumnezeu va dezlega în ceruri.“ ²⁰ Apoi le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui că El este Cristosul.

Isus vorbește despre suferințele și moartea Sa

(Mc. 8.31-9.1; Lc. 9.22-27)

²¹ Din momentul acela, Isus a început să le spună ucenicilor că El trebuie să meargă la Ierusalim și acolo trebuie să îndure multe lucruri din partea bătrânilor poporului, a conducătorilor preoților și a învățătorilor Legii. Le-a spus că va fi omorât și că a treia zi va învia dintre cei morți.

²² Petru L-a luat deoparte și a început să-L mustre: „Doamne, să Te ferească cerul! Asta nu trebuie să Ți se întâmple niciodată!“

²³ Isus S-a întors spre el și i-a zis: „Dă-te la o parte, Satan! Ești o piedică pentru Mine. Căci nu gândești așa cum gândește Dumnezeu, ci gândești așa cum gândesc oamenii!“

²⁴ Apoi Isus le-a spus ucenicilor: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, va trebui să renunțe la dorințele sale, să-și poarte crucea și să Mă urmeze! ²⁵ Oricine vrea să-și salveze viața o va pierde și oricine își pierde viața din cauza Mea o va găsi. ²⁶ Ce folos ar avea cel ce ar cuceri lumea, dar și-ar pierde viața? Ce poate oferi un om în schimbul vieții sale, o dată ce-a pierdut-o? ²⁷ Iar Fiul omului va veni în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi și va răsplăti fiecărui om după faptele sale. ²⁸ Adevărat vă spun că sunt aici câțiva care nu vor muri până nu-L vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăția Sa“.

Schimbarea la față

(Mc. 9.2-13; Lc. 9.28-36)

¹ Șase zile mai târziu, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele lui și i-a dus pe un munte înalt, ca să fie singuri. ² Atunci, înfățișarea I s-a schimbat chiar în fața lor. Fața Îi strălucea ca soarele și hainele I s-au făcut albe ca lumina. ³ Deodată au apărut în fața lor Moise și Ilie și au început să stea de vorbă cu Isus.

⁴ Petru I-a spus lui Isus: „Doamne, este bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face trei corturi aici: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie!“

⁵ În timp ce Petru încă mai vorbea, un nor strălucitor i-a învăluit și o voce din nor a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea! De El să ascultați!“

⁶ Când au auzit ucenicii, s-au speriat atât de rău, încât au căzut cu fețele la pământ. ⁷ Apoi Isus a venit și i-a atins, spunându-le: „Ridicați-vă și să nu vă fie teamă!“ ⁸ Când și-au ridicat privirea, n-au mai văzut pe nimeni altcineva, în afară de Isus.

⁹ În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Să nu spuneți nimănui ce-ați văzut, până la învierea Fiului omului dintre cei morți.“

¹⁰ „Atunci de ce spun învățătorii Legii că Ilie+ 17.10 Ilie Vezi Mal. 4.5-6. trebuie să vină primul?“, L-au întrebat ucenicii.

¹¹ Isus le-a răspuns: „Ilie va veni și va pune totul în ordine. ¹² Dar Eu vă spun că Ilie a și venit, însă ei nu l-au recunoscut și s-au purtat cu el după cum le-a plăcut. La fel va suferi și Fiul omului în mâinile lor.“ ¹³ Și ucenicii au înțeles că le vorbea despre Ioan Botezătorul.

Vindecarea unui epileptic

(Mc. 9.14-29; Lc. 9.37-43a)

¹⁴ Când S-a întors la mulțime, un om a venit la Isus și a îngenuncheat în fața Lui. ¹⁵ Omul i-a zis: „Doamne, ai milă de fiul meu! Este epileptic și suferă mult. Adesea cade în foc sau în apă. ¹⁶ L-am adus ucenicilor Tăi, dar nu l-au putut vindeca.“

¹⁷ Isus a răspuns: „Oameni necredincioși, care umblați pe căi greșite! Cât trebuie să mai stau cu voi? Cât o să vă mai rabd? Aduceți băiatul la Mine!“ ¹⁸ Și Isus a poruncit duhului rău, care a ieșit afară din el. Așa că băiatul s-a vindecat chiar în clipa aceea.

¹⁹ Apoi ucenicii au venit la Isus, L-au luat deoparte și L-au întrebat: „Noi de ce nu am putut să scoatem duhul rău?“

²⁰ Isus le-a spus: „Pentru că aveți prea puțină credință. Vă spun adevărul: dacă ați avea credință cât un bob de muștar, ați putea spune acestui munte: «Mută-te de aici, acolo!» și s-ar muta. Și nimic nu ar fi imposibil pentru voi.“ ²¹+ 17.21 versetul 21 Unele manuscrise grecești adaugă versetul 21: „Asemenea duhuri rele nu ies decât prin rugăciune și post.“

Isus vorbește despre moartea și învierea Sa

(Mc. 9.30-32; Lc. 9.43b-45)

²² Când s-au adunat în Galileea, Isus le-a spus: „Fiul omului va fi dat pe mâna oamenilor. ²³ Ei Îl vor omorî, dar în a treia zi va învia.“ Ucenicii s-au întristat foarte mult.

Taxa pentru Templu

²⁴ Când au intrat în Capernaum, cei ce strângeau taxele pentru Templu s-au apropiat de Petru și l-au întrebat: „Învățătorul vostru nu plătește taxa pentru Templu+ 17.24 taxa pentru Templu o taxă pe care fiecare evreu trebuia s-o plătească o dată pe an pentru Templu.?“

²⁵ „Ba da“, i-a zis Petru. După ce a intrat în casă, Isus a vorbit primul și a spus: „Tu ce crezi, Simone? De la cine strâng împărații pământului taxe sau tribut? De la fiii lor sau de la străini?“

²⁶ „De la străini!“, a răspuns Petru.

Isus i-a spus: „Deci fiii lor sunt scutiți de taxe. ²⁷ Dar, ca să nu provocăm necazuri, du-te la mare, aruncă-ți undița și scoate afară primul pește pe care-l vei prinde, deschide-i gura și vei găsi o monedă de patru drahme. Ia-o și dă-o din partea Mea și a ta!“

Cel mai important în Împărăția cerurilor

(Mc. 9.33-37; Lc. 9.46-48)

¹ Atunci ucenicii au venit la Isus și I-au spus: „Cine este cel mai important în Împărăția cerurilor?“

² Isus a chemat un copil la El, l-a pus să stea în fața lor ³ și a zis: „Vă spun adevărul: până nu vă veți schimba și nu veți fi asemenea unor copilași, nu veți intra în Împărăția cerurilor. ⁴ De aceea, oricine va fi umil ca acest copil, va fi cel mai important în Împărăția cerurilor.

⁵ Și oricine primește cu bucurie un astfel de copil în Numele Meu, pe Mine Mă primește.

Prilejuri de poticnire

(Mc. 9.42-48; Lc. 17.1-2)

⁶ Iar pentru cel care este o piedică în calea acestor oameni simpli care cred în Mine, va fi mai bine să i se lege de gât o piatră de moară și să fie înecat în adâncul mării. ⁷ Vai de oamenii din lume, din cauza lucrurilor care-i fac să păcătuiască! Întotdeauna vor fi ocazii de a păcătui. Dar vai de cel prin care vin aceste ocazii de a păcătui! ⁸ Dacă mâna ta sau piciorul tău te face să păcătuiești, taie-l și aruncă-l! Mai bine să intri în viața eternă fără o mână sau fără un picior, decât să ai amândouă mâinile și picioarele, dar să fii aruncat în focul etern. ⁹ Și dacă ochiul tău te face să păcătuiești, scoate-l și aruncă-l! Mai bine să intri în viața eternă doar cu un ochi, decât să ai amândoi ochii și să fii aruncat în focul iadului.

Pilda cu oaia rătăcită

(Lc. 15.3-7)

¹⁰ Aveți grijă să nu disprețuiți pe nici unul dintre acești micuți. Vă spun că ei au îngeri în cer, îngeri care Îl văd mereu pe Tatăl Meu din ceruri. ¹¹+ 18.11 versetul 11 Unele manuscrise grecești adaugă versetul 11: „Fiul omului a venit să-i mântuiască pe cei pierduți.“

¹² Spuneți-Mi: voi ce credeți? Dacă un om are o sută de oi și una dintre ele se rătăcește, nu le va lăsa el pe cele nouăzeci și nouă și se va duce să o găsească pe cea rătăcită? ¹³ Ba da! Vă spun adevărul: atunci când o găsește, va fi mai fericit pentru ea, decât pentru cele nouăzeci și nouă care nu s-au pierdut. ¹⁴ Tot așa, Tatăl vostru din ceruri nu vrea să se rătăcească nici una din aceste ființe aparent lipsite de importanță.

Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta

(Lc. 17.3)

¹⁵ Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, du-te și vorbește-i între patru ochi despre greșeala lui. Dacă te ascultă, ți-ai câștigat din nou fratele. ¹⁶ Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau două persoane, pentru ca orice se spune să poată fi susținut de spusele a doi sau trei martori.+ 18.16 orice spune … martori Vezi Dt. 19.15.¹⁷ Dacă fratele tău nu-i va asculta nici pe martori, atunci spune lucrul acesta Bisericii. Dacă nu ascultă nici de Biserică, atunci poartă-te cu el ca și cum ar fi un necredincios sau un vameș.

¹⁸ Vă spun adevărul: orice legați pe pământ este legat în ceruri și orice dezlegați pe pământ este dezlegat în ceruri.

¹⁹ Vă spun adevărul: dacă doi dintre voi se înțeleg aici, pe pământ, să se roage pentru un lucru, acesta le va fi dat de Tatăl Meu din ceruri. ²⁰ Pentru că oriunde sunt doi sau trei oameni adunați în Numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.“

Pilda despre iertare

²¹ Petru a venit la Isus și I-a spus: „Doamne, dacă fratele meu păcătuiește împotriva mea, de câte ori să-l iert? Până la șapte ori?“

²² Isus i-a zis: „Nu-ți spun că de șapte ori, ci, mai degrabă, de șaptezeci de ori câte șapte+ 18.22 șaptezeci de ori câte șapte sau: șaptezeci și șapte.!

²³ Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a hotărât să-și strângă datoriile de la slujitorii săi. ²⁴ Când a început să facă socoteala, i-au adus un om care îi datora cincizeci de milioane de monede de argint. ²⁵ De vreme ce omul nu avea ce să-i dea înapoi, stăpânul a hotărât ca acesta să fie vândut, împreună cu soția, copiii și tot ce avea și acei bani să fie dați stăpânului pentru ce datora omul.

²⁶ Atunci slujitorul a căzut în genunchi înaintea stăpânului lui și l-a rugat: «Ai răbdare cu mine și-ți voi plăti toată datoria!» ²⁷ Stăpânului i s-a făcut milă de el, așa că a șters datoria omului și l-a lăsat să plece.

²⁸ După ce a plecat, acest slujitor l-a găsit pe unul dintre ceilalți slujitori, care-i datora lui o sută de monede. L-a apucat de gât și i-a spus: «Plătește-mi datoria!»

²⁹ Celălalt slujitor a căzut în genunchi înaintea lui, implorându-l: «Ai răbdare cu mine și-ți voi plăti!»

³⁰ Dar primul slujitor a refuzat. L-a luat și l-a aruncat pe datornic în închisoare până își va plăti datoria. ³¹ Când au văzut ce s-a întâmplat, ceilalți slujitori s-au întristat foarte tare. Așa că s-au dus să-i spună stăpânului lor tot ce s-a întâmplat.

³² Atunci stăpânul l-a chemat pe acel slujitor și i-a spus: «Slujitor rău! Ți-am șters toată datoria pe care o aveai la mine pentru că m-ai implorat să fac astfel. ³³ N-ar fi trebuit să ai și tu îndurare față de cel care este slujitor ca tine, așa cum ți-am arătat și eu îndurare?» ³⁴ Iar stăpânul s-a supărat foarte tare și l-a dat să fie pedepsit până-și va plăti datoria.

³⁵ Așa vă va face și Tatăl Meu ceresc, dacă voi nu vă iertați fratele din toată inima.“

Despre divorț

(Mc. 10.1-12)

¹ După ce a terminat Isus de spus aceste cuvinte, a plecat din Galileea și a intrat în ținutul Iudeii, de partea cealaltă a râului Iordan. ² O mare mulțime de oameni L-a urmat și El i-a vindecat acolo.

³ Niște farisei au venit la El ca să-L pună la încercare. I-au zis: „Este îngăduit ca un bărbat să divorțeze de soția sa din orice motiv?“

⁴ Isus le-a răspuns: „Nu ați citit că, la început, Creatorul «i-a făcut bărbat și femeie?»+ 19.4 Citat din Gen. 1.27 sau 5.2.⁵ Apoi Dumnezeu a spus: «De aceea îi va lăsa bărbatul pe tatăl său și pe mama sa pentru a se uni cu soția sa și cei doi vor fi un singur trup.»+ 19.5 Citat din Gen. 2.24.⁶ De aceea ei nu mai sunt doi, ci unul. Și nimeni nu ar trebui să despartă ce a unit Dumnezeu.“

⁷ „Atunci de ce a dat Moise o poruncă prin care îi este permis bărbatului să divorțeze de soția sa scriindu-i o scrisoare de despărțire?+ 19.7 scrisoare de despărțire Vezi Dt. 24.1.“, L-au întrebat fariseii.

⁸ Isus le-a răspuns: „Moise a îngăduit să divorțați de soțiile voastre, din cauza inimilor voastre împietrite, dar la început nu a fost așa. ⁹ Vă spun că, dacă un bărbat divorțează de soția lui — în afară de cazul când ea i-a fost necredincioasă — și se căsătorește cu alta, comite adulter.“

¹⁰ Atunci, ucenicii I-au zis: „Dacă așa stau lucrurile cu relația dintre bărbat și femeie, mai bine să nu te căsătorești!“

¹¹ Isus le-a spus: „Nu oricine poate accepta această învățătură, ci doar aceia cărora le-a fost dat! ¹² Sunt bărbați care nu se pot căsători+ 19.12 bărbați care nu se pot căsători lit. eunuci.: unii care din naștere sunt incapabili de procreere; alții care au ajuns ulterior în aceeași situație, fiind făcuți astfel de alți oameni; iar unii au renunțat la căsătorie pentru Împărăția cerurilor. Cine poate primi această învățătură, s-o primească.“

Isus și copiii

(Mc. 10.13-16; Lc. 18.15-17)

¹³ La Isus au fost aduși niște copii, pentru ca El să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei. Dar ucenicii i-au mustrat. ¹⁴ Isus le-a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu le stați în cale, pentru că Împărăția cerurilor este a unora ca ei.“ ¹⁵ Isus Și-a pus mâinile peste ei, S-a rugat pentru ei și apoi a plecat de acolo.

Tânărul bogat

(Mc. 10.17-31; Lc. 18.18-30)

¹⁶ Era acolo un om care s-a apropiat de Isus și L-a întrebat: „Învățătorule, ce bine să fac pentru ca să am viață eternă?“

¹⁷ Isus a răspuns: „De ce Mă întrebi: «Ce bine?» Binele este Unul singur! Dacă vrei să ai viață eternă, împlinește poruncile.“

¹⁸ Omul L-a întrebat: „Care?“

Isus i-a zis: „«Să nu ucizi, să nu comiți adulter, să nu furi, să nu minți, ¹⁹ să-i respecți pe tatăl tău și pe mama ta.»+ 19.19 » Citat din Ex. 20.12-16 și Dt. 5.16-20. Și: «Să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți.»+ 19.19 Citat din Lv. 19.18.“

²⁰ Tânărul i-a spus: „Am respectat toate aceste porunci. Ce-mi lipsește?“

²¹ Isus i-a spus: „Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te, vinde tot ce ai și dăruiește săracilor, ca să ai o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă!“

²² Dar când a auzit tânărul aceste lucruri, a plecat întristat, pentru că era foarte bogat.

²³ Isus le-a spus ucenicilor: „Vă spun adevărul: va fi foarte greu pentru cel bogat să intre în Împărăția cerurilor! ²⁴ Vă spun că este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin gaura acului, decât pentru cel bogat să intre în Împărăția lui Dumnezeu!“

²⁵ Când au auzit ucenicii aceste cuvinte, au rămas foarte mirați și au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“

²⁶ Isus S-a uitat la ei și le-a zis: „Acesta este un lucru pe care oamenii nu-l pot face singuri, dar Dumnezeu poate face orice.“ ²⁷ Petru a spus: „Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat. Ce folos vom avea?“

²⁸ Și Isus le-a răspuns: „În lumea cea nouă care va veni, când Fiul omului va sta pe tronul Său măreț, voi, cei care M-ați urmat, veți sta pe douăsprezece tronuri și veți judeca poporul lui Dumnezeu. ²⁹ Și oricine a lăsat case sau frați și surori, tată și mamă sau copii sau ogoare pentru Mine, va primi de o sută de ori mai mult și va moșteni viața eternă. ³⁰ Și mulți dintre cei care sunt acum cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.

Pilda lucrătorilor viei

¹ Împărăția cerurilor este ca un proprietar de pământ care s-a dus de dimineață să angajeze lucrători pentru via sa. ² S-a înțeles cu lucrătorii să le plătească o monedă de argint pe zi și apoi i-a trimis la vie.

³ Pe la ora nouă dimineața, a plecat de acasă și a văzut niște oameni care stăteau în piață fără să facă nimic. ⁴ Și le-a spus: «Duceți-vă în via mea și vă voi plăti așa cum trebuie.» ⁵ Așa că au plecat să lucreze în vie.

Încă o dată, pe la amiază și pe la ora trei, proprietarul a plecat de acasă și a făcut la fel. ⁶ Pe la ora cinci, a plecat iarăși de acasă și a găsit niște oameni stând în piață. I-a întrebat: «De ce stați aici toată ziua fără să faceți nimic?»

⁷ «Pentru că nu ne-a angajat nimeni la lucru», i-au zis ei.

«Duceți-vă și voi în via mea!», le-a spus proprietarul.

⁸ La sfârșitul zilei, proprietarul viei i-a spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii și plătește-i, începând cu ultimii angajați și terminând cu primii angajați.»

⁹ Cei care fuseseră angajați pe la cinci, au venit și au primit o monedă de argint. ¹⁰ Când au venit primii angajați, au crezut că vor primi mai mult, dar fiecare a primit câte o monedă de argint. ¹¹ Au luat-o și au început să se plângă proprietarului viei, ¹² zicând: «Aceștia din urmă au fost angajați numai pentru o oră și pe noi ne-ai plătit cât i-ai plătit și pe ei, chiar dacă noi am lucrat toată ziua sub soarele arzător.»

¹³ Proprietarul le-a spus: «Prietene, nu sunt nedrept cu tine. Nu ne-am înțeles să vă plătesc cu o monedă de argint? ¹⁴ Ia ce-i al tău și du-te acasă. Vreau să dau ultimului lucrător angajat cât v-am dat și vouă. ¹⁵ Nu am eu dreptul să fac ce vreau cu ce am? Sunteți invidioși pentru că sunt bun cu oamenii?»

¹⁶ Căci cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă!“+ 20.16 versetul 16 Unele manuscrise grecești conțin și următoarele cuvinte: „Pentru că mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.“

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

(Mc. 10.32-34; Lc. 18.31-34)

¹⁷ Isus era în drum spre Ierusalim. În timp ce mergea, i-a luat pe cei doisprezece ucenici deoparte și le-a zis: ¹⁸ „Ascultați! Mergem spre Ierusalim. Fiul omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoților și a învățătorilor Legii și aceștia Îl vor condamna la moarte. ¹⁹ Apoi Îl vor da pe mâna neevreilor, ca să-și bată joc de El, să-L biciuiască și să-L răstignească, dar în a treia zi va învia.“

Cererea mamei fiilor lui Zebedei

(Mc. 10.35-45)

²⁰ Atunci a venit la Isus mama fiilor lui Zebedei împreună cu fiii săi. S-a închinat în fața Lui și L-a rugat să facă ceva pentru ea.

²¹ El a întrebat-o: „Ce vrei?“

Și ea I-a zis: „Promite-mi că acești doi fii ai mei vor sta unul la dreapta și altul la stânga Ta, în Împărăția Ta!“

²² Isus i-a răspuns: „Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți din paharul suferinței din care voi bea Eu?+ 20.22 Puteți … Eu? Isus Se referă aici la suferințele pe care urma să le îndure.“

„Da, putem“, i-au zis ei.

²³ Isus le-a zis: „O să beți, într-adevăr, din paharul suferinței Mele. Dar nu sunt Eu Acela care acordă privilegiul de a sta la dreapta sau la stânga Mea, ci Tatăl Meu îl va da celor pentru care au fost pregătite aceste locuri.“

²⁴ Când au auzit ceilalți zece ucenici, s-au supărat pe cei doi frați. ²⁵ Isus i-a chemat la El și le-a zis: „Știți că cei ce sunt conducători peste neevrei își arată puterea față de ei, iar conducătorii lor cei mai importanți își exercită autoritatea asupra lor. ²⁶ Dar nu ar trebui să fie la fel cu voi. Oricine vrea să devină mare printre voi, trebuie să fie slujitorul vostru. ²⁷ Și oricare dintre voi vrea să fie primul, acela să vă fie ca un sclav. ²⁸ Trebuie să fiți asemenea Fiului omului, care nu a venit să fie slujit, ci El să slujească și să-Și dea viața ca preț de răscumpărare pentru ca mulți oameni să fie eliberați.“

Vindecarea orbilor din Ierihon

(Mc. 10.46-52; Lc. 18.35-43)

²⁹ Pe când plecau din Ierihon, o mare mulțime L-a urmat. ³⁰ Erau acolo doi orbi care stăteau lângă drum. Când au auzit că trece Isus, au strigat: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!“

³¹ Mulțimea i-a certat și le-a spus să tacă. Dar ei au început să strige și mai tare: „Doamne, Fiul lui David, ai milă de noi!“

³² Atunci Isus S-a oprit, i-a chemat și le-a zis: „Ce vreți să fac pentru voi?“

³³ „Vrem să vedem, Doamne!“, I-au răspuns ei.

³⁴ Lui Isus I s-a făcut milă de ei și le-a atins ochii. Chiar din clipa aceea au început să vadă din nou și L-au urmat.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

(Mc. 11.1-11; Lc. 19.28-38; Ioan 12.12-19)

¹ Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus i-a trimis pe doi dintre ucenici, ² spunându-le: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Veți găsi acolo o măgăriță legată și cu ea, un măgăruș. Dezlegați-i și aduceți-i la Mine! ³ Dacă vă zice cineva ceva, spuneți-i: «Domnul are nevoie de ei și îi va trimite înapoi curând.»“

⁴ Acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ceea ce fusese spus de către profet:

⁵ „Spuneți cetății Sionului:

«Iată! Împăratul tău vine la tine!

Este smerit și vine călare pe un măgar,

pe un măgăruș, mânzul unui animal de povară.»“ Zaharia 9.9

⁶ Ucenicii s-au dus și au făcut așa cum le poruncise Isus. ⁷ Au adus măgărița și măgărușul. Apoi și-au pus hainele peste ei și Isus S-a așezat deasupra. ⁸ Cei mai mulți dintre oameni și-au așternut hainele pe drum, iar alții au rupt ramuri din copaci, pe care le-au așternut pe drum. ⁹ Mulțimea care mergea înaintea și în urma Lui striga:

„Laudă+ 21.9 Laudă lit. „Osana“, cuvânt evreiesc care înseamnă „mântuiește“, dar care a ajuns să fie o expresie a laudei. Ție, Fiul lui David!

Binecuvântat să fie Cel ce vine în Numele Domnului! Psalmul 118.26

Laudă lui Dumnezeu în ceruri!“

¹⁰ Când a intrat Isus în Ierusalim, cetatea întreagă era cuprinsă de agitație și oamenii întrebau: „Cine este acest om?“

¹¹ Iar mulțimile răspundeau mereu: „Acesta este profetul Isus; vine din Nazaret, din ținutul Galileii.“

Alungarea vânzătorilor din Templu

(Mc. 11.15-19; Lc. 19.45-48; Ioan 2.13-22)

¹² Isus a intrat în Templu și i-a alungat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu. A răsturnat mesele celor ce schimbau bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. ¹³ Isus le-a zis: „Este scris în Scriptură: «Casa Mea va fi un loc pentru rugăciune»+ 21.13 Citat din Is. 56.7. și voi ați făcut din ea «o peșteră pentru tâlhari!»+ 21.13 Citat din Ier. 7.11.“

¹⁴ Niște orbi și niște infirmi au venit la El în Templu și i-a vindecat. ¹⁵ Când conducătorii preoților și învățătorii Legii au văzut minunile pe care le făcuse Isus și pe copiii din Templu strigând: «Lăudat să fie Fiul lui David!», s-au supărat și L-au întrebat:

¹⁶ „Auzi ce spun acești copii?“

Și Isus le-a răspuns: „Da, aud. Oare n-ați citit în Scriptură: «Ai făcut astfel încât până și copiii și pruncii care sug cântă laude»?+ 21.16 Citat din Citat din Ps. 8.2, versiunea grecească.“

¹⁷ Apoi i-a lăsat și a plecat de la Ierusalim în Betania, unde Și-a petrecut noaptea.

Puterea credinței

(Mc. 11.12-14, 20-24)

¹⁸ Dimineața devreme, pe când venea spre cetate, lui Isus I s-a făcut foame. ¹⁹ A văzut un smochin lângă drum, S-a dus spre el, dar nu a găsit decât frunze. Așa că i-a zis: „Să nu mai dai roade niciodată!“ Iar smochinul s-a uscat pe loc.

²⁰ Când au văzut ucenicii acest lucru, au rămas uimiți și au zis: „Cum de s-a uscat atât de repede smochinul?“

²¹ Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, dacă aveți credință și nu vă îndoiți, nu numai că veți putea face smochinului ce i-am făcut Eu, dar dacă spuneți acestui munte: «Ridică-te și aruncă-te în mare!», așa se va întâmpla. ²² Și orice veți cere în rugăciune, cu credință, veți primi.“

Autoritatea lui Isus

(Mc. 11.27-33; Lc. 20.1-8)

²³ După ce a intrat Isus în Templu, conducătorii preoților și bătrânii poporului au venit la El, în timp ce îi învăța pe oameni și L-au întrebat: „Cu ce autoritate faci Tu aceste lucruri și cine Ți-a dat această autoritate?“

²⁴ Isus le-a răspuns: „Am să vă pun și Eu doar o întrebare și, dacă Îmi răspundeți, vă voi spune și Eu cu ce autoritate fac acestea. ²⁵ De unde venea botezul lui Ioan? De la Dumnezeu sau de la oameni?“

Au început să vorbească între ei și au zis: „Dacă spunem: «De la Dumnezeu», va zice: «Atunci de ce nu l-ați crezut?». ²⁶ Iar dacă spunem: «De la oameni», ne temem de reacția oamenilor, pentru că mulțimea îl consideră pe Ioan un profet.»“

²⁷ Așa că I-au răspuns: „Nu știm de unde venea!“

„Atunci nici Eu n-am să vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri“, le-a spus Isus.

Pilda celor doi fii

²⁸ „Spuneți-Mi, ce credeți? Un om avea doi fii. S-a dus la primul și i-a zis: «Fiule, du-te și lucrează astăzi la vie!», dar fiul i-a răspuns: «Nu mă duc!»

²⁹ Dar mai târziu s-a răzgândit și s-a dus.

³⁰ Apoi s-a dus la celălalt fiu și i-a spus același lucru. Iar el i-a zis: «Mă voi duce, domnule!» Dar nu s-a dus.

³¹ Care dintre ei a făcut ce i-a spus tatăl?“

Și ei au zis: „Primul.“

Isus le-a zis: „Vă spun adevărul: vameșii și prostituatele vor intra în Împărăția lui Dumnezeu înaintea voastră. ³² Căci Ioan a venit să vă arate cum să trăiți drept și nu l-ați crezut. Însă vameșii și prostituatele l-au crezut. Voi ați văzut că s-a întâmplat așa și tot ați refuzat să vă schimbați viața și să-l credeți.“

Pilda viticultorilor

(Mc. 12.1-12; Lc. 20.9-19)

³³ „Ascultați altă pildă. Era odată un proprietar care plantase o vie. A pus un gard în jurul ei, a săpat o groapă pentru teasc și a construit un turn de pază. Apoi a arendat-o unor viticultori și a plecat în călătorie. ³⁴ Când a venit vremea recoltării strugurilor, proprietarul viei și-a trimis slujitorii la viticultori pentru a-și lua partea sa din struguri.

³⁵ Dar viticultorii i-au prins pe slujitori. Pe unul l-au bătut, pe unul l-au omorât și pe celălalt l-au lovit cu pietre. ³⁶ Proprietarul viei și-a trimis slujitorii încă o dată, mai mulți decât prima dată, dar viticultorii le-au făcut la fel. ³⁷ Apoi l-a trimis pe fiul său, spunându-și: «Cu siguranță, îl vor respecta pe fiul meu!»

³⁸ Dar când l-au văzut viticultorii pe fiu, și-au spus: «Acesta este moștenitorul! Haideți să-l omorâm și să-i luăm moștenirea.» ³⁹ Așa că l-au prins, l-au scos afară din vie și l-au omorât.

⁴⁰ Deci ce le va face proprietarul viei acelor viticultori când va veni?“

⁴¹ Ei I-au spus: „Îi va nimici fără milă pe acei viticultori răi și va da via pe mâna altor viticultori, care-i vor da partea sa din recoltă la timp.“

⁴² Isus le-a zis: „Cu siguranță ați citit în Scripturi:

«Piatra pe care au aruncat-o zidarii

a devenit piatra din capul unghiului.

Domnul a făcut lucrul acesta

și este minunat în ochii noștri.» Psalmul 118.22-23

⁴³ De aceea vă spun: Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui popor care va aduce roadele potrivite pentru Împărăție. ⁴⁴ Cel ce va cădea peste piatra aceasta va fi făcut bucăți și dacă piatra va cădea peste cineva, îl va zdrobi.“+ 21.44 versetul 44 unele copii grecești ale manuscriselor omit versetul 44.

⁴⁵ Când conducătorii preoților și fariseii au auzit pildele lui Isus, au înțeles că era vorba despre ei. ⁴⁶ Ar fi încercat să-L aresteze, dar le era teamă de mulțime pentru că oamenii Îl considerau un profet.

Pilda petrecerii de nuntă

(Lc. 14.15-24)

¹ Isus a început să vorbească din nou în pilde și a spus: ² „Împărăția cerurilor este ca un împărat care a dat o petrecere de nuntă pentru fiul său. ³ A trimis slujitorii să-i cheme pe cei invitați la petrecere, dar ei n-au vrut să vină.

⁴ A trimis din nou alți slujitori și le-a zis: «Spuneți celor care au fost invitați: Iată, masa este gata. Boii și vitele cele îngrășate au fost tăiate și totul este pregătit. Veniți la petrecerea de nuntă!»

⁵ Dar cei invitați n-au vrut să asculte și au plecat. Unul a plecat să-și lucreze ogorul și altul la afacerile sale. ⁶ Iar ceilalți i-au prins pe slujitorii împăratului, i-au batjocorit și i-au omorât. ⁷ Împăratul s-a înfuriat. Și-a trimis soldații, care i-au omorât pe acei ucigași și le-au ars cetatea.

⁸ Apoi împăratul le-a spus slujitorilor săi: «Petrecerea de nuntă este gata, dar cei invitați nu au meritat această cinste. ⁹ Așa că duceți-vă la colțurile străzilor și invitați la petrecerea de nuntă pe oricine veți găsi.» ¹⁰ Slujitorii s-au dus pe străzi și au strâns pe câți au putut găsi, oameni buni și răi, iar sala unde avea loc petrecerea era plină de oaspeți.

¹¹ Când a intrat împăratul să-și vadă oaspeții, a observat un om care nu era îmbrăcat în haine de nuntă. ¹² El i-a spus: «Prietene, cum ai venit aici fără să ai haine de nuntă?» Dar omul nu a răspuns. ¹³ Atunci împăratul le-a zis slujitorilor: «Legați-l de mâini și de picioare și aruncați-l în întunericul de afară, unde vor fi plânsete și scrâșnet de dinți.

¹⁴ Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși!»“

Taxele pentru Cezar

(Mc. 12.13-17; Lc. 20.20-26)

¹⁵ Apoi, fariseii au plecat și au pus la cale un plan prin care să-L prindă pe Isus spunând ceva greșit, ca să-L poată acuza. ¹⁶ Ei și-au trimis ucenicii la El, împreună cu irodienii și I-au spus: „Învățătorule, noi știm că spui adevărul, că-i înveți pe oameni adevărul despre calea lui Dumnezeu și că nu-Ți pasă ce cred ceilalți pentru că Tu nu dai atenție poziției sociale a oamenilor. ¹⁷ Așa că, spune-ne ce crezi: este bine să plătim taxele Cezarului sau nu?“

¹⁸ Isus le știa intențiile rele, așa că a spus: „Ipocriților! De ce încercați să Mă prindeți în cursă? ¹⁹ Arătați-Mi o monedă pentru plătirea taxelor.“ Așa că I-au adus o monedă de argint. ²⁰ Apoi le-a spus: „Ale cui sunt chipul și inscripția de pe ea?“

²¹ Ei I-au răspuns: „Ale Cezarului.“

„Ei bine, dați Cezarului ce-i al Cezarului și dați lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu!“, le-a zis Isus.

²² Când au auzit acestea, ei au rămas foarte uimiți. Așa că L-au lăsat și au plecat.

Despre înviere

(Mc. 12.18-27; Lc. 20.27-40)

²³ În aceeași zi au venit la El niște saduchei. Ei sunt cei care spun că nu există înviere. Ei L-au întrebat: ²⁴ „Învățătorule, Moise ne-a învățat astfel: «Dacă un om moare fără să aibă copii, fratele său s-o ia de nevastă pe văduvă și să aibă copii pentru fratele său mort.»+ 22.24 fratele său … mort Vezi Dt. 25.5-6, Gen. 38.8.²⁵ Erau șapte frați printre noi. Primul s-a însurat și după un timp a murit. Pentru că nu avea copii, fratele său a luat-o de nevastă pe văduvă. ²⁶ Tot așa s-a întâmplat și cu al doilea și al treilea frate, până la cel de-al șaptelea. ²⁷ La urmă, a murit și femeia. ²⁸ Te întrebăm: la înviere, cu care dintre cei șapte va fi ea măritată, de vreme ce toți au avut-o de nevastă?“

²⁹ Isus le-a răspuns: „Sunteți departe de adevăr, căci nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. ³⁰ După înviere, oamenii nu se vor însura și nici nu se vor mărita. Ei vor fi ca îngerii în ceruri. ³¹ În ceea ce privește învierea morților, nu ați citit ce v-a spus Dumnezeu? El a spus: ³² «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.»+ 22.32 Citat din Ex. 3.6. Deci Dumnezeu este Dumnezeul celor vii, și nu al celor morți.“

³³ Când au auzit aceste lucruri, oamenii au rămas foarte uimiți de învățătura Lui.

Cea mai mare poruncă

(Mc. 12.28-34; Lc. 10.25-28)

³⁴ Când au auzit fariseii că Isus le-a închis gura saducheilor cu răspunsul Său, s-au adunat la un loc. ³⁵ Unul din ei, un foarte bun cunoscător al Legii, încercând să-L prindă în capcană, ³⁶ L-a întrebat: „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?“

³⁷ Isus i-a spus: „«Iubește-L pe Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta.»+ 22.37 Citat din Dt. 6.5.³⁸ Aceasta este prima și cea mai mare poruncă. ³⁹ Iar cea de-a doua, care seamănă cu prima: «Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.»+ 22.39 Citat din Lv. 19.18.⁴⁰ Toată Legea și Profeții se bizuie pe aceste două porunci.“

Al cui fiu este Cristosul?

(Mc. 12.35-37; Lc. 20.41-44)

⁴¹ Pe când fariseii erau adunați împreună, Isus i-a întrebat: ⁴² „Ce credeți despre Mesia? Al cui Fiu este?“

„Al lui David“, I-au răspuns ei.

⁴³ El le-a zis: „Atunci cum se face că David, prin Duhul, L-a numit Domn pe Mesia, când a spus:

⁴⁴ «Domnul Dumnezeu a spus Domnului Cristos meu:

Stai la dreapta Mea,

până când Ți-i voi pune la picioare pe toți dușmanii Tăi.»“? Psalmul 110.1

⁴⁵ Atunci, dacă David L-a numit «Domn», cum poate fi Mesia fiul lui David?“ ⁴⁶ Nimeni nu I-a putut răspunde și nimeni nu a mai îndrăznit să-L întrebe ceva din ziua aceea.

Isus îi critică pe cărturari și pe farisei

(Mc. 12.38-40; Lc. 11.37-52; 20.45-47)

¹ Apoi Isus a vorbit mulțimii și ucenicilor. ² El le-a spus: „Învățătorii Legii și fariseii au autoritatea de a explica Legea lui Moise. ³ Așa că, fiți atenți și faceți tot ce vă spun ei să faceți, dar nu faceți ceea ce fac ei. Pentru că ei vorbesc, dar nu fac. ⁴ Ei dau legi severe, care sunt greu de urmat și îi silesc pe oameni să le împlinească. Dar ei nu mișcă nici măcar un deget ca să respecte aceste legi.

⁵ Ei fac toate faptele lor pentru a fi văzuți de oameni pentru că vor să arate cât de sfinți sunt și își tot măresc filacterele+ 23.5 filactere fâșii de pergament pe care erau înscrise scurte pasaje din Legea lui Moise, depuse uneori în niște cutioare cubice de pergament sau de piele; erau purtate pe frunte și pe brațe. și-și lungesc ciucurii hainelor. ⁶ Le place să aibă locurile mai importante la petreceri și scaunele din față în sinagogi. ⁷ Le place să fie salutați cu respect în piețe și să fie numiți de oameni «învățători».

⁸ Dar voi să nu-i lăsați pe oameni să vă numească «învățători», pentru că aveți un singur Învățător, iar voi toți sunteți frați și surori. ⁹ Și nu numiți pe nimeni de pe acest pământ: «Tată», pentru că aveți un singur Tată: Cel care este în ceruri. ¹⁰ Nici să nu-i lăsați pe oameni să vă spună: «Stăpâne», pentru că aveți un singur Stăpân și Acela este Cristos. ¹¹ Cel mai important dintre voi să fie slujitorul vostru. ¹² Oricine se înalță va fi smerit, iar oricine se smerește va fi înălțat.

¹³ Vai de voi, învățători ai Legii și farisei ipocriți, căci voi le închideți oamenilor ușile Împărăției cerurilor. Nici voi nu intrați în Împărăție, nici celor ce încearcă să intre nu le dați voie. ¹⁴+ 23.14 versetul 14 Unele manuscrise adaugă versetul 14: „Vai de voi, învățători ai Legii și farisei prefăcuți! Căci luați casele văduvelor în timp ce spuneți rugăciuni lungi de ochii lumii. Iar pedeapsa voastră va fi și mai mare.“ Vezi Mc. 12.40; Lc. 20.47.

¹⁵ Vai de voi, învățători ai Legii și farisei ipocriți! Vă faceți luntre și punte pentru a găsi pe cineva care să vă urmeze și când îl găsiți, îl faceți de două ori mai rău decât voi.

¹⁶ Vai de voi, călăuze oarbe care spuneți: «Dacă cineva jură pe Templu, nu este legat cu nimic să-și țină promisiunea, dar dacă cineva jură pe aurul din Templu, atunci trebuie să și-o țină.» ¹⁷ Orbi, nebuni ce sunteți! Ce este mai mare: aurul din Templu sau Templul, care a sfințit acel aur? ¹⁸ Voi spuneți: «Dacă cineva jură pe altar, jurământul acela nu-l leagă cu nimic, dar dacă cineva jură pe darul de pe altar, trebuie să-și țină jurământul.» ¹⁹ Orbilor! Ce este mai mare: darul sau altarul care sfințește acel dar? ²⁰ Deci, dacă cineva jură pe altar, jură pe altar și pe tot ce este pe altar. ²¹ Și dacă cineva jură pe Templu, jură și pe Templu, și pe tot ce este în Templu. ²² Iar dacă cineva jură pe ceruri, atunci jură pe tronul lui Dumnezeu și pe Cel ce stă pe el.

²³ Vai de voi, învățători ai Legii și farisei ipocriți! Voi dați o zecime din tot ce aveți: din izmă, din mărar și din chimen și ați lăsat deoparte lucrurile cele mai importante din învățătura Legii: dreptatea, mila și credința. Ar fi trebuit să le împliniți pe acestea din urmă, fără să le lăsați deoparte pe celelalte. ²⁴ Sunteți călăuze oarbe, care strecoară țânțarul și înghit cămila!

²⁵ Vai de voi, învățători ai Legii și farisei ipocriți! Voi spălați paharele și vasele pe dinafară, dar pe dinăuntru sunt pline de ce ați obținut prin jefuire și lăcomie. ²⁶ Farisei orbi, întâi curățați paharul pe dinăuntru, pentru ca să poată fi curățat și pe dinafară!

²⁷ Vai de voi, învățători și farisei ipocriți! Sunteți ca mormintele văruite, care arată bine pe dinafară, dar înăuntru sunt pline de oasele morților și de tot felul de necurății. ²⁸ Tot așa și voi, pe dinafară păreți buni, dar pe dinăuntru sunteți plini de prefăcătorie și răutate.

²⁹ Vai de voi, învățători și farisei ipocriți! Faceți morminte pentru profeți și decorați mormintele celor drepți. ³⁰ Și ziceți: «Dacă am fi trăit pe vremea strămoșilor noștri, nu i-am fi ajutat să ucidă profeții.» ³¹ Deci recunoașteți că sunteți urmașii celor ce-au ucis profeții. ³² Și apoi vă duceți și terminați ce-au început strămoșii voștri! ³³ Șerpi! Pui de vipere! Cum credeți că veți scăpa de pedeapsa iadului? ³⁴ Așa că vă spun următorul lucru: Îmi voi trimite profeții, înțelepții și învățătorii. Îi veți ucide pe unii și-i veți răstigni pe alții. Pe unii îi veți biciui în sinagogile voastre și pe alții îi veți goni din cetate în cetate. ³⁵ Astfel veți fi vinovați de uciderea fiecărui om drept de pe acest pământ, de la uciderea lui Abel, cel bun și neprihănit, până la uciderea lui Zaharia+ 23.35 Abel și Zaharia primul și ultimul martir din Vechiul Testament., fiul lui Barachia, pe care l-ați omorât între Templu și altar. ³⁶ Vă spun adevărul, pedeapsa pentru toate acestea va cădea asupra acestei generații.“

Isus către cetatea Ierusalim

(Lc. 13.34-35)

³⁷ „Ierusalime, Ierusalime, care ucizi profeții și omori cu pietre mesagerii trimiși la tine! De câte ori am vrut să-ți strâng copiii la un loc, așa cum găina își strânge puii sub aripile ei și voi n-ați vrut! ³⁸ Acum casa voastră va rămâne pustie. ³⁹ Într-adevăr, vă spun că nu Mă veți mai vedea până nu veți spune: «Binecuvântat fie Cel ce vine în Numele Domnului!»“+ 23.39 Citat din Ps. 118.26.

Distrugerea viitoare a Templului

(Mc. 13.1-31; Lc. 21.5-33)

¹ Isus tocmai părăsise Templul și mergea pe drum, când ucenicii au venit să-I arate clădirile Templului. ² El le-a zis: „Vedeți toate acestea? Vă spun adevărul: nu va rămâne piatră peste piatră și totul va fi distrus.“

³ Pe când Isus stătea pe Muntele Măslinilor, ucenicii au venit singuri la El și I-au spus: „Spune-ne: când se vor întâmpla acestea? Care va fi semnul revenirii Tale și al sfârșitului lumii+ 24.3 lume lit. „veac“ sau „timp“.?“

⁴ Isus le-a spus: „Aveți grijă să nu vă înșele nimeni. ⁵ Căci mulți vor veni în Numele Meu și vor spune: «Eu sunt Cristosul!», înșelându-i pe mulți. ⁶ Veți auzi despre războaie și relatări despre războaie. Dar să nu vă neliniștiți. Astfel de lucruri trebuie să se întâmple, însă sfârșitul încă nu va veni. ⁷ Un popor se va ridica împotriva altui popor și o împărăție se va ridica împotriva altei împărății. Peste tot va fi foamete și vor fi cutremure. ⁸ Acestea sunt doar începutul, așa cum sunt primele dureri ale nașterii.

⁹ Vă vor da să fiți pedepsiți și uciși. Veți fi urâți de toate națiunile pentru că sunteți ucenicii Mei. ¹⁰ Atunci mulți vor renunța la credință. Se vor da unul pe altul pe mâna autorităților și se vor urî. ¹¹ Vor fi mulți profeți falși care se vor ridica și-i vor înșela pe mulți. ¹² Pentru că nelegiuirea oamenilor va crește, dragostea multor credincioși se va răci. ¹³ Însă cel ce va răbda până la sfârșit va fi mântuit. ¹⁴ Iar Vestea Bună a Împărăției va fi proclamată în întreaga lume, drept mărturie pentru toate națiunile. Apoi va veni sfârșitul.

¹⁵ Veți vedea «lucrul dezgustător care aduce distrugere»+ 24.15 „lucrul dezgustător care aduce distrugere“ Vezi Dan. 9.27; 12.11 (comp. cu Dan. 11.31)., despre care a vorbit profetul Daniel, «așezat în Locul Sfânt» (cine citește să-nțeleagă!). ¹⁶ Cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munți. ¹⁷ Cel ce este pe acoperiș să nu coboare pentru a-și lua lucrurile din casă. ¹⁸ Și nici cel de pe câmp să nu se întoarcă acasă ca să-și ia haina. ¹⁹ Vai de femeile însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! ²⁰ Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna și nici într-o zi de sabat. ²¹ Căci atunci va fi un mare necaz, așa cum nu a fost niciodată de la începutul lumii până acum, și nu va mai fi altul la fel. ²² Numai că, Dumnezeu a hotărât ca acele zile să fie scurtate, pentru că altfel nimeni nu ar supraviețui. Însă datorită celor aleși, El va scurta acele zile. ²³ Dacă atunci vă va spune cineva: «Iată-l pe Cristos!», sau «Iată-L aici!», să nu-l credeți. ²⁴ Pentru că se vor ridica cristoși și profeți falși, care vor face semne mari și minuni+ 24.24 minuni aici, lucrări uimitoare făcute prin puterea lui Satan., încercând să-i înșele, dacă s-ar putea, chiar și pe cei aleși. ²⁵ Iată, v-am prevenit!

²⁶ Așa că, dacă ei vă spun: «Iată, Mesia este în pustie!», să nu vă duceți acolo. Iar dacă vă zic: «Iată, este într-o cameră!», să nu-i credeți. ²⁷ Căci venirea Fiului omului va fi ca fulgerul care vine de la răsărit și luminează cerul până la apus. ²⁸ Oriunde este un cadavru, acolo se vor aduna și vulturii.

²⁹ Îndată după acele zile de necaz, se vor întâmpla următoarele lucruri:

«soarele se va întuneca,

luna nu va mai lumina,

stelele vor cădea din cer,

iar corpurile cerești vor fi clătinate.»

³⁰ Atunci, semnul venirii Fiului omului va apărea pe cer. Toate popoarele pământului vor jeli și-L vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și mare glorie. ³¹ El Își va trimite îngerii care, cu sunetul puternic al unei trâmbițe, îi vor aduna de peste tot pe cei aleși, de la un capăt la altul al cerului.

³² Învățați de la smochin pilda sa. Imediat după ce i se frăgezesc ramurile și-i dau frunzele știți că se apropie vara. ³³ Tot așa, când veți vedea întâmplându-se toate aceste lucruri, veți ști că venirea Lui este aproape, chiar la ușă. ³⁴ Vă spun adevărul: nu va trece această generație până nu se vor întâmpla toate acestea. ³⁵ Cerurile și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece.

Fiți pregătiți

(Mc. 13.32-37; Lc. 17.26-30, 34-36)

³⁶ Dar nimeni nu știe despre ziua sau ora aceea, nici îngerii din cer, nici Fiul. Doar Tatăl știe. ³⁷ Venirea Fiului omului va fi ca în zilele lui Noe. ³⁸ În zilele dinaintea potopului, oamenii mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie. ³⁹ Și nu știau ce se va întâmpla, până când a venit potopul și i-a măturat pe toți. La fel va fi la venirea Fiului omului. ⁴⁰ Atunci, din doi oameni care vor lucra pe câmp, unul va fi luat, iar altul va fi lăsat în urmă. ⁴¹ Din două femei care vor fi la moară, măcinând grâne, una va fi luată și cealaltă lăsată în urmă. ⁴² Fiți pregătiți, pentru că nu știți când va veni Domnul vostru. ⁴³ Amintiți-vă că, dacă ar fi știut stăpânul casei când avea să vină hoțul, ar fi stat treaz și nu ar fi lăsat să-i fie spartă casa. ⁴⁴ De aceea, să fiți pregătiți, căci Fiul omului va veni pe neașteptate.

Slujitorul credincios și slujitorul necredincios

(Lc. 12.41-48)

⁴⁵ Cine este slujitorul demn de încredere și înțelept, care a fost pus de stăpân peste ceilalți slujitori, ca să le dea de mâncare la timp? ⁴⁶ Ferice de slujitorul acesta pe care stăpânul său îl găsește făcându-și treaba la venirea sa! ⁴⁷ Vă spun adevărul: îl va pune peste toate averile sale. ⁴⁸ Gândiți-vă la slujitorul rău, care-și zice: «Stăpânul meu nu se va întoarce prea curând.» ⁴⁹ Și începe să-i bată pe ceilalți slujitori și să mănânce și să bea cu bețivii. ⁵⁰ Iar stăpânul acelui slujitor va veni pe neașteptate, la un ceas pe care el nu-l va ști. ⁵¹ Îl va pedepsi aspru și-l va da la un loc cu ipocriții, acolo unde vor fi plânsete și scrâșnet de dinți.

Cele zece fecioare

¹ În acea zi, Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care și-au luat lămpile cu ele și au ieșit să-l întâmpine pe mire. ² Cinci dintre ele nu erau înțelepte și cinci erau înțelepte. ³ Cele neînțelepte au luat lămpile, dar nu au luat și ulei cu ele. ⁴ Pe când cele înțelepte, o dată cu lămpile lor, au luat și ulei de rezervă în vase. ⁵ Pentru că mirele întârzia, toate fecioarele au obosit și au adormit.

⁶ Însă pe la miezul nopții cineva a strigat «Iată, vine mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!»

⁷ Toate fecioarele s-au sculat imediat și și-au pregătit lămpile. ⁸ Fecioarele neînțelepte le-au zis celor înțelepte: «Dați-ne din uleiul vostru, pentru că lămpile noastre se sting!»

⁹ Cele înțelepte le-au zis: «Nu putem să vă dăm, pentru că s-ar putea să nu mai fie destul nici pentru noi, nici pentru voi. Mai bine, duceți-vă la vânzătorii de ulei și cumpărați-vă!»

¹⁰ Pe când erau ele plecate să cumpere ulei, a sosit mirele. Iar fecioarele care erau gata au intrat cu el la nuntă. Apoi ușa a fost închisă.

¹¹ Mai târziu, când au venit și celelalte fecioare, au spus: «Doamne! Doamne! Deschide-ne!»

¹² El le-a răspuns: «Vă spun că, într-adevăr, nu vă cunosc.»

¹³ Așa că fiți pregătiți, căci nu știți ziua sau ora venirii Lui.

Folosirea lucrurilor încredințate de Dumnezeu

(Lc. 19.11-27)

¹⁴ Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care urma să plece într-o călătorie. I-a chemat pe sclavii săi și le-a încredințat averea lui. ¹⁵ I-a dat unuia dintre ei treizeci de mii de monede+ 25.15 treizeci de mii de monede lit. talanți; un talant era egal cu 6 000 dinari; un dinar era echivalentul salariului cuvenit pentru o zi de muncă., unuia douăsprezece mii de monede și altuia șase mii de monede. A dat fiecăruia după abilitățile sale. Apoi a plecat în călătorie. ¹⁶ Cel care primise treizeci de mii de monede a început imediat să facă negoț cu ei și a mai câștigat treizeci de mii de monede. ¹⁷ Tot așa, cel care primise douăsprezece mii de monede, a mai câștigat douăsprezece mii. ¹⁸ Însă cel ce primise șase mii de monede, s-a dus, a săpat o groapă în pământ și a ascuns banii stăpânului său.

¹⁹ După mult timp, stăpânul acelor sclavi a venit și a făcut socoteala cu ei. ²⁰ Cel care primise treizeci de mii de monede a venit și i-a adus stăpânului alte treizeci de mii de monede. Și i-a spus: «Doamne, tu mi-ai dat treizeci de mii de monede; iată încă treizeci de mii pe care le-am câștigat!»

²¹ Stăpânul i-a spus: «Bine, sclav bun și credincios! Ai fost de încredere peste puține lucruri și-ți voi încredința multe altele. Intră și bucură-te cu stăpânul tău!»

²² Apoi s-a apropiat cel cu douăsprezece mii de monede și i-a spus: «Doamne, mi-ai dat douăsprezece mii de monede; iată încă douăsprezece mii pe care le-am câștigat.»

²³ Stăpânul său i-a spus: «Bine, sclav bun și credincios! Ai fost de încredere peste puțin și-ți voi încredința multe alte lucruri. Intră și bucură-te cu stăpânul tău!»

²⁴ Apoi a venit cel care primise șase mii de monede și i-a spus: «Doamne, știu că ești un om aspru. Seceri de unde n-ai semănat și strângi de unde n-ai vânturat. ²⁵ M-am temut; de aceea, m-am dus și am ascuns banii în pământ. Iată, primește ce-i al tău!»

²⁶ Stăpânul său i-a răspuns: «Sclav rău și leneș! Știi că secer de unde n-am semănat și că strâng de unde n-am vânturat. ²⁷ Trebuia să-mi pui banii în bancă pentru ca, la venirea mea, să iau cu dobândă ceea ce este al meu.

²⁸ De aceea, luați-i cele șase mii de monede și dați-le celui cu șaizeci de mii de monede. ²⁹ Oricui va folosi ce are i se va da mai mult și va avea mai mult decât are nevoie. Dar oricui nu va folosi cu pricepere ce are, i se va lua până și ce are. ³⁰ Iar pe sclavul nefolositor aruncați-l afară, în întuneric, unde vor fi plânsete și scrâșnet de dinți.»

Fiul omului îi va judeca pe toți oamenii

³¹ Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți îngerii Săi, va sta pe tronul Său slăvit. ³² Și toate națiunile se vor aduna înaintea Sa. El îi va despărți pe unii de alții, așa cum își desparte păstorul oile de capre. ³³ Va pune oile la dreapta Sa și caprele la stânga Sa.

³⁴ Apoi Împăratul va spune celor de la dreapta Sa: «Veniți, voi cei binecuvântați de Tatăl Meu, și moșteniți Împărăția care v-a fost pregătită de la crearea lumii. ³⁵ Căci am fost flămând și Mi-ați dat să mănânc. Am fost însetat și Mi-ați dat să beau. Am fost străin și M-ați primit în casa voastră. ³⁶ Am fost gol și M-ați îmbrăcat. Am fost bolnav și voi ați avut grijă de Mine. Am fost în închisoare și ați venit să Mă vedeți.»

³⁷ Iar cei drepți Îi vor spune: «Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Te-am hrănit? Sau când Te-am văzut noi însetat și Ți-am dat să bei? ³⁸ Când Te-am văzut străin și Te-am primit sau când Te-am văzut gol și Te-am îmbrăcat? ³⁹ Când Te-am văzut noi bolnav sau în închisoare și am venit pe la Tine?»

⁴⁰ Împăratul le va răspunde: «Într-adevăr vă spun că, oricând ați făcut ceva pentru unul dintre cei mai neînsemnați frați ai Mei, pentru Mine ați făcut acel lucru!»

⁴¹ Apoi Împăratul le va spune celor de la stânga Sa: «Plecați de la Mine, voi, cei blestemați! Duceți-vă în focul etern, care este pregătit Diavolului și îngerilor săi. ⁴² Căci am fost înfometat și nu Mi-ați dat să mănânc. Am fost însetat și nu Mi-ați dat să beau. ⁴³ Am fost străin și nu M-ați primit în casa voastră. Am fost gol și nu M-ați îmbrăcat. Am fost bolnav și în închisoare și nu ați avut grijă de Mine.»

⁴⁴ Iar ei Îi vor răspunde: «Doamne, când Te-am văzut noi înfometat sau însetat, străin sau gol, bolnav sau în închisoare și nu Te-am ajutat?»

⁴⁵ Atunci El le va răspunde: «Într-adevăr vă spun că, oricând nu ați făcut aceste lucruri unuia dintre cei mai neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.»

⁴⁶ Și aceștia vor merge în pedeapsa eternă, iar cei drepți în viață eternă.“

Conducătorii religioși plănuiesc să-L omoare pe Isus

(Mc. 14.1-2; Lc. 22.1-2; Ioan 11.45-53)

¹ După ce a terminat Isus de spus aceste lucruri, le-a spus ucenicilor: ² „Știți că peste două zile este Paștele, iar Fiul omului va fi dat pe mâna dușmanilor Lui ca să fie răstignit.“

³ Atunci conducătorii preoților și bătrânii poporului s-au adunat în curtea marelui preot, al cărui nume era Caiafa ⁴ și au făcut planuri pentru arestarea lui Isus prin viclenie și să-L omoare. ⁵ Ei spuneau: „Nu putem să-L arestăm în timpul sărbătorii, ca să nu se pornească vreo răscoală în popor.“

O femeie toarnă un parfum scump pe capul lui Isus

(Mc. 14.3-9; Ioan 12.1-8)

⁶ Pe când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, ⁷ a venit la El o femeie, care avea un vas de alabastru cu un parfum foarte scump. Ea a turnat acest parfum pe capul Său, în timp ce El stătea la masă.

⁸ Când au văzut ucenicii acest lucru, s-au supărat și au întrebat: „Pentru ce această risipă? ⁹ Acest parfum putea fi vândut pe mulți bani, care să fie dați săracilor.“

¹⁰ Isus a înțeles ce se întâmpla și i-a întrebat: „De ce supărați femeia? Ea a făcut o faptă bună pentru Mine. ¹¹ Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă veți avea întotdeauna. ¹² Când a turnat acest parfum pe trupul Meu, ea a făcut-o ca să Mă pregătească de înmormântare. ¹³ Adevărat vă spun că, oriunde va fi proclamată Vestea Bună, în toată lumea, se va spune și despre fapta acestei femei, în amintirea ei.“

Iuda Îl trădează pe Isus

(Mc. 14.10-11; Lc. 22.3-6)

¹⁴ Atunci, unul din cei doisprezece (și anume Iuda Iscarioteanul) s-a dus la conducătorii preoților ¹⁵ și le-a spus: „Ce-mi dați, dacă vi-L dau pe Isus?“ Ei i-au dat treizeci de monede de argint. ¹⁶ De atunci, Iuda a început să caute un moment potrivit pentru ca să-L trădeze.

Masa de Paște

(Mc. 14.21-22; Lc. 22.7-14, 21-23; Ioan 13.21-20)

¹⁷ În prima zi a sărbătorii Azimilor, ucenicii au venit la Isus și L-au întrebat: „Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci Paștele?“

¹⁸ El le-a spus: „Duceți-vă în cetate la această cunoștință și spuneți-i: Învățătorul zice: «Timpul Meu este aproape; voi sărbători Paștele cu ucenicii Mei în casa ta.»“ ¹⁹ Ucenicii au făcut așa cum le poruncise Isus și au pregătit masa de Paște.

²⁰ Când a venit seara, Isus S-a așezat la masă cu cei doisprezece ucenici. ²¹ În timp ce mâncau ei, El le-a zis: „Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.“

²² Ei s-au întristat mult și fiecare dintre ei L-a întrebat: „Doamne, doar nu sunt eu acela!“

²³ Isus le-a răspuns: „Cel ce înmoaie pâinea în castron împreună cu Mine, acela Mă va trăda. ²⁴ Fiul omului Se va duce după cum este scris despre El, dar vai de omul prin care este vândut Fiul omului! Ar fi fost mai bine pentru el să nu se fi născut!“

²⁵ Iuda, care urma să-L trădeze, I-a vorbit: „Desigur nu sunt eu acela: nu-i așa, Învățătorule?“

„Da, tu ești!“, i-a răspuns Isus.

Cina Domnului

(Mc. 14.22-26; Lc. 22.15-20; 1 Cor. 11.23-25)

²⁶ În timp ce mâncau, Isus a luat pâine, I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru ea și a frânt-o. Apoi a dat-o ucenicilor Săi, zicând: „Luați și mâncați! Acesta este trupul Meu!“

²⁷ Apoi a luat paharul cu vin și, după ce I-a mulțumit lui Dumnezeu, le-a dat ucenicilor să bea, spunând: „Beți toți din el! ²⁸ Căci acesta este sângele Meu, al noului legământ, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor. ²⁹ Vă spun că nu voi mai bea din acest vin, până în ziua când voi bea cu voi vinul cel nou în Împărăția Tatălui Meu.“

³⁰ Apoi au cântat un cântec de laudă și au ieșit spre Muntele Măslinilor.

Despre pierderea credinței ucenicilor

(Mc. 14.27-31; Lc. 22.31-34; Ioan 13.36-38)

³¹ Isus le-a spus: „Voi toți vă veți pierde credința din cauza Mea în această noapte, căci este scris:

«Voi bate Păstorul și oile din turmă se vor împrăștia.» Zaharia 13.7

³² Însă după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.“

³³ Petru a răspuns: „Chiar dacă toți ceilalți își vor pierde credința din cauza Ta, eu niciodată nu mi-o voi pierde!“

³⁴ Isus i-a răspuns: „Îți spun adevărul: chiar în această noapte, înainte de cântatul cocoșului, vei nega de trei ori faptul că Mă cunoști.“

³⁵ Petru I-a zis: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu aș nega că Te cunosc.“ Și toți ucenicii au spus același lucru.

Isus Se roagă

(Mc. 14.32-42; Lc. 22.39-46)

³⁶ Apoi Isus a mers cu ei într-un loc numit „Ghetsimani“ și le-a zis ucenicilor: „Rămâneți aici cât Eu Mă duc mai încolo să Mă rog.“ ³⁷ I-a luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei. A început să Se întristeze și inima I s-a tulburat. ³⁸ Atunci le-a spus: „Sufletul Meu este cuprins de o tristețe de moarte. Stați aici și vegheați împreună cu Mine!“ ³⁹ A mers puțin mai înainte, a căzut la pământ și a început să Se roage, zicând: „Tată, dacă este cu putință, fie ca acest pahar al suferinței să treacă de la Mine! Totuși, facă-se voia Ta, și nu a Mea.“ ⁴⁰ Întorcându-Se la ucenici, i-a găsit dormind. Și i-a zis lui Petru: „Așa deci, n-ați putut să vegheați cu Mine o oră? ⁴¹ Vegheați și rugați-vă să aveți putere împotriva ispitei! Duhul vostru vrea să facă ce este drept, dar trupul e slab.“

⁴² A plecat încă o dată și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu este cu putință ca acest pahar să treacă de la Mine fără să-l beau, facă-se voia Ta!“

⁴³ Isus a venit la ucenici și i-a găsit din nou dormind, pentru că nu puteau să-și țină ochii deschiși. ⁴⁴ Așa că i-a lăsat din nou și S-a rugat, pentru a treia oară, spunând aceleași cuvinte.

⁴⁵ Apoi S-a dus la ucenici și i-a întrebat: „Încă mai dormiți și vă odihniți? Iată, a venit timpul ca Fiul omului să fie dat pe mâna păcătoșilor. ⁴⁶ Sculați-vă, să mergem! Iată, cel ce Mă va trăda este aici!“

Prinderea lui Isus

(Mc. 14.43-50; Lc. 22.47-53; Ioan 18.3-12)

⁴⁷ Pe când încă mai vorbea El, Iuda, unul dintre cei doisprezece ucenici, a venit însoțit de o mare mulțime de oameni înarmați cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților și de bătrânii poporului. ⁴⁸ Cel ce urma să-L trădeze le dăduse un semn: „Cel pe care-L voi săruta, Acela este. Arestați-l!“ ⁴⁹ Iuda s-a apropiat de Isus și I-a zis: „Te salut, Învățătorule!“ și L-a sărutat.

⁵⁰ Isus i-a zis: „Prietene, fă ceea ce trebuie să faci!“

Ei s-au apropiat, L-au prins pe Isus și L-au arestat. ⁵¹ Atunci unul dintre cei care erau cu Isus a întins mâna, și-a scos sabia, l-a lovit pe sclavul marelui preot și i-a tăiat urechea.

⁵² Isus i-a spus: „Pune-ți sabia la loc! Căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor muri. ⁵³ Nu știți că aș putea să-L rog pe Tatăl Meu și El Mi-ar pune imediat la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? ⁵⁴ Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, care spun că așa trebuie să fie?“

⁵⁵ Apoi Isus a zis mulțimii de oameni: „Ați venit să Mă luați cu săbii și ciomege, ca pe un tâlhar? În fiecare zi stăteam în Templu și îi învățam pe oameni, și nu M-ați arestat. ⁵⁶ Dar toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ce a fost scris de profeți.“ Atunci toți ucenicii L-au lăsat și au fugit.

Isus în fața Sinedriului

(Mc. 14.53-65; Lc. 22.54-55, 63-71; Ioan 18.13-14, 19-24)

⁵⁷ L-au arestat pe Isus și L-au dus la marele preot Caiafa, unde se adunaseră învățătorii Legii și bătrânii. ⁵⁸ Petru Îl urma pe Isus de la distanță și a mers până în curtea marelui preot. A intrat și a stat cu slujitorii să vadă sfârșitul.

⁵⁹ Conducătorii preoților și tot Sinedriul căutau mărturii false împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. ⁶⁰ Dar n-au găsit nimic, chiar dacă au venit mulți martori mincinoși. La sfârșit au venit doi oameni ⁶¹ care au spus: „Acest om a spus: «Pot să dărâm Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc la loc în trei zile.»“

⁶² Apoi marele preot s-a ridicat și I-a spus lui Isus: „Nu ai nimic de răspuns la acuzațiile aduse de acești oameni împotriva Ta?“ ⁶³ Isus rămânea tăcut.

Atunci marele preot I-a zis: „Jură-te pe Dumnezeu cel viu și spune-ne dacă ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!“

⁶⁴ Isus i-a zis: „Sunt, așa cum ai spus! Dar vă mai spun că de acum încolo Îl veți vedea pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu și venind pe norii cerului.“

⁶⁵ Atunci marele preot și-a rupt hainele, spunând: „A spus o blasfemie la adresa lui Dumnezeu! La ce mai avem nevoie de martori? Iată! Tocmai I-ați auzit blasfemia! ⁶⁶ Care este hotărârea voastră?“

„Este vinovat și trebuie să moară!“, i-au răspuns ei.

⁶⁷ Apoi L-au scuipat în față și L-au lovit cu pumnii. Alții L-au pălmuit, ⁶⁸ spunând: „Dacă ești profet, spune Cristoase! Cine Te-a lovit?“

Petru se teme să spună că-L cunoaște pe Isus

(Mc. 14.66-72; Lc. 22.56-62; Ioan 18.15-18, 25-27)

⁶⁹ În acest timp, Petru stătea afară, în curte, când o slujitoare a venit la el și i-a spus: „Și tu erai cu Isus din Galileea.“

⁷⁰ Dar el a negat în fața tuturor, spunând: „Nu știu ce spui.“

⁷¹ Apoi a ieșit din curte, la poartă. O altă slujitoare l-a văzut și le-a spus celorlalți: „Acesta era cu Isus din Nazaret.“

⁷² Și încă o dată a negat, jurându-se: „Nu-L cunosc pe omul acesta!“

⁷³ Puțin mai târziu, cei ce stăteau acolo s-au apropiat de Petru și i-au spus: „Tu chiar ești unul dintre ei. Felul în care vorbești te trădează.“

⁷⁴ Și el a început să se jure mai tare și să spună: „Nu-L cunosc pe omul acesta!“ Chiar atunci a cântat cocoșul. ⁷⁵ Și Petru și-a adus aminte de ceea ce-i spusese Isus: „Înainte de a cânta cocoșul vei nega de trei ori faptul că Mă cunoști!“ Și a ieșit afară și a plâns cu amărăciune.

Isus este dus la Pilat

(Mc. 15.1; Lc. 23.1-2; Ioan 18.28-32)

¹ Când s-a făcut dimineață, toți conducătorii preoților și bătrânii poporului s-au sfătuit cum să-L omoare pe Isus. ² L-au legat și L-au dat pe mâna guvernatorului Pilat.

Iuda se sinucide

(F.A. 1.18-19)

³ Când Iuda, care-L trădase, a văzut că Isus a fost condamnat, a regretat ce făcuse. Așa că a dus înapoi cele treizeci de monede de argint conducătorilor preoților și bătrânilor. ⁴ Și le-a spus: „Am păcătuit, dând un om drept pe mâna dușmanilor, ca să fie omorât.“

„Ce ne pasă nouă? Treaba ta!“, i-au spus ei.

⁵ Iuda a aruncat monedele de argint în Templu și a plecat. S-a dus afară și s-a spânzurat.

⁶ Iar conducătorii preoților au luat monedele de argint, zicând: „Legea nu îngăduie să punem acești bani în vistieria Templului din cauză au fost folosiți pentru uciderea cuiva.“ ⁷ Așa că au hotărât să cumpere cu ei „Ogorul olarului“, pentru îngroparea străinilor care vizitau Ierusalimul. ⁸ De aceea, numele acelui loc a rămas până în ziua de azi: „Ogorul sângelui.“ ⁹ Și s-a împlinit ce fusese spus prin profetul Ieremia: „Au luat treizeci de monede de argint. Atât cât au decis unii dintre fiii lui Israel să plătească pentru viața Lui. ¹⁰ Și cu ei au cumpărat «Ogorul Olarului», așa cum îmi poruncise Domnul.“+ 27.10 „Au luat … Domnul.“ Vezi Zah. 11.12-13; Ier. 32.6-9.

Isus înaintea lui Pilat

(Mc. 15.2-5; Lc. 23.3-5; Ioan 18.33-38)

¹¹ În acest timp, Isus a fost adus înaintea guvernatorului, care L-a întrebat: „Ești Tu regele iudeilor?“

„Da, sunt!“, i-a răspuns Isus.

¹² Dar când a fost acuzat de conducătorii preoților și de bătrânii conducători iudei, n-a dat nici un răspuns.

¹³ Atunci Pilat L-a întrebat: „N-auzi câte acuzații aduc aceștia împotriva Ta?“

¹⁴ Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns, nici măcar la o singură acuzație. Și Pilat a rămas foarte mirat.

Încercarea lui Pilat de a-L elibera pe Isus

(Mc. 15.6-15; Lc. 23.13-25; Ioan 18.39-19.16)

¹⁵ De sărbătoarea Paștelui, guvernatorul avea obiceiul să elibereze pe unul dintre deținuți, care era cerut de mulțime. ¹⁶ Pe atunci, aveau un deținut foarte cunoscut, pe nume Baraba+ 27.16 Baraba în unele manuscrise grecești, Isus Baraba.. ¹⁷ Așa că, atunci când mulțimea s-a adunat, Pilat a întrebat: „Pe care vreți să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Isus numit Cristosul?“ ¹⁸ (Pilat știa că-L dăduseră pe mâna lui din invidie.)

¹⁹ Și pe când stătea el pe scaunul de judecată, soția lui i-a trimis vorbă: „Să nu ai nimic de-a face cu acel om drept, pentru că azi am fost tulburată mult de un vis pe care l-am avut despre El!“

²⁰ Însă conducătorii preoților și bătrânii au convins mulțimea să-i ceară lui Pilat să-l elibereze pe Baraba și să-L omoare pe Isus.

²¹ Pilat le-a spus: „Pe care dintre cei doi vreți să vi-l eliberez?“

„Pe Baraba“, au răspuns ei.

²² Pilat i-a întrebat: „Și-atunci ce să fac cu Isus, numit Cristosul?“

„Răstignește-L!“

²³ „De ce? Ce rău a făcut?“, a întrebat el.

Însă ei continuau să strige și mai tare: „Răstignește-L!“

²⁴ Pilat, văzând că nu este de nici un folos să insiste și că era pe punctul să izbucnească o răscoală, a luat apă și s-a spălat pe mâini în fața mulțimii, zicând: „Nu sunt vinovat de moartea acestui om. Treaba voastră.“ ²⁵ „Noi și copiii noștri să fim vinovați de moartea Lui!“, au răspuns toți oamenii.

²⁶ Atunci Pilat l-a eliberat pe Baraba la cererea mulțimii. A poruncit ca Isus să fie biciuit și L-a dat să fie răstignit.

Batjocurile soldaților

(Mc. 15.16-20; Ioan 19.2-3)

²⁷ Apoi soldații guvernatorului L-au dus pe Isus în palat. Toți soldații s-au adunat în jurul Lui. ²⁸ L-au dezbrăcat de haine și L-au îmbrăcat cu o haină roșie. ²⁹ Au împletit o cunună de spini și I-au pus-o pe cap. În mâna dreaptă I-au pus o trestie, au îngenuncheat în fața Lui și râdeau de El, spunând: „Salutare, Împăratul iudeilor!“ ³⁰ Apoi L-au scuipat, I-au luat trestia și-L băteau peste cap. ³¹ După ce au râs de El, I-au scos haina, L-au îmbrăcat în hainele Lui și L-au dus să fie răstignit.

Răstignirea lui Isus

(Mc. 15.21-32; Lc. 23.26-43; Ioan 19.17-27)

³² Pe când ieșeau, au găsit un om din Cirene, pe nume Simon și l-au obligat să-I ducă crucea lui Isus. ³³ Când au ajuns la locul numit „Golgota“ (care înseamnă „Locul craniului“), ³⁴ I-au dat să bea vin amestecat cu fiere+ 27.34 vin amestecat cu fiere amestec folosit pentru calmarea durerilor., dar când L-a gustat, Isus n-a vrut să bea. ³⁵ L-au răstignit și au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți.+ 27.35 versetul 35 Unele manuscrise conțin și următoarele cuvinte: „ca să se împlinească ce fusese vestit de profetul, care zice: «Și-au împărțit hainele Mele între ei și pentru cămașa Mea au tras la sorți.»“ Vezi Ps. 22.18.³⁶ Stăteau jos și-L păzeau. ³⁷ Deasupra capului Său au pus o plăcuță cu acuzația ce-I era adusă: „ ACESTA ESTE ISUS, ÎMPĂRATUL IUDEILOR .“ ³⁸ Cu El au mai fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta și altul la stânga Sa. ³⁹ Oamenii care treceau pe acolo Îl jigneau, dădeau din cap ⁴⁰ și spuneau: „Tu, care dărâmi Templul și-l zidești la loc în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, atunci coboară de pe cruce!“

⁴¹ La fel, conducătorii preoților, împreună cu învățătorii Legii și cu bătrânii, Îl batjocoreau, spunând: ⁴² „I-a salvat pe alții, dar nu Se poate salva pe Sine! Este acesta Împăratul Israelului!? Atunci să coboare acum de pe cruce și vom crede în El! ⁴³ Se încrede în Dumnezeu. Atunci, să-L scape Dumnezeu acum, dacă-L vrea! N-a spus El: «Sunt Fiul lui Dumnezeu!»?“ ⁴⁴ Tâlharii care erau răstigniți cu El Îl batjocoreau și ei.

Moartea lui Isus

(Mc. 15.33-41; Lc. 23.44-49; Ioan 19.28-30)

⁴⁵ De la amiază până la ora trei a fost întuneric peste toată țara. ⁴⁶ Pe la ora trei, Isus a strigat tare: „Eli, Eli, lama sabactani?“ , care înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“+ 27.46 Citat din Ps. 22.1.

⁴⁷ Unii dintre cei care stăteau acolo L-au auzit și au început să spună: „Îl cheamă pe Ilie!“

⁴⁸ Imediat, unul dintre ei a alergat, a luat un burete și l-a înmuiat în oțet. Apoi l-a pus într-un băț și I l-a întins să bea. ⁴⁹ Dar ceilalți oameni spuneau: „Lasă-L! Să vedem dacă va veni Ilie să-L salveze.“

⁵⁰ Isus a strigat încă o dată cu glas tare și a murit+ 27.50 a murit lit. Și-a dat duhul..

⁵¹ Chiar atunci, perdeaua din Templu s-a rupt în două, de sus până jos, iar pământul s-a cutremurat. Stâncile s-au despicat. ⁵² Mormintele s-au deschis și mulți oameni ai lui Dumnezeu care muriseră, au înviat. ⁵³ După învierea lui Isus, ei și-au părăsit mormintele, s-au dus în cetatea sfântă și s-au arătat multor oameni.

⁵⁴ Centurionul și oamenii săi, care-L păzeau pe Isus, văzând cutremurul și cele întâmplate, s-au înfricoșat. „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!“, au zis ei.

⁵⁵ Erau acolo multe femei care priveau de la distanță. Ele Îl urmaseră pe Isus din Galileea, pentru a-I sluji. ⁵⁶ Printre ele erau și Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și Iosif și mama fiilor lui Zebedei.

Înmormântarea lui Isus

(Mc. 15.42-47; Lc. 23.50-56; Ioan 19.38-42)

⁵⁷ Seara, a venit în Ierusalim un om bogat, pe nume Iosif, din Arimateea. Era și el un ucenic al lui Isus. ⁵⁸ El s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Iar Pilat a poruncit să-i fie dat trupul. ⁵⁹ Iosif a luat trupul și l-a înfășurat într-o pânză nouă de in. ⁶⁰ Apoi l-a pus în mormântul său cel nou, pe care-l săpase în stâncă. A rostogolit o piatră mare la intrare și a plecat. ⁶¹ Maria Magdalena și cealaltă Marie stăteau în fața mormântului.

Păzirea mormântului

⁶² A doua zi, după Ziua Pregătirii+ 27.62 Ziua Pregătirii vineri, ziua dinaintea sabatului., conducătorii preoților și fariseii s-au dus împreună la Pilat. ⁶³ Și i-au zis: „Domnule, ne amintim că pe când mai trăia încă, acel înșelător a zis: «După trei zile voi învia.» ⁶⁴ Așa că, poruncește să fie păzit mormântul trei zile. Ca nu cumva să vină ucenicii Săi, să fure trupul și să spună oamenilor: «A înviat dintre cei morți.» Căci această ultimă înșelătorie ar fi mai mare decât cea dintâi.“

⁶⁵ Pilat le-a zis: „Aveți garda. Duceți-vă și păziți cât de bine știți.“ ⁶⁶ Ei s-au dus și au întărit mormântul și au pus sigiliu pe piatră și soldați de pază.

Învierea lui Isus

(Mc. 16.1-8; Lc. 24.1-12; Ioan 20.1-10)

¹ După sabat, în zorii primei zile a săptămânii, Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.

² Atunci s-a produs un cutremur puternic. Un înger al Domnului a coborât din cer, a venit și a rostogolit piatra de la intrare și s-a așezat pe ea. ³ Înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada. ⁴ Când cei ce păzeau mormântul au văzut îngerul, au început să tremure de frică și au rămas ca morți.

⁵ Îngerul a vorbit și le-a spus femeilor: „Nu vă fie teamă! Știu că Îl căutați pe Isus cel răstignit. ⁶ Nu este aici. A înviat dintre cei morți, așa cum a spus. Veniți să vedeți locul unde a fost pus! ⁷ Apoi duceți-vă repede și spuneți ucenicilor Săi: «Isus a înviat dintre cei morți și acum Se duce înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea.» Asta am avut de spus!“

⁸ Atunci, femeile au plecat repede de la mormântul lui Isus, cu frică și cu mare bucurie. Și au alergat să le spună ucenicilor Săi ce se întâmplase. ⁹ Pe neașteptate, Isus a stat în fața lor și le-a spus: „Salutare!“ Și ele au venit la El, I-au cuprins picioarele și I s-au închinat. ¹⁰ Isus le-a zis: „Nu vă fie teamă! Duceți-vă și spuneți fraților Mei să plece în Galileea! Căci acolo Mă vor vedea.“

Ademenirea străjerilor

¹¹ Pe când mergeau ele, niște soldați din gardă s-au dus în cetate și au spus conducătorilor preoților tot ce se întâmplase. ¹² Aceștia s-au întâlnit cu bătrânii și au făcut un plan. Le-au dat mulți bani soldaților ¹³ și le-au spus: „Spuneți oamenilor: «Ucenicii Lui au venit în timpul nopții și I-au furat trupul pe când dormeam.» ¹⁴ Și dacă ajung aceste vești la urechile guvernatorului, îl vom convinge noi și vă vom scăpa din încurcătură.“ ¹⁵ Soldații au luat banii și au făcut cum fuseseră învățați. Așa că această poveste s-a răspândit printre iudei până în ziua de azi.

Isus Se arată în Galileea

(Mc. 16.14-18; Lc. 24.36-49; Ioan 20.19-23; F.A. 1.6-8)

¹⁶ Cei unsprezece s-au dus în Galileea, pe muntele unde le zisese Isus. ¹⁷ Când L-au văzut, I s-au închinat, dar unii se îndoiau. ¹⁸ Isus S-a apropiat de ei și le-a spus: „Mie Mi-a fost dată toată autoritatea în cer și pe pământ. ¹⁹ Duceți-vă și faceți ucenici oameni din toate popoarele, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh! ²⁰ Învățați-i să împlinească tot ce v-am poruncit Eu! Și puteți fi siguri de acest fapt: Eu voi fi cu voi întotdeauna, până la sfârșitul vremurilor.“