Luca

Luca

Despre viața lui Isus

¹ Preaalesule Teofil, mulți oameni au încercat să alcătuiască o relatare a evenimentelor care s-au întâmplat printre noi. Și ei au scris aceleași lucruri care ² ne-au fost transmise de oamenii care au fost martori oculari încă de la început și care I-au slujit lui Dumnezeu spunând și altora mesajul Său. ³ Și eu, după ce am cercetat totul cu grijă, de la început, m-am gândit că ar fi bine să le scriu în ordine, pentru tine, preaalesule Teofil, ⁴ pentru ca tu să știi că ceea ce ai fost învățat este adevărat.

Zaharia și Elisabeta

⁵ Pe vremea lui Irod, regele Iudeii, trăia un preot, numit Zaharia. Zaharia făcea parte din ceata preoțească a lui Abia+ 1.5 Abia preoții evrei erau împărțiți în douăzeci și patru de cete sau grupuri. Vezi 1 Cr. 24.. Soția sa se trăgea din familia lui Aaron și se numea Elisabeta. ⁶ Amândoi erau oameni drepți înaintea lui Dumnezeu. Ei respectau fără greșeală toate legile și poruncile Domnului. ⁷ Dar ei nu aveau copii, deoarece Elisabeta era sterilă; și atât ea, cât și soțul ei erau foarte bătrâni.

⁸ Odată, pe când Zaharia slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, căci era rândul grupului lui să slujească în Templu, ⁹ el a fost ales prin tragere la sorți, potrivit obiceiului preoților, să intre în Templul Domnului și să ardă tămâie. ¹⁰ Când a venit vremea arderii tămâiei, toți oamenii se adunaseră afară și se rugau. ¹¹ Atunci i s-a arătat lui Zaharia un înger al Domnului. Îngerul stătea la dreapta altarului tămâierii. ¹² Când a văzut îngerul, Zaharia a fost tulburat și l-a cuprins frica. ¹³ Dar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Zaharia! Rugăciunea ta a fost auzită și soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu. Îi vei pune numele Ioan. ¹⁴ El îți va aduce bucurie și fericire. Și mulți oameni se vor bucura la nașterea sa, ¹⁵ pentru că el va fi mare înaintea Domnului. El nu va bea niciodată vin sau alte băuturi alcoolice. El va fi plin de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale. ¹⁶ Și îi va face pe mulți iudei să se întoarcă la Domnul, Dumnezeul lor. ¹⁷ Ioan va merge înaintea Lui în duhul și puterea lui Ilie. El va face pace între părinți și copii și pe cei neascultători îi va face să gândească la fel ca cei drepți, pentru ca să pregătească un popor potrivit pentru Domnul.“

¹⁸ Atunci Zaharia i-a spus îngerului: „Cum voi ști că aceste lucruri sunt adevărate? Eu sunt bătrân și soția mea este și ea în vârstă.“

¹⁹ Îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu. Am fost trimis să vorbesc cu tine și să-ți aduc aceste vești bune. ²⁰ Dar tu vei rămâne mut și nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că nu ai crezut cuvintele mele. Ele se vor întâmpla când va veni timpul lor.“

²¹ Oamenii îl așteptau pe Zaharia și se întrebau de ce stătea atât de mult în Templu. ²² Când a ieșit, Zaharia nu putea să vorbească și ei și-au dat seama că avusese o viziune în Templu. El le făcea semne, dar nu putea vorbi. ²³ Când s-a sfârșit timpul slujirii sale, s-a dus acasă.

²⁴ Ceva mai târziu, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată și a stat retrasă timp de cinci luni. ²⁵ Ea a zis: „Iată ce lucruri minunate a făcut Domnul pentru mine! În sfârșit, El S-a gândit la mine și m-a scăpat de rușinea de a nu avea copii, pe care o simțeam înaintea oamenilor.“

Fecioara Maria

²⁶ În timpul celei de-a șasea luni de sarcină a Elisabetei, Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Gabriel într-un oraș din Galileea, numit Nazaret, ²⁷ la o fecioară logodită cu un bărbat pe nume Iosif, din familia lui David. Numele fecioarei era Maria. ²⁸ Gabriel a venit la ea și i-a spus: „Salutări ție, care ai fost binecuvântată prin harul lui Dumnezeu; Domnul este cu tine!“

²⁹ Dar aceste cuvinte au tulburat-o pe Maria și ea s-a întrebat ce înseamnă această urare.

³⁰ Îngerul i-a spus: „Nu te teme, Maria, căci Dumnezeu vrea să te binecuvânteze. ³¹ Vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu și Îi vei pune numele Isus. ³² El va fi mare și va fi numit Fiul Celui Preaînalt. Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al strămoșului său David; ³³ El va domni pentru totdeauna peste familia lui Iacov și împărăția Sa nu se va sfârși niciodată.“

³⁴ Atunci Maria l-a întrebat pe înger: „Cum se poate întâmpla lucrul acesta, când eu nu sunt măritată?“

³⁵ Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt va veni la tine și puterea Celui Preaînalt te va acoperi. Și Copilul sfânt care Se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu. ³⁶ De asemenea, ruda ta, Elisabeta, este și ea însărcinată și va avea un fiu, deși este bătrână. Femeia despre care oamenii spuneau că nu poate avea copii este în cea de-a șasea lună de sarcină. ³⁷ Căci nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu.“

³⁸ Maria a spus: „Mă supun Domnului. Fie ca totul să mi se întâmple după cum ai spus.“ Apoi îngerul a plecat.

Maria o vizitează pe Elisabeta

³⁹ Puțin după aceea, Maria s-a pregătit și a plecat în grabă spre o cetate din ținutul deluros al Iudeii. ⁴⁰ A intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. ⁴¹ Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul din ea a mișcat și Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt. ⁴² Atunci ea a strigat: „Ești cea mai binecuvântată dintre toate femeile și binecuvântat este Copilul din pântecele tău! ⁴³ Dar de ce mi se face onoarea ca mama Domnului meu să vină la mine? ⁴⁴ În clipa în care am auzit salutul tău, copilul din mine a tresăltat de bucurie. ⁴⁵ Tu ești binecuvântată pentru că ai crezut ceea ce ți-a spus Dumnezeu că se va întâmpla.“

Maria Îl laudă pe Domnul

⁴⁶ Maria a spus:

⁴⁷ „Sufletul meu Îl laudă pe Domnul

și mi-e plină inima de bucurie, căci Dumnezeu este Mântuitorul meu.

⁴⁸ El Și-a arătat grija față de mine, umila Sa supusă.

De acum înainte,

oamenii toți mă vor numi binecuvântată,

⁴⁹ pentru că Cel Atotputernic

a făcut lucruri minunate pentru mine.

Numele Său este sfânt.

⁵⁰ El are milă față de oamenii

care se tem de El, generație după generație.

⁵¹ El Și-a arătat puterea:

i-a împrăștiat pe cei îngâmfați și gândurile lor de mândrie.

⁵² El a răsturnat conducători

de pe scaunele lor de domnie și i-a înălțat pe cei smeriți.

⁵³ Pe cei flămânzi i-a săturat cu lucruri bune,

iar pe bogați i-a alungat cu mâinile goale.

⁵⁴ El a venit în ajutorul lui Israel,

poporul pe care El l-a ales ca să-I slujească.

El nu a uitat niciodată să-Și arate îndurarea

⁵⁵ față de Avraam și urmașii lui din toate timpurile,

după cum a promis strămoșilor noștri.“

⁵⁶ Maria a stat cu Elisabeta aproape trei luni, apoi s-a întors acasă.

Nașterea lui Ioan

⁵⁷ Când a venit timpul ca Elisabeta să nască, ea a născut un fiu. ⁵⁸ Vecinii și rudele ei, auzind că Domnul a arătat mare milă față de ea, s-au bucurat împreună cu ea.

⁵⁹ În cea de-a opta zi, copilul urma să fie circumcis și numit Zaharia, la fel ca tatăl său. ⁶⁰ Dar mama sa a spus: „Nu. Numele său va fi Ioan.“

⁶¹ Ei au răspuns: „Nimeni din familia ta nu are numele acesta.“ ⁶² Apoi, prin semne, l-au întrebat pe tată ce nume vrea să-i pună copilului.

⁶³ Zaharia a cerut o tăbliță de scris și a scris pe ea: „Numele lui este Ioan.“ Toți au rămas uimiți. ⁶⁴ Imediat Zaharia a putut să vorbească din nou și a început să-L laude pe Dumnezeu. ⁶⁵ Toți vecinii au fost cuprinși de frică și peste tot, în ținutul deluros al Iudeii, se vorbea despre aceste întâmplări. ⁶⁶ Toți oamenii care au auzit aceste lucruri se minunau și se întrebau: „Ce va deveni acest copil?“, căci se vedea că Domnul era cu el.

Zaharia Îl laudă pe Domnul

⁶⁷ Atunci Zaharia, tatăl său, a fost umplut de Duhul Sfânt și a vorbit despre ce avea să se întâmple:

⁶⁸ „Domnul, Dumnezeul lui Israel, să fie binecuvântat,

pentru că a venit în ajutorul poporului Său și l-a eliberat.

⁶⁹ El ne-a dat un Mântuitor puternic,

născut din familia slujitorului său David,

⁷⁰ după cum a promis, prin sfinții Săi de demult.

⁷¹ Dumnezeu a promis să ne scape de dușmanii noștri și să ne elibereze

din mâna tuturor celor ce ne urăsc.

⁷² El a promis că va arăta îndurare

față de strămoșii noștri și Își va aminti

de legământul sfânt făcut cu ei.

⁷³ Acest legământ a fost promisiunea

făcută strămoșului nostru, Avraam,

⁷⁴ că ne va elibera

de sub puterea dușmanilor noștri și vom putea să-L slăvim fără teamă,

⁷⁵ cu sfințenie și dreptate,

până la sfârșitul zilelor noastre.

⁷⁶ Iar tu, copilul meu,

vei fi numit profet al Celui Preaînalt,

căci vei merge înaintea Domnului,

ca să-i pregătești pe oameni pentru venirea Sa.

⁷⁷ Tu vei spune poporului Său

că poate fi mântuit prin iertarea păcatelor,

⁷⁸ datorită marii îndurări a lui Dumnezeu, care va face ca o nouă zi

să ne lumineze de sus,

⁷⁹ pentru a străluci deasupra celor

ce trăiesc în întuneric și în umbra morții și să ne conducă pașii pe calea păcii.“

⁸⁰ Și băiatul creștea și devenea din ce în ce mai puternic în duh. El a stat în locuri pustii, departe de oameni, până când a venit timpul să se arate înaintea poporului Israel.

Nașterea lui Isus

(Mt. 1.18-25)

¹ În vremea aceea, Cezar August a dat poruncă să se facă recensământul locuitorilor țărilor aflate sub dominație romană. ² Acesta a fost primul recensământ și a avut loc în vremea când Quirinius era guvernator în Siria. ³ Toți oamenii au mers în localitățile în care se născuseră, pentru a fi înscriși pe liste.

⁴ Așa că și Iosif a plecat din Nazaret, cetate din Galileea, spre Iudeea, în Betleem, cetatea lui David, deoarece el se trăgea din familia lui David. ⁵ Iosif s-a dus să se înscrie împreună cu Maria, care era logodită cu el și care acum era însărcinată. ⁶ Când erau în Betleem, a venit timpul ca ea să nască. ⁷ Astfel, Maria l-a născut pe primul său fiu. La han nu mai era loc, așa că Maria L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle.

Păstorii vin la Isus

⁸ În ținuturile acelea erau niște păstori care în noaptea aceea se aflau pe câmp, stând de veghe și păzindu-și turma. ⁹ Un înger al Domnului a apărut înaintea lor și slava Domnului a strălucit în jurul lor. Păstorii erau copleșiți de spaimă. ¹⁰ Îngerul le-a spus: „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru toți oamenii. ¹¹ Astăzi, în cetatea lui David, S-a născut un Mântuitor pentru voi, care este Cristos, Domnul. ¹² Îl veți recunoaște în felul următor: veți găsi un copil înfășat în scutece, într-o iesle.“

¹³ Deodată, îngerului i s-a alăturat o mulțime de alți îngeri din ceruri. Ei Îl lăudau pe Dumnezeu și spuneau:

¹⁴ „Slavă lui Dumnezeu din ceruri

și pace pe pământ, printre oamenii plăcuți Lui.“

¹⁵ După ce îngerii au plecat, întorcându-se în ceruri, păstorii și-au spus unii altora: „Să mergem la Betleem ca să vedem cum stau lucrurile cu această întâmplare pe care ne-a descoperit-o Dumnezeu.“

¹⁶ Așa că au plecat în grabă, i-au găsit pe Maria și pe Iosif și au văzut copilul culcat în iesle. ¹⁷ Când au văzut Copilul, păstorii au povestit tot ce li se spusese despre Acest Copil. ¹⁸ Și toți cei care i-au auzit au fost uimiți de lucrurile pe care le spuneau păstorii. ¹⁹ Maria a păstrat toate aceste lucruri în inima ei și se gândea mereu la ele. ²⁰ Apoi păstorii s-au întors acasă, slăvindu-L și lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le văzuseră și le auziseră. Totul s-a întâmplat așa cum li se spusese.

²¹ Când a împlinit opt zile, copilul a fost circumcis și I s-a pus numele Isus. Acesta era numele pe care îngerul i-l dăduse înainte de a fi conceput.

Isus este adus în Templu

²² A venit timpul ca Maria și Iosif să facă ceea ce le cerea Legea lui Moise pentru a fi curățiți+ 2.22 curățiți Legea lui Moise cerea ca la patruzeci de zile de la naștere, femeia să fie curățită printr-o ceremonie la Templu. Vezi Lv. 12.2-8.. Ei L-au dus pe Isus la Ierusalim, ca să-L prezinte Domnului, ²³ după cum este scris în Legea Domnului: „Când primul născut într-o familie este băiat, acesta va fi pus deoparte pentru Dumnezeu.“+ 2.23 „Când … pentru Dumnezeu.“ Vezi Ex. 13.2, 12.²⁴ De asemenea, Legea Domnului spune că trebuie oferită o jertfă. „Trebuie aduse două turturele sau doi pui de porumbel.“+ 2.24 Citat din Lv. 12.8.

Simeon Îl vede pe Isus

²⁵ În Ierusalim trăia un om pe nume Simeon; el era un om drept și evlavios. El aștepta să vină vremea când Dumnezeu va aduce mângâiere poporului Israel. Duhul Sfânt era cu el. ²⁶ Duhul Sfânt i-a descoperit că el nu va muri înainte de a-L vedea pe Cristosul Domnului. ²⁷ Duhul l-a condus pe Simeon la Templu. Când părinții L-au adus înăuntru pe Copilul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, ²⁸ Simeon L-a luat în brațe și L-a lăudat pe Dumnezeu, spunând:

²⁹ „Acum, Doamne, poți lăsa slujitorul Tău

să moară în pace, așa cum ai promis,

³⁰ căci ochii mei au văzut mântuirea+ 2.30 mântuirea numele Isus înseamnă Domnul este mântuire. Ta,

³¹ care a fost pregătită

în prezența oamenilor din toate popoarele.

³² El este lumina care dezvăluie calea pentru neevrei

și slava adusă poporului Tău, Israel.“

³³ Tatăl și mama lui Isus erau uimiți la auzul lucrurilor care se spuneau despre El. ³⁴ Simeon i-a binecuvântat și i-a spus Mariei: „Acest Copil este predestinat să fie cauza căderii sau a ridicării multor oameni din Israel și să fie semnul din partea lui Dumnezeu care va fi respins de oameni. ³⁵ Chiar sufletul tău va fi împovărat de o mare tristețe. Și gândurile ascunse ale multor oameni vor fi aduse la lumină.“

Ana Îl vede pe Isus

³⁶ Era acolo și o prorociță pe nume Ana. Ea era fiica lui Fanuel, din familia lui Așer. Ana era în vârstă. Ea fusese căsătorită timp de șapte ani, ³⁷ după care a rămas văduvă. La momentul acesta avea optzeci și patru de ani. Ea nu pleca niciodată de la Templu; zi și noapte, Ana se închina+ 2.37 închina închinarea este o adorare, o cinstire a lui Dumnezeu, o slujire prin care I se aduce un omagiu Domnului. lui Dumnezeu cu post și rugăciune. ³⁸ Chiar atunci Ana a venit spre Isus și spre părinții Lui și I-a mulțumit lui Dumnezeu; ea a vorbit despre Isus tuturor celor ce așteptau eliberarea Ierusalimului.

Întoarcerea în Nazaret

³⁹ Când Iosif și Maria au terminat de făcut ceea ce le cerea Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în orașul lor, Nazaret. ⁴⁰ Copilul creștea și devenea puternic. El era plin de înțelepciune și binecuvântările lui Dumnezeu erau peste El.

Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani

⁴¹ În fiecare an, părinții lui Isus mergeau la Ierusalim pentru sărbătoarea Paștelui. ⁴² Când Isus avea doisprezece ani, s-au dus la sărbătoare, ca de obicei. ⁴³ După ce au trecut zilele sărbătorii, au pornit spre casă. Dar Isus a rămas în Ierusalim, fără ca părinții Lui să știe. ⁴⁴ Ei au călătorit o zi întreagă, crezând că Isus era cu ei în grup. Și au început să-L caute printre prieteni și rude. ⁴⁵ Când au văzut că nu Îl găsesc, s-au întors la Ierusalim să-L caute. ⁴⁶ După trei zile, L-au găsit în Templu. Se afla în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări. ⁴⁷ Toți cei care Îl auzeau erau uimiți de puterea Lui de înțelegere și de răspunsurile Sale. ⁴⁸ Când L-au văzut părinții Lui, au fost foarte surprinși. Mama Lui I-a spus: „Copile, de ce ne-ai făcut asta? Tatăl Tău și cu mine am fost foarte îngrijorați în timp ce Te căutam.“

⁴⁹ Dar Isus le-a răspuns: „De ce a trebuit să Mă căutați? Nu știați că Eu trebuie să fiu unde este lucrarea Tatălui Meu?“ ⁵⁰ Ei nu au înțeles răspunsul dat de El.

⁵¹ Apoi Isus S-a întors cu ei în Nazaret și a fost ascultător de părinții Săi. Mama Lui a păstrat aceste lucruri în inima ei. ⁵² Isus creștea în înțelepciune și în statură. El era pe placul lui Dumnezeu și al oamenilor.

Predica lui Ioan Botezătorul

(Mt. 3.1-12; Mc. 1.1-8; Ioan 1.19-28)

¹ În al cincisprezecelea an de domnie al lui Tiberiu Cezar,

Pilat din Pont era guvernator în Iudeea;

Irod era conducător al Galileii;

Filip, fratele lui, conducător al Ituriei și al Trahonitei;

și Lisania era conducător al Abilenei.

² Marii preoți erau Ana și Caiafa. Dumnezeu i-a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, pe când acesta era în pustie. ³ Ioan a mers prin tot ținutul din jurul râului Iordan și le spunea oamenilor să se boteze ca să arate că vor să-și schimbe inima și viața, pentru ca păcatele să le fie iertate. ⁴ Despre aceste lucruri fusese scris în cartea profetului Isaia:

„Iată glasul celui care strigă în pustie:

«Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.

⁵ Toate văile vor fi acoperite,

iar munții și dealurile vor fi nivelate,

drumurile cotite vor fi îndreptate, iar cele pietroase vor fi netezite.

⁶ Și toți oamenii vor vedea mântuirea trimisă de Dumnezeu.»“ Isaia 40.3-5

⁷ Mulțimilor de oameni care veneau să fie botezați de el, Ioan le spunea: „Pui de șerpi, cine v-a prevenit să scăpați de mânia care vine? ⁸ Trăiți astfel încât să dovediți că v-ați schimbat cu adevărat inima și viața. Și nu începeți să vă spuneți: «Tatăl nostru este Avraam.» Vă spun că Dumnezeu poate face copii ai lui Avraam chiar din aceste pietre. ⁹ Toporul este deja la rădăcina copacilor. Orice copac care nu aduce roadă bună va fi tăiat și aruncat în foc.“

¹⁰ Mulțimile de oameni l-au întrebat: „Atunci ce trebuie să facem?“

¹¹ Ioan le-a răspuns: „Cel care are două haine să-i dea și celui care nu are nici una. La fel să facă și cel care are de mâncare.“

¹² Au venit și niște vameși să fie botezați. Ei l-au întrebat pe Ioan: „Învățătorule, noi ce trebuie să facem?“

¹³ El le-a răspuns: „Nu luați de la oameni taxe mai mari decât vi s-a poruncit.“

¹⁴ Niște soldați l-au întrebat: „Noi ce trebuie să facem?“

Ioan le-a răspuns: „Nu luați bani cu sila de la nimeni. Nu acuzați pe nimeni pe nedrept. Și fiți mulțumiți de plata voastră.“

¹⁵ Poporul spera și aștepta ca Cristos să vină și cu toții se întrebau dacă nu cumva Ioan era Cristosul.

¹⁶ Dar Ioan le-a răspuns tuturor: „Eu vă botez cu apă, dar vine cineva mai puternic decât mine. Eu nici măcar nu sunt demn să-I dezleg cureaua sandalelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. ¹⁷ El va veni pregătit pentru treierat și va strânge grânele în hambarul Său, iar pleava o va arde într-un foc ce nu poate fi stins.“ ¹⁸ Astfel, cu multe alte îndemnuri, Ioan a continuat să spună oamenilor Vestea Bună.

Sfârșitul lucrării lui Ioan

¹⁹ Ioan îi reproșa tetrarhului Irod relația cu Irodiada, soția fratelui său și toate celelalte lucruri rele pe care le făcuse Irod. ²⁰ La toate acestea, s-a adăugat și trimiterea lui Ioan în închisoare.

Botezul lui Isus

(Mt. 3.13-17; Mc. 1.9-11)

²¹ Înainte ca Ioan să fie închis, toți oamenii fuseseră botezați de el. Isus a fost și El botezat. În timp ce El Se ruga, cerul s-a deschis ²² și Duhul Sfânt S-a coborât asupra Lui sub forma unui porumbel. Și s-a auzit un glas din ceruri spunând: „Tu ești Fiul Meu iubit; în Tine Îmi găsesc plăcerea!“

Genealogia familiei lui Iosif

(Mt. 1.1-17)

²³ Isus avea cam treizeci de ani când a început să-i învețe pe oameni. Oamenii credeau că El era fiul lui Iosif.

Iosif era fiul lui Eli. ²⁴ Eli era fiul lui Matat. Matat era fiul lui Levi. Levi era fiul lui Melhi. Melhi era fiul lui Ianai. Ianai era fiul lui Iosif. ²⁵ Iosif era fiul lui Matatia. Matatia era fiul lui Amos. Amos era fiul lui Naum. Naum era fiul lui Esli. Esli era fiul lui Nagai. ²⁶ Nagai era fiul lui Maat. Maat era fiul lui Matatia. Matatia era fiul lui Semei. Semei era fiul lui Iosif. Iosif era fiul lui Ioda.

²⁷ Ioda era fiul lui Ioanan. Ioanan era fiul lui Resa. Resa era fiul lui Zorobabel. Zorobabel era fiul lui Salatiel. Salatiel era fiul lui Neri. ²⁸ Neri era fiul lui Melhi. Melhi era fiul lui Adi. Adi era fiul lui Cosam. Cosam era fiul lui Elmodam. Elmodam era fiul lui Er. ²⁹ Er era fiul lui Iose. Iose era fiul lui Eliezer. Eliezer era fiul lui Iorim. Iorim era fiul lui Matat. Matat era fiul lui Levi.

³⁰ Levi era fiul lui Simeon. Simeon era fiul lui Iuda. Iuda era fiul lui Iosif. Iosif era fiul lui Ionam. Ionam era fiul lui Eliachim. ³¹ Eliachim era fiul lui Melea. Melea era fiul lui Menaan. Menaan era fiul lui Matata. Matata era fiul lui Natan. Natan era fiul lui David. ³² David era fiul lui Iese. Iese era fiul lui Obed. Obed era fiul lui Boaz. Boaz era fiul lui Salmon. Salmon era fiul lui Naason.

³³ Naason era fiul lui Aminadab. Aminadab era fiul lui Admin. Admin era fiul lui Arni. Arni era fiul lui Esrom. Esrom era fiul lui Fares. Fares era fiul lui Iuda. ³⁴ Iuda era fiul lui Iacov. Iacov era fiul lui Isaac. Isaac era fiul lui Avraam. Avraam era fiul lui Tara. Tara era fiul lui Nahor. ³⁵ Nahor era fiul lui Seruh. Seruh era fiul lui Ragau. Ragau era fiul lui Falec. Falec era fiul lui Eber. Eber era fiul lui Sala.

³⁶ Sala era fiul lui Cainan. Cainan era fiul lui Arfaxad. Arfaxad era fiul lui Sem. Sem era fiul lui Noe. Noe era fiul lui Lameh. ³⁷ Lameh era fiul lui Metusala. Metusala era fiul lui Enoh. Enoh era fiul lui Iared. Iared era fiul lui Maleleel. Maleleel era fiul lui Cainan. ³⁸ Cainan era fiul lui Enos. Enos era fiul lui Set. Set era fiul lui Adam. Adam era fiul lui Dumnezeu.

Ispitirea lui Isus Cristos

(Mt. 4.1-11; Mc. 1.12-13)

¹ Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la râul Iordan și a fost condus de Duhul în pustie. ² Acolo a fost ispitit de Diavolul timp de patruzeci de zile. În tot timpul acesta, Isus nu a mâncat nimic. La sfârșitul acestor zile, I s-a făcut foame.

³ Diavolul I-a spus: „Dacă ești într-adevăr Fiul lui Dumnezeu, poruncește acestei pietre să se transforme în pâine.“

⁴ Isus i-a răspuns: „În Scripturi este scris:

«Oamenii nu vor trăi numai cu pâine.»“ Deuteronom 8.3

⁵ Apoi Diavolul L-a dus pe un loc înalt și într-o clipă I-a arătat toate împărățiile lumii. ⁶ Și I-a spus: „Îți voi da slavă și deplină autoritate peste toate aceste împărății. Această autoritate mi-a fost dată mie și o pot da oricui vreau. ⁷ Dacă Te vei închina mie, va fi toată a Ta.“

⁸ Isus i-a răspuns: „În Scripturi este scris:

«Trebuie să te închini

Domnului Dumnezeului tău și numai Lui să-I slujești.»“ Deuteronom 6.13

⁹ Apoi Diavolul L-a dus la Ierusalim și L-a pus pe locul cel mai înalt al Templului. El I-a spus: „Dacă ești într-adevăr Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici. ¹⁰ Căci în Scripturi este scris:

«El va porunci îngerilor Săi să te păzească.» Psalmul 91.11

¹¹ Și mai este scris:

«Ei te vor purta pe mâinile lor,

astfel încât piciorul tău să nu se lovească de vreo piatră.»“ Psalmul 91.12

¹² Dar Isus i-a răspuns: „Tot în Scripturi se spune:

«Să nu pui la încercare pe Domnul, Dumnezeul tău.»“ Deuteronom 6.16

¹³ După ce L-a ispitit în toate felurile, Diavolul a plecat, așteptând un timp mai potrivit.

Isus în Galileea

(Mt. 4.12-17; Mc. 1.14-15)

¹⁴ Isus S-a întors în Galileea plin de puterea Duhului Sfânt. S-a dus vestea despre El în tot ținutul din jur. ¹⁵ El îi învăța pe oameni în sinagogi și era lăudat de toată lumea.

Necredința locuitorilor din Nazaret

(Mt. 13.53-58; Mc. 6.1-6)

¹⁶ Apoi S-a dus în Nazaret, unde crescuse. În ziua sabatului S-a dus la sinagogă, după cum obișnuia. Isus S-a ridicat să citească ¹⁷ și I s-a dat cartea profetului Isaia. El a deschis cartea la locul unde era scris:

¹⁸ „Duhul Domnului este în Mine.

El M-a ales pe Mine să duc vestea bună celor săraci.

El M-a trimis să spun celor captivi că pot fi liberi,

să spun celor orbi că pot vedea din nou

și să îi eliberez de suferință pe cei împovărați.

¹⁹ Dumnezeu M-a trimis să vestesc

vremea în care Domnul Își va arăta bunătatea față de oameni.“ Isaia 61.1-2

²⁰ Apoi Isus a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului și S-a așezat. Toți oamenii din sinagogă se uitau cu atenție la El. ²¹ Isus le-a spus: „Astăzi s-au împlinit aceste cuvinte din Scriptură pe care le-ați auzit.“

²² Toți oamenii spuneau lucruri bune despre El și toți erau uimiți de cuvintele frumoase pe care le spunea. Ei se întrebau: „Nu este El fiul lui Iosif?“

²³ Isus le-a spus: „Știu că Îmi veți aminti proverbul ce spune: «Doctore, vindecă-te pe tine însuți. Fă și aici, în orașul tău, ceea ce am auzit că ai făcut în Capernaum.»“ ²⁴ Apoi le-a zis: „Vă spun adevărul: nici un profet nu este acceptat în localitatea sa natală. ²⁵ Vă amintiți de vremea lui Ilie, când nu a plouat în Israel timp de trei ani și șase luni și a fost o mare foamete în toată țara? Erau multe văduve în Israel în vremea aceea. ²⁶ Dar Ilie nu a fost trimis la nici una dintre aceste văduve, ci la o văduvă din Sarepta, oraș din ținutul Sidonului. ²⁷ Și erau mulți leproși în Israel pe vremea profetului Elisei, dar nici unul dintre ei nu a fost vindecat, în afară de Naaman, sirianul.“

²⁸ Când au auzit aceste cuvinte, toți cei din sinagogă s-au mâniat foarte tare. ²⁹ Oamenii s-au ridicat și L-au alungat pe Isus din cetate. Ei L-au dus la marginea dealului pe care era construită cetatea și au vrut să-L arunce în prăpastie. ³⁰ Dar Isus a trecut printre ei și a plecat de acolo.

Vindecarea unui om posedat de un duh rău

(Mc. 1.21-28)

³¹ Apoi Isus S-a dus în Capernaum, o cetate din Galileea. În ziua sabatului, El îi învăța pe oameni. ³² Ei erau uimiți de învățătura Lui, pentru că Isus vorbea cu autoritate. ³³ În sinagogă, se afla un om care avea în el un duh rău. El striga cu voce tare: ³⁴ „Ah! Ce vrei de la noi, Isuse din Nazaret? Ai venit aici pentru a ne distruge? Știu cine ești: Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!“ ³⁵ Isus l-a certat și i-a spus: „Taci! Și ieși afară din omul acesta!“ Atunci, demonul l-a aruncat pe om la pământ, în mijlocul tuturor și a ieșit din el fără să-i facă nici un rău.

³⁶ Toți oamenii erau uimiți și au început să vorbească între ei: „Ce fel de învățătură este aceasta? El le poruncește cu putere și autoritate duhurilor rele, iar ele ies afară.“ ³⁷ Și vestea despre Isus s-a răspândit în tot ținutul acela.

Vindecarea soacrei lui Simon

(Mt. 8.14-17; Mc. 1.29-34)

³⁸ Isus a plecat din sinagogă și a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon avea febră mare. Cei din casă L-au rugat pe Isus să o ajute. ³⁹ Isus S-a aplecat asupra ei, a certat febra, iar aceasta a ieșit din femeie. Imediat ea s-a ridicat și a început să le slujească.

Vindecarea mai multor bolnavi

⁴⁰ La apusul soarelui, toți oamenii care aveau rude sau prieteni bolnavi i-au adus la Isus. El Și-a pus mâinile peste fiecare dintre ei și i-a vindecat. ⁴¹ Din mulți dintre ei au ieșit demoni care strigau și ziceau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“ Dar Isus i-a certat și nu i-a lăsat să vorbească, pentru că ei știau că El este Cristosul.

Isus merge în alte cetăți

(Mc. 1.35-39)

⁴² Când s-a crăpat de ziuă, Isus a plecat într-un loc pustiu. Dar mulțimile de oameni Îl căutau și au venit în locul unde Se afla El. Ei nu vroiau să-L lase să plece. ⁴³ Dar Isus le-a spus: „Trebuie să merg și în alte cetăți și să le spun oamenilor Vestea Bună despre Împărăția lui Dumnezeu. Acesta este scopul pentru care am fost trimis.“

⁴⁴ Și El a continuat să predice în sinagogile din Iudeea.

Pescuirea minunată

(Mt. 4.18-22; Mc. 1.16-20)

¹ Isus stătea lângă Marea Ghenezaretului. Oamenii se înghesuiau în jurul Lui și ascultau Cuvântul lui Dumnezeu. ² El a văzut două bărci la marginea lacului. Pescarii coborâseră și își spălau plasele de pescuit. ³ Isus S-a urcat într-una dintre bărci, care era a lui Simon+ 5.3 Simon cel de-al doilea nume al lui Petru., și l-a rugat să o depărteze puțin de mal. Apoi S-a așezat și, din barcă, a început să-i învețe pe oameni.

⁴ Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: „Scoate barca în larg, unde sunt ape adânci și aruncă plasele pentru a prinde pește.“

⁵ Simon I-a răspuns: „Stăpâne, am muncit din greu toată noaptea și nu am prins nimic. Dar pentru că Tu ne spui asta, vom arunca din nou plasele.“ ⁶ Când au aruncat plasele în apă, au prins foarte mulți pești. Plasele li se rupeau, ⁷ așa că i-au chemat pe tovarășii lor din cealaltă barcă să vină și să-i ajute. Ei au venit și au umplut ambele bărci, atât de mult încât bărcile au început să se afunde.

⁸ Când Simon Petru a văzut aceasta, a căzut la picioarele lui Isus și a spus: „Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos!“ ⁹ A spus aceste cuvinte pentru că și el, și toți cei care erau cu el au fost uimiți de cât de mulți pești prinseseră. ¹⁰ Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, care erau tovarășii lui Simon, erau de asemenea uimiți.

Isus i-a spus lui Simon: „Nu te teme! De acum încolo vei fi pescar de oameni, nu de pești!“

¹¹ Ei au dus bărcile la mal, au lăsat totul și L-au urmat pe Isus.

Vindecarea unui om bolnav de lepră

(Mt. 8.1-4; Mc. 1.40-45)

¹² Isus Se afla într-o cetate în care locuia un om plin de lepră. Când L-a văzut pe Isus, el a căzut cu fața la pământ și L-a rugat: „Doamne, dacă vrei, Tu mă poți vindeca.“

¹³ Isus Și-a întins mâna și l-a atins, spunând: „Vreau. Fii vindecat!“ Imediat lepra l-a părăsit. ¹⁴ Apoi Isus i-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat. „Dar du-te la preot“, i-a spus Isus, „și adu-I lui Dumnezeu jertfa pentru vindecarea ta, după cum v-a poruncit Moise. Aceasta va arăta oamenilor că ai fost vindecat.“

¹⁵ Vestea despre Isus se răspândea cu repeziciune și tot mai mulți oameni veneau să-L asculte și să fie vindecați de bolile lor. ¹⁶ Dar de multe ori Isus Se ducea în locuri pustii și Se ruga.

Vindecarea unui om paralizat

(Mt. 9.1-8; Mc. 2.1-12)

¹⁷ Într-o zi, când Isus îi învăța pe oameni, erau acolo și farisei și învățători ai Legii veniți din toate orașele din Galileea, din Iudeea și din Ierusalim. Domnul I-a dat lui Isus puterea să vindece. ¹⁸ Niște oameni au venit cărând un om paralizat pe o targă. Ei au încercat să-l ducă și să-l lase în fața lui Isus. ¹⁹ Dar, din cauza mulțimii, nu au reușit să-l aducă înăuntru. Așa că s-au suit pe acoperiș și au coborât targa prin acoperiș, până au ajuns în mijlocul oamenilor, în fața lui Isus. ²⁰ Văzând credința lor, Isus a spus: „Prietene, păcatele tale sunt iertate!“

²¹ Învățătorii Legii și fariseii au început să comenteze și să spună în inima lor: „Cine este acesta de spune asemenea lucruri împotriva lui Dumnezeu? Cine altcineva poate ierta păcatele, în afară de Dumnezeu?“

²² Dar Isus știa ce gândeau și i-a întrebat: „De ce gândiți astfel în inimile voastre? ²³ Ce este mai ușor? Să spui: «Păcatele tale sunt iertate!» sau: «Ridică-te și mergi!»? ²⁴ Dar veți vedea că Fiul omului are pe pământ puterea de a ierta păcatele.“ El a spus omului paralizat: „Îți spun: ridică-te, ia-ți targa și du-te acasă!“

²⁵ Chiar atunci, omul s-a ridicat în fața lor, și-a luat targa și s-a dus acasă, lăudându-L pe Dumnezeu. ²⁶ Toți oamenii erau copleșiți de uimire și Îl lăudau pe Dumnezeu. Ei erau plini de teamă și de respect și spuneau: „Astăzi am văzut lucruri de necrezut!“

Levi (Matei) Îl urmează pe Isus

(Mt. 9.9-13; Mc. 2.13-17)

²⁷ După aceea, Isus a ieșit și a văzut un vameș, pe nume Levi, stând în locul de primire a taxelor. Isus i-a spus: „Vino după Mine!“ ²⁸ Levi a lăsat totul, s-a ridicat și L-a urmat.

²⁹ Levi a dat o masă mare pentru Isus acasă la el. Împreună cu ei mâncau mulți vameși și alți oaspeți. ³⁰ Fariseii și învățătorii Legii s-au dus supărați la ucenicii lui Isus și i-au întrebat: „De ce mâncați și beți cu vameșii și cu alți oameni păcătoși?“

³¹ Isus le-a răspuns: „Nu oamenii sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. ³² Eu nu am venit să le cer celor drepți să se schimbe, ci am venit să le cer celor păcătoși să-și schimbe inima și viața.“

Întrebarea despre post

(Mt. 9.14-17; Mc. 2.18-22)

³³ Ei I-au spus: „Ucenicii lui Ioan postesc și se roagă adesea, și la fel fac și ucenicii fariseilor; dar ucenicii Tăi mănâncă și beau tot timpul.“

³⁴ Isus le-a răspuns: „Puteți voi cere oaspeților mirelui să postească atunci când mirele este cu ei? ³⁵ Dar va veni vremea când mirele va fi luat de lângă ei și atunci vor posti.“

³⁶ Isus le-a spus apoi această pildă: „Nimeni nu rupe un petic dintr-o haină nouă pentru a-l coase la una veche. Dacă ar face lucrul acesta, ar strica haina cea nouă, iar peticul nu s-ar potrivi la haina veche. ³⁷ Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Dacă ar face una ca asta, burdufurile vechi s-ar sparge. Vinul s-ar vărsa, iar burdufurile s-ar rupe. ³⁸ Vinul nou trebuie pus în burdufuri noi. ³⁹ Nimeni nu vrea să bea vin nou după ce a băut vin vechi, pentru că se gândește: «Vinul vechi este mai bun.»“

Spicele de grâu și sabatul

(Mt. 12.1-8; Mc. 2.23-28)

¹ Într-o zi de sabat, Isus trecea prin niște lanuri de grâu. Ucenicii Lui rupeau spice de grâu, le frecau în mână, apoi le mâncau. ² Unii dintre farisei au spus: „De ce faceți ceea ce nu e permis să faceți în ziua sabatului?“

³ Isus le-a răspuns: „Nu ați citit ce a făcut David? Când lui și celor care erau cu el li s-a făcut foame, ⁴ David a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinea care fusese oferită lui Dumnezeu, a mâncat-o și a dat și celor care erau cu el. Legea spune că numai preoții pot mânca această pâine.“ ⁵ Apoi Isus le-a spus: „Fiul omului este Domn chiar și al sabatului.“

Omul cu mâna deformată

(Mt. 12.9-14; Mc. 3.1-6)

⁶ Într-o altă zi de sabat, Isus a intrat într-o sinagogă și îi învăța pe oameni. Acolo se afla un om a cărui mână dreaptă era deformată. ⁷ Învățătorii Legii și fariseii se uitau la Isus să vadă dacă va vindeca pe cineva în ziua sabatului, ca să aibă motiv să-L acuze. ⁸ Isus le cunoștea gândurile, dar i-a spus omului cu mâna deformată: „Ridică-te și stai în fața tuturor!“ Omul s-a ridicat și a stat în picioare. ⁹ Apoi Isus i-a întrebat: „Ce permite Legea să faci într-o zi de sabat? Să faci bine sau rău? Să salvezi sau să distrugi o viață?“ ¹⁰ Isus a privit în jur, la fiecare dintre ei, apoi i-a spus omului: „Întinde-ți mâna!“ El a întins-o și mâna i-a fost vindecată. ¹¹ Dar fariseii și învățătorii Legii s-au înfuriat foarte tare și au vorbit între ei despre ce ar putea să-I facă lui Isus.

Alegerea celor doisprezece apostoli

(Mt. 10.1-4; Mc. 3.13-19)

¹² În acele zile, Isus S-a dus pe munte să Se roage. El a petrecut întreaga noapte rugându-Se lui Dumnezeu. ¹³ Când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe ucenicii Săi și a ales doisprezece dintre ei. Pe aceștia i-a numit apostoli. ¹⁴ Ei erau: Simon, pe care l-a numit și Petru, Andrei, fratele lui Petru, Iacov și Ioan, Filip, Bartolomeu, ¹⁵ Matei, Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon, căruia i se spunea Zelotul, ¹⁶ Iuda, fiul lui Iacov, și Iuda Iscarioteanul, care până la urmă L-a trădat pe Isus.

Diferite vindecări

(Mt. 4.23-25; 5.1-12)

¹⁷ Isus a coborât de pe munte împreună cu ei și S-a oprit într-un loc neted. Acolo se aflau mulți dintre ucenicii Lui și o mulțime de oameni din toată Iudeea, din Ierusalim și din cetățile din apropierea Tirului și Sidonului. ¹⁸ Cu toții veniseră să-L asculte și să fie vindecați de bolile lor. Iar cei chinuiți de duhuri rele au fost și ei vindecați. ¹⁹ Mulțimea de oameni încerca să-L atingă pentru că din El ieșea o putere care îi vindeca pe toți.

²⁰ Isus Și-a ridicat privirea spre ucenicii Lui și a spus:

„Binecuvântați sunteți voi, cei săraci,

pentru că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu!

²¹ Binecuvântați sunteți voi,

care acum sunteți flămânzi, pentru că veți fi săturați!

Binecuvântați sunteți voi,

care acum plângeți, pentru că veți râde!

²² Binecuvântați sunteți voi, când oamenii vă urăsc, vă alungă din sinagogile lor, vă insultă și vă batjocoresc numele din cauza Fiului omului! ²³ În ziua aceea, să fiți fericiți și să tresăltați de bucurie, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri! Strămoșii acestor oameni s-au purtat la fel față de profeți.

²⁴ Dar, vai de voi, cei bogați, pentru că voi v-ați primit deja mângâierea!

²⁵ Vai de voi, cei ce sunteți sătui acum, pentru că veți ajunge flămânzi! Vai de voi, cei ce râdeți acum, pentru că veți fi triști și veți plânge!

²⁶ Vai de voi, când toți oamenii spun lucruri frumoase despre voi, pentru că strămoșii lor s-au purtat la fel cu profeții mincinoși!

Iubirea dușmanilor

(Mt. 5.38-48; 7.12a)

²⁷ Dar vouă, cei ce ascultați, vă spun: iubiți-vă dușmanii! Faceți bine celor ce vă urăsc! ²⁸ Binecuvântați-i pe cei ce vă blestemă! Rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi! ²⁹ Dacă cineva te lovește peste un obraz, întoarce-i și obrazul celălalt. Dacă cineva vrea să-ți ia haina, lasă-l să-ți ia și cămașa. ³⁰ Dă oricui îți cere ceva. Și dacă cineva ia un lucru care este al tău, nu-l cere înapoi. ³¹ Purtați-vă cu ceilalți oameni așa cum ați vrea să se poarte ei cu voi. ³² Dacă îi iubiți doar pe cei ce vă iubesc, de ce considerați că meritați să fiți lăudați? Și păcătoșii îi iubesc pe cei care-i iubesc pe ei. ³³ Dacă faceți bine doar celor ce vă fac bine, ce laudă credeți că meritați? Și păcătoșii fac la fel. ³⁴ Iar dacă împrumutați doar celor de la care sperați să primiți înapoi, meritați să fiți lăudați? Și păcătoșii împrumută altor păcătoși, pentru a primi înapoi aceeași sumă. ³⁵ Voi însă, iubiți-i pe dușmanii voștri, faceți-le bine și împrumutați-le fără să așteptați nimic în schimb. Atunci răsplata voastră va fi mare și veți fi fii ai Celui Preaînalt; căci El Însuși este bun și cu cei nerecunoscători și răi. ³⁶ Fiți plini de milă, așa cum Tatăl vostru este plin de milă.

Paiul și bârna

(Mt. 7.1-5)

³⁷ Nu-i judecați pe alții și nu veți fi judecați. Nu-i condamnați pe alții și nu veți fi condamnați. Iertați-i pe alții și veți fi iertați. ³⁸ Dați și vi se va da. Vi se va da o măsură bună, îndesată și clătinată, atât de mult, încât va da și pe dinafară. Cu aceeași măsură cu care măsurați altora vi se va măsura și vouă.“

³⁹ Și Isus le-a spus o pildă: „Poate un orb să arate drumul unui alt orb? Nu vor cădea amândoi în șanț? ⁴⁰ Nici un elev nu este mai mare decât profesorul său. Dar dacă este bine pregătit, el poate ajunge asemenea profesorului său.

⁴¹ De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, dar nu vezi bârna din ochiul tău? ⁴² Cum poți spune fratelui tău: «Frate, dă-mi voie să iau paiul acela din ochiul tău», când nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și apoi vei putea să vezi destul de bine pentru a scoate paiul din ochiul fratelui tău.

Pomul și roada

(Mt. 7.17-20; 12.34b-35)

⁴³ Nu există pom bun care să facă roade rele și nu există pom rău care să facă roade bune. ⁴⁴ Fiecare pom este cunoscut după fructele sale. Nu se culeg smochine din spini și nici nu se culeg struguri din mărăcini. ⁴⁵ Omul bun scoate lucruri bune din comoara păstrată în inima sa. Iar omul rău scoate lucruri rele din răutatea care este în inima lui, pentru că gura rostește ceea ce se revarsă din inima omului.

Casa zidită pe stâncă

(Mt. 7.24-27)

⁴⁶ De ce Îmi spuneți: «Doamne, Doamne!», dar nu faceți ce vă spun Eu? ⁴⁷ Vă voi spune cu cine se aseamănă cel ce vine la Mine, ascultă cuvintele Mele și le împlinește: ⁴⁸ este ca un om care a construit o casă. El a săpat adânc și a pus temelia pe stâncă, iar când au venit apele cu putere peste acea casă, nu au putut s-o clintească, pentru că a fost bine construită. ⁴⁹ Dar cine ascultă cuvintele Mele și nu le împlinește, este ca un om care a construit o casă pe pământ, fără temelie. Apele au venit peste casă și aceasta s-a prăbușit îndată. Și din ea nu a rămas decât o ruină.“

Vindecarea slujitorului unui centurion

(Mt. 8.5-13; Ioan 4.43-54)

¹ Când a terminat de zis ceea ce dorise să le spună oamenilor, Isus S-a dus în Capernaum. ² Acolo locuia un centurion care avea un slujitor bolnav, la care ținea foarte mult și care era pe moarte. ³ Când centurionul a auzit de Isus, a trimis la El câțiva conducători iudei mai în vârstă, ca să-L roage să vină și să salveze viața slujitorului său. ⁴ Ei s-au dus la Isus, L-au rugat din inimă și I-au spus: „Centurionul merită să faci acest lucru pentru el, ⁵ pentru că iubește poporul nostru și el este cel ce ne-a construit sinagoga.“

⁶ Isus a plecat cu ei. Nu era departe de casă, când centurionul a trimis la El niște prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te deranja. Nu merit ca Tu să-mi intri în casă. ⁷ De aceea nici nu am îndrăznit să vin la Tine. Poruncește doar, și slujitorul meu va fi vindecat. ⁸ Și eu sunt un om care ascultă ordine și, de asemenea, am soldați care ascultă de mine. Dacă spun unuia: «Du-te!», el se duce. Când spun altuia: «Vino!», el vine. Când spun slujitorului meu: «Fă lucrul acesta!», el îl face.“

⁹ Când a auzit aceste cuvinte, Isus a rămas foarte impresionat de centurion. El S-a întors spre mulțimea care Îl urma și a zis: „Vă spun că nu am văzut atât de multă credință nici măcar în Israel!“

¹⁰ Când s-au întors acasă, cei ce fuseseră trimiși la Isus l-au găsit pe slujitor sănătos.

Învierea fiului văduvei din Nain

¹¹ În ziua următoare, Isus S-a dus într-o cetate numită Nain. Ucenicii Lui și o mare mulțime de oameni mergeau cu El. ¹² Când S-a apropiat de poarta cetății, a văzut un om mort care era dus să fie îngropat. Mama lui era văduvă și acesta era singurul ei fiu. Multă lume din oraș era cu ea. ¹³ Când a văzut-o, Domnului I s-a făcut milă de ea și i-a spus: „Nu plânge!“ ¹⁴ Apoi S-a apropiat și a atins sicriul. Oamenii care îl duceau s-au oprit. Apoi Isus a spus: „Tinere, îți spun: ridică-te!“ ¹⁵ Tânărul s-a ridicat și a început să vorbească. Isus l-a redat mamei lui.

¹⁶ Toți au fost cuprinși de uimire și L-au slăvit pe Dumnezeu, spunând: „Printre noi a venit un mare profet“ și: „Dumnezeu a venit să-Și ajute poporul!“

¹⁷ Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea și în toate împrejurimile.

Isus și Ioan Botezătorul

(Mt. 11.2-19)

¹⁸ Ucenicii lui Ioan s-au dus și i-au spus despre toate aceste lucruri. Atunci Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii lui ¹⁹ și i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu ești Cel ce trebuie să vină sau să așteptăm pe altul?“

²⁰ Când aceștia au ajuns la Isus, I-au spus: „Ioan Botezătorul ne-a trimis să Te întrebăm: «Tu ești Cel ce trebuie să vină sau să așteptăm pe altul?»“

²¹ Chiar atunci Isus a vindecat mulți oameni de boli, de chinuri și de duhuri rele. Și multor orbi le-a redat vederea. ²² Așa că Isus le-a răspuns ucenicilor lui Ioan: „Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan ce ați văzut și ați auzit: orbii văd din nou, cei șchiopi pot să meargă, cei bolnavi de lepră sunt curățiți, surzii aud, morții sunt aduși la viață, iar săracilor le este predicată Vestea Bună. ²³ Binecuvântat este cel care Mă poate accepta.“

²⁴ După ce au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să vorbească mulțimii despre Ioan: „Ce doreați să vedeți când v-ați dus în pustie? O trestie bătută de vânt? ²⁵ Nu? Atunci ce doreați să vedeți? Un om îmbrăcat în haine frumoase? Nu, oamenii care poartă haine frumoase și trăiesc în lux locuiesc în palatele împăraților. ²⁶ Atunci, ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Într-adevăr, și vă spun că ați văzut mai mult decât un profet! ²⁷ Ioan este cel despre care este scris:

«Iată, Îl trimit pe mesagerul Meu înaintea Ta.

El Îți va pregăti calea.» Maleahi 3.1

²⁸ Vă spun că dintre toți oamenii nu este nici unul mai presus decât Ioan. Cu toate acestea, chiar și omul cel mai puțin important din Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el.

²⁹ (Toți oamenii care l-au ascultat, chiar și vameșii, au recunoscut că învățătura lui Dumnezeu este bună și toți au fost botezați cu botezul lui Ioan. ³⁰ Dar fariseii și învățătorii Legii nu au acceptat planul lui Dumnezeu pentru ei, refuzând să fie botezați de Ioan.) ³¹ Atunci cu ce să compar oamenii din generația aceasta? Cu ce se aseamănă ei? ³² Ei sunt asemenea copiilor care stau în piață și strigă unii către alții:

«V-am cântat un cântec vesel,

dar nu ați dansat.

V-am cântat un cântec trist,

dar nu ați plâns.»

³³ Pentru că Ioan Botezătorul nu mănâncă la fel ca ceilalți oameni și nu bea vin, voi spuneți că are un duh rău în el. ³⁴ Fiul omului mănâncă și bea ca toți ceilalți oameni, iar voi spuneți: «Iată, este un om mâncăcios și bețiv, prieten al vameșilor și al păcătoșilor.» ³⁵ Dar înțelepciunea este dovedită dreaptă prin lucrurile pe care le face.“+ 7.35 „Dar înțelepciunea … le face.“ lit. „Înțelepciunea este îndreptățită de către toți copiii ei.“

Femeia păcătoasă

³⁶ Un fariseu L-a invitat pe Isus la masă. Isus S-a dus la el acasă și S-a așezat la masă. ³⁷ În cetate era atunci o femeie păcătoasă. Când a aflat ea că Isus mânca în casa fariseului, a cumpărat un vas de alabastru cu parfum. ³⁸ Ea stătea în spatele lui Isus, la picioarele Lui, și plângea. Și a început să-I spele picioarele cu lacrimile ei. Apoi I le-a șters cu părul ei. I-a sărutat picioarele și a turnat parfum pe ele. ³⁹ Fariseul care Îl invitase a văzut lucrurile acestea și și-a spus: „Dacă omul acesta ar fi profet, ar ști cine este femeia care Îl atinge și că este o păcătoasă.“

⁴⁰ Dar Isus i-a răspuns: „Simon, am să-ți spun ceva.“

Simon a spus: „Te ascult, Învățătorule.“

⁴¹ Isus a zis: „Doi oameni datorau bani unui cămătar. Unul dintre ei îi datora cinci sute de monede de argint, iar celălalt cincizeci. ⁴² Nici unul dintre ei nu avea bani să-i plătească. Dar cămătarul i-a iertat pe amândoi de datoriile lor. Care dintre cei doi oameni îl va iubi mai mult?“

⁴³ Simon a răspuns: „Bănuiesc că cel care datora mai mulți bani.“

„Ai judecat bine“, i-a spus Isus. ⁴⁴ Apoi, întorcându-Se spre femeie, i-a spus lui Simon: „Vezi tu femeia aceasta? Am intrat în casa ta și nu Mi-ai dat apă să-Mi spăl picioarele. Dar ea Mi-a spălat picioarele cu lacrimile ei și Mi le-a șters cu părul ei. ⁴⁵ Tu nu M-ai primit cu o sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. ⁴⁶ Tu nu Mi-ai uns capul cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu parfum. ⁴⁷ De aceea îți spun: multele ei păcate sunt iertate, pentru că a arătat mare dragoste. Dar cel căruia i se iartă puțin, iubește puțin.“

⁴⁸ Apoi Isus i-a spus femeii: „Păcatele îți sunt iertate!“

⁴⁹ Cei care erau la masă cu El și-au spus: „Cine este Acesta de poate să ierte chiar și păcatele?“

⁵⁰ Dar El i-a spus femeii: „Credința ta te-a mântuit; mergi în pace!“

Isus proclamă Vestea Bună

¹ După aceea, Isus a trecut prin câteva cetăți și sate. El le spunea oamenilor un mesaj de la Dumnezeu, Vestea Bună despre Împărăția lui Dumnezeu. Cei doisprezece apostoli erau cu El. ² Cu ei mai erau și niște femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de diferite boli: Maria, căreia i se spunea și Magdalena, din care ieșiseră șapte duhuri rele; ³ Ioana, soția lui Cuza, administratorul lui Irod, Suzana și multe altele. Aceste femei i-au ajutat cu ce aveau pe Isus și ucenicii Lui.

Pilda semănătorului

(Mt. 13.1-17; Mc. 4.1-12)

⁴ Când s-a strâns o mare mulțime, pentru că au venit la Isus mulți oameni din toate cetățile, El le-a spus această pildă:

⁵ „Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. În timp ce semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum. Oamenii au călcat pe ea, păsările cerului au mâncat din ea. ⁶ Altă parte a căzut pe pământ pietros. După ce a crescut, s-a veștejit, pentru că nu avea umezeală. ⁷ Altă parte din sămânță a căzut printre spini. Spinii au crescut împreună cu ea și au înăbușit-o. ⁸ Și altă parte din sămânță a căzut pe pământ bun. A crescut și a adus rod însutit.“

După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă!“

⁹ Ucenicii Săi L-au întrebat care este înțelesul acestei pilde.

¹⁰ Isus le-a spus: „Voi ați fost aleși să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, pentru ca:

«Deși privesc, ei să nu vadă

și deși aud, să nu înțeleagă.» Isaia 6.9

Înțelesul pildei semănătorului

(Mt. 13.18-23; Mc. 4.13-20)

¹¹ Acesta este înțelesul pildei: sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. ¹² Semințele de lângă drum reprezintă oamenii care aud cuvântul, apoi vine Diavolul și ia învățătura din inimile lor, ca ei să nu creadă și să nu fie mântuiți. ¹³ Semințele care au căzut pe pământ pietros reprezintă oamenii care aud cuvântul și îl primesc cu bucurie, dar ei nu au rădăcină. Ei cred pentru un timp, dar când vin necazurile, renunță și se îndepărtează de Dumnezeu. ¹⁴ Sămânța care a căzut printre spini reprezintă oamenii care aud cuvântul, dar sunt sufocați de griji, de bogății și de plăcerile vieții. Sămânța aceasta nu reușește nicidecum să aducă rod. ¹⁵ Sămânța care a căzut pe pământ bun reprezintă oamenii cu inima sinceră și bună. Când aud cuvântul, ei îl păstrează în sufletele lor și aduc roadă în răbdare.

Folosirea înțelepciunii

(Mc. 4.21-25)

¹⁶ Nimeni, după ce aprinde lampa, n-o acoperă cu un vas și nici n-o pune sub pat, ci o pune pe un suport, astfel încât cei care intră să vadă lumina. ¹⁷ Fiindcă tot ceea ce este ascuns va fi descoperit; și tot ce este acum secret va fi făcut cunoscut și adus la lumină. ¹⁸ Fiți atenți deci cum ascultați, pentru că celui ce are i se va da mai mult. Dar celui ce nu are i se va lua și ceea ce crede că are.“

Mama și frații lui Isus

(Mt. 12.46-50; Mc. 3.31-35)

¹⁹ Mama și frații lui Isus au venit să-L vadă, dar nu au putut să ajungă la El din cauza mulțimii. ²⁰ Cineva I-a spus: „Mama și frații Tăi stau afară și vor să Te vadă.“

²¹ Dar Isus a răspuns: „Mama și frații Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc.“

Potolirea furtunii

(Mt. 8.23-27; Mc. 4.35-41)

²² Într-una din zile, Isus S-a urcat într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a spus: „Să trecem pe malul celălalt al lacului.“ Și au plecat în larg. ²³ Pe când barca înainta, Isus a adormit. O furtună mare s-a pornit pe lac. Corabia lor a început să se umple cu apă și ei erau în primejdie. ²⁴ Așa că ucenicii au venit și L-au trezit pe Isus, strigând: „Stăpâne, Stăpâne, ne scufundăm!“

Atunci El S-a ridicat și a certat vântul și valurile. Furtuna s-a oprit și valurile s-au liniștit. ²⁵ Apoi Isus i-a întrebat: „Unde vă este credința?“

Dar ei erau speriați și uimiți și își spuneau unul altuia: „Cine este Acesta care poruncește până și vântului și apei și este ascultat de ele?“

Vindecarea unui om posedat de dururi rele

(Mt. 8.28-34; Mc. 5.1-20)

²⁶ Isus și ucenicii Lui au ajuns cu corabia în ținutul gherghesenilor, care este pe malul opus Galileii. ²⁷ Când Isus a coborât pe mal, L-a întâmpinat un om din cetate, care era posedat de demoni. Mult timp el nu purtase haine și nici nu locuise într-o casă, ci locuia printre morminte. ²⁸ Isus a poruncit duhului să iasă din omul acela pe care pusese stăpânire de mult timp. Omul fusese pus în închisoare, cu lanțuri la mâini și la picioare, dar întotdeauna reușise să scape din lanțuri și fusese dus de demon în pustie. Atunci omul a căzut la picioarele lui Isus și a strigat: „Ce ai cu mine Isuse, Fiul Dumnezeului Cel Preaînalt? Te rog, nu mă chinui!“

³⁰ Isus l-a întrebat: „Cum te numești?“

El a răspuns: „Legiune“+ 8.30 legiune în armata romană, o legiune avea șase mii de soldați. pentru că în el intraseră mai mulți demoni. ³¹ Demonii L-au rugat pe Isus să nu le poruncească să se ducă în întunericul etern+ 8.31 întunericul etern lit. abis.. ³² Pe munte era o turmă mare de porci care pășteau. Demonii L-au rugat pe Isus să-i lase să intre în ei. Isus le-a dat voie. ³³ Demonii au ieșit din om și au intrat în porci. Apoi turma s-a repezit în jos, de pe râpă, direct în lac. Și toți porcii s-au înecat.

³⁴ Când oamenii care aveau grijă de porci au văzut ce se întâmplase, au alergat și au povestit în cetate și prin sate cele văzute. ³⁵ Oamenii au ieșit să vadă ce se întâmplase. Au venit la Isus și l-au găsit pe omul din care fuseseră scoși demonii stând la picioarele Lui. Era îmbrăcat și gândirea îi era limpede. Atunci oamenii au fost cuprinși de frică. ³⁶ Cei care au văzut ce se întâmplase au povestit și altora cum a fost vindecat omul posedat de demoni. ³⁷ Toți oamenii din ținutul gherghesenilor L-au rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că erau toți înspăimântați. Atunci Isus S-a urcat în corabie și a plecat. ³⁸ Dar omul din care ieșiseră duhurile L-a rugat să-l ia cu El.

Isus i-a răspuns: ³⁹ „Întoarce-te acasă și povestește-le oamenilor tot ce a făcut Dumnezeu pentru tine.“

Omul a plecat și a spus în toată cetatea ce făcuse Isus pentru el.

Isus redă viața unei fetițe și vindecă o femeie bolnavă

(Mt. 9.18-26; Mc. 5.21-43)

⁴⁰ Când S-a întors Isus în Galileea, mulțimea L-a primit cu bucurie, căci toți Îl așteptau. ⁴¹ Chiar atunci a venit un bărbat, pe nume Iair, care era conducătorul sinagogii. El a căzut la picioarele lui Isus și L-a rugat să meargă la el acasă. ⁴² Singura lui fiică, în vârstă de doisprezece ani, era pe moarte.

În drum spre casa lui Iair, mulțimea se înghesuia în jurul lui Isus. ⁴³ Se afla acolo și o femeie care avea o hemoragie de doisprezece ani. Ea își cheltuise tot ce avea cu doctorii, dar nici unul nu reușise s-o vindece. ⁴⁴ Ea a venit pe la spatele lui Isus și s-a atins de poala hainei Lui. Imediat hemoragia i s-a oprit. ⁴⁵ Isus a întrebat: „Cine M-a atins?“

Când toți au negat, Petru a spus: „Învățătorule, mulțimile se înghesuie în jurul Tău, toți Te împing și Tu mai întrebi: «Cine M-a atins?»!“

⁴⁶ Dar Isus a spus: „Cineva M-a atins, pentru că am simțit o putere ieșind din Mine.“ ⁴⁷ Când a văzut că nu a rămas neobservată, femeia a venit tremurând și a căzut înaintea Lui. Acolo, în fața tuturor oamenilor, ea a spus de ce L-a atins pe Isus și a povestit cum a fost imediat vindecată. ⁴⁸ Atunci Isus i-a spus: „Fiică, credința ta te-a vindecat. Du-te în pace!“

⁴⁹ În timp ce El încă vorbea, a venit cineva din casa conducătorului sinagogii și i-a spus: „Fiica ta a murit. Nu-L mai deranja pe Învățătorul!“

⁵⁰ Dar Isus l-a auzit și i-a spus lui Iair: „Nu te teme! Crede doar și fiica ta va fi vindecată.“

⁵¹ Când au ajuns în casă, Isus nu a lăsat pe nimeni să intre cu El, în afară de Petru, Ioan, Iacov și de mama și tatăl fetei. ⁵² Toți plângeau și o jeleau. Isus a spus: „Nu mai plângeți! Fata nu e moartă, ci doarme.“

⁵³ Toți au râs de El, căci știau că ea murise. ⁵⁴ Dar Isus a luat-o de mână și i-a spus: „Copilă, ridică-te!“ ⁵⁵ Duhul ei s-a întors în ea și imediat fata s-a ridicat. Isus le-a spus să-i dea ceva să mănânce. ⁵⁶ Părinții fetei erau din cale afară de uimiți. Dar Isus le-a spus să nu povestească nimănui despre cele întâmplate.

Trimiterea celor doisprezece

(Mt. 10.5-15; Mc. 6.7-13)

¹ Isus i-a adunat laolaltă pe cei doisprezece ucenici și le-a dat putere și autoritate peste demoni și puterea de a vindeca boli. ² Apoi i-a trimis să predice lumii despre Împărăția lui Dumnezeu și să vindece pe cei bolnavi. ³ Isus le-a spus: „Nu luați nimic pentru drum: nici toiag, nici traistă, nici mâncare, nici bani, și nu luați haine în plus cu voi. ⁴ Când intrați într-o casă, rămâneți acolo până când vine timpul să plecați. ⁵ Și dacă oamenii nu vă primesc cu bucurie, la plecarea din localitatea aceea, scuturați-vă și praful de pe picioare. Acesta va fi un avertisment pentru ei.“

⁶ Ei au plecat și au mers din sat în sat, spunând Vestea Bună și vindecând oamenii în fiecare loc.

Nedumerirea lui Irod

(Mt. 14.1-12; Mc. 6.14-29)

⁷ Guvernatorul Irod a auzit despre toate lucrurile care se întâmplau. El a fost din cale afară de nedumerit, pentru că unii oameni spuneau că Ioan a înviat din morți, ⁸ alții că s-a arătat Ilie, iar alții ziceau că a înviat unul dintre profeții din trecut. ⁹ Dar Irod a spus: „Eu i-am tăiat capul lui Ioan. Cine este Cel despre care aud toate aceste lucruri?“ Și căuta să-L vadă pe Isus.

Înmulțirea pâinilor

(Mt. 14.13-21; Mc. 6.30-44; Ioan 6.1-14)

¹⁰ Când s-au întors, apostolii I-au povestit lui Isus despre tot ceea ce făcuseră. Atunci, Isus i-a luat cu El într-o cetate numită Betsaida, unde puteau să fie singuri. ¹¹ Dar mulțimile au aflat și s-au dus pe urmele Lui. Isus le-a primit și le-a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu și i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare.

¹² Dar ziua era pe sfârșite. Cei doisprezece au venit la El și I-au spus: „Acesta este un loc izolat. Spune oamenilor să plece și să meargă prin satele și pe la gospodăriile din împrejurimi pentru a căuta mâncare și un loc unde să doarmă.“

¹³ Dar Isus le-a spus: „Dați-le voi să mănânce.“

Ei au răspuns: „Nu avem decât cinci pâini și doi pești. Vrei să mergem să cumpărăm mâncare pentru toți oamenii aceștia?“ ¹⁴ (Acolo erau cam cinci mii de bărbați.)

Isus le-a spus ucenicilor: „Așezați-i în grupuri de câte cincizeci.“

¹⁵ Așa au și făcut și au spus tuturor oamenilor să se așeze. ¹⁶ Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer și I-a mulțumit lui Dumnezeu. Apoi le-a împărțit și le-a dat ucenicilor ca să le dea oamenilor. ¹⁷ Toți oamenii au mâncat și s-au săturat. Și cu ce a rămas de la masă au umplut douăsprezece coșuri.

Mărturia lui Petru despre Isus

(Mt. 16.13-19; Mc. 8.27-29)

¹⁸ Odată, pe când Isus Se ruga singur, ucenicii au venit la El. Isus i-a întrebat: „Cine spun oamenii că sunt Eu?“

¹⁹ Ei au răspuns: „Unii spun că ești Ioan Botezătorul; alții că ești Ilie; iar alții spun că ești unul dintre profeții din trecut care a înviat.“

²⁰ Isus i-a întrebat: „Dar voi cine ziceți că sunt?“

Petru a răspuns: „Tu ești Cristosul lui Dumnezeu!“

²¹ Dar Isus i-a avertizat să nu spună nimănui lucrul acesta.

Prima vestire a suferințelor

(Mt. 16.21-28; Mc. 8.30-9.1)

²² El a spus: „Fiul omului va suferi multe, va fi respins de conducătorii iudei, de marii preoți și de învățătorii Legii, va fi omorât și în a treia zi va învia.“

²³ Apoi Isus a continuat prin a le spune tuturor: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să renunțe la sine însuși. El trebuie să-și ducă în fiecare zi crucea care i-a fost dată și să Mă urmeze. ²⁴ Pentru că cine vrea să-și salveze viața o va pierde. Dar cine își va pierde viața pentru Mine o va salva. ²⁵ La ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă se distruge pe el însuși sau este pierdut? ²⁶ Dacă cuiva îi este rușine de Mine sau de învățătura Mea, atunci și Mie Îmi va fi rușine de el. Îmi va fi rușine de el când Mă voi întoarce în slava Mea, în slava Tatălui și a sfinților îngeri. ²⁷ Dar Eu vă spun adevărul: sunt câțiva aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.“

Schimbarea la față

(Mt. 17.1-8; Mc. 9.2-8)

²⁸ Cam la opt zile după ce a spus aceste cuvinte, Isus i-a luat cu El pe Petru, Ioan și Iacov și S-a dus pe munte să Se roage. ²⁹ În timp ce Se ruga, înfățișarea Lui s-a schimbat, iar hainele Sale au devenit de un alb strălucitor. ³⁰ Și deodată au apărut doi bărbați care vorbeau cu Isus. Cei doi bărbați erau Moise și Ilie. ³¹ Ei apăruseră în slavă și vorbeau cu Isus despre moartea Lui, care urma să aibă loc în Ierusalim. ³² Petru și cei ce erau cu el dormeau adânc. Dar când s-au trezit, au văzut slava lui Isus și pe cei doi bărbați care stăteau cu El. ³³ În timp ce Moise și Ilie se îndepărtau de El, Petru I-a spus lui Isus: „Învățătorule, este bine că suntem aici. Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.“ (Dar Petru nu știa ce spune.)

³⁴ În timp ce spunea aceste lucruri, un nor a venit deasupra lor și i-a acoperit cu umbra lui. Când norul i-a acoperit, ei s-au speriat. ³⁵ Un glas s-a auzit din nor, spunând: „Acesta este Fiul Meu; El este Alesul Meu. De El să ascultați!“

³⁶ După ce s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur acolo. Petru, Iacov și Ioan nu au spus nimic și nu au povestit nimănui atunci despre cele văzute.

Vindecarea unui demonizat

(Mt. 17.14-18; Mc. 9.14-27)

³⁷ În ziua următoare, când au coborât de pe munte, o mare mulțime de oameni L-a întâmpinat pe Isus. ³⁸ Chiar atunci un om din mulțime a strigat: „Învățătorule, Te implor, uită-Te la fiul meu pentru că este singurul meu copil. ³⁹ Fără nici o avertizare, un duh pune stăpânire pe el și băiatul începe brusc să țipe. Îi dă convulsii până face spume la gură. Duhul rău îl chinuie mult și rareori îl lasă în pace. ⁴⁰ I-am rugat pe ucenicii Tăi să scoată duhul, dar ei nu au reușit.“

⁴¹ Atunci Isus a răspuns: „Oameni necredincioși și porniți pe căi greșite! Cât timp trebuie să mai stau cu voi și să am răbdare cu voi? Adu-ți fiul aici!“

⁴² Când băiatul era pe drum, demonul l-a aruncat la pământ cu convulsii. Dar Isus a certat duhul rău. L-a vindecat pe băiat și l-a dat înapoi tatălui său.

Isus vorbește despre moartea Sa

(Mt. 17.22-23; Mc. 9.30-32)

⁴³ Toți oamenii erau copleșiți de măreția lui Dumnezeu. În timp ce oamenii se minunau de toate lucrurile pe care le făcea Isus, El le-a spus ucenicilor: ⁴⁴ „Fiți atenți la ceea ce vă spun acum: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor.“ ⁴⁵ Dar ucenicii nu au înțeles aceste cuvinte. Înțelesul lor era ascuns pentru ei, astfel ca ei să nu îl priceapă. Dar le era frică să-L întrebe pe Isus ce a vrut să zică.

Cine este cel mai mare

(Mt. 18.1-5; Mc. 9.33-37)

⁴⁶ Apoi, ucenicii au început să se certe dorind să știe care dintre ei este cel mai important. ⁴⁷ Dar Isus, care le cunoștea gândurile, a luat un copilaș și l-a pus lângă El. ⁴⁸ Și le-a spus: „Cine primește un copilaș ca acesta în Numele Meu, pe Mine Mă primește. Și cine Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel ce M-a trimis. Acela dintre voi toți care este considerat cel mai neînsemnat va fi cel mai important.“

Cine nu este împotriva voastră este cu voi

(Mc. 9.38-40)

⁴⁹ Ioan L-a întrebat: „Învățătorule, am văzut un om alungând demoni în Numele Tău. Am încercat să-l oprim pentru că nu este unul dintre noi.“

⁵⁰ Dar Isus i-a răspuns: „Nu-l opriți, căci cine nu este împotriva voastră este de partea voastră.“

„Foc din cer“

⁵¹ Când s-a apropiat timpul ca Isus să fie luat în cer, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. ⁵² El a trimis înainte niște mesageri. Aceștia au plecat și au mers într-un sat din Samaria ca să pregătească totul pentru Isus. ⁵³ Samaritenii nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta spre Ierusalim. ⁵⁴ Când ucenicii Săi, Iacov și Ioan, au văzut lucrul acesta, au spus: „Doamne, vrei să cerem să coboare foc din cer și să-i distrugă?+ 9.54 Versetul 54 Unele manuscrise adaugă: „… așa cum a făcut Ilie?““

⁵⁵ Dar Isus S-a întors spre ei și i-a certat.+ 9.55 Versetul 55 Unele manuscrise grecești adaugă: „Isus a mai spus: «Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți. 56 Fiul omului nu a venit să distrugă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.»“⁵⁶ Apoi Isus și ucenicii Lui au plecat în alt sat.

Cum să-L urmăm pe Isus

(Mt. 8.19-22)

⁵⁷ Pe când mergeau pe drum, cineva I-a spus lui Isus: „Te voi urma oriunde vei merge.“

⁵⁸ Dar Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, iar păsările cerului au cuiburi. Dar Fiul omului nu are un loc unde să-Și pună capul și să Se odihnească.“

⁵⁹ Altuia, Isus i-a spus: „Urmează-Mă!“

Dar omul a spus: „Lasă-mă, mai întâi, să mă duc să-mi îngrop tatăl!“

⁶⁰ Însă Isus i-a răspuns: „Lasă morții să-și îngroape morții și tu du-te și spune lumii despre Împărăția lui Dumnezeu!“

⁶¹ Alt om a spus: „Te voi urma, Doamne, dar lasă-mă, mai întâi, să-mi iau la revedere de la ai mei!“

⁶² Dar Isus i-a răspuns: „Cel care pune mâna pe plug, dar se uită înapoi, nu este pregătit pentru Împărăția lui Dumnezeu.“

Trimiterea celor șaptezeci

¹ După ce s-au întâmplat aceste lucruri, Domnul a ales încă șaptezeci+ 10.1 șaptezeci unele manuscrise spun că era vorba de șaptezeci și doi. de oameni. El i-a trimis să meargă câte doi, înaintea Lui, în fiecare cetate și în fiecare loc pe unde urma să treacă. ² El le-a spus: „Recolta este bogată, dar puțini sunt lucrătorii! Rugați deci pe Domnul secerișului să trimită mai mulți lucrători la secerișul Său! ³ Duceți-vă! Și țineți minte că vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. ⁴ Nu luați cu voi traistă, sac sau încălțăminte. Și nu salutați oamenii pe care îi întâlniți pe drum. ⁵ Când intrați într-o casă, primele voastre cuvinte să fie: «Pacea să fie peste casa aceasta!» ⁶ Dacă în acea casă locuiește un om iubitor de pace, pacea voastră va veni asupra lui. Dacă nu, aceasta se va întoarce la voi. ⁷ Rămâneți în casa aceea, mâncați și beți ce vi se dă, pentru că lucrătorul merită această plată. Să nu vă mutați din casă în casă. ⁸ Când intrați într-o localitate și oamenii vă primesc bine, mâncați ce vi se va pune înainte. ⁹ Vindecați bolnavii din acea localitate și spuneți-le oamenilor: «Împărăția lui Dumnezeu a venit la voi!» ¹⁰ Când intrați într-o localitate și oamenii nu vă primesc bine, ieșiți pe străzile ei și spuneți: ¹¹ «Scuturăm împotriva voastră chiar și praful din localitatea voastră care s-a lipit de picioarele noastre! Să știți totuși că Împărăția lui Dumnezeu a venit la voi!» ¹² Vă spun că, în Ziua judecății, va fi mai rău pentru oamenii din acea localitate decât a fost pentru locuitorii Sodomei.

Avertizarea oamenilor necredincioși

(Mt. 11.20-24)

¹³ Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaida! Multe minuni au avut loc în cetățile voastre. Dacă aceste minuni ar fi fost făcute în Tir și Sidon, locuitorii lor de mult și-ar fi schimbat viața. Oamenii aceia ar fi purtat pânză de sac și ar fi turnat cenușă pe ei ca să arate că regretă păcatele pe care le-au comis. ¹⁴ Dar în Ziua judecății va fi mai rău pentru voi decât pentru Tir și Sidon. ¹⁵ Iar tu, Capernaume, vei fi înălțat până la ceruri? Nu, ci vei fi coborât până în iad!

¹⁶ Cine vă ascultă pe voi Mă ascultă pe Mine. Și cine nu vă primește pe voi, pe Mine nu Mă primește. Iar cel ce Mă respinge pe Mine Îl respinge pe Cel care M-a trimis pe Mine.“

Căderea lui Satan

¹⁷ Cei șaptezeci+ 10.17 șaptezeci unele manuscrise spun că era vorba de șaptezeci și doi. s-au întors plini de bucurie și au zis: „Doamne, chiar și demonii ne ascultă, când le poruncim în Numele Tău!“ ¹⁸ Dar Isus le-a răspuns: „L-am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer! ¹⁹ Iată, v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpioni și v-am dat putere care să o depășească pe cea a dușmanului. Nimic nu vă va răni. ²⁰ Dar nu vă bucurați de autoritatea pe care o aveți asupra duhurilor, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.“

Isus Se roagă Tatălui

(Mt. 11.25-27; 13.16-17)

²¹ Atunci Isus, plin de bucurie prin Duhul Sfânt, a spus: „Mulțumesc, Tată, Domn al cerurilor și al pământului, că ai ascuns aceste lucruri oamenilor deștepți și înțelepți, dar le-ai făcut cunoscute celor simpli. Da, Tată, pentru că așa ai vrut Tu să faci.

²² Toate lucrurile Mi-au fost date Mie de către Tatăl Meu. Nimeni nu știe cine este Fiul, în afară de Tatăl. Și nimeni nu știe cine este acest Tată, în afară de Fiul și de cel căruia vrea Fiul să i-L descopere.“

²³ Apoi, când au rămas singuri, întorcându-Se spre ucenici, Isus le-a spus: „Voi sunteți fericiți pentru că vedeți ceea ce vedeți! ²⁴ Vă spun că mulți profeți și împărați au vrut să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, dar nu le-au văzut; și au vrut să audă lucrurile pe care le auziți voi, dar nu le-au auzit.“

Pilda samariteanului

²⁵ Atunci un învățător al Legii s-a ridicat și L-a pus la încercare pe Isus, întrebând: „Învățătorule, ce trebuie să fac ca să obțin viața eternă?“

²⁶ Isus i-a spus: „Ce este scris în Lege? Ce citești acolo?“

²⁷ Învățătorul Legii a răspuns: „«Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu toată gândirea ta»+ 10.27 Citat din Dt. 6.5. și: «Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.+ 10.27 Citat din Lv. 19.18.»“

²⁸ Isus i-a spus: „Răspunsul tău este corect. Fă lucrurile acestea și vei avea viața eternă!“

²⁹ Dar omul, vrând să se justifice, L-a întrebat pe Isus: „Cine este aproapele meu?“

³⁰ Isus i-a răspuns: „Un om călătorea pe drumul care duce de la Ierusalim la Ierihon. Au dat peste el niște tâlhari, care i-au furat hainele, l-au bătut și au plecat lăsându-l aproape mort. ³¹ S-a întâmplat ca pe acolo să treacă un preot. Când l-a văzut pe omul acela, preotul a trecut pe lângă el și a mers pe partea cealaltă a drumului. ³² Apoi a trecut pe acolo un levit. Levitul l-a văzut pe acel om, dar a trecut de el, mergând pe cealaltă parte a drumului. ³³ Dar a trecut și un samaritean prin acel loc. El l-a văzut pe omul acela și i-a fost milă de el. S-a dus la el și i-a pus untdelemn și vin pe răni, apoi le-a bandajat. ³⁴ După aceea, samariteanul l-a luat pe om, l-a pus pe măgarul său și l-a dus la un han. Acolo a avut grijă de el. ³⁵ A doua zi, samariteanul a scos două monede de argint și i-a dat gazdei banii, spunându-i: «Ai grijă de acest om. Și dacă vei mai cheltui ceva cu el, îți voi plăti când mă voi întoarce.»“

³⁶ „Ce zici: care dintre aceștia trei a fost aproapele omului care a căzut în mâinile tâlharilor?“

³⁷ Învățătorul Legii a răspuns: „Cel căruia i-a fost milă de el și care l-a ajutat.“

Atunci Isus i-a spus: „Du-te și poartă-te la fel ca el.“

Marta și Maria

³⁸ În timp ce Isus și ucenicii Lui își urmau drumul, El a intrat într-un sat. O femeie, pe nume Marta, L-a primit cu multă bucurie în casa ei. ³⁹ Ea avea o soră, Maria, care stătea la picioarele Domnului și asculta învățătura Lui. ⁴⁰ Marta era ocupată cu multe pregătiri. Ea s-a dus la Isus și I-a spus: „Doamne, nu-Ți pasă că sora mea m-a lăsat să fac toată treaba singură? Spune-i să vină să mă ajute!“

⁴¹ Domnul i-a răspuns: „Marta, Marta, ești îngrijorată și supărată de multe lucruri. ⁴² Dar de un singur lucru este nevoie. Maria a ales partea bună; aceasta nu-i va fi luată niciodată.“

Rugăciunea „Tatăl nostru“

(Mt. 6.9-15)

¹ Odată, pe când Se afla într-un anumit loc, Isus Se ruga. Când a terminat, unul dintre ucenici I-a spus: „Doamne, Ioan i-a învățat pe ucenicii lui să se roage. Învață-ne și Tu să ne rugăm.“

² Atunci Isus le-a spus: „Când vă rugați să spuneți:

«Tată, sfințit să fie Numele Tău!

Vie împărăția Ta!

³ Dă-ne în fiecare zi pâinea de care avem nevoie.

⁴ Și iartă-ne păcatele noastre,

pentru că și noi îi iertăm pe cei care păcătuiesc față de noi.

Și nu ne supune ispitei.»“

Cereți neîncetat

(Mt. 7.7-11)

⁵ Apoi Isus le-a spus: „Să zicem că, într-o noapte, la miezul nopții, unul dintre voi se duce acasă la un prieten și îi spune: «Un prieten de-al meu tocmai a venit la mine dintr-o călătorie și nu am nimic să-i dau de mâncare. Împrumută-mi, te rog, trei pâini!» ⁷ Și să zicem că omul va răspunde din casă: «Lasă-mă în pace! Ușa este deja încuiată. Copiii mei și cu mine suntem în pat. Nu pot să mă scol acum să-ți dau pâine.» ⁸ Vă spun că poate nu se va scula să vă dea pâinea pentru că vă este prieten. Dar dacă veți continua să cereți cu insistență, se va scula și vă va da ceea ce vă trebuie. ⁹ Iată ce vă spun Eu: cereți și vi se va da. Căutați și veți găsi. Bateți și ușa vi se va deschide. ¹⁰ Căci cel care cere va primi. Cel ce caută va găsi. Iar ușa va fi deschisă celui ce bate. ¹¹ Unii dintre voi sunteți tați. Dacă fiul vostru vă cere un pește, îi veți da un șarpe, în loc de pește? ¹² Sau dacă fiul vostru vă cere un ou, îi veți da un scorpion? ¹³ Voi, deși sunteți răi, știți să dați lucruri bune copiilor voștri. Atunci, cu siguranță, Tatăl vostru din ceruri va da Duhul Sfânt celor care I-L cer.“

Isus și Beelzebul

(Mt. 12.22-30; Mc. 3.20-27)

¹⁴ Odată Isus scotea un demon dintr-un om care era mut. Când demonul a ieșit din el, omul a început să vorbească. Mulțimile de oameni erau uimite. ¹⁵ Dar unii dintre ei au spus: „Isus scoate demonii cu puterea lui Beelzebul, prințul demonilor.“

¹⁶ Alții, pentru a-L pune la încercare, I-au cerut lui Isus să le arate un semn din ceruri. ¹⁷ Dar Isus știa ce gândeau și le-a spus: „Orice împărăție care este dezbinată și luptă împotriva ei înseși, va fi distrusă. Familia+ 11.17 Familia lit. casa. care este dezbinată împotriva ei înseși se va destrăma. ¹⁸ Deci dacă Satan luptă împotriva lui însuși, cum va putea rezista împărăția lui? Voi spuneți că alung duhurile rele cu puterea lui Beelzebul. ¹⁹ Dar dacă Eu scot demoni cu puterea lui Beelzebul, oamenii voștri cu ce putere îi scot? Așa că lăsați-i pe ei să arate cine greșește. ²⁰ În schimb, dacă Eu scot demoni cu putere de la Dumnezeu, atunci, cu siguranță, Împărăția lui Dumnezeu a venit la voi.

²¹ Când un om puternic este bine înarmat și își păzește casa, averile lui sunt la adăpost. ²² Dar dacă un om mai puternic vine și îl înfrânge, el îi va lua toate armele pe care se bizuia. Și omul mai puternic va face tot ce va vrea cu averile celuilalt om.

²³ Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; și cine nu strânge cu Mine risipește.

Omul din care a fost scos un demon

(Mt. 12.43-45)

²⁴ Când un demon iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă și caută odihnă. El nu găsește odihnă și atunci spune: «Mă voi întoarce în casa de unde am plecat.» ²⁵ Și se întoarce și găsește casa măturată și pusă în ordine. ²⁶ Atunci se duce și mai aduce alte șapte duhuri mai rele decât el și se duc toate să locuiască acolo. În final starea acelui om va fi mai rea decât la început.“

Oamenii cu adevărat binecuvântați

²⁷ Când a spus Isus aceste lucruri, o femeie din mulțime și-a ridicat glasul și I-a zis: „Mama Ta este binecuvântată pentru că Te-a născut și Te-a hrănit la pieptul ei.“

²⁸ Dar Isus a spus: „Oamenii cu adevărat binecuvântați sunt cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu și i se supun!“

Semnul lui Iona

(Mt. 12.38-42; Mc. 8.12)

²⁹ Pe când mulțimile se strângeau cu grămada, Isus a început prin a spune: „Oamenii de azi sunt plini de răutate. Ei așteaptă un semn de la Dumnezeu. Dar nu li se va da alt semn decât semnul lui Iona+ 11.29 Iona profet în Vechiul Testament; a ieșit viu după ce a petrecut trei zile în abdomenul unui pește uriaș.. ³⁰ Așa cum Iona a fost un semn pentru oamenii din Ninive, la fel va fi și Fiul omului un semn pentru oamenii de azi. ³¹ În Ziua judecății, împărăteasa de la sud+ 11.31 împărăteasa de la sud împărăteasa din Seba, care a călătorit aproape două mii de km pentru a afla despre înțelepciunea lui Dumnezeu de la Solomon. Vezi 1 Împ.10.1-13. va sta alături de bărbații acestei generații și îi va acuza. Căci ea a venit de la capătul pământului pentru a asculta învățătura lui Solomon. Acum aici este Unul mai important decât Solomon. ³² În Ziua judecății, oamenii din Ninive vor sta alături de oamenii acestei generații și îi vor acuza. Pentru că atunci când Iona le-a predicat, ei și-au schimbat inima și viața. Acum aici este cineva mai important decât Iona.

Lumina

(Mt. 5.15; 6.22-23)

³³ Nimeni nu aprinde o lumină și apoi o pune în pivniță sau o ascunde sub un vas. El o pune pe un suport, ca să poată fi văzută de cei ce intră în casă. ³⁴ Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este bun, tot trupul este plin de lumină. Dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău va fi plin de întuneric. ³⁵ Deci ai grijă ca lumina din tine să nu devină întuneric! ³⁶ Dacă tot corpul tău este plin de lumină și nu are nici o parte întunecată, atunci el va fi luminos. Va fi ca și cum l-ar lumina o lampă.“

Isus îi critică pe farisei

(Mt. 23.1-36; Mc. 12.38-40; Lc. 20.45-47)

³⁷ Când a terminat Isus de vorbit, un fariseu L-a rugat să mănânce cu el. Isus a intrat și S-a așezat la masă. ³⁸ Fariseul a văzut că Isus nu S-a spălat pe mâini+ 11.38 spălat pe mâini spălatul mâinilor înainte de masă făcea parte, alături de alte tradiții, dintr-un întreg ritual evreiesc de curățire. înainte de masă și a fost foarte mirat. ³⁹ Atunci Domnul i-a spus: „Voi, fariseii, spălați partea de afară a cănii și a farfuriei, dar înăuntru sunteți plini de lăcomie și răutate. ⁴⁰ Oameni nebuni! Partea de afară a fost făcută de Cel ce a creat și partea dinăuntru. ⁴¹ Acordați atenție lucrurilor dinăuntru; dați celor în nevoie; astfel veți fi pe deplin curați. ⁴² Dar, vai de voi, fariseilor, pentru că voi dați lui Dumnezeu a zecea parte din tot ce aveți — chiar din mentă, rută și orice altă plantă — dar uitați dreptatea și dragostea de Dumnezeu. Aceasta este ceea ce trebuia să faceți, fără a uita să dați în continuare a zecea parte din averile voastre. ⁴³ Vai de voi, fariseilor, pentru că vă place să ocupați locurile de onoare în sinagogi și să fiți salutați cu respect în piețe! ⁴⁴ Voi sunteți ca mormintele care nu sunt marcate și peste care oamenii merg fără să știe pe ce calcă.“

Isus îi critică pe învățătorii iudei

⁴⁵ Unul dintre învățătorii Legii I-a răspuns: „Învățătorule, când le spui aceste lucruri fariseilor, ne insulți și pe noi.“

⁴⁶ Isus a spus: „Vai și de voi, învățătorii Legii! Voi împovărați oamenii cu poveri prea greu de purtat, în timp ce voi nici măcar nu încercați să urmați aceste reguli. ⁴⁷ Vai de voi! Voi zidiți mormintele profeților pe care i-au ucis chiar strămoșii voștri. ⁴⁸ Prin aceasta arătați că sunteți de acord cu ceea ce au făcut strămoșii voștri. Ei i-au ucis pe profeți, iar voi le zidiți mormintele. ⁴⁹ De aceea Înțelepciunea lui Dumnezeu a spus: «Le voi trimite profeți și apostoli. Pe unii dintre ei îi vor ucide, pe alții îi vor persecuta.» ⁵⁰ Așa că oamenii de astăzi vor fi pedepsiți pentru sângele profeților care a fost vărsat de la începutul lumii. ⁵¹ Veți fi pedepsiți pentru toate crimele, de la Abel la Zaharia,+ 11.51 Abel și Zaharia primul și ultimul martir din Vechiul Testament. care a fost ucis între altar și Templu. Da, vă spun că oamenii care trăiesc acum vor fi pedepsiți pentru toate.

⁵² Vai de voi, învățători ai Legii! Voi ați ascuns cheia învățăturii despre Dumnezeu. Voi nu ați învățat și nici nu i-ați lăsat să învețe pe cei care vroiau s-o facă.“

⁵³ Când Isus a plecat din locul acela, învățătorii Legii și fariseii au început să-L atace pe Isus cu dușmănie și să-L asalteze cu tot felul de întrebări. ⁵⁴ Ei pândeau și așteptau să-L prindă pe Isus spunând ceva greșit.

Înștiințări și încurajări

¹ S-a adunat o mulțime de mii de oameni. Erau atât de mulți încât se călcau în picioare unii pe alții. Isus le-a vorbit întâi ucenicilor: „Feriți-vă de aluatul fariseilor, adică de ipocrizie. ² Tot ceea ce este acoperit va fi descoperit și tot ceea ce a fost ascuns va fi făcut cunoscut. ³ De aceea, tot ce ați spus la întuneric va fi auzit la lumină. Și ceea ce ați șoptit la urechea cuiva într-o cameră tainică va fi strigat de pe acoperișul casei.

Temeți-vă doar de Dumnezeu

(Mt. 10.28-31)

⁴ Dar vă spun, prietenii Mei, să nu vă temeți de cei ce ucid trupul și după aceea nu vă mai pot face nimic. ⁵ Vă voi spune de cine trebuie să vă temeți: temeți-vă de Acela care, după ce omoară, are puterea să vă arunce în iad. Da, de El trebuie să vă temeți.

⁶ Cinci vrăbii sunt vândute pe doi bani. Totuși Dumnezeu nu uită nici măcar una dintre ele. ⁷ Dumnezeu cunoaște chiar și numărul firelor de păr de pe capul vostru. Nu vă fie teamă, căci voi sunteți mult mai importanți decât multe vrăbii.

Nu vă rușinați de Isus

(Mt. 10.32-33; 12.32; 10.19-20)

⁸ Vă spun că, dacă cineva mărturisește înaintea altor oameni că crede în Mine și Eu, Fiul omului, voi mărturisi înaintea îngerilor lui Dumnezeu că acea persoană este a Mea. ⁹ Dar dacă cineva spune în fața oamenilor că nu crede în Mine, atunci și Eu voi spune înaintea îngerilor lui Dumnezeu că acea persoană nu este a Mea.

¹⁰ Dacă cineva spune ceva rău împotriva Fiului omului, va fi iertat. Dar cel ce vorbește împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.

¹¹ Când vă vor duce în sinagogi, înaintea conducătorilor și autorităților, nu vă îngrijorați cu privire la cum vă veți apăra sau ce veți spune. ¹² Duhul Sfânt vă va învăța chiar atunci ce trebuie să spuneți.“

Pilda bogatului nechibzuit

¹³ Atunci cineva din mulțime I-a spus: „Învățătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moștenirea rămasă de la tatăl nostru!“

¹⁴ Dar Isus i-a răspuns: „Cine M-a pus pe Mine judecător sau Mi-a dat dreptul să hotărăsc cum să vă împărțiți moștenirea?“ ¹⁵ Și le-a mai spus: „Aveți grijă și feriți-vă de orice fel de lăcomie. Chiar dacă un om are mai mult decât îi trebuie, viața lui nu vine din averile lui.“

¹⁶ Apoi Isus le-a spus această pildă: „Un om bogat avea un pământ care aducea o recoltă bogată. ¹⁷ El s-a gândit: «Nu am loc să-mi țin toată recolta. Ce să fac?» ¹⁸ Apoi și-a spus: «Știu ce voi face: voi dărâma hambarele pe care le am și voi construi altele, mai mari. Acolo voi păstra toate grânele și toate bunurile mele. ¹⁹ Apoi îmi voi spune: Ai acum la păstrare tot ce îți trebuie pentru mulți ani. Poți să te odihnești, să mănânci, să bei și să te simți bine!» ²⁰ Dar Dumnezeu i-a spus: «Om nebun, în noaptea aceasta vei muri. Cine va primi lucrurile pe care le-ai pregătit?»

²¹ Așa va fi și cu omul care își strânge averi pentru sine. În ochii lui Dumnezeu, acel om nu e bogat.“

Îngrijorările

(Mt. 6.25-34; 19.21)

²² Apoi Isus le-a vorbit astfel ucenicilor: „De aceea, vă spun să nu vă îngrijorați cu privire la viața voastră și la ce veți mânca. Și să nu vă îngrijorați cu privire la trupul vostru și cu ce vă veți îmbrăca. ²³ Căci viața înseamnă mai mult decât mâncare, iar trupul înseamnă mai mult decât îmbrăcăminte. ²⁴ Uitați-vă la corbi: ei nici nu seamănă, nici nu culeg. Nu au cămări sau hambare și cu toate acestea, Dumnezeu are grijă de ei. Voi sunteți mult mai importanți decât păsările. ²⁵ Cine dintre voi poate să-și prelungească viața măcar cu o oră dacă se îngrijorează? ²⁶ Dacă nu puteți să faceți nici măcar acest lucru neînsemnat, atunci de ce vă îngrijorați cu privire la celelalte? ²⁷ Uitați-vă la crini și vedeți cum cresc. Ei nu torc, nici nu țes. Totuși, vă spun că nici măcar Solomon, în toată slava lui, nu a fost îmbrăcat la fel de frumos ca una din aceste flori. ²⁸ Iarba de pe câmp azi este aici, dar mâine este aruncată în foc. Dacă Dumnezeu Se îngrijește de iarba de pe câmp, cu atât mai mult vă va îmbrăca pe voi, oameni a căror credință este atât de mică! ²⁹ Deci nu fiți preocupați de ce veți mânca și ce veți bea; nu fiți îngrijorați de aceste lucruri. ³⁰ Toți oamenii se gândesc la aceste lucruri, dar Tatăl vostru știe că aveți nevoie de ele. ³¹ Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate aceste lucruri de care aveți nevoie vi se vor da pe deasupra.

Nu vă puneți încrederea în bogății

³² Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru vrea să vă dea vouă Împărăția. ³³ Vindeți tot ce aveți și dați banii săracilor. Bogățiile acestei lumi nu durează. Strângeți bogății care nu se strică, o comoară fără sfârșit în ceruri. Acolo nu o poate ajunge nici un hoț și moliile nu o pot distruge. ³⁴ Pentru că unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră.

Îndemn la veghere

(Mt. 24.45-51)

³⁵ Fiți gata: îmbrăcați și pregătiți! ³⁶ Fiți ca slujitorii care așteaptă ca stăpânul lor să se întoarcă de la o nuntă. Când stăpânul se întoarce și bate la ușă, slujitorii îi vor deschide îndată. ³⁷ Binecuvântați sunt acei slujitori pe care stăpânul îi găsește treji și pregătiți atunci când se întoarce acasă. Vă spun adevărul: stăpânul se va îmbrăca pentru a sluji, îi va așeza la masă și va veni să-i servească. ³⁸ Stăpânul se poate întoarce la miezul nopții sau chiar mai târziu. Binecuvântați sunt slujitorii, dacă îi va găsi încă treji. ³⁹ Să știți că, dacă stăpânul casei ar ști la ce oră va veni hoțul, el nu i-ar da voie să pătrundă în casă. ⁴⁰ Voi, de asemenea, să fiți pregătiți, căci Fiul omului va veni când nu vă așteptați.“

Slujitorul demn de încredere

(Mt. 24.45-51)

⁴¹ Petru a spus: „Doamne, pilda aceasta o spui pentru noi sau pentru toată lumea?“ ⁴² Domnul a zis: „Cine este administratorul credincios și înțelept pe care stăpânul îl va pune peste slujitorii lui pentru a le da porțiile de mâncare la timpul potrivit? ⁴³ Binecuvântat este acel slujitor pe care, la întoarcere, stăpânul îl va găsi făcând ceea ce i-a spus. ⁴⁴ Vă spun adevărul: pe acel slujitor stăpânul îl va pune responsabil peste tot ce are el. ⁴⁵ Dar s-ar putea ca slujitorul să gândească astfel: «Stăpânul meu nu se va întoarce curând.» Și atunci începe să-i bată pe ceilalți slujitori și slujitoare, să mănânce și să bea până se îmbată. ⁴⁶ Stăpânul acelui slujitor va veni într-o zi când slujitorul nu se așteaptă, la o oră pe care nu o știe. Și când va veni, îl va pedepsi aspru pe acest slujitor. Stăpânul îl va trimite în locul unde sunt cei necredincioși.

⁴⁷ Slujitorul care cunoaște voia stăpânului, dar nu se pregătește și nu caută să facă ce a vrut stăpânul, va fi aspru pedepsit. ⁴⁸ Dar dacă slujitorul nu știa ce a vrut stăpânul și a făcut ceva ce trebuie pedepsit, el va primi o pedeapsă mai mică decât cel ce știa ce trebuie să facă. Se va cere mult de la cel care a primit mult. Și i se va cere mai mult celui căruia i s-a încredințat mult.“

Foc pe pământ

(Mt. 10.34-36)

⁴⁹ Isus a continuat: „Eu am venit pentru a aduce foc pe pământ; și Mi-aș dori să fie deja aprins. ⁵⁰ Eu trebuie să fiu botezat cu un alt fel de botez;+ 12.50 botezat … botez aici cu semnificația de îngropat în suferințe. și nu-Mi voi găsi liniștea până când el nu va avea loc. ⁵¹ Voi credeți că am venit pentru a aduce pace pe pământ? Vă spun că nu. Eu am venit pentru a aduce dezbinare. ⁵² De acum înainte, o familie cu cinci membri va fi împărțită: trei împotriva a doi și doi împotriva celorlalți trei. ⁵³ Tatăl va fi împotriva fiului său, iar fiul va fi împotriva tatălui. Mama va fi împotriva fiicei sale, iar fiica va fi împotriva mamei. Soacra va fi împotriva norei, iar nora va fi împotriva soacrei sale.“

Semnele timpurilor

(Mt. 16.2-3)

⁵⁴ Apoi Isus a spus mulțimilor: „Când vedeți nori adunându-se spre apus, imediat spuneți: «Vine ploaia!» Și așa se întâmplă. ⁵⁵ Iar când vântul bate dinspre miazăzi, spuneți: «Va fi o zi călduroasă!» Și așa se întâmplă. ⁵⁶ Ipocriților, voi știți să interpretați semnele pământului și ale cerului. Dar de ce nu cunoașteți vremea în care trăiți acum?

Ajungerea la o înțelegere

(Mt. 5.25-26)

⁵⁷ Și de ce nu judecați voi singuri ce este drept? ⁵⁸ Când cineva te dă în judecată și ești în drum spre sala de judecată, încearcă să ajungi la o înțelegere cât ești încă pe drum. Altfel, el te va târî înaintea judecătorului; judecătorul te va da pe mâna temnicerului, iar acesta te va trimite la închisoare. ⁵⁹ Îți spun că nu vei ieși de acolo până nu vei plăti și ultimul ban.“

Galileenii măcelăriți de Pilat

¹ Atunci au venit unii care I-au povestit lui Isus ce li se întâmplase unor oameni din Galileea. Pe când aceștia își aduceau jertfele, Pilat i-a omorât și sângele lor s-a amestecat cu cel al animalelor jertfite. ² Isus le-a răspuns: „Credeți că ei au murit astfel pentru că erau mai păcătoși decât restul oamenilor din Galileea? ³ Vă spun că nu! Dar, dacă nu vă schimbați inima și viața, veți muri și voi la fel ca ei. ⁴ Sau cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloam și i-a omorât: credeți că ei erau mai vinovați decât toți ceilalți oameni din Ierusalim? ⁵ Vă spun că nu! Dar, dacă nu vă schimbați inima și viața, veți muri și voi la fel ca ei.“

Pilda smochinului neroditor

⁶ Apoi Isus a spus această pildă: „Un om avea un smochin plantat în grădina sa. Omul a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit. ⁷ Atunci a spus grădinarului: «De trei ani tot vin și caut fructe în acest smochin, dar nu am găsit niciodată. Așa că, taie-l! De ce să stea aici și să ocupe degeaba pământul?» ⁸ Grădinarul i-a răspuns: «Stăpâne, mai lasă-l încă un an! Voi săpa în jurul lui și voi pune bălegar. ⁹ Poate pomul va rodi în anul următor. Dacă nu, poți să-l tai.»“

Vindecarea unei femei într-o zi de sabat

¹⁰ Într-o zi de sabat, Isus îi învăța pe oameni într-una dintre sinagogi. ¹¹ Era acolo o femeie care avea în ea un duh rău. Acesta o ținuse infirmă timp de optsprezece ani. Ea era adusă de spate și nu putea să stea dreaptă. ¹² Când a văzut-o, Isus a chemat-o la El și i-a spus: „Femeie, ești vindecată de boala ta!“ ¹³ Apoi Și-a pus mâinile peste ea. Imediat ea s-a îndreptat și L-a lăudat pe Dumnezeu.

¹⁴ Conducătorul sinagogii s-a mâniat foarte tare pentru că Isus vindecase în ziua de sabat. Așa că a spus oamenilor: „Sunt șase zile în săptămână când puteți munci; deci veniți să fiți vindecați în aceste zile, nu în ziua de sabat.“

¹⁵ Domnul i-a răspuns: „Ipocriților! Oare nu dă fiecare dintre voi drumul boului și măgarului său să meargă să bea apă în ziua de sabat? ¹⁶ Femeia aceasta este una dintre fiicele lui Avraam. Satan a ținut-o legată timp de optsprezece ani. Nu e bine ca ea să fie eliberată în ziua de sabat?“ ¹⁷ Când Isus a spus acestea, dușmanilor Lui li s-a făcut rușine și toată mulțimea se bucura de lucrurile minunate pe care le făcea El.

Cu ce se aseamănă Împărăția lui Dumnezeu

(Mt. 13.31-33; Mc. 4.30-32)

¹⁸ Apoi Isus a spus: „Cu ce se aseamănă Împărăția lui Dumnezeu? Cu ce să o compar? ¹⁹ Împărăția lui Dumnezeu este ca o sămânță de muștar aruncată de un om în grădina sa. Sămânța a crescut, a devenit copac și păsările cerului și-au făcut cuiburi în ramurile sale.“

²⁰ Și din nou Isus a spus: „Cu ce să compar Împărăția lui Dumnezeu? ²¹ Împărăția lui Dumnezeu este ca drojdia pe care o femeie a luat-o și a amestecat-o cu trei măsuri de făină. Drojdia a făcut să crească tot aluatul.“

Ușa cea strâmtă

(Mt. 7.13-14, 21-23)

²² Mergând spre Ierusalim, Isus a trecut prin cetățile și satele care Îi erau în drum și în fiecare loc îi învăța pe oameni. ²³ Cineva I-a spus: „Doamne, oare să fie puțini oamenii care vor fi mântuiți?“

Isus le-a spus: ²⁴ „Străduiți-vă să intrați pe ușa cea strâmtă. Vă spun că mulți vor încerca să intre, dar nu vor putea. ²⁵ Când Stăpânul casei Se va ridica și va închide ușa, veți rămâne afară. Atunci veți începe să bateți la ușă și să spuneți: «Doamne, deschide-ne!» Dar El va răspunde: «Nu vă cunosc și nu știu de unde veniți.» ²⁶ Atunci voi veți spune: «Am mâncat și am băut cu Tine. Tu i-ai învățat pe oameni pe străzile noastre.» ²⁷ Dar El vă va răspunde: «Nu știu de unde veniți. Plecați de la Mine, voi toți, oameni care faceți răul.» ²⁸ Îi veți vedea pe Avraam, Isaac și Iacov și pe toți profeții în Împărăția lui Dumnezeu, dar voi veți fi aruncați afară. Atunci veți plânge de teamă și supărare. ²⁹ Vor veni oameni de la est și de la vest, de la nord și de la sud și își vor lua locul lor la masă, în Împărăția lui Dumnezeu. ³⁰ Unii, care sunt ultimii acum, vor fi primii; și unii care sunt acum primii, vor fi ultimii în Împărăția lui Dumnezeu.“

Grija pentru Ierusalim

(Mt. 23.37-39)

³¹ Atunci au venit la Isus niște farisei și I-au spus: „Pleacă de aici și du-Te altundeva, pentru că Irod vrea să Te omoare.“

³² Isus le-a spus: „Duceți-vă și spuneți vulpii aceleia: «Astăzi și mâine mai scot demoni din oameni și mai fac vindecări, iar în cea de-a treia zi voi termina lucrarea Mea.» ³³ Dar trebuie să merg în continuare astăzi, mâine și în ziua următoare, pentru că nu este obiceiul ca vreun profet să moară în afara Ierusalimului.

³⁴ Ierusalime, Ierusalime! Tu îi omori pe profeți, și pe cei trimiși de Dumnezeu îi ucizi cu pietre. De multe ori Mi-am dorit să strâng poporul tău laolaltă așa cum o găină își strânge puii sub aripile sale, dar tu nu M-ai lăsat. ³⁵ Acum vi se va lăsa casa pustie. Vă spun că nu Mă veți mai vedea până nu va veni vremea când veți spune: «Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!»+ 13.35 „Binecuvântat … Domnului!“ Ps. 118.26.“

Vindecarea unui bolnav de hidropizie

¹ Într-o zi de sabat, Isus S-a dus la masă în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Oamenii de acolo Îl urmăreau cu atenție. ² Înaintea Lui era un om bolnav de hidropizie+ 14.2 hidropizie boală cauzată de acumularea de apă în cavitățile naturale ale trupului sau în țesuturi.. ³ Isus i-a întrebat pe învățătorii Legii și pe farisei: „Este permis să vindeci în ziua sabatului sau nu?“ ⁴ Ei nu au răspuns. Atunci Isus l-a luat pe omul acela, l-a vindecat și i-a dat drumul să plece. ⁵ Apoi Isus le-a spus învățătorilor Legii și fariseilor: „Dacă fiul vostru sau un bou de-al vostru ar cădea într-o fântână, într-o zi de sabat, nu l-ați scoate îndată?“ ⁶ Dar ei nu I-au putut răspunde nimic.

Despre smerenie

⁷ Apoi Isus a văzut că oaspeții alegeau locurile cele mai importante. Atunci El le-a spus această pildă: ⁸ „Când ești invitat de cineva la o nuntă, nu te așeza la masă pe locul cel mai important. S-ar putea ca la nuntă să fi fost invitat cineva mai important decât tine. ⁹ Și cel care v-a invitat și pe tine, și pe el va veni atunci și îți va spune: «Dă locul tău omului acestuia!» Atunci, cu rușine, vei merge să iei ultimul loc. ¹⁰ Ci, când ești invitat, du-te și așază-te în locul cel mai puțin important. Astfel, când va veni gazda, îți va spune: «Prietene, vino aici, pe un loc mai important.» Atunci toți ceilalți oaspeți te vor respecta. ¹¹ Oricine se înalță și își dă importanță va fi smerit, dar cel ce se smerește va fi înălțat.“

Veți fi răsplătiți

¹² Apoi, Isus a spus fariseului care Îl invitase: „Când inviți oameni la un prânz sau la o cină, să nu-ți chemi prietenii, nici frații, nici rudele sau vecinii bogați, ca să te invite și ei, la rândul lor, și astfel să fii răsplătit. ¹³ Ci când dai o masă, cheamă săracii, schilozii, șchiopii și orbii. ¹⁴ Ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi binecuvântat, pentru că vei fi răsplătit la învierea celor drepți.“

Pilda celor invitați la cină

(Mt. 22.1-10)

¹⁵ Unul dintre cei aflați la masă, auzind aceste cuvinte, a spus: „Binecuvântați sunt toți cei ce vor mânca în Împărăția lui Dumnezeu!“

¹⁶ Isus i-a răspuns: „Un om pregătea un ospăț mare și a invitat mulți oameni. ¹⁷ Când a venit timpul pentru ospăț, el l-a trimis pe slujitorul său să spună tuturor celor invitați: «Veniți, toate sunt gata acum!» ¹⁸ Dar toți au început să se scuze. Primul a spus: «Tocmai am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd. Te rog, scuză-mă!» ¹⁹ Altul a spus: «Tocmai am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc. Te rog să mă scuzi!» ²⁰ Iar altul a spus: «Tocmai m-am căsătorit; de aceea nu pot să vin.» ²¹ Când slujitorul s-a întors, i-a povestit stăpânului său aceste lucruri. Stăpânul acelei case s-a supărat foarte tare și a spus slujitorului său: «Du-te repede în piețele și pe străzile cetății și adu aici pe săraci, pe schilozi, pe orbi și pe șchiopi!» ²² Slujitorul a spus: «Stăpâne, am făcut ce mi-ai spus și încă mai este loc.» ²³ Atunci stăpânul i-a spus: «Ieși și caută pe drumuri și pe lângă garduri și fă-i pe oameni să vină! Vreau să am casa plină. ²⁴ Vă spun că nici unul dintre cei pe care i-am invitat la început nu va gusta din mâncarea mea.»“

Cum să fie ucenicul lui Isus

(Mt. 10.37-38)

²⁵ Împreună cu Isus mergeau mari mulțimi de oameni. El S-a întors și le-a spus: ²⁶ „Dacă cineva vine la Mine, trebuie să Mă iubească mai mult decât își iubește tatăl și mama, soția și copiii, frații, surorile. El trebuie să Mă iubească mai mult chiar decât se iubește pe sine însuși. Altfel, nu poate fi ucenicul Meu. ²⁷ Oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. ²⁸ Când cineva vrea să construiască un turn, stă mai întâi și calculează costurile. Așa va vedea dacă are destui bani pentru a-l termina. ²⁹ Altfel e posibil ca, după ce i-a pus temelia, să nu poată termina ce a început. Atunci cei care îl vor vedea vor râde de el. ³⁰ Ei vor spune: «Omul acesta a început să construiască ceva, dar nu a fost în stare să termine ce a început!»

³¹ Sau dacă un rege vrea să pornească război împotriva altui rege, el stă mai întâi să vadă dacă poate face față, cu cei zece mii de oameni ai săi, regelui care vine la luptă cu douăzeci de mii de oameni. ³² Dacă vede că nu poate face față, în timp ce regele celălalt este încă departe, îi va trimite un mesager care să discute condițiile de încheiere a păcii. ³³ Tot așa este și cu voi. Oricine dintre voi care nu renunță la tot ce are nu poate fi ucenicul Meu.

Puterea de a săra

(Mt. 5.13; Mc. 9.50)

³⁴ Sarea este bună. Dar dacă și sarea își va pierde gustul, cu ce i se va reda gustul sărat? ³⁵ Nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru grămada de bălegar. Atunci este aruncată afară.

Cine are urechi de auzit, să audă!“

Oaia rătăcită și moneda pierdută

(Mt. 18.12-14)

¹ Mulți vameși și alți oameni păcătoși se apropiau de Isus ca să-L asculte. ² Fariseii și învățătorii Legii murmurau nemulțumiți: „Omul acesta îi primește pe păcătoși și chiar mănâncă împreună cu ei!“

³ Atunci Isus le-a spus această pildă: ⁴ „Să zicem că un om are o sută de oi și se întâmplă să piardă una dintre ele. El le lasă singure pe toate cele nouăzeci și nouă de oi și se duce să caute oaia pierdută, până când o găsește. ⁵ Iar când o găsește, o ia pe umeri plin de bucurie. ⁶ Când ajunge acasă, el își adună prietenii și vecinii și le spune: «Mi-am găsit oaia pe care o pierdusem. Bucurați-vă împreună cu mine!» ⁷ Vă spun că, la fel, va fi mai multă bucurie în ceruri pentru un singur om păcătos care își schimbă inima, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni buni care nu au nevoie de schimbarea inimii.

⁸ Sau să spunem că o femeie are zece monede de argint. Dacă va pierde o monedă+ 15.8 monedă drahmă grecească., ea va aprinde o lampă, va mătura casa și va căuta cu grijă până când o va găsi. ⁹ Iar când o va găsi, ea le va strânge pe prietenele și vecinele ei și le va spune: «Am găsit moneda pe care o pierdusem. Bucurați-vă împreună cu mine!» ¹⁰ În același fel, vă spun, se bucură îngerii lui Dumnezeu când un om păcătos își schimbă inima.“

Pilda fiului risipitor

¹¹ Apoi Isus a spus: „Un om avea doi fii. ¹² Fiul mai mic i-a spus tatălui său: «Tată, dă-mi partea mea din avere.» Atunci, tatăl a împărțit averea între cei doi fii. ¹³ Curând după aceasta, fiul mai mic și-a strâns toate lucrurile și a plecat într-o țară îndepărtată. Acolo și-a risipit toată averea trăind nebunește. ¹⁴ Când și-a terminat toți banii, în țara aceea a venit o foamete mare. El a început să ducă lipsă de hrană și de bani. ¹⁵ Atunci s-a dus și a găsit de lucru la unul dintre locuitorii acelei țări. Acesta l-a trimis pe câmp să păzească porcii. ¹⁶ Fiului îi era atât de foame încât vroia să mănânce mâncarea porcilor, dar nu-i dădea nimeni nimic. ¹⁷ El și-a venit în fire și a spus: «Câți dintre slujitorii angajați de tatăl meu au destulă mâncare și chiar mai mult decât le trebuie, iar eu mor aici de foame! ¹⁸ Voi pleca de aici și mă voi duce la tatăl meu, și îi voi spune: Tată, am păcătuit împotriva lui Dumnezeu și împotriva ta. ¹⁹ Nu mai merit să mă numesc fiul tău. Lasă-mă să fiu unul dintre angajații tăi!» ²⁰ Și fiul s-a sculat și a plecat la tatăl său.

Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut și a fost cuprins de milă. El a alergat, și-a îmbrățișat fiul și l-a sărutat. ²¹ Fiul a spus: «Tată, am păcătuit împotriva lui Dumnezeu și împotriva ta. Nu mai merit să fiu numit fiul tău.» ²² Dar tatăl a spus slujitorilor lui: «Aduceți repede haina cea mai frumoasă și puneți-o pe fiul meu. Puneți-i un inel pe deget și încălțăminte în picioare. ²³ Și aduceți vițelul pe care l-am îngrășat și tăiați-l. Să mâncăm și să petrecem! ²⁴ Căci acest fiu al meu era mort, dar acum a revenit la viață! Era pierdut, dar a fost găsit.» Și au început să sărbătorească.

²⁵ În acest timp, fiul mai mare era pe câmp. Când s-a întors și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și dans. ²⁶ El a chemat pe unul dintre slujitori și l-a întrebat ce însemnau toate acestea. ²⁷ Slujitorul i-a spus: «Fratele tău s-a întors. Tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat de bucurie că fiul său s-a întors acasă viu și nevătămat.» ²⁸ Fiul mai mare s-a mâniat și nu vroia să intre în casă. Tatăl a ieșit și l-a rugat să intre. ²⁹ Dar fiul mai mare a răspuns tatălui său: «Iată, în toți acești ani, ți-am slujit și am împlinit toate poruncile tale. Și nu mi-ai dat niciodată nici măcar un ied pentru a petrece împreună cu prietenii mei. ³⁰ Acest fiu al tău ți-a risipit averea cu prostituate. Totuși, când s-a întors acasă, ai tăiat pentru el vițelul cel îngrășat.» ³¹ Tatăl i-a răspuns: «Fiule, tu ești totdeauna alături de mine. Tot ce este al meu este și al tău. ³² Dar trebuie să sărbătorim și să ne bucurăm, căci fratele tău era mort și acum a revenit la viață. Era pierdut, dar a fost găsit.»“

Pilda administratorului necinstit

¹ Isus a spus ucenicilor Lui: „Era odată un om bogat care avea un administrator. Omul cel bogat a fost înștiințat că administratorul risipea bunurile sale. ² Atunci omul l-a chemat pe administrator la el și i-a spus: «Am auzit lucruri rele despre tine. Trebuie să dai socoteală și să-mi spui ce ai făcut cât ai lucrat pentru mine. De acum înainte nu vei mai fi administratorul meu!» ³ Administratorul s-a gândit atunci: «Ce să fac? Stăpânul îmi ia slujba de administrator. Nu sunt destul de puternic pentru a munci cu sapa și să cerșesc îmi este rușine. ⁴ Știu ce trebuie să fac pentru ca oamenii să mă primească în casele lor după ce nu voi mai lucra aici!» ⁵ Și el i-a chemat, unul câte unul, pe cei care îi datorau bani stăpânului său. Primului dintre ei i-a spus: «Cât îi datorezi stăpânului meu?» ⁶ Omul a răspuns: «Trei mii cinci sute de litri de ulei de măsline.» Administratorul i-a spus: «Ia-ți contractul, stai jos și modifică-l repede la o mie șapte sute cincizeci de litri.» ⁷ Altui om i-a spus: «Tu cât îi datorezi stăpânului meu?» Acesta a răspuns: «O sută de saci de grâu.» Administratorul a spus: «Ia-ți contractul și modifică-l la optzeci de saci de grâu.» ⁸ Atunci stăpânul a spus administratorului necinstit că ce a făcut a fost un lucru chibzuit. Fiii acestei lumi sunt mai pricepuți, în relațiile dintre ei, decât fiii luminii.

⁹ Vă spun, folosiți bogățiile pe care le aveți în această lume, pentru a vă face prieteni. Iar când aceste lucruri nu mai sunt, veți fi primiți în locuințele eterne. ¹⁰ Cui îi pot fi încredințate lucruri neînsemnate îi pot fi încredințate și lucruri importante. Iar cine este necinstit în lucruri neînsemnate va fi necinstit și în cele importante. ¹¹ Dar dacă nu ați fost demni de încredere cu bogățiile lumești, cine vă va încredința adevăratele bogății? ¹² Și dacă nu ați fost demni de încredere cu ceea ce aparține altcuiva, cine vă va da lucruri care să fie ale voastre?

¹³ Nici un slujitor nu poate sluji la doi stăpâni. Sau îl va urî pe unul și îl va iubi pe celălalt, sau va fi devotat unuia și îl va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și lui Mamona+ 16.13 Mamona cuvânt arameic pentru bogății..“

Legea lui Dumnezeu nu poate fi schimbată

(Mt. 11.12-13)

¹⁴ Fariseii au auzit aceste cuvinte și își băteau joc de Isus, pentru că ei iubeau banii. ¹⁵ Atunci Isus le-a spus: „Voi încercați să păreți buni în fața oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile. Lucrurile pe care le prețuiesc oamenii cel mai mult sunt disprețuite de Dumnezeu.

¹⁶ Înainte de venirea lui Ioan Botezătorul, oamenii aveau Legea lui Moise și scrierile profeților. De atunci este proclamată Vestea Bună a Împărăției lui Dumnezeu și mulți se reped să pătrundă în ea. ¹⁷ Este mai ușor să dispară cerul și pământul decât să fie schimbată măcar o literă din Lege.

Divorț și căsătorie

¹⁸ Dacă un bărbat divorțează de soția lui și se însoară cu alta, comite adulter. Iar cel care se însoară cu o femeie divorțată, de asemenea comite adulter.

Bogatul și Lazăr

¹⁹ Era odată un om bogat. El se îmbrăca totdeauna în haine scumpe și trăia în fiecare zi o viață plină de petreceri și lux. ²⁰ La poarta lui stătea întins pe jos un om sărac, pe nume Lazăr. El avea tot corpul plin de răni. ²¹ Lazăr și-ar fi dorit să-și poată potoli foamea cu resturile care cădeau de la masa bogatului. Câinii veneau și îi lingeau rănile. ²² Într-o zi, Lazăr a murit. Îngerii l-au luat și l-au dus în sânul lui Avraam+ 16.22 sânul lui Avraam un loc unde mergeau, înainte de Cristos, sufletele drepților.. Bogatul a murit și el și a fost îngropat. ²³ El a ajuns în Locuința morților și era în mari chinuri. Când și-a ridicat privirea, l-a văzut în depărtare pe Avraam și pe Lazăr alături de el. ²⁴ Bogatul a strigat: «Părinte Avraam, ai milă de mine! Trimite-l pe Lazăr să-și înmoaie degetul în apă și să-mi răcorească limba, căci groaznic mă chinui în acest foc!» ²⁵ Avraam a spus: «Fiule, amintește-ți că în timpul vieții tu ai primit lucrurile bune, pe când Lazăr le-a primit pe cele rele. Dar acum el este mângâiat, iar tu ești chinuit. ²⁶ În plus, între noi și voi a fost pusă o mare prăpastie. Astfel, cei care ar vrea să treacă de aici la tine nu o pot face și nimeni de acolo nu poate trece aici.» ²⁷ Bogatul a spus: «Părinte, atunci, te rog să-l trimiți pe Lazăr la casa tatălui meu. ²⁸ Eu am cinci frați. Lasă-l pe Lazăr să le spună despre aceste lucruri, ca să nu ajungă și ei în acest loc de chin.» ²⁹ Dar Avraam i-a spus: «Îi au pe Moise și pe profeți. Să asculte de ei!» ³⁰ Bogatul a spus: «Nu, părinte Avraam, ci dacă cineva dintre cei morți se va duce la ei, ei își vor schimba inima și viața.» ³¹ Avraam i-a spus: «Dacă nu ascultă de Moise și de profeți, frații tăi nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva dintre cei morți.»“

Nu-i faceți pe alții să păcătuiască

(Mt. 18.6-7, 21-22; Mc. 9.42)

¹ Isus le-a spus ucenicilor Lui: „Vor veni cu siguranță lucruri care îi vor face pe oameni să păcătuiască. Dar vai de omul prin care vor veni! ² Ar fi mai bine pentru el să aibă o piatră de moară legată în jurul gâtului și să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul dintre acești micuți să păcătuiască. ³ Așa că, fiți atenți!

Dacă fratele tău păcătuiește, mustră-l. Dar dacă regretă, iartă-l. ⁴ Dacă de șapte ori păcătuiește împotriva ta într-o zi și de șapte ori se întoarce la tine, în aceeași zi, și spune: «Îmi pare rău!», iartă-l.“

Credință cât sămânța de muștar

⁵ Apostolii I-au spus Domnului: „Mărește-ne credința!“

⁶ Domnul a răspuns: „Dacă ați avea credință cât o sămânță de muștar, ați putea spune acestui pom: «Ieși din pământ și plantează-te în mare!», iar el v-ar asculta.

Slujitori buni

⁷ Să zicem că unul dintre voi are un slujitor care ară sau paște oile. Când se întoarce de la câmp, îi veți spune: «Vino și stai la masă!»? ⁸ Mai degrabă îi veți spune: «Pregătește-mi cina! Pune-ți șorțul și servește-mă cât timp mănânc și beau! Apoi poți și tu să mănânci și să bei.» ⁹ Îi mulțumești slujitorului tău că a făcut ceea ce i-ai spus? ¹⁰ La fel este și cu voi. Când ați terminat de făcut tot ceea ce vi s-a cerut, ar trebui să spuneți: «Nu merităm mulțumiri speciale. Suntem slujitori și ne-am făcut doar datoria.»“

Cei zece leproși

¹¹ Isus călătorea spre Ierusalim și mergea de-a lungul hotarului dintre Samaria și Galileea. ¹² Când a intrat într-un sat, L-au întâmpinat zece oameni bolnavi de lepră. Ei stăteau la distanță ¹³ și strigau tare: „Isuse, Stăpâne, fie-Ți milă de noi!“

¹⁴ Când i-a văzut Isus, le-a spus: „Duceți-vă și arătați-vă preoților!“+ 17.14 arătați-vă preoților Legea lui Moise stipula că un lepros trebuia să arate preotului că s-a vindecat.

În timp ce se duceau la preot, ei au fost vindecați. ¹⁵ Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors lăudându-L cu voce tare pe Dumnezeu. ¹⁶ El s-a aruncat la picioarele lui Isus și I-a mulțumit. Acest om era din Samaria. ¹⁷ Isus i-a spus: „Nu au fost toți zece vindecați? Unde sunt ceilalți nouă? ¹⁸ Nu s-a întors nici unul dintre ei să-L laude pe Dumnezeu? Doar acest om din Samaria?“ ¹⁹ Și Isus i-a spus: „Ridică-te și du-te! Credința ta te-a vindecat.“

Venirea Împărăției lui Dumnezeu

(Mt. 24.23-28, 37-41)

²⁰ Odată fariseii L-au întrebat pe Isus când va veni Împărăția lui Dumnezeu.

El le-a răspuns: „Împărăția lui Dumnezeu nu vine într-un mod vizibil. ²¹ Oamenii nu vor spune: «Este aici!» sau «Este acolo!», pentru că Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru.“

²² Dar ucenicilor Lui le-a spus: „Va veni vremea când veți dori să vedeți una dintre zilele Fiului omului, dar nu veți putea. ²³ Oamenii vă vor spune: «Este aici!» sau «Este acolo!» Să nu vă duceți și nici să nu-i urmați.

Întoarcerea lui Isus

²⁴ Fiul omului Se va întoarce. În ziua aceea, El va fi ca fulgerul care strălucește și luminează de la o margine la alta a cerului. ²⁵ Dar mai întâi, El trebuie să sufere multe și să fie respins de oamenii acestei generații. ²⁶ Așa cum a fost în vremea lui Noe, așa va fi și în zilele Fiului omului. ²⁷ Pe vremea lui Noe, oamenii au mâncat, au băut, s-au însurat și s-au măritat până în ziua în care Noe a intrat în arcă. Apoi a venit potopul și i-a distrus pe toți. ²⁸ Va fi la fel ca pe vremea lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau și construiau, până în ziua plecării lui Lot. ²⁹ Dar în ziua în care Lot a ieșit din Sodoma, a plouat din cer foc și pucioasă și i-a distrus pe toți. ³⁰ La fel va fi și în ziua în care Fiul omului Se va arăta din nou.

³¹ În ziua aceea, dacă cineva este pe acoperiș, iar lucrurile sale sunt în casă, să nu coboare să le ia. Și dacă cineva este pe câmp, să nu se întoarcă acasă. ³² Amintiți-vă de soția lui Lot+ 17.32 soția lui Lot Vezi Gen. 19.15-17, 26.. ³³ Cine încearcă să-și salveze viața o va pierde. Iar cel care își pierde viața o va păstra. ³⁴ Vă spun că, în ziua aceea, din doi oameni care vor fi în același pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. ³⁵ Din două femei care macină împreună, una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată.“ ³⁶+ 17.36 versetul 36 Unele manuscrise adaugă versetul 36: „Doi bărbați vor fi pe același ogor. Unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.“

³⁷ Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?“

El le-a spus: „Unde este trupul mort, acolo se strâng vulturii.“

Pilda judecătorului nedrept

¹ Isus le-a spus ucenicilor o pildă pentru a-i învăța că trebuie să se roage mereu și să nu renunțe. ² El a spus: „Într-o cetate, trăia un judecător. El nu se temea de Dumnezeu și nu avea respect pentru oameni. ³ În cetatea aceea era o văduvă care venea mereu la judecător și îi spunea: «Fă-mi dreptate față de omul care îmi face rău.» ⁴ Mult timp judecătorul nu a vrut să o ajute. Dar, până la urmă, el s-a gândit: «Nu mă tem de Dumnezeu și nu am respect pentru oameni. ⁵ Dar pentru că această văduvă nu mă lasă în pace, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină și să mă tot bată la cap.»“

⁶ Apoi Domnul a spus: „Observați ce spune judecătorul nedrept? ⁷ Și oare nu va face Dumnezeu dreptate oamenilor pe care i-a ales și care strigă către El zi și noapte? Dumnezeu nu va aștepta mult până să-i ajute. ⁸ Vă spun că El va avea grijă să li se facă repede dreptate. Dar când va veni Fiul omului, va găsi oare pe pământ oameni care cred în El?“

Pilda vameșului și a fariseului

⁹ Erau acolo oameni care se considerau drepți și se uitau de sus la toți ceilalți. Isus le-a spus următoarea pildă: ¹⁰ „Doi oameni s-au dus la Templu să se roage. Unul era fariseu, iar celălalt era vameș. ¹¹ Fariseul stătea deoparte și se ruga astfel: «Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca alți oameni care fură, înșală, comit adulter, și nici chiar ca acest vameș. ¹² Țin post de două ori pe săptămână și dau a zecea parte din tot ce câștig.»

¹³ Dar vameșul stătea la distanță și nici măcar nu-și ridica ochii spre cer. El se bătea în piept și spunea: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!» ¹⁴ Vă spun că omul acesta, și nu fariseul, a plecat acasă îndreptățit înaintea lui Dumnezeu. Pentru că oricine se va înălța va fi smerit. Dar cel ce se smerește va fi înălțat.“

Copilașii

(Mt. 19.13-15; Mc. 10.13-16)

¹⁵ La Isus au fost aduși niște copilași pentru ca El să-i atingă. Când au văzut ucenicii acest lucru, i-au certat pe aceia care îi aduceau. ¹⁶ Dar Isus i-a chemat pe copilași la El și a spus: „Lăsați copilașii să vină la Mine! Nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei! ¹⁷ Vă spun adevărul: cine nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș nu va intra în ea.“

Un om bogat

(Mt. 19.16-30; Mc. 10.17-31)

¹⁸ Un conducător iudeu L-a întrebat: „Bunule învățător, ce trebuie să fac pentru a moșteni viața eternă?“

¹⁹ Isus i-a spus: „De ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun în afară de Dumnezeu. ²⁰ Știi poruncile lui Dumnezeu: «Să nu comiți adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă, să-i respecți pe tatăl tău și pe mama ta.»+ 18.20 Citat din Ex. 20.12-16; Dt. 5.16-20.“

²¹ Conducătorul iudeu a spus: „Am ascultat de aceste porunci de când eram copil.“

²² Când a auzit Isus acest lucru, i-a spus: „Mai trebuie să faci un lucru: vinde tot ce ai și împarte banii la săraci. Atunci vei avea o comoară în ceruri. Apoi vino și urmează-Mă!“ ²³ Când a auzit acestea, omul s-a întristat pentru că era foarte bogat.

²⁴ Când Isus l-a văzut întristat, a spus: „Va fi foarte greu pentru oamenii bogați să intre în Împărăția lui Dumnezeu! ²⁵ Va fi mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului decât pentru un bogat să intre în Împărăția lui Dumnezeu.“

Cine poate fi mântuit

²⁶ Oamenii care au auzit aceste lucruri au spus: „Atunci cine poate fi mântuit?“

²⁷ Isus a spus: „Dumnezeu poate face lucruri care pentru oameni sunt imposibile.“

²⁸ Atunci Petru a spus: „Iată, noi am lăsat tot ce aveam și Te-am urmat!“

²⁹ Isus le-a spus: „Vă spun adevărul: tuturor celor care și-au lăsat casa, soția, frații, părinții sau copiii pentru Împărăția lui Dumnezeu, ³⁰ li se va înapoia cu mult mai mult în viața aceasta. Iar în veacul ce va veni, vor trăi cu Dumnezeu pentru totdeauna.“

Isus vorbește despre moartea și învierea Sa

(Mt. 20.17-19; Mc. 10.32-34)

³¹ Isus i-a luat deoparte pe cei doisprezece și le-a spus: „Iată că mergem la Ierusalim și tot ce a fost scris de profeți despre Fiul omului se va întâmpla! ³² Da, El va fi dat pe mâna neevreilor. Ei își vor bate joc de El, Îl vor insulta și Îl vor scuipa. ³³ Îl vor biciui și Îl vor omorî. Dar în a treia zi va învia.“ ³⁴ Ucenicii nu au înțeles nici unul dintre aceste lucruri. Înțelesul lor le era ascuns și nu știau despre ce vorbea Isus.

Vindecarea unui orb la Ierihon

(Mt. 20.29-34; Mc. 10.46-52)

³⁵ În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un om orb stătea lângă drum și cerșea. ³⁶ Când orbul a auzit mulțimea trecând, a întrebat ce se întâmplă.

³⁷ I s-a spus că trecea Isus din Nazaret.

³⁸ El a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!“

³⁹ Cei ce mergeau înainte i-au spus să tacă, dar el striga și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!“

⁴⁰ Isus S-a oprit și a poruncit ca orbul să fie adus la El. Când acesta s-a apropiat, Isus l-a întrebat: ⁴¹ „Ce vrei să fac pentru tine?“

Omul a răspuns: „Doamne, vreau să-mi recapăt vederea!“

⁴² Isus i-a spus: „Recapătă-ți vederea! Credința ta te-a vindecat.“

⁴³ Imediat omul a putut să vadă. El L-a urmat pe Isus, lăudând pe Dumnezeu. Toți oamenii au văzut acest lucru și L-au lăudat și ei pe Dumnezeu.

Zacheu

¹ Isus a intrat în Ierihon și a trecut prin cetate. ² Acolo se afla un om pe nume Zacheu. El era șeful vameșilor și era un om bogat. ³ Zacheu încerca să vadă cine era Isus. Dar fiindcă era foarte mic de statură, nu putea să vadă din cauza mulțimii. ⁴ Atunci el a alergat înaintea tuturor și s-a urcat într-un smochin. El știa că Isus urma să treacă pe acolo și vroia să-L vadă. ⁵ Când a ajuns Isus acolo, Și-a ridicat ochii și i-a spus lui Zacheu: „Zachee, coboară repede! Astăzi trebuie să rămân în casa ta!“

⁶ Zacheu s-a grăbit să coboare și L-a primit cu bucurie. ⁷ Toți oamenii au văzut lucrul acesta și au început să spună nemulțumiți: „S-a dus să stea în casa unui păcătos!“

⁸ Dar Zacheu s-a ridicat și a spus: „Doamne, iată: voi da săracilor jumătate din tot ce am. Și dacă am înșelat pe cineva cu ceva îi voi da înapoi de patru ori mai mult.“

⁹ Isus a spus: „Acest om este și el un fiu al lui Avraam. Astăzi a venit mântuirea în casa aceasta. ¹⁰ Căci Fiul omului a venit să-i caute și să-i mântuiască pe cei pierduți.“

Folosirea lucrurilor încredințate de Dumnezeu

(Mt. 25.14-30)

¹¹ În timp ce ei ascultau toate acestea, fiindcă Isus Se apropia de Ierusalim și oamenii credeau că Împărăția lui Dumnezeu urma să apară chiar atunci, Isus a continuat cu o pildă. ¹² El a spus: „Un om de neam nobil s-a dus într-o țară îndepărtată pentru a fi numit ca rege, după care urma să se întoarcă în țara sa. ¹³ El și-a chemat cei zece slujitori și a dat fiecăruia câte o sumă de bani+ 19.13 sumă de bani lit. mină; echivalentul salariului pe trei luni al unui lucrător. și le-a spus: «Faceți negoț cu acești bani până mă întorc.» ¹⁴ Dar concetățenii săi îl urau. Ei au trimis un grup de oameni după el ca să spună: «Nu mai vrem ca acest om să domnească peste noi!»

¹⁵ Dar omul a fost numit rege, apoi s-a întors acasă. Atunci el a trimis după slujitorii cărora le dăduse banii, ca să afle ce profit au avut. ¹⁶ Primul a venit și a spus: «Stăpâne, cu punga de bani pe care mi-ai dat-o, am câștigat de zece ori mai mult.» ¹⁷ Stăpânul i-a spus: «Foarte bine, slujitor bun! Ai fost demn de încredere și când ai avut puțin și de aceea îți voi da autoritate peste zece cetăți.» ¹⁸ Apoi cel de-al doilea slujitor a venit și a spus: «Stăpâne, cu punga de bani de la tine am câștigat de cinci ori mai mult.» ¹⁹ Acestuia, el i-a spus: «Vei conduce cinci cetăți.» ²⁰ Apoi alt slujitor a venit și a spus: «Stăpâne, iată banii tăi. I-am pus deoparte într-o batistă. ²¹ Știu că ești un om aspru și mi-a fost teamă de tine. Vrei să iei de unde nu ai pus și să seceri ce nu ai semănat.» ²² Stăpânul i-a răspuns: «Slujitor rău, te voi judeca după propriile tale cuvinte. Știai că sunt un om aspru, că iau de unde nu pun și secer ce nu am semănat. ²³ Atunci de ce nu mi-ai pus banii la bancă? Dacă ai fi făcut-o, i-aș fi luat cu dobândă.» ²⁴ Apoi le-a spus celor care stăteau lângă el: «Luați-i banii și dați-i celui care a câștigat zece pungi de bani.» ²⁵ Ei i-au răspuns: «Stăpâne, acela are deja zece pungi de bani!» ²⁶ Stăpânul a spus: «Vă spun că acela care folosește ceea ce are va primi mai mult; dar de la acela care nu folosește ceea ce are va fi luat și ce are. ²⁷ Și unde sunt dușmanii mei, care nu vroiau să domnesc peste ei? Aduceți-i aici și omorâți-i în fața mea!»“

Intrarea lui Isus în Ierusalim

(Mt. 21.1-11; Mc. 11.1-11; Ioan 12.12-19)

²⁸ După ce a spus aceste lucruri, Isus Și-a continuat drumul spre Ierusalim. ²⁹ El a ajuns aproape de Betfaghe și Betania, la muntele numit Muntele Măslinilor. Atunci a trimis doi dintre ucenicii Lui, spunându-le: ³⁰ „Să mergeți în satul dinaintea voastră. Când veți intra în el, veți găsi un măgăruș care nu a fost încălecat vreodată. Dezlegați-l și aduceți-l aici! ³¹ Și dacă vă întreabă cineva de ce îl dezlegați, să răspundeți: «Domnul are nevoie de el!»“

³² Ucenicii s-au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus. ³³ În timp ce dezlegau măgărușul, stăpânii lui le-au spus: „De ce dezlegați măgărușul?“

³⁴ Ei au răspuns: „Domnul are nevoie de el!“ ³⁵ Și l-au adus la Isus. Ucenicii și-au pus apoi hainele pe spatele măgărușului și L-au suit pe Isus deasupra. ³⁶ În timp ce El mergea, oamenii își așterneau hainele pe drum înaintea lui Isus.

³⁷ Isus Se apropia de Ierusalim. Când se afla pe panta Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor a început să-L laude pe Dumnezeu cu voce tare. Ei erau plini de bucurie și Îl lăudau pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră.

³⁸ Ei spuneau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în ceruri și slavă lui Dumnezeu!“ ³⁹ Unii dintre fariseii din mulțime I-au spus lui Isus: „Învățătorule, spune ucenicilor Tăi să nu mai zică aceste lucruri!“

⁴⁰ Isus a răspuns: „Vă spun că aceste lucruri trebuie spuse. Dacă ucenicii Mei nu le-ar spune, pietrele le-ar striga.“

Isus plânge pentru Ierusalim

⁴¹ Când S-a apropiat Isus de Ierusalim, a văzut cetatea și a plâns pentru ea. ⁴² El a spus: „Ierusalime, Mi-aș dori să știi astăzi ce ți-ar aduce pace; dar acest lucru îți este ascuns. ⁴³ Va veni o vreme când dușmanii tăi vor construi un zid în jurul tău ca să te atace. Ei te vor înconjura și te vor apăsa din toate părțile. ⁴⁴ Te vor zdrobi, pe tine și pe oamenii tăi. Ei nu vor lăsa în clădirile tale piatră peste piatră, pentru că nu ai știut timpul venirii lui Dumnezeu pentru mântuirea ta.“

Isus în Templu

(Mt. 21.12-17; Mc. 11.15-19; Ioan 2.13-22)

⁴⁵ Isus a intrat în Templu. El a început să-i scoată afară pe cei care vindeau acolo. ⁴⁶ El le-a spus: „În Scripturi, este scris: «Casa Mea va fi o casă de rugăciune!»+ 19.46 Citat din Is. 56.7. Dar voi ați făcut din ea o ascunzătoare de tâlhari!“+ 19.46 Citat din Ier. 7.11.

⁴⁷ Isus îi învăța pe oameni în Templu în fiecare zi. Conducătorii preoților, învățătorii Legii și oamenii de frunte ai poporului încercau să găsească o cale de a-L omorî. ⁴⁸ Dar ei nu știau cum L-ar putea omorî, pentru că oamenii erau foarte atenți la ce spunea Isus.

Autoritatea lui Isus

(Mt. 21.23-27; Mc. 11.27-33)

¹ Odată Isus se afla în Templu unde îi învăța pe oameni și le spunea Vestea Bună. Conducătorii preoților și învățătorii Legii, împreună cu bătrânii conducători iudei au venit la El. ² Ei I-au spus: „Spune-ne cu ce autoritate faci aceste lucruri! Și cine Ți-a dat această autoritate?“

³ Isus le-a răspuns: „Vă voi pune și eu o întrebare. Răspundeți-Mi: ⁴ botezul cu care boteza Ioan era de la Dumnezeu sau de la oameni?“

⁵ Preoții, învățătorii Legii și conducătorii iudei au discutat între ei și au spus: „Dacă răspundem: «De la Dumnezeu», Isus va spune: «De ce nu l-ați crezut?» ⁶ Dar dacă răspundem: «De la oameni», oamenii ne vor omorî cu pietre, pentru că ei sunt siguri că Ioan a fost un profet.“ ⁷ Așa că ei au răspuns că nu știu de unde era botezul lui Ioan.

⁸ Atunci Isus le-a spus: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri.“

Pilda viticultorilor

(Mt. 21.33-46; Mc. 12.1-12)

⁹ Apoi Isus a început să spună oamenilor această pildă: „Un om a plantat o vie. El a dat-o în arendă unor viticultori și a plecat din țară pentru mult timp. ¹⁰ Când a venit timpul pentru strânsul strugurilor, omul a trimis un slujitor la viticultori ca să ia din rodul viei. Dar arendașii l-au bătut pe slujitor și l-au trimis înapoi fără nimic. ¹¹ Atunci omul a trimis un alt slujitor. Dar ei l-au bătut și pe acesta, s-au purtat urât cu el și l-au trimis înapoi fără nimic. ¹² Omul a continuat și a trimis un al treilea slujitor. Dar viticultorii l-au rănit și pe el și l-au trimis înapoi fără nimic. ¹³ Atunci proprietarul viei a spus: «Ce să fac? Îl voi trimite chiar pe fiul meu iubit. Poate vor avea respect pentru el.» ¹⁴ Dar când viticultorii l-au văzut pe fiu, au vorbit între ei și au spus: «El este moștenitorul viei. Să-l omorâm și atunci moștenirea va fi a noastră!» ¹⁵ Și l-au scos pe fiu afară din vie și l-au omorât.

Ce va face acum proprietarul viei? ¹⁶ Va veni și îi va omorî pe acei viticultori și va încredința via altora.“

Când au auzit oamenii această istorisire, au spus: „Să nu se întâmple una ca asta!“ ¹⁷ Dar Isus S-a uitat la ei și a spus: „Atunci care este înțelesul acestui verset din Scripturi:

«Piatra care a fost refuzată de zidari

a ajuns să fie pusă în capul unghiului»? Psalmul 118.22

¹⁸ Oricine va cădea pe piatra aceasta va fi rupt în bucăți. Și acela peste care va cădea ea va fi zdrobit!“

¹⁹ Învățătorii Legii și conducătorii preoților încercau să găsească o cale de a-L aresta pe Isus chiar atunci, dar se temeau de oameni. Ei căutau să-L prindă pe Isus pentru că știau că spusese pilda aceasta împotriva lor.

Taxa pentru Cezar

(Mt. 22.15-22; Mc. 12.13-17)

²⁰ Deci Îl urmăreau cu atenție. Ei au trimis niște iscoade, oameni care se prefăceau a fi sinceri, pentru a-L prinde pe Isus spunând ceva greșit. Atunci ei ar fi putut să-L dea pe mâna guvernatorului, care avea putere și autoritate. ²¹ Acești oameni L-au întrebat: „Învățătorule, știm că ce spui și ce ne înveți este adevărat. Știm că-i tratezi la fel pe toți oamenii și că-i înveți adevărul despre calea lui Dumnezeu. ²² Este bine să plătim taxe Cezarului sau nu?“

²³ Isus a înțeles intențiile lor rele. Și le-a răspuns: ²⁴ „Arătați-Mi o monedă de argint. A cui față și al cui nume sunt pe monedă?“

„Ale Cezarului“, au răspuns ei.

²⁵ Atunci Isus le-a spus: „Dați Cezarului ce este al Cezarului și dați-I lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.“

²⁶ Ei au fost uimiți de răspunsul înțelept al lui Isus și au tăcut. Ei nu au putut să-L prindă pe Isus spunând ceva greșit în public.

Despre înviere

(Mt. 22.23-33; Mc. 12.18-27)

²⁷ Câțiva dintre saduchei au venit la Isus (saducheii nu cred că există înviere). Ei L-au întrebat: ²⁸ „Învățătorule, Moise ne-a scris în Lege o poruncă: dacă un bărbat însurat, dar care nu a avut copii, moare, fratele lui trebuie să se însoare cu soția acestuia și să aibă copii pentru fratele său mort.+ 20.28 dacă … mort. Vezi Dt. 25.5, 6.²⁹ Au fost cândva șapte frați. Primul s-a căsătorit și a murit fără să aibă copii. ³⁰ Atunci cel de-al doilea s-a căsătorit cu văduva, dar a murit fără să aibă copii. ³¹ Apoi cel de-al treilea frate s-a căsătorit cu ea, dar a murit și el. La fel s-a întâmplat cu toți cei șapte frați. Ei au murit fără să aibă copii. ³² În cele din urmă, a murit și femeia. ³³ Dacă a fost măritată cu toți șapte, a cui soție va fi ea la înviere?“

³⁴ Atunci Isus le-a spus: „Oamenii de azi se însoară și se mărită. ³⁵ Însă cei care vor fi considerați demni de a lua parte la învierea dintre cei morți și să trăiască în veacul următor nu se vor însura, nici nu se vor mărita; ³⁶ și nu vor mai putea muri, pentru că vor fi ca îngerii. Ei sunt fii ai lui Dumnezeu pentru că au fost înviați. ³⁷ Chiar Moise a arătat că morții învie. Când a scris despre rugul aprins+ 20.37 rugul aprins Vezi Ex. 3.1-12., el a spus că Domnul este «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.» ³⁸ Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci este Dumnezeul celor vii, căci pentru El ei sunt în viață.“

³⁹ Câțiva dintre învățătorii Legii au spus: „Învățătorule, bine ai spus!“ ⁴⁰ Și nimeni nu îndrăznea să-I mai pună vreo întrebare.

Al cui fiu este Cristosul

(Mt. 22.41-46; Mc. 12.35-37)

⁴¹ Dar Isus le-a spus: „De ce spun oamenii că Cristos este fiul lui David? ⁴² Căci însuși David, în cartea Psalmilor, spune:

«Domnul a spus Domnului meu:

Stai la dreapta Mea

⁴³ până îi voi pune pe dușmanii Tăi la picioarele Tale.» Psalmul 110.1

⁴⁴ Deci David Îl numește «Domn». Atunci cum poate Cristos să fie fiul lui David?“

Învățătorii Legii

(Mt. 23.1-36; Mc. 12.38-40; Lc. 11.37-54)

⁴⁵ Toți oamenii Îl ascultau pe Isus. El a spus ucenicilor: ⁴⁶ „Feriți-vă de învățătorii Legii, cărora le place să umble îmbrăcați în haine lungi și le place ca oamenii să le arate respect în piețe. Lor le place să primească locurile cele mai importante în sinagogi și locurile de cinste la petreceri. ⁴⁷ Dar ei le înșală pe văduve și le fură casele și spun rugăciuni lungi doar de ochii lumii. Acești oameni vor primi cea mai grea pedeapsă.“

Văduva săracă

(Mc. 12.41-44)

¹ Isus Și-a ridicat privirea și a văzut oameni bogați punându-și darurile în cutia pentru daruri a Templului. ² Apoi a văzut o văduvă săracă punând în cutie doi bănuți de aramă. ³ Atunci Isus a spus: „Vă spun adevărul: această văduvă săracă a pus în cutie mai mult decât toți ceilalți oameni. ⁴ Toți acești oameni au dat din ce aveau în plus. Dar ea a dat tot ce îi mai rămăsese ca să trăiască.“

Distrugerea Templului

(Mt. 24.1-14; Mc. 13.1-13)

⁵ Câțiva dintre ucenici vorbeau despre Templu. Ei spuneau că era frumos decorat cu pietre scumpe și cu daruri oferite lui Dumnezeu. Isus a spus:

⁶ „Va veni ziua când ceea ce vedeți va fi dărâmat; nu va mai rămâne piatră peste piatră.“

⁷ Ucenicii L-au întrebat: „Învățătorule, când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care este semnul care va arăta că aceste lucruri se vor întâmpla?“

⁸ Isus a spus: „Aveți grijă să nu fiți înșelați. Mulți vor veni folosind Numele Meu. Ei vor spune: «Eu sunt Cristos» și vor spune: «A venit timpul.» Dar să nu îi urmați! ⁹ Când veți auzi de războaie și revolte, să nu vă temeți. Mai întâi trebuie să aibă loc acestea. Sfârșitul va veni mai târziu.“

¹⁰ Apoi El le-a mai spus: „Popoare vor lupta împotriva altor popoare și împărății vor lupta împotriva altor împărății. ¹¹ În anumite locuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete sau alte nenorociri. Se vor întâmpla lucruri înfricoșătoare și semne vor veni din ceruri.

¹² Dar înainte ca aceste lucruri să se întâmple, oamenii vă vor aresta și vă vor persecuta. Vă vor judeca în sinagogi și vă vor trimite în închisori. Din cauza Mea veți fi duși înaintea împăraților și guvernatorilor. ¹³ Dar toate acestea vă vor da posibilitatea de a vorbi oamenilor despre Mine. ¹⁴ Înțelegeți acest lucru: să nu vă faceți griji mai dinainte cu privire la ce veți spune în apărarea voastră. ¹⁵ Eu vă voi da înțelepciune pentru a spune lucruri în fața cărora dușmanii voștri nu vor putea rezista sau la care nu vor putea răspunde. ¹⁶ Până și părinții voștri, frații, rudele și prietenii voștri se vor întoarce împotriva voastră și vor omorî pe unii dintre voi. ¹⁷ Toți oamenii vă vor urî pentru că Mă urmați. ¹⁸ Dar nici măcar un fir de păr din capul vostru nu se va pierde. ¹⁹ Dacă veți continua să rămâneți puternici în credința voastră, vă veți salva viețile.

Distrugerea Ierusalimului

(Mt. 24.15-21; Mc. 13.14-19)

²⁰ Când veți vedea Ierusalimul înconjurat de armate, veți ști că se apropie timpul să fie distrus. ²¹ Atunci cei ce se vor afla în Iudeea să fugă în munți. Oamenii care se vor afla în Ierusalim vor trebui să iasă repede. Iar cei ce vor fi afară din cetate, să nu intre. ²² Căci acelea vor fi zilele în care Dumnezeu va pedepsi poporul Său pentru a se împlini tot ceea ce a fost scris. ²³ Vai de femeile care vor fi însărcinate și de cele care alăptează! Fiindcă peste acest ținut vor veni vremuri grele și mânia lui Dumnezeu se va abate asupra acestui popor. ²⁴ Unii oameni vor fi omorâți de sabie, alții vor fi luați prizonieri și duși în toate celelalte țări. Ierusalimul va fi călcat în picioare de neevrei, până când va trece vremea lor.

Nu vă temeți

(Mt. 24.29-31; Mc. 13.24-27)

²⁵ Vor fi semne în soare, în lună și în stele. Pe pământ oamenii vor fi neliniștiți. Mările se vor tulbura și vor urla, iar oamenii nu vor ști de ce. ²⁶ Oamenii vor leșina de frică în așteptarea celor ce se vor abate asupra lumii; căci puterile cerului se vor clătina. ²⁷ Apoi oamenii Îl vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere și cu mare slavă. ²⁸ Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, ridicați-vă în picioare și priviți în sus. Bucurați-vă, căci eliberarea voastră se apropie.“

Cuvintele lui Isus vor rămâne pentru totdeauna

(Mt. 24.32-35; Mc. 13.28-31)

²⁹ Apoi Isus a spus această pildă: „Uitați-vă la smochin și la toți ceilalți copaci. ³⁰ Când le dau frunzele, știți că vara este aproape. ³¹ În același fel, când veți vedea aceste lucruri întâmplându-se, veți ști că Împărăția lui Dumnezeu este aproape.

³² Vă spun adevărul: unii oameni din această generație vor fi încă în viață când se vor întâmpla toate aceste lucruri. ³³ Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece niciodată.

Vegheați tot timpul

³⁴ Fiți atenți să nu vă lăsați inimile împovărate de un dezmăț de mâncare și băutură și de îngrijorările acestei vieți. Căci dacă veți face astfel, când va veni ziua aceea, vă va găsi nepregătiți. ³⁵ Ziua aceea va veni ca o cursă peste toți cei care trăiesc pe fața pământului. ³⁶ Vegheați tot timpul și rugați-vă să puteți scăpa nevătămați din toate aceste lucruri care vor veni. Și rugați-vă să puteți sta în picioare înaintea Fiului omului.“

³⁷ În timpul zilei, Isus îi învăța pe oameni în Templu, dar seara pleca din cetate și petrecea noaptea pe Muntele Măslinilor. ³⁸ Toți oamenii se trezeau de dimineață și se duceau la Templu să-L asculte pe Isus.

Sfat împotriva lui Isus

(Mt. 26.1-5, 14-16; Mc. 14.1-2, 10-11; Ioan 11.45-53)

¹ Se apropia timpul pentru Sărbătoarea Pâinilor Nedospite, numită Paște. ² Conducătorii preoților și învățătorii Legii căutau o cale de a-L ucide pe Isus, dar se temeau de oameni.

Planul lui Iuda

(Mt. 26.14-16; Mc. 14.10-11)

³ Unul dintre cei doisprezece apostoli se numea Iuda, zis și Iscarioteanul. Satan a intrat în inima lui. ⁴ Iuda s-a dus și s-a înțeles cu preoții cei mai importanți și cu soldații care păzeau Templul asupra modului în care să-L dea pe Isus în mâinile lor. ⁵ Aceștia s-au bucurat și i-au promis bani. ⁶ Iuda a fost de acord și a început să caute un prilej, când mulțimea de oameni nu era cu ei, ca să-L predea pe Isus preoților.

Sărbătorirea Paștelui

(Mt. 26.17-25; Mc. 14.12-21; Ioan 13.21-30)

⁷ A venit ziua Sărbătorii Pâinilor Nedospite. Aceasta era ziua când iudeii aduceau jertfă miei de Paște. ⁸ Isus le-a spus lui Petru și lui Ioan: „Duceți-vă și pregătiți masa de Paște pentru noi, ca să mâncăm împreună.“

⁹ Ei L-au întrebat: „Unde vrei să o pregătim?“

Isus le-a răspuns: ¹⁰ „Când veți intra în cetate, veți vedea un om ducând un ulcior cu apă. Mergeți după el și intrați în casa în care va intra el. ¹¹ Să spuneți stăpânului casei: «Învățătorul te întreabă: ’Unde este camera în care putem mânca Paștele Eu și ucenicii Mei?‘» ¹² El vă va arăta o cameră mare, mobilată, la etaj. Acolo să faceți pregătirile.“

¹³ Petru și Ioan au plecat și au găsit totul așa cum le spusese Isus. Și au pregătit masa de Paște.

Cina Domnului

(Mt. 26.26-30; Mc. 14.22-26; 1 Cor. 11.23-25)

¹⁴ Când a venit timpul, Isus și apostolii s-au așezat la masă. ¹⁵ Și El le-a spus: „Mi-am dorit foarte mult să mănânc acest Paște împreună cu voi înainte de a muri. ¹⁶ Vă spun că nu voi mai mânca un alt Paște până când nu va fi împlinit adevăratul său înțeles în Împărăția lui Dumnezeu.“

¹⁷ Apoi Isus a luat un pahar cu vin, I-a mulțumit lui Dumnezeu și a spus: „Luați acest pahar și împărțiți-l între voi. ¹⁸ Pentru că vă spun că nu voi mai bea vin până la venirea Împărăției lui Dumnezeu.“

¹⁹ Apoi a luat o pâine și I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru ea. Isus a rupt-o și a dat-o ucenicilor, spunând: „Acesta este trupul Meu pe care îl dau pentru voi. Să faceți același lucru pentru a vă aminti de Mine.“ ²⁰ Tot așa, după ce au mâncat, a luat paharul și a spus: „Acest vin reprezintă noul legământ în sângele Meu, care este vărsat pentru voi.+ 22.20 versetul 20 unele manuscrise grecești nu au ultima parte a versetului 19 și nici versetul 20.

Descoperirea trădătorului

²¹ Dar iată, mâna celui ce Mă va trăda este alături de a Mea pe masă. ²² Fiul omului va merge la moarte, așa cum a plănuit Dumnezeu. Dar vai de omul care Îl va trăda!“

²³ Atunci apostolii au început să se întrebe între ei: „Care dintre noi va face așa ceva?“

Cine este cel mai important

²⁴ Apoi apostolii au început să se certe, încercând să afle care dintre ei avea să fie considerat cel mai important. ²⁵ Dar Isus le-a spus: „Regii din lume domnesc peste oameni, iar cei care au autoritate asupra oamenilor sunt numiți «binefăcători». ²⁶ Dar voi nu trebuie să fiți astfel. Cel mai important dintre voi ar trebui să fie ca cel mai mic, iar cel ce este conducător să fie asemenea unui slujitor. ²⁷ Cine este mai important: cel ce stă la masă sau cel ce slujește? Nu este cel ce stă la masă? Dar printre voi Eu sunt cel ce slujește.

²⁸ Voi sunteți aceia care ați stat alături de Mine în timpul necazurilor Mele. ²⁹ Tatăl Meu Mi-a dat o împărăție, iar Eu vă dau vouă autoritatea să domniți alături de Mine. ³⁰ Astfel, veți putea să mâncați și să beți la masa Mea, în Împărăția Mea. Veți sta pe tronuri și veți judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel.“

Nu vă pierdeți credința!

(Mt. 26.31-35; Mc. 14.27-31; Ioan 13.36-38)

³¹ Isus a mai zis: „Simone, Simone, ascultă! Satan a cerut să vă pună la încercare așa cum este cernut grâul. ³² Dar Eu M-am rugat pentru tine, Simone, ca să nu-ți pierzi credința și, după ce te vei întoarce la Mine, să-i întărești pe frații tăi.“

³³ Dar Petru I-a răspuns: „Doamne, sunt gata să fiu închis cu Tine. Sunt gata chiar să mor cu Tine.“

³⁴ Dar Isus i-a spus: „Petre, înainte de a cânta cocoșul mâine dimineață, vei spune de trei ori că nu Mă cunoști.“

Pregătirea pentru vreme de necaz

³⁵ Atunci Isus le-a spus ucenicilor Lui: „Atunci când v-am trimis fără bani, fără traistă și fără încălțăminte, v-a lipsit ceva?“

„Nu ne-a lipsit nimic“, au răspuns ei.

³⁶ Isus le-a spus: „Acum, dacă aveți bani sau o traistă, luați-le cu voi. Și cine nu are sabie, să-și vândă haina și să-și cumpere o sabie. ³⁷ A venit timpul să se împlinească ce spune Scriptura despre Mine:

«A fost considerat ca un nelegiuit.» Isaia 53.12

Da, această profeție este gata să se împlinească.“

³⁸ Ucenicii I-au spus: „Doamne, iată, aici sunt două săbii!“ Isus le-a spus: „E de-ajuns.“

Rugăciunea de pe munte

(Mt. 26.36-46; Mc. 14.32-42)

³⁹ Apoi Isus a plecat și S-a dus la Muntele Măslinilor, cum făcea de obicei. Ucenicii Lui L-au urmat. ⁴⁰ Când a ajuns acolo, Isus le-a spus: „Rugați-vă să nu fiți ispitiți.“

⁴¹ Apoi Isus S-a depărtat de ei la o aruncătură de băț, a îngenuncheat și S-a rugat astfel: ⁴² „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine acest pahar! Totuși, facă-se voia Ta, nu a Mea!“ ⁴³ Atunci a apărut un înger din cer, ca să-L întărească. ⁴⁴ Isus suferea foarte tare în sufletul Său. Și S-a rugat cu mai multă putere. Sudoarea Lui cădea pe pământ asemenea picăturilor de sânge.+ 22.44 versetul 44 unele manuscrise nu au versetele 43 și 44.⁴⁵ Când a terminat rugăciunea, Isus S-a ridicat și S-a dus la ucenicii Lui. I-a găsit adormiți, pentru că tristețea îi doborâse ⁴⁶ și le-a spus: „De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă să nu fiți ispitiți.“

Prinderea lui Isus

(Mt. 26.47-56; Mc. 14.43-50; Ioan 18.3-11)

⁴⁷ În timp ce vorbea Isus, a apărut un grup de oameni. Iuda, unul dintre cei doisprezece apostoli, îi conducea. El s-a apropiat de Isus pentru a-L săruta.

⁴⁸ Isus i-a spus: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi pe Fiul omului?“ ⁴⁹ Ucenicii lui Isus care erau acolo și și-au dat seama ce urma să se întâmple, I-au spus: „Doamne, să ne scoatem săbiile?“ ⁵⁰ Și unul dintre ei a scos sabia și a tăiat urechea dreaptă a slujitorului marelui preot.

⁵¹ Dar Isus a spus: „Opriți-vă! Destul!“ Apoi a atins urechea slujitorului și l-a vindecat.

⁵² După aceea, le-a spus conducătorilor preoților, comandanților gărzilor de la Templuși bătrânilor poporului, adică celor care veniseră să-L aresteze: „De ce ați venit aici cu săbii și cu ciomege, ca pentru a prinde un tâlhar? ⁵³ Am fost cu voi în Templu în fiecare zi. De ce nu ați încercat să Mă arestați acolo? Dar acesta este ceasul vostru, vremea când întunericul domnește.“

Negarea lui Petru

(Mt. 26.57-58, 69-75; Mc. 14.53-54, 66-72; Ioan 18.12-18, 25-27)

⁵⁴ Ei L-au arestat pe Isus și L-au adus în casa marelui preot. Petru i-a urmat de la distanță. ⁵⁵ Soldații au aprins un foc în mijlocul curții și s-au așezat în jurul lui. Petru s-a așezat printre ei. ⁵⁶ O slujnică l-a văzut stând acolo, în lumina focului. S-a uitat la el cu atenție și a spus: „Și omul acesta era cu El.“

⁵⁷ Dar Petru a negat: „Nu-L cunosc, femeie!“ ⁵⁸ Puțin mai târziu, altcineva l-a văzut pe Petru și a spus: „Și tu ești unul dintre ei!“

Dar Petru a răspuns: „Nu, nu sunt!“

⁵⁹ După aproape o oră, un alt om a spus: „Știu sigur că acest om a fost cu El, căci este din Galileea.“

⁶⁰ Dar Petru a spus: „Nu știu despre ce vorbești!“

Chiar atunci, când Petru încă mai vorbea, a cântat un cocoș. ⁶¹ Domnul S-a întors și S-a uitat la Petru. Atunci Petru și-a amintit ce îi spusese Domnul: „Înainte de a cânta cocoșul mâine dimineață, vei spune de trei ori că nu Mă cunoști.“ ⁶² Atunci Petru a ieșit afară și a plâns cu amar.

Batjocorirea lui Isus

(Mt. 26.67-68; Mc. 14.65)

⁶³ Bărbații care Îl păzeau pe Isus au început să-și bată joc de El și să-L lovească. ⁶⁴ Ei L-au legat la ochi, apoi L-au lovit, zicând: „Ești profet! Spune-ne: cine Te-a lovit?“ ⁶⁵ Și I-au spus multe alte lucruri ca să-L insulte.

Isus înaintea Sinedriului

(Mt. 26.59-66; Mc. 14.55-64; Ioan 18.19-24)

⁶⁶ A doua zi dimineață, a avut loc o întâlnire a bătrânilor, a conducătorilor preoților și a învățătorilor Legii. Ei L-au condus pe Isus la Consiliul lor, ⁶⁷ zicând: „Dacă Tu ești Cristosul, spune-ne.“

Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune că Eu sunt Cristos, nu Mă veți crede. ⁶⁸ Și dacă Eu vă voi pune întrebări, nu-Mi veți răspunde. ⁶⁹ Dar de acum înainte Fiul omului va sta la dreapta lui Dumnezeu Cel Atotputernic.“

⁷⁰ Ei toți au spus: „Deci ești Fiul lui Dumnezeu?“ Isus le-a răspuns: „Aveți dreptate când spuneți că sunt Fiul Lui.“

⁷¹ Atunci ei au spus: „Ce altă mărturie ne mai trebuie? L-am auzit noi înșine, spunând-o cu gura Lui.“

Isus înaintea lui Pilat

(Mt. 27.1-2, 11-14; Mc. 15.1-5; Ioan 18.28-38)

¹ Apoi tot grupul s-a ridicat și L-au dus pe Isus la Pilat. ² Ei au început să-L acuze pe Isus, zicând: „L-am găsit pe acest om vinovat pentru că îndrumă greșit poporul nostru. El spune să nu plătim taxe Cezarului și pretinde că El este Cristos, un împărat.“

³ Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?“

„Da“, i-a răspuns Isus, „sunt.“

⁴ Atunci Pilat a spus marelui preot și mulțimii de oameni: „Nu găsesc nici un motiv să-L condamn pe acest om.“

⁵ Dar ei insistau: „Cu învățătura Lui întărâtă poporul din toată Iudeea. A început în Galileea și a ajuns până aici.“

Isus înaintea lui Irod

⁶ Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Isus era galilean. ⁷ Astfel Pilat a aflat că Isus era sub autoritatea lui Irod. Irod se afla în zilele acelea în Ierusalim, așa că Pilat L-a trimis pe Isus la el. ⁸ Irod s-a bucurat foarte mult când L-a văzut pe Isus, pentru că de mult dorea să-L vadă. Irod auzise de El și spera să-L vadă făcând vreo minune. ⁹ I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. ¹⁰ Conducătorii preoților și învățătorii Legii stăteau acolo și Îl acuzau cu vehemență. ¹¹ Irod și soldații săi se purtau și ei cu dispreț și își băteau joc de El. Ei L-au îmbrăcat pe Isus cu o haină împărătească și L-au trimis înapoi la Pilat. ¹² Irod și Pilat s-au împrietenit în acea zi. Ei erau dușmani înainte ca acestea să se întâmple.

Condamnarea lui Isus

(Mt. 27.15-26; Mc. 15.6-15; Ioan 18.39-19.16)

¹³ Pilat i-a adunat pe preoții cei mai importanți, pe conducătorii iudei și pe alți oameni. ¹⁴ El le-a spus: „L-ați adus pe acest om la mine, spunând că-i îndrumă greșit pe oameni. L-am cercetat aici, înaintea voastră și nu L-am găsit vinovat de lucrurile de care Îl acuzați. ¹⁵ Nici Irod nu L-a găsit vinovat, căci L-a trimis înapoi la noi. După cum vedeți, nu a făcut nimic pentru a fi pasibil de moarte. ¹⁶ Așa că voi pune să fie biciuit, apoi Îl voi lăsa să plece.“ ¹⁷+ 23.17 versetul 17 unele manuscrise adaugă versetul 17: „La fiecare sărbătoare de Paște, Pilat trebuia să elibereze un prizonier (la cererea poporului).“

¹⁸ Dar toți oamenii au strigat: „Ucide-L pe omul acesta! Eliberează-l pe Baraba!“ ¹⁹ (Baraba fusese închis pentru că pornise o răscoală în cetate și făcuse o crimă.)

²⁰ Pilat vroia să-L elibereze pe Isus, așa că le-a spus din nou oamenilor că-I va da drumul. ²¹ Dar ei au strigat din nou: „Răstignește-L, răstignește-L!“

²² Pentru a treia oară, Pilat a spus: „De ce? Ce rău a făcut acest om? Nu am găsit nici un motiv pentru a-L condamna la moarte. Așa că voi pune să fie biciuit și apoi Îi voi da drumul.“

²³ Dar oamenii au strigat în continuare, cerând ca Isus să fie răstignit. Și au strigat atât de tare încât ²⁴ Pilat a hotărât să le împlinească cererea. ²⁵ El l-a eliberat pe omul care fusese aruncat în închisoare pentru că pornise o răscoală și făcuse o crimă. Iar pe Isus, Pilat L-a dat să fie omorât. Așa ceruse mulțimea.

Răstignirea lui Isus

(Mt. 27.32-44; Mc. 15.21-32; Ioan 19.17-27)

²⁶ Soldații L-au luat pe Isus și-L duceau să-L răstignească. Un om se întorcea de la câmp. Numele lui era Simon și era din Cirena. Soldații l-au prins pe Simon și l-au obligat să ducă în spinare crucea lui Isus și să meargă după El.

²⁷ O mare mulțime de oameni Îl urma. Câteva femei plângeau și Îl jeleau. ²⁸ Isus S-a întors spre ele și le-a spus: „Femei din Ierusalim, nu plângeți pentru Mine, ci plângeți pentru voi și pentru copiii voștri. ²⁹ Vor veni vremuri când oamenii vor spune: «Binecuvântate sunt femeile care nu pot avea copii, femeile care nu au născut și nu au alăptat.» ³⁰ Apoi ei vor spune munților: «Cădeți peste noi!» și vor spune dealurilor: «Acoperiți-ne!»+ 23.30 Citat din Osea 10.8.³¹ Dacă așa se va întâmpla cu cineva care este bun, ce se va întâmpla cu cei vinovați?+ 23.31 „Dacă așa … vinovați?“ lit. „Dacă i se fac asemenea lucruri pomului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?““

³² Împreună cu Isus erau duși să fie omorâți și doi tâlhari. ³³ Când au ajuns la locul numit „Craniul“, i-au răstignit acolo pe Isus și pe cei doi tâlhari. Pe unul l-au pus la dreapta Lui, iar pe celălalt la stânga. ³⁴ Atunci Isus a spus: „Tată, iartă-i pe acești oameni! Ei nu știu ce fac.“

Soldații au dat cu zarurile pentru a hotârî cum să împartă între ei hainele lui Isus. ³⁵ Oamenii stăteau acolo și priveau, iar conducătorii își băteau joc de El. Ei spuneau: „I-a salvat pe alții; dacă El este Cristosul, Alesul lui Dumnezeu, să Se salveze și pe Sine Însuși!“

³⁶ Și soldații își băteau joc de El. Ei s-au apropiat, I-au dat să bea oțet ³⁷ și au spus: „Dacă ești Împăratul iudeilor, atunci salvează-Te pe Tine Însuți!“ ³⁸ Deasupra crucii erau scrise aceste cuvinte: „ ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR .“

³⁹ Unul dintre tâlharii atârnați alături de El Îl insulta. El spunea: „Nu ești Tu Cristosul? Salvează-Te pe Tine Însuți și salvează-ne și pe noi!“

⁴⁰ Dar celălalt tâlhar l-a certat și i-a spus: „Nu te temi de Dumnezeu? Toți trei urmează să murim. ⁴¹ Doar că noi merităm să murim pentru ceea ce am făcut. Dar acest om nu a făcut nimic rău.“ ⁴² Apoi el a spus: „Isuse, amintește-Ți de mine când vei veni în Împărăția Ta!“

⁴³ Isus i-a răspuns: „Îți spun adevărul: astăzi vei fi cu Mine în Paradis.“

Moartea lui Isus

(Mt. 27.45-56; Mc. 15.33-41; Ioan 19.28-30)

⁴⁴ Era amiază când s-a lăsat întunericul peste tot ținutul. A fost întuneric până la ora trei ⁴⁵ și soarele nu s-a văzut deloc. Perdeaua din Templu s-a rupt în două. ⁴⁶ Isus a strigat tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!“ Și după ce a spus aceste cuvinte, Și-a dat duhul.

⁴⁷ Când centurionul care stătea acolo a văzut ce se întâmplase, L-a lăudat pe Dumnezeu și a spus: „Cu siguranță acesta a fost un om drept!“

⁴⁸ Mulți oameni s-au strâns să vadă acest lucru. Când au văzut cele întâmplate, ei au fost foarte îndurerați și au plecat bătându-se în piept. ⁴⁹ Dar toți prietenii Lui stăteau acolo. Cu ei erau și niște femei care Îl urmaseră pe Isus din Galileea. Ei priveau aceste lucruri de la distanță.

Îngroparea lui Isus

(Mt. 27.57-61; Mc. 15.42-47; Ioan 19.38-42)

⁵⁰ Era acolo un om pe nume Iosif, din Arimateea, o cetate din Iudeea. Iosif era un om bun și drept și dorea venirea Împărăției lui Dumnezeu. El era membru al Consiliului evreiesc. Dar el nu a fost de acord cu hotărârea Consiliului de a-L omorî pe Isus. ⁵² Iosif s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. ⁵³ Iosif a coborât trupul lui Isus de pe cruce și l-a înfășurat într-o pânză de in. Apoi l-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese depus trupul nimănui. ⁵⁴ Era sfârșitul zilei Pregătirii+ 23.54 ziua Pregătirii vineri, ziua dinaintea sabatului. și urma să înceapă ziua sabatului.

⁵⁵ Femeile care veniseră cu Isus din Galileea l-au urmat pe Iosif. Ele au văzut mormântul și cum a fost pus înăuntru trupul lui Isus. ⁵⁶ Apoi s-au dus acasă și au pregătit miresme și uleiuri parfumate pentru a unge trupul lui Isus.

În ziua sabatului s-au odihnit, așa cum le poruncea Legea.

Învierea lui Isus

(Mt. 28.1-10; Mc. 16.1-8; Ioan 20.1-10)

¹ În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, femeile au venit la mormânt și au adus miresmele pe care le pregătiseră. ² Ele au văzut că piatra care acoperea intrarea în mormânt fusese dată la o parte. ³ Au intrat, dar nu au găsit trupul Domnului Isus. ⁴ În timp ce femeile se întrebau ce se întâmplase, au apărut lângă ele doi bărbați în haine strălucitoare. ⁵ Femeile s-au aplecat cu fața la pământ, pline de frică. Cei doi bărbați le-au spus: „De ce căutați printre morți pe Cel ce este viu? ⁶ Isus nu este aici; a înviat! Amintiți-vă ce v-a spus când mai era încă în Galileea, ⁷ atunci când spunea că Fiul omului trebuie să fie dat pe mâna oamenilor păcătoși, să fie răstignit și că a treia zi va învia.“ ⁸ Atunci femeile și-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

⁹ Ele s-au întors de la mormânt, s-au dus unde erau cei unsprezece și toți ceilalți ucenici și le-au spus tot ce se întâmplase. ¹⁰ Aceste femei erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov și alte câteva femei. Ele le-au spus apostolilor ce se întâmplase la mormânt. ¹¹ Apostolilor li se părea că ele vorbeau fără înțeles și nu le-au crezut. ¹² Dar Petru s-a ridicat și a alergat la mormânt. S-a aplecat și s-a uitat înăuntru, însă nu a văzut decât pânza în care fusese înfășurat trupul lui Isus.

Pe drumul spre Emaus

(Mc. 16.12-13)

¹³ În aceeași zi, doi ucenici se duceau într-un sat, numit Emaus, cam la doisprezece kilometri de Ierusalim. ¹⁴ Ei vorbeau despre tot ce se întâmplase. ¹⁵ În timp ce vorbeau unul cu altul, Isus Însuși S-a apropiat și a mers alături de ei. ¹⁶ Dar ei nu erau lăsați să-L recunoască. ¹⁷ Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbiți cu atâta înflăcărare în timp ce mergeți pe drum?“

Cei doi oameni s-au oprit. Fețele lor erau foarte triste. ¹⁸ Unul dintre ei, pe nume Cleopa, I-a spus: „Trebuie să fii singurul om din Ierusalim care nu știe ce s-a întâmplat aici în zilele acestea.“

¹⁹ Isus i-a întrebat: „Ce s-a întâmplat?“

Ei I-au răspuns: „Vorbeam despre Isus din Nazaret. Prin ce a spus și a făcut, El a arătat, înaintea lui Dumnezeu și a tuturor oamenilor, că a fost un mare profet. ²⁰ Și vorbeam despre cum preoții cei mai importanți și conducătorii noștri L-au dat să fie condamnat la moarte și răstignit. ²¹ Noi speram ca Isus să fie Cel ce va elibera poporul evreu. Or, iată că toate acestea au avut loc acum trei zile. ²² În plus, câteva femei din grupul nostru ne-au spus ceva ce ne-a uluit: azi dimineață, devreme, s-au dus la mormântul Lui, ²³ dar nu I-au găsit trupul. Ele au venit și ne-au spus că au avut o viziune în care au văzut doi îngeri. Îngerii le-au spus că Isus este viu. ²⁴ Apoi câțiva dintre noi s-au dus la mormânt. Ei au găsit totul așa cum spuseseră femeile. Dar nu L-au văzut pe Isus.“

²⁵ Atunci Isus le-a spus: „Sunteți niște nepricepuți și cu greu credeți tot ce au spus profeții! ²⁶ Profeții au spus că Cristosul trebuia să sufere aceste lucruri înainte de a intra în slava Sa.“ ²⁷ Și Isus a început să le explice tot ce fusese scris despre El în toată Scriptura. El a început cu Moise și apoi le-a vorbit despre ce au scris toți profeții cu privire la El. ²⁸ Ei au ajuns aproape de Emaus, satul unde vroiau să ajungă. Isus S-a prefăcut că vrea să meargă mai departe. ²⁹ Dar ei au insistat: „Rămâi cu noi! Este târziu, este aproape noapte.“ Așa că Isus a intrat înăuntru și a rămas cu ei.

³⁰ Când S-a așezat să mănânce cu ei, Isus a luat pâine și I-a mulțumit lui Dumnezeu. Apoi le-a dat-o lor. ³¹ Atunci li s-au deschis ochii și L-au recunoscut, dar Isus a dispărut din fața lor. ³² Ucenicii își spuneau unul altuia: „Cum nu s-a aprins inima în noi când mergeam cu Isus pe drum și El ne vorbea, explicându-ne înțelesul Scripturilor?“

³³ Și chiar atunci s-au ridicat și s-au întors la Ierusalim. Acolo i-au găsit pe cei unsprezece apostoli adunați în același loc și pe alți ucenici care erau împreună cu ei. ³⁴ Apostolii și ceilalți au spus: „Domnul a înviat cu adevărat! El S-a arătat lui Simon.“

³⁵ Atunci cei doi ucenici le-au povestit ce se întâmplase pe drum și le-au spus cum L-au recunoscut pe Isus când a împărțit pâinea.

Isus Se arată ucenicilor

(Mt. 28.16-20; Mc. 16.14-18; Ioan 20.19-23; F.A. 1.6-8)

³⁶ În timp ce povesteau ei aceste lucruri, Isus Însuși a apărut între ei și le-a spus: „Pacea să fie cu voi!“

³⁷ Ei au fost uluiți și foarte înspăimântați. Credeau că văd o stafie. ³⁸ Dar Isus le-a spus: „De ce sunteți neliniștiți? Și de ce vă îndoiți de ce vedeți? ³⁹ Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele! Sunt chiar Eu. Atingeți-Mă și vedeți că sunt Eu în carne și oase. O stafie nu are carne și oase.“

⁴⁰ Și după ce a spus acestea, Isus le-a arătat mâinile și picioarele. ⁴¹ Apostolii erau atât de bucuroși și de uimiți, încât încă le venea greu să creadă că toate acestea erau adevărate. Isus i-a întrebat: „Aveți aici ceva de mâncare?“ ⁴² Ei I-au dat o bucată de pește fript. ⁴³ Isus a luat peștele și l-a mâncat sub privirile lor.

⁴⁴ Apoi le-a spus: „Iată ce vă spuneam, pe când încă eram cu voi: tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în cărțile profeților și în Psalmi trebuie să se întâmple.“

⁴⁵ Apoi Isus le-a deschis mințile să înțeleagă Scripturile. ⁴⁶ Și le-a spus: „Scriptura spune că Cristosul va suferi și va învia în a treia zi; ⁴⁷ și că, prin autoritatea lui Isus, li se va spune oamenilor din toate popoarele, începând din Ierusalim, că trebuie să se întoarcă la Dumnezeu și să-și schimbe modul de a gândi și de a trăi, astfel ca păcatele lor să fie iertate. ⁴⁸ Voi sunteți martori ai acestor lucruri. ⁴⁹ Și acum vă voi trimite ceea ce a promis Tatăl Meu. Dar trebuie să rămâneți în Ierusalim până veți fi îmbrăcați cu putere din ceruri.“

Înălțarea la cer a lui Isus

(Mc. 16.19-20; F.A. 1.9-11)

⁵⁰ Apoi Isus i-a condus în afara cetății, până aproape de Betania. El Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. ⁵¹ În timp ce îi binecuvânta, Isus a fost luat de la ei și a fost înălțat la ceruri. ⁵² Ucenicii I s-au închinat, apoi s-au întors cu mare bucurie la Ierusalim. ⁵³ Ei stăteau tot timpul la Templu și Îl lăudau pe Dumnezeu.