Ioan

Ioan

Întruparea Cuvântului

¹ La început era Cuvântul+ 1.1 Cuvântul în greacă: Logos , aici se referă la Cristos; felul în care vorbea Dumnezeu oamenilor despre El Însuși.. Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. ² Cuvântul era la început cu Dumnezeu. ³ Toate lucrurile au fost făcute prin El și nimic n-a fost făcut fără El. ⁴ În El era viața și viața era lumina oamenilor. ⁵ Lumina luminează în întuneric, însă întunericul nu a biruit-o+ 1.5 nu a biruit-o o altă traducere posibilă: „nu a înțeles-o“..

⁶ Era un om trimis de Dumnezeu, pe nume Ioan. ⁷ El a venit ca martor, să mărturisească despre Lumină, pentru ca prin el toți oamenii să creadă. ⁸ Nu era el însuși lumina, dar a venit să mărturisească despre Lumină, ⁹ adevărata Lumină, cea care luminează fiecare om, venind în lume.

¹⁰ Cuvântul era în lume, iar lumea a fost făcută prin El. Însă lumea nu L-a cunoscut. ¹¹ A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit. ¹² Dar tuturor celor ce L-au primit, care au crezut în Numele Său, le-a dat dreptul de a fi copii ai lui Dumnezeu, ¹³ născuți nu pe cale naturală, nici prin hotărârea omului, nici din voia unui bărbat, ci din Dumnezeu.

¹⁴ Cuvântul a devenit om și a trăit printre noi. Și noi I-am văzut slava, ca slavă a singurului Fiu al Tatălui, iar Cuvântul era plin de har și de adevăr. ¹⁵ Ioan a mărturisit despre El: „Acesta este Cel despre care vorbeam când ziceam: «Cel ce vine după mine este mai mare decât mine, căci era înaintea mea.»“

¹⁶ Cu toții am primit din plinătatea Lui de har și de adevăr. Am primit binecuvântare după binecuvântare. ¹⁷ Căci Legea a fost dată prin Moise; harul și adevărul au venit prin Isus Cristos. ¹⁸ Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Doar singurul Fiu, care este Dumnezeu și care stă lângă Tatăl, L-a făcut cunoscut.

Mărturia lui Ioan Botezătorul

(Mt. 3.1-12; Mc. 1.2-8; Lc. 3.15-17)

¹⁹ Aceasta a fost mărturia lui Ioan. Când iudeii din Ierusalim au trimis preoții și leviții să-l întrebe: „Cine ești?“,

²⁰ el a vorbit deschis, fără să ocolească răspunsul. Și a mărturisit: „Eu nu sunt Cristosul.“

²¹ „Atunci cine ești? Ești Ilie?“, l-au întrebat ei.

Și el le-a răspuns: „Nu sunt.“

„Ești profetul+ 1.21 profetul probabil era vorba despre Profetul pe care urma să-L trimită Dumnezeu, după cum îi spusese lui Moise; vezi Dt. 18.15-19.?“

„Nu“, a răspuns el.

²² Și ei i-au zis: „Spune-ne cine ești, ca să dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuți?“

²³ Ioan le-a răspuns cu cuvintele profetului Isaia:

„Sunt glasul care strigă în pustie:

«Neteziți calea Domnului!»“ Isaia 40.3

²⁴ Acești oameni fuseseră trimiși de farisei. ²⁵ Ei l-au întrebat pe Ioan: „Dacă nu ești nici Cristosul, nici Ilie, nici profetul, atunci de ce botezi?“

²⁶ Ioan le-a răspuns: „Eu botez cu apă, dar printre voi este unul pe care voi nu-L cunoașteți. ²⁷ El este Cel ce vine după mine, iar eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalei.“

²⁸ Acestea s-au petrecut în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

²⁹ A doua zi, Ioan L-a văzut pe Isus venind spre el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu+ 1.29 Mielul lui Dumnezeu nume pentru Isus. Înseamnă că Isus este asemenea mieilor care erau aduși ca jertfă înaintea lui Dumnezeu., care înlătură păcatul lumii! ³⁰ Acesta este Cel despre care am zis: «După mine va veni un om care este mai mare decât mine, căci era înainte de mine». ³¹ Eu nu-L cunoșteam, dar am venit botezând cu apă, pentru ca El să fie cunoscut de Israel.“

³² Atunci Ioan a mărturisit: „Am văzut Duhul coborând din cer ca un porumbel și rămânând peste El. ³³ Eu nu-L cunoșteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a spus: «Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.» ³⁴ Am văzut și am depus mărturie că acesta este Fiul lui Dumnezeu.“

Primii ucenici

³⁵ În ziua următoare, Ioan stătea din nou acolo împreună cu doi dintre ucenicii săi. ³⁶ Când L-a văzut pe Isus trecând pe acolo, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“

³⁷ Când l-au auzit cei doi ucenici spunând acest lucru, au venit după Isus. ³⁸ Isus S-a întors și a văzut că-L urmau. „Ce vreți?“, i-a întrebat El.

Ei I-au zis: „ Rabbi , unde locuiești?“ (În traducere, Rabbi înseamnă „Învățătorule“.)

³⁹ „Veniți să vedeți!“, le-a spus Isus. Așa că s-au dus, au văzut unde locuia și au stat cu El în ziua aceea. Era pe la ora patru.

⁴⁰ Andrei, fratele lui Simon Petru, era unul dintre cei doi care auziseră ce spusese Ioan și Îl urmaseră pe Isus. ⁴¹ El s-a dus imediat și l-a găsit pe fratele său, Simon și i-a spus: „L-am găsit pe Mesia“ (care înseamnă: „Cristosul“).

⁴² L-a dus pe Petru la Isus, care S-a uitat la el și a zis: „Tu ești Simon, fiul lui Iona. Te vei numi Chifa“ (care tradus înseamnă Petru).

⁴³ A doua zi, Isus a hotărât să meargă în Galileea. L-a găsit pe Filip și i-a zis: „Urmează-Mă!“ ⁴⁴ Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei și Petru. ⁴⁵ Filip l-a găsit pe Natanael și i-a spus: „L-am găsit pe acela despre care a scris Moise în Lege și despre care au vorbit profeții. Este Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.“

⁴⁶ „Poate ieși ceva bun din Nazaret?“, a zis Natanael.

Și Filip a zis: „Vino să vezi!“

⁴⁷ Isus, văzându-l pe Natanael venind spre El, a zis despre acesta: „Iată-l pe israelitul adevărat în care nu este prefăcătorie.“

⁴⁸ Natanael I-a spus: „De unde mă cunoști?“

Isus a răspuns: „Te-am văzut când erai sub smochin, înainte de a te chema Filip.“

⁴⁹ Și Natanael a zis: „Învățătorule, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, ești Împăratul lui Israel!“

⁵⁰ Isus i-a zis: „Crezi pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin? Vei vedea și lucruri mai mari decât acestea.“ ⁵¹ Apoi i-a zis: „Vă spun adevărul: veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborând+ 1.51 Citat din Gen. 28.12. peste Fiul omului.“

Nunta din Cana

¹ A treia zi a avut loc la Cana, în Galileea, o nuntă. Mama lui Isus era acolo. ² Isus și ucencii Lui fuseseră și ei invitați la nuntă. ³ Când s-a terminat vinul, mama lui Isus I-a spus: „Nu mai au vin.“

⁴ „Femeie, de ce-Mi spui Mie? Nu Mi-a sosit încă timpul“, i-a zis Isus.

⁵ Iar mama Sa le-a zis celor ce serveau: „Faceți orice vă va spune.“

⁶ Erau acolo șase vase de piatră pentru apă, puse după obiceiul iudaic de spălare.+ 2.6 spălare Evreii aveau anumite obiceiuri religioase de spălare înainte de masă, înainte de închinare și în multe alte ocazii. În fiecare intrau cam o sută de litri+ 2.6 o sută de litri lit. două-trei măsuri..

⁷ Isus le-a zis celor care serveau: „Umpleți vasele cu apă!“ Ei le-au umplut până sus.

⁸ Apoi le-a spus: „Acum scoateți și duceți mai-marelui ospățului!“ Și i-au dus. ⁹ Mai-marele ospățului, de îndată ce a gustat apa devenită vin (el nu știa de unde vine acest vin, dar cei ce serveau și scoseseră apa știau), l-a chemat pe mire ¹⁰ și i-a spus: „Toți servesc întâi vinul cel mai bun și după ce oaspeții au băut bine, servesc vinul de calitate mai proastă. Dar tu ai păstrat vinul cel mai bun până acum.“

¹¹ Aceasta este prima minune pe care a făcut-o Isus la Cana, în Galileea. El Și-a arătat slava și ucenicii Săi au crezut în El.

¹² Apoi a plecat la Capernaum împreună cu mama Sa, frații Săi și ucenicii Săi. Au rămas acolo pentru câteva zile.

Isus în Templu

(Mt. 21.12-13; Mc. 11.15-17; Lc. 19.45-46)

¹³ Se apropia Paștele iudeilor, așa că Isus s-a dus la Ierusalim. ¹⁴ În Templu a găsit vânzătorii de vite, de oi și de porumbei și schimbătorii de bani stând la mesele lor. ¹⁵ A făcut un bici din funii și i-a scos pe toți din Templu, împreună cu oile și vitele. A vărsat banii schimbătorilor de bani și le-a răsturnat mesele. ¹⁶ Celor care vindeau porumbei le-a zis: „Scoateți lucrurile acestea de aici! Nu faceți din Casa Tatălui Meu o casă de comerț!“

¹⁷ Ucenicii Lui și-au amintit că este scris:

„Râvna pentru Casa Ta Mă consumă.“ Psalmul 69.9

¹⁸ Iudeii I-au zis lui Isus: „Ce semn miraculos poți să faci ca să ne dovedești autoritatea de a face aceste lucruri?“

¹⁹ Isus a răspuns: „Dărâmați acest Templu și Eu îl voi ridica în trei zile.“

²⁰ Iudeii I-au spus: „Acest Templu a fost zidit în patruzeci și șase de ani și Tu îl vei ridica în trei zile?“

²¹ Însă templul despre care vorbea El era trupul Său. ²² După ce a înviat dintre cei morți, ucenicii Lui și-au amintit ce spusese și au crezut Scriptura și cuvintele spuse de El.

²³ Pe când Isus era în Ierusalim, în timpul sărbătorii Paștelui, mulți oameni au crezut în El pentru că au văzut semnele pe care le făcea. ²⁴ Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți. ²⁵ N-avea nevoie de cineva care să-i spună despre oameni, căci El știa ce este în inima lor.

Isus și Nicodim

¹ Era printre farisei un om cu numele Nicodim, un conducător al iudeilor. ² El a venit noaptea la Isus și I-a zis: „Învățătorule, știm că ești un învățător venit de la Dumnezeu, pentru că nimeni n-ar putea să facă semnele pe care le faci Tu, dacă n-ar fi Dumnezeu cu el.“

³ Și Isus i-a zis: „Îți spun adevărul: dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.“

⁴ Nicodim I-a spus: „Cum poate să se nască un om bătrân? Cu siguranță, nu poate intra în pântecele mamei sale a doua oară și să se nască!“

⁵ Isus i-a răspuns: „Îți spun adevărul: dacă un om nu se naște din apă și din Duh, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. ⁶ Ce se naște din carne, carne este, și ce se naște din Duh, duh este. ⁷ Nu te mira că ți-am zis: Trebuie să fiți născuți din nou. ⁸ Vântul suflă încotro vrea. Îi auzi vuietul, dar nu știi de unde vine și nici unde se duce. Așa este și cu cel născut din Duhul.“

⁹ „Cum se pot face toate acestea?“, I-a zis Nicodim.

¹⁰ Isus i-a răspuns: „Ești un învățător important al lui Israel și nu știi aceste lucruri? ¹¹ Îți spun adevărul: noi depunem mărturie despre ce am văzut, dar voi nu acceptați mărturia noastră. ¹² V-am vorbit despre lucrurile pământești și nu M-ați crezut. Atunci cum o să Mă credeți când vă voi vorbi despre lucrurile cerești? ¹³ Nimeni nu s-a ridicat la cer, în afară de Cel ce S-a coborât din cer și Acela este Fiul omului.

¹⁴ Așa cum a înălțat Moise șarpele în pustie,+ 3.14 șarpele în pustie Când poporul lui Dumnezeu pierea de mușcătura șerpilor, Dumnezeu i-a spus lui Moise să înalțe un șarpe de aramă pe un stâlp pentru ca israeliții să privească la el și să fie vindecați. Vezi Num. 21.4-9. tot așa va fi înălțat și Fiul omului, ¹⁵ pentru ca oricine crede în El să aibă viață eternă.

¹⁶ Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă. ¹⁷ Dumnezeu nu Și-a trimis Fiul în lume pentru a judeca lumea, ci pentru ca lumea să fie mântuită prin El. ¹⁸ Cine crede în El nu este judecat. Dar cine nu crede în El a fost judecat deja pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. ¹⁹ Aceasta este judecata: Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, căci faptele lor erau rele. ²⁰ Oricine face fapte rele, urăște lumina și nu vine la lumină, ca nu cumva să-i fie arătate faptele. ²¹ Dar cel ce face totul conform adevărului, vine la lumină pentru ca să se vadă clar că faptele sale au fost făcute în ascultare de Dumnezeu.“

Isus și Ioan Botezătorul

²² După aceea, Isus și ucenicii Lui au venit în ținutul Iudeii. El sta acolo cu ei și boteza. ²³ Ioan boteza și el la Enon, lângă Salim, pentru că era destulă apă acolo; oamenii veneau la el și erau botezați. ²⁴ (Ioan încă nu fusese aruncat în închisoare.) ²⁵ Între ucenicii lui Ioan și un iudeu s-a iscat o dispută cu privire la ritualul spălării.+ 3.25 ritualul spălării evreii aveau reguli speciale de spălare înainte de a mânca, înainte de închinarea la Templu și cu alte ocazii speciale.²⁶ Așa că au venit la Ioan și i-au zis: „Învățătorule, Omul care a fost cu tine de cealaltă parte a Iordanului—și despre care tu ai depus mărturie—botează și toți se duc la El.“

²⁷ Ioan le-a răspuns: „Un om nu poate primi nimic dacă nu-i este dat din cer. ²⁸ Voi înșivă îmi sunteți martori că am spus: «Nu sunt eu Cristosul, ci unul care a fost trimis înaintea Lui.» ²⁹ Cel ce are mireasa este mirele, însă prietenul mirelui, care stă lângă el și ascultă, se bucură mult la auzul glasului mirelui. Și această bucurie, care este a mea, s-a împlinit. ³⁰ El trebuie să devină din ce în ce mai important, iar eu să devin din ce în ce mai neînsemnat.

Cel ce vine din cer

³¹ Cel ce vine de sus e mai presus de toți. Cel ce vine de pe pământ este al pământului și ceea ce spune el este pământesc. Cel ce vine din cer e mai presus de toți. ³² El depune mărturie despre cele văzute și auzite, însă nimeni nu-I acceptă mărturia. ³³ Cel ce-I acceptă mărturia recunoaște că Dumnezeu este adevărat. ³⁴ Căci Cel trimis de Dumnezeu spune cuvintele lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu I-a dat Duhul fără măsură. ³⁵ Tatăl Îl iubește pe Fiul și a lăsat toate lucrurile în mâinile Lui. ³⁶ Cel ce crede în Fiul are viață eternă; dar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea acea viață, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.“

Femeia samariteancă

¹ Fariseii auziseră că Isus făcea și boteza mai mulți ucenici decât Ioan. Iar când a aflat Isus acest lucru, ² (deși nu Isus Însuși boteza, ci ucenicii Lui), ³ a plecat din Iudeea și S-a întors din nou în Galileea. ⁴ Ca să ajungă acolo, trebuia să treacă prin Samaria.

⁵ Astfel a ajuns într-o cetate samariteană numită Sihar, aproape de bucata de pământ pe care Iacov o dăduse fiului său Iosif. ⁶ Acolo era fântâna lui Iacov. Isus, fiind obosit după călătorie, S-a așezat lângă fântână. Era pe la amiază. ⁷ O femeie samariteancă a venit să scoată apă. Isus i-a spus: „Dă-mi să beau!“ ⁸ (Ucenicii se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.)

⁹ Femeia samariteancă I-a spus: „Cum se face că Tu, iudeu fiind, ceri să bei de la mine, o femeie samariteancă?“ (Iudeii nu aveau legături cu samaritenii.)

¹⁰ Isus i-a spus: „Dacă ai fi știut care este darul lui Dumnezeu și cine este Cel care-ți cere de băut, atunci tu I-ai fi cerut și El ți-ar fi dat apă vie.“

¹¹ Femeia I-a zis: „Domnule, nu ai găleată și fântâna este adâncă. De unde ai apă vie? Cu siguranță, nu ești mai mare decât tatăl nostru Iacov, ¹² care ne-a dat fântâna aceasta, din care a băut el însuși și, de asemenea, animalele și copiii săi.“

¹³ Isus i-a răspuns: „Oricui bea din această apă îi va fi iarăși sete. ¹⁴ Însă oricine bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta niciodată. Căci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă care țâșnește în viața eternă.“

¹⁵ Și femeia I-a zis: „Domnule, dă-mi apa aceea, ca să nu mai însetez niciodată și să nu mai fie nevoie să vin până aici să scot apă.“

¹⁶ „Du-te, cheamă-ți soțul și vino aici!“, i-a spus Isus.

¹⁷ „Nu am soț“, I-a răspuns femeia.

Și Isus i-a spus: „Bine ai zis: «Nu am soț!» ¹⁸ Căci ai avut cinci soți și cel pe care-l ai acum nu ți-e soț! Ai spus adevărul.“

¹⁹ Femeia I-a zis: „Domnule, văd că ești profet! ²⁰ Strămoșii noștri s-au închinat pe acest munte, dar voi spuneți că Ierusalimul este locul unde trebuie să se închine oamenii.“

²¹ Isus i-a spus: „Femeie, crede-Mă! Vine vremea când nu vă veți închina+ 4.21 închina închinarea este o adorare, o cinstire a lui Dumnezeu, o slujire prin care I se aduce un omagiu Domnului. Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. ²² Voi vă închinați la ce nu cunoașteți. Noi știm la ce ne închinăm, căci mântuirea vine de la iudei. ²³ Dar vine vremea—și a și venit—când închinătorii adevărați I se vor închina Tatălui în duh și adevăr. Căci astfel de închinători dorește Tatăl. ²⁴ Dumnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în Duh și adevăr.“

²⁵ Femeia i-a zis: „Știu că vine Mesia, cel numit «Cristos». Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.“ ²⁶ „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt acela!“, i-a spus Isus.

²⁷ Atunci s-au întors ucenicii Lui și au rămas foarte mirați pentru că vorbea cu o femeie. Dar nici unul nu L-a întrebat: „Ce vrei de la ea?“ sau „De ce vorbești cu ea?“

²⁸ Femeia și-a lăsat vasul cu apă și s-a întors în cetate, zicându-le oamenilor: ²⁹ „Veniți să vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut! N-ar putea fi El Mesia?“ ³⁰ Oamenii au ieșit din cetate și veneau spre El.

³¹ În acest timp, ucenicii Îl rugau pe Isus: „Învățătorule, mănâncă!“

³² „Eu am o hrană despre care voi nu știți nimic“, le-a spus El.

³³ Apoi ucenicii au început să se întrebe între ei: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“

³⁴ Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să termin lucrarea Lui. ³⁵ Când semănați, spuneți: «Mai sunt patru luni până la seceriș.» Eu vă spun: deschideți ochii și priviți lanurile, care sunt deja coapte, gata pentru seceriș. ³⁶ Cel ce seceră primește deja plata și strânge recolta pentru viața eternă, pentru ca să se bucure și cel ce seamănă și cel ce seceră. ³⁷ Așa se vede că este adevărată zicala: «Unul seamănă și altul seceră.» ³⁸ V-am trimis să secerați de unde n-ați muncit. Alții au muncit și voi ați venit să profitați de rezultatele muncii lor.“

³⁹ Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El datorită cuvintelor femeii, care mărturisea: „Mi-a spus tot ce am făcut.“ ⁴⁰ Samaritenii au venit la El și L-au rugat să rămână cu ei. Așa că a stat acolo două zile. ⁴¹ Și mai mulți au crezut în El datorită cuvintelor Lui.

⁴² Ei i-au zis femeii: „Acum nu credem numai datorită spuselor tale, ci pentru că am auzit noi înșine și știm că El este cu adevărat Mântuitorul lumii.“

Vindecarea fiului unui demnitar regal

(Mt. 8.5-13; Lc. 7.1-10)

⁴³ După cele două zile, Isus a plecat de acolo și S-a dus în Galileea. ⁴⁴ (Căci Isus Însuși spunea că un profet nu este respectat în țara sa.) ⁴⁵ Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, căci ei văzuseră toate lucrările pe care le făcuse El la Ierusalim de sărbătoarea Paștelui (fiind prezenți și ei la sărbătoare).

⁴⁶ Isus S-a întors încă o dată la Cana, în Galileea, unde transformase apa în vin. În Capernaum era un demnitar regal al cărui fiu era bolnav. ⁴⁷ Când a auzit demnitarul că Isus venise din Iudeea în Galileea, a venit la El și L-a rugat să vină în Capernaum să-i vindece fiul, căci era pe moarte. ⁴⁸ Isus i-a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, nu credeți!“

⁴⁹ Demnitarul I-a spus: „Doamne, vino, Te rog, până nu-mi moare fiul!“

⁵⁰ „Du-te acasă!“, i-a spus Isus. „Fiul tău va trăi.“

Omul a crezut ce a spus Isus și s-a dus acasă. ⁵¹ Mergând spre casă, și-a întâlnit sclavii care îi aduceau vestea că fiul său trăiește.

⁵² I-a întrebat la ce oră începuse să-și revină.

„Febra l-a lăsat ieri, pe la ora unu după-amiază“, i-au spus ei.

⁵³ Tatăl și-a dat seama că tocmai atunci îi spusese Isus: „Fiul tău va trăi“, și a crezut împreună cu toți cei din casa lui.

⁵⁴ Acesta este cel de-al doilea semn făcut de Isus de la venirea din Iudeea în Galileea.

Vindecarea unui om la bazinul Betesda

¹ După acestea, Isus S-a dus în Ierusalim pentru o sărbătoare a iudeilor. ² În Ierusalim, lângă Poarta Oilor este un bazin care în evreiește se numește Betesda și are cinci pridvoare acoperite. ³ În aceste pridvoare, zăceau o mulțime de bolnavi: orbi, ciungi sau paralizați.+ 5.3 versetul 3b Unele manuscrise grecești adaugă: 3b „și așteptau să se agite apa.⁴+ 5.4 versetul 4 Din când în când, un înger al Domnului venea la bazin și agita apa. După ce îngerul agita apa, prima persoană care intra în bazin era vindecată de orice avea.“⁵ Era acolo un om bolnav de treizeci și opt de ani. ⁶ Când l-a văzut Isus stând întins acolo, știind că era bolnav de atâta timp, i-a spus: „Vrei să te faci sănătos?“

⁷ Iar bolnavul I-a răspuns: „Domnule, nu am pe nimeni care să mă pună în bazin când se agită apa. Până să ajung eu, întotdeauna intră altcineva înaintea mea.“

⁸ „Scoală-te, ridică-ți targa și umblă!“, i-a spus Isus. ⁹ Și omul s-a făcut bine imediat. Și-a ridicat targa și a început să meargă.

Era într-o zi de sabat. ¹⁰ Așa că iudeii i-au spus celui care fusese vindecat: „Este sabatul și Legea nu permite să-ți duci targa!“

¹¹ Și el le-a zis: „Omul care m-a vindecat mi-a spus: «Ridică-ți targa și umblă!»“

¹² „Cine este omul care ți-a zis: «Ridică-ți targa și umblă!»?“, l-au întrebat ei.

¹³ Însă omul care fusese vindecat nu știa cine era, pentru că Isus Se strecurase prin mulțimea aflată în acel loc.

¹⁴ După aceea, Isus l-a găsit pe om în Templu și i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos. Să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău!“

¹⁵ Omul s-a dus și le-a spus iudeilor că Isus era acela care-l vindecase.

¹⁶ De aceea, iudeii au început să-L persecute pe Isus din pricina lucrurilor pe care le făcea în ziua sabatului. ¹⁷ Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu nu încetează niciodată lucrul, de aceea și Eu trebuie să lucrez.“

¹⁸ Din cauza aceasta, iudeii s-au străduit și mai mult să-L omoare. Nu numai pentru că El încălca legea sabatului, dar și pentru că-L numea pe Dumnezeu Tatăl Său și Se făcea egal cu Dumnezeu.

Isus are autoritate de la Dumnezeu

¹⁹ Isus le-a răspuns: „Vă spun adevărul: Fiul nu poate face nimic de unul singur, ci doar ce-L vede pe Tatăl făcând. Orice face Tatăl, face și Fiul întocmai. ²⁰ Tatăl Îl iubește pe Fiul și-I arată tot ce face și Îi va arăta lucruri chiar mai mari decât aceste vindecări , pentru ca voi să vă minunați. ²¹ Pentru că, așa cum Tatăl învie morții și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui dorește. ²² Tatăl nu judecă pe nimeni, ci a dat toată judecata Fiului, ²³ pentru ca toți oamenii să-L onoreze pe Fiul așa cum Îl onorează pe Tatăl. Iar cine nu-L onoreză pe Fiul, nu-L onorează pe Tatăl care L-a trimis.

²⁴ Vă spun adevărul: cine aude cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viață eternă și nu va fi judecat, ci a trecut deja din moarte la viață. ²⁵ Vă spun adevărul: va veni timpul—și a și venit—când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și toți cei ce-L vor asculta, vor trăi. ²⁶ Așa cum Tatăl este izvor de viață, tot așa L-a făcut și pe Fiul izvor de viață. ²⁷ Și I-a dat autoritatea să judece, pentru că este Fiul omului. ²⁸ Să nu vă mirați de acest lucru, căci va veni vremea când toți aceia care sunt în morminte Îi vor auzi glasul ²⁹ și vor ieși din ele; cei care au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei care au făcut răul vor învia pentru judecată.“

³⁰ „Nu pot să fac nimic de unul singur. Judec după cum aud, iar judecata Mea este dreaptă, căci nu caut să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

Isus le vorbește iudeilor

³¹ Dacă Eu depun mărturie despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. ³² Altcineva depune mărturie despre Mine, iar mărturia aceea, pe care o depune despre Mine, știu că este adevărată.

³³ Ați trimis oameni la Ioan și el a depus mărturie despre adevăr. ³⁴ Eu însă nu am nevoie ca un om să depună mărturie despre Mine, ci vă spun aceste lucruri ca să fiți mântuiți. ³⁵ Ioan era ca o lampă care arde și luminează și voi doreați să vă bucurați de lumina sa pentru un timp.

³⁶ Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le împlinesc—aceste lucrări pe care le fac—depun această mărturie despre Mine, și anume că sunt trimis de Tatăl. ³⁷ Chiar și Tatăl, care M-a trimis, a depus mărturie despre Mine. Nu I-ați auzit niciodată glasul și nu ați văzut cum arată, ³⁸ și nici nu păstrați învățăturile Sale în voi, pentru că nu credeți în Cel pe care L-a trimis. ³⁹ Voi cercetați Scripturile, crezând că veți găsi în ele viața eternă, dar chiar aceste Scripturi depun mărturie despre Mine. ⁴⁰ Cu toate acestea, nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viață.

⁴¹ Eu nu caut să primesc laudă de la oameni. ⁴² Știu însă că nu aveți dragostea lui Dumnezeu în voi. ⁴³ Am venit în Numele Tatălui Meu, și totuși nu Mă primiți; dar dacă va veni altcineva în numele lui însuși, pe acela îl veți primi. ⁴⁴ Cum puteți voi să credeți în Mine, când primiți laudă unul de la altul și nu căutați lauda care vine de la singurul Dumnezeu? ⁴⁵ Să nu credeți că vă voi învinui în fața Tatălui. Cel ce vă va învinui este însuși Moise, în care v-ați pus speranțele. ⁴⁶ Dacă l-ați crede pe Moise, M-ați crede și pe Mine, căci Moise a scris despre Mine. ⁴⁷ Dacă nu credeți ce a scris el, cum veți crede cuvintele Mele?“

Hrănirea celor cinci mii de oameni

(Mt. 14.13-21; Mc. 6.30-44; Lc. 9.10-17)

¹ După acestea, Isus a trecut de partea cealaltă a Mării Galileii (adică Marea Tiberiadei) ² și o mare mulțime L-a urmat pentru că văzuse minunile făcute prin vindecarea celor bolnavi. ³ Însă Isus a urcat pe munte și S-a așezat acolo cu ucenicii Lui. ⁴ Sărbătoarea iudeilor, Paștele, era aproape.

⁵ Când Isus Și-a ridicat privirea și a văzut că o mulțime mare venea spre El, i-a spus lui Filip: „De unde putem cumpăra pâine ca să mănânce oamenii?“ ⁶ (Isus a spus acest lucru ca să-l încerce, căci știa deja ce va face.)

⁷ Filip I-a răspuns: „Nici cu două sute de monede de argint nu putem să cumpărăm destulă pâine pentru ca fiecare să aibă o bucățică.“

⁸ Alt ucenic (era Andrei, fratele lui Simon Petru) I-a zis: ⁹ „Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești, dar la ce bun pentru atâția oameni?“

¹⁰ Isus le-a zis: „Spuneți oamenilor să stea jos.“ (Era multă iarbă în acel loc.) Așa că bărbații au stat jos. (Erau aproape cinci mii.) ¹¹ Apoi, Isus a luat pâinile și, după ce I-a mulțumit lui Dumnezeu, le-a dat celor ce stăteau jos. Tot așa, a împărțit și peștele după cât a vrut fiecare.

¹² După ce s-au săturat, Isus le-a spus ucenicilor: „Strângeți ce a rămas pentru ca nimic să nu se piardă.“ ¹³ Ei au strâns tot și au umplut douăsprezece coșuri cu cele rămase din cele cinci pâini de orz, după ce mâncase toată mulțimea.

¹⁴ Când au văzut oamenii minunea pe care o făcuse, au început să spună: „Cu siguranță, acesta este Profetul+ 6.14 Profetul probabil era vorba despre Profetul pe care urma să-l trimită Dumnezeu, după cum îi spusese lui Moise; vezi Dt. 18.15-19. care trebuia să vină în lume!“

¹⁵ Isus, știind că aveau de gând să-L facă împărat cu forța, a plecat din nou pe munte de unul singur.

Isus merge pe apă

(Mt. 14.22-27; Mc. 6.45-52)

¹⁶ Când s-a înserat, ucenicii Săi au coborât la mare, ¹⁷ s-au urcat într-o barcă și treceau marea, îndreptându-se spre Capernaum. Se întunecase și Isus nu venise încă la ei. ¹⁸ Valurile deveneau din ce în ce mai mari, în timp ce pe mare sufla un vânt puternic. ¹⁹ După ce făcuseră cam cinci sau șase kilometri de la țărm, ucenicii L-au zărit pe Isus mergând pe apă și apropiindu-Se de barcă. Și s-au speriat. ²⁰ „Eu sunt, nu vă temeți!“, le-a zis Isus. ²¹ Atunci ei s-au bucurat să-L ia în barcă și imediat barca a ajuns la locul spre care se îndreptau.

Mulțimea Îl caută pe Isus

²² A doua zi, mulțimea care rămăsese de partea cealaltă a mării a știut că ucenicii plecaseră singuri și că Isus nu Se urcase cu ei în barcă, fiindcă nu fusese acolo decât o singură barcă. ²³ Însă niște bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea după ce Domnul mulțumise pentru ea. ²⁴ Când au văzut mulțimile că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au urcat în bărci și s-au dus în Capernaum să-L caute pe Isus.

Isus este Pâinea vieții

²⁵ Când L-au găsit de cealaltă parte a mării, L-au întrebat: „Învățătorule, când ai ajuns aici?“

²⁶ Isus le-a răspuns: „Vă spun adevărul: voi nu Mă căutați pentru semnele pe care le-ați văzut, ci pentru că ați mâncat pâinea și v-ați săturat. ²⁷ Nu lucrați pentru mâncarea care se alterează, ci lucrați pentru mâncarea care ține pentru viața eternă, pe care v-o va da Fiul omului! Căci Dumnezeu Tatăl Și-a pus pecetea pe El.“

²⁸ „Ce să facem pentru a îndeplini lucrările lui Dumnezeu?“, L-au întrebat ei.

²⁹ Isus le-a răspuns: „Aceasta este lucrarea pe care o cere Dumnezeu: să credeți în Cel pe care L-a trimis El.“

³⁰ Și ei L-au întrebat: „Ce semn vei da, ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce vei face? ³¹ Strămoșii noștri au mâncat mană în pustie, așa cum este scris în Scripturi: «Le-a dat să mănânce pâine din cer.»+ 6.31 Citat din Ps. 78.24.“

³² Isus le-a zis: „Vă spun adevărul: nu Moise v-a dat pâine din cer, ci Tatăl Meu vă dă pâinea adevărată din cer. ³³ Căci Pâinea dată de Dumnezeu este cea care vine din cer și dă viață lumii.“

³⁴ Ei I-au spus: „Doamne, dă-ne pâinea aceea, acum și totdeauna!“

³⁵ Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va fi niciodată flămând. Cel ce crede în Mine nu va fi niciodată însetat. ³⁶ Dar v-am spus că M-ați văzut și tot nu credeți. ³⁷ Orice om pe care Mi-l dă Tatăl va veni la Mine și nu-l voi alunga niciodată pe cel ce vine la Mine. ³⁸ Căci am coborât din cer pentru a face nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. ³⁹ Voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd pe nici unul dintre cei pe care Mi i-a dat, ci să-i înviez în ziua de pe urmă. ⁴⁰ Căci voia Tatălui Meu este ca oricine-L vede pe Fiul și crede în El să aibă viață eternă. Și Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.“

⁴¹ Iudeii au început să cârtească împotriva Lui pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care a coborât din cer.“ ⁴² Și spuneau: „Nu este acesta Isus, fiul lui Iosif? Nu-I cunoaștem noi tatăl și mama? Atunci cum poate să spună: «Am coborât din cer?»“

⁴³ Isus le-a răspuns: „Nu mai cârtiți între voi! ⁴⁴ Căci nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis. Și Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. ⁴⁵ Este scris în profeți: «Toți vor fi învățați de Dumnezeu.»+ 6.45 Citat din Is. 54.13. Oricine ascultă de Tatăl și învață de la El vine la Mine. ⁴⁶ (Nu că L-ar fi văzut cineva pe Tatăl, în afară de Acela care este de la Tatăl. El L-a văzut pe Tatăl.) ⁴⁷ Vă spun adevărul: cine crede în Mine are viață eternă. ⁴⁸ Eu sunt Pâinea care dă viață. ⁴⁹ Strămoșii voștri au mâncat mană în pustie și totuși au murit. ⁵⁰ Însă, dacă cineva mănâncă această Pâine care coboară din cer nu va muri. ⁵¹ Eu sunt Pâinea vie care a coborât din cer. Dacă cineva mănâncă din această Pâine, va trăi etern. Pâinea pe care o voi da este trupul Meu, pe care-l voi da pentru ca lumea să trăiască.“

⁵² Atunci iudeii au început să se certe între ei, zicând: „Cum poate să ne dea El trupul Lui să-l mâncăm?“

⁵³ Isus le-a zis: „Vă spun adevărul: dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu-I beți sângele, nu veți avea viață în voi. ⁵⁴ Acela care mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață eternă, și Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. ⁵⁵ Căci trupul Meu este mâncare adevărată și sângele Meu este băutură adevărată. ⁵⁶ Acela care mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine și Eu rămân în el. ⁵⁷ După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis și Eu trăiesc datorită Tatălui, tot așa și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie. ⁵⁸ Aceasta este Pâinea coborâtă din cer. Spre deosebire de strămoșii noștri, care au mâncat mană și au murit, cel ce mănâncă această Pâine va trăi etern.“ ⁵⁹ Isus a spus aceste lucruri pe când îi învăța pe oameni în sinagoga din Capernaum.

Despre viața eternă

⁶⁰ Când au auzit aceste lucruri, mulți dintre ucenicii Săi au zis: „Această învățătură este greu de primit. Cine poate s-o accepte?“

⁶¹ Isus știa, fără să I se spună, că ucenicii cârteau împotriva acestui lucru. Așa că le-a zis: „Vă simțiți cumva ofensați de învățătura Mea? ⁶² Dar dacă L-ați vedea pe Fiul omului urcându-Se unde era mai înainte? ⁶³ Duhul este Cel ce dă viață. Trupul nu este de folos. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt Duh și dau viață, dar sunt printre voi unii care nu cred.“ ⁶⁴ (Căci Isus știa de la început care erau cei ce nu credeau și îl știa pe cel ce avea să-L trădeze.) A continuat zicând: ⁶⁵ „De aceea v-am spus că nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-i este dat de Tatăl Meu.“

⁶⁶ De aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors și nu L-au mai urmat.

⁶⁷ Apoi, Isus le-a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să plecați?“

⁶⁸ Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvinte ce dau viață eternă ⁶⁹ și noi credem și știm că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu.“

⁷⁰ Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și cu toate acestea, unul dintre voi este un drac!“

⁷¹ (Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el urma să-L trădeze, cu toate că era unul dintre cei doisprezece.)

Isus și frații Săi

¹ După aceste întâmplări, Isus străbătea Galileea și nu vroia să treacă prin Iudeea, căci iudeii căutau să-L omoare. ² Sărbătoarea iudaică a Corturilor se apropia. ³ Așa că frații lui Isus I-au spus: „Pleacă din acest loc și du-Te în Iudeea, pentru ca și ucenicii Tăi să vadă lucrările pe care le faci. ⁴ Dacă cineva încearcă să fie cunoscut în public, atunci nu trebuie să facă nimic pe ascuns. Și dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii!“ ⁵ (Nici frații Săi nu credeau în El.) ⁶ Isus le-a spus: „Nu Mi-a sosit încă timpul, dar pentru voi orice timp este bun. ⁷ Lumea nu vă poate urî pe voi, dar Mă urăște pe Mine pentru că îi tot spun că lucrările ei sunt rele. ⁸ Duceți-vă la sărbătoare! Eu nu vin pentru că nu a sosit încă vremea potrivită.“ ⁹ După ce a spus aceste lucruri, El a rămas în Galileea.

¹⁰ După ce s-au dus la sărbătoare frații Lui, S-a dus și El, dar nu pe față, ci pe ascuns. ¹¹ Și iudeii Îl căutau la sărbătoare, zicând: „Unde este omul acela?“

¹² Se vorbea mult în mulțime despre Isus. Unii ziceau: „Este un om bun“, dar alții spuneau: „Nu, căci înșală oamenii.“ ¹³ Totuși, de teama conducătorilor iudei, nimeni nu vorbea pe față despre El.

Isus vorbește oamenilor în Ierusalim

¹⁴ Când sărbătoarea era pe la jumătate, Isus S-a dus în Templu și a început să-i învețe pe oameni. ¹⁵ Iudeii erau uimiți și ziceau: „Cum de știe atâtea lucruri fără să fi făcut școală?“

¹⁶ Isus le-a răspuns: „Ce îi învăț Eu pe oameni nu vine de la Mine, ci de la Cel ce M-a trimis. ¹⁷ Și dacă cineva dorește să facă voia Lui, atunci va ști dacă învățătura Mea vine de la Dumnezeu sau vine de la Mine Însumi. ¹⁸ Cine vorbește de la el însuși caută laudă pentru sine. Dar cine caută să aducă laudă Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat și în El nu este nimic fals. ¹⁹ Nu v-a dat Moise Legea? Dar nici unul dintre voi nu ascultă de Lege. De ce căutați să Mă omorâți?“

²⁰ Iar mulțimea a răspuns: „Ai un demon în Tine! Cine caută să Te omoare?“

²¹ Isus le-a răspuns: „O minune am făcut și sunteți toți mirați din cauza aceasta. ²² Moise v-a dat legea circumciziei (nu că venea de la el, ci de la strămoși), și voi faceți circumcizie unui copil în ziua de sabat. ²³ De vreme ce un om poate fi circumcis și în ziua de sabat, fără să se încalce Legea lui Moise, voi de ce vă mâniați pe Mine pentru că am vindecat un om într-o zi de sabat? ²⁴ Nu mai judecați după aparențe, ci judecați după ceea ce este cu adevărat drept.“

Oamenii se întreabă dacă Isus este Cristosul

²⁵ Unii dintre cei ce locuiau în Ierusalim au spus: „Nu este acesta omul pe care caută ei să-L omoare? ²⁶ Iată că El vorbește în public și ei nu-I spun nimic. Oare sunt convinși conducătorii preoților că El este Cristosul? ²⁷ Dar noi știm de unde vine acest om, însă când va veni Cristos nimeni nu va ști de unde vine.“

²⁸ Pe când Îi învăța Isus pe oameni în Templu, a ridicat glasul și a zis: „Mă cunoașteți și știți de unde vin, dar Eu nu am venit în Numele Meu. Însă Cel ce M-a trimis este adevărat. Voi nu-L cunoașteți. ²⁹ Eu însă Îl cunosc, pentru că vin de la El și El M-a trimis.“

³⁰ Apoi au încercat să-L prindă, dar nu au pus mâna pe El pentru că nu-I sosise încă timpul. Mulți oameni din mulțime au crezut în El. ³¹ Ei au zis: „Când va veni Cristos, va face mai multe minuni decât a făcut acest om?“

Iudeii încearcă să-L prindă pe Isus

³² Fariseii au auzit ce spuneau oamenii, în șoaptă, despre Isus. Așa că ei, împreună cu conducătorii preoților, au trimis gărzi să-L prindă pe Isus. El a zis: ³³ „Voi mai fi cu voi puțin timp și apoi Mă voi întoarce la Cel ce M-a trimis. ³⁴ Mă veți căuta și nu Mă veți găsi, căci nu puteți veni unde voi fi Eu.“

³⁵ Iudeii spuneau între ei: „Unde vrea El să meargă, de nu-L vom putea găsi? Doar nu Se va duce la iudeii împrăștiați printre greci, să-i învețe pe greci? ³⁶ Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le-a spus: «Mă veți căuta și nu Mă veți găsi» și: «Unde voi fi Eu, voi nu puteți veni»?“

Isus vorbește despre Duhul Sfânt

³⁷ În ultima și cea mai importantă zi a sărbătorii, Isus S-a ridicat și a strigat: „Dacă este cineva însetat, să vină la Mine și să bea! ³⁸ Căci, după cum spune Scriptura, celui ce crede în Mine îi vor izvorî din inimă râuri de apă vie.“ ³⁹ Isus spunea acestea despre Duhul pe care-L vor primi cei ce vor crede în El. Duhul nu fusese încă dat pentru că Isus nu fusese încă înălțat în slavă.

Oamenii se ceartă pe seama lui Isus

⁴⁰ Când au auzit aceste cuvinte, unii au început să spună: „Cu adevărat acesta este Profetul!“

⁴¹ Alții spuneau: „Acesta este Cristosul!“, iar alții ziceau: „Cu siguranță, Cristosul nu vine din Galileea! ⁴² Nu spune Scriptura că Cristosul va fi unul dintre urmașii lui David și va veni din Betleem, cetatea în care a locuit David?“ ⁴³ Astfel mulțimea era împărțită din cauza Lui. ⁴⁴ Unii doreau să-L aresteze, dar nimeni nu a încercat să-L prindă.

Preoții cei mai importanți refuză să creadă

⁴⁵ Când gărzile s-au întors la conducătorii preoților și la farisei, aceștia i-au întrebat: „De ce nu L-ați adus?“

⁴⁶ Gărzile au răspuns: „Nimeni nu a vorbit vreodată ca omul acesta!“

⁴⁷ Fariseii le-au zis: „Nu cumva ați fost înșelați și voi? ⁴⁸ Nici unul dintre conducătorii noștri sau dintre farisei nu a crezut în El, nu-i așa? ⁴⁹ Însă acești oameni, care nu cunosc Legea, sunt sub blestemul lui Dumnezeu!“

⁵⁰ Nicodim (cel care Îl vizitase mai înainte pe Isus), fiind unul dintre ei, le-a spus: ⁵¹ „Oare condamnă Legea noastră un om înainte să-l fi auzit și să fi aflat ce a făcut?“

⁵² Ei i-au răspuns: „Și tu ești din Galileea, nu-i așa? Citește Scripturile și vei vedea că nici un profet nu vine din Galileea.“

⁵³ Apoi s-au dus toți la casele lor.+ 7.53 versetul 53 Cele mai vechi și mai bune manuscrise grecești ale Evangheliei după Ioan nu conțin fragmentul 7.53-8.11.

Femeia prinsă în adulter

¹ Isus s-a dus la Muntele Măslinilor. ² Dis-de-dimineață El S-a întors la Templu. Toți oamenii au venit la Isus, care S-a așezat jos și a început să-i învețe. ³ Învățătorii Legii și fariseii au adus o femeie prinsă în timp ce comitea adulter. Au pus-o în fața lor ⁴ și I-au zis: „Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar în timp ce comitea adulter. ⁵ Moise ne-a poruncit în Lege să ucidem cu pietre o astfel de femeie. Tu ce spui?“ ⁶ (Îi spuneau aceste lucruri ca să-L pună la încercare și să-L poată acuza de ceva.) Dar Isus S-a aplecat și a început să scrie cu degetul pe pământ. ⁷ Și pentru că ei Îl tot întrebau, S-a ridicat și le-a spus: „Acela dintre voi care nu a păcătuit niciodată să arunce primul piatra.“ ⁸ Apoi S-a aplecat din nou și a scris cu degetul pe pământ.

⁹ Când au auzit ei acestea, au plecat unul câte unul, începând cu cei mai bătrâni, astfel că Isus a rămas singur cu femeia, care stătea acolo. ¹⁰ Isus S-a ridicat și i-a spus: „Femeie, unde sunt toți acuzatorii tăi? Nu te-a condamnat nici unul?“

¹¹ Ea I-a răspuns: „Nici unul, Doamne!“

„Nici Eu nu te condamn. Du-te și de acum încolo să nu mai păcătuiești!“, i-a spus Isus.

Isus este Lumina lumii

¹² Apoi Isus le-a vorbit din nou: „Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Mă urmează nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina dătătoare de viață.“ ¹³ Fariseii I-au zis: „Tu depui mărturie despre Tine Însuți. Deci mărturia Ta nu este întemeiată.“

¹⁴ Isus le-a răspuns: „Chiar dacă depun mărturie despre Mine Însumi, mărturia Mea tot este întemeiată, pentru că știu de unde vin și unde Mă duc. Însă voi nu știți de unde vin sau unde Mă duc. ¹⁵ Voi judecați cu o judecată omenească. Eu nu judec pe nimeni. ¹⁶ Iar dacă judec, judecata Mea este întemeiată, căci atunci când judec, nu sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine. ¹⁷ Căci este scris în Legea voastră că mărturia a doi oameni este valabilă. ¹⁸ Eu depun mărturie despre Mine Însumi și despre Mine depune mărturie și Tatăl, care M-a trimis.“

¹⁹ Apoi, ei L-au întrebat: „Unde este Tatăl Tău?“

„Nu Mă cunoașteți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-ați cunoaște pe Mine, L-ați cunoaște și pe Tatăl Meu“, le-a răspuns Isus. ²⁰ Spunea aceste cuvinte pe când era în Templu, lângă cutia pentru daruri și îi învăța pe oameni. Nimeni nu L-a arestat pentru că nu-I sosise încă timpul.

Iudeii nu-L înțeleg pe Isus

²¹ Și le-a spus încă o dată: „Eu Mă duc și voi Mă veți căuta, dar veți muri în păcatul vostru. Nu puteți veni unde Mă duc Eu.“

²² Așa că iudeii au zis: „Are de gând cumva să Se omoare? Pentru că zice: «Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni!»“

²³ El le-a spus: „Voi sunteți de aici, de jos, iar Eu sunt de sus. Voi aparțineți acestei lumi. Eu nu aparțin lumii. ²⁴ V-am spus că veți muri în păcatele voastre. Dacă nu veți crede că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre.“

²⁵ Ei L-au întrebat: „Cine ești Tu?“

Isus le-a zis: „Sunt ceea ce de la început v-am spus că sunt. ²⁶ Am multe lucruri de spus și de judecat despre voi, dar Cel ce M-a trimis este adevărat și Eu spun lumii ce am auzit de la El.“

²⁷ (Ei nu știau că le vorbește despre Tatăl.) ²⁸ Și Isus le-a spus: „Când Îl veți înălța pe Fiul omului, atunci veți ști că Eu sunt. Nu fac nimic de unul singur, ci orice spun este așa cum M-a învățat Tatăl, ²⁹ iar Cel ce M-a trimis este cu Mine. Nu M-a lăsat singur pentru că întotdeauna fac ce-I este Lui pe plac.“ ³⁰ Pe când spunea aceste lucruri, mulți au crezut în El.

Eliberarea de păcat

³¹ Isus a început să le spună iudeilor care crezuseră în El: „Dacă voi continuați să ascultați de învățătura Mea, sunteți cu adevărat ucenicii Mei. ³² Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va elibera.“

³³ „Noi suntem urmașii lui Avraam și n-am fost niciodată sclavii nimănui! Și atunci de ce spui: «Veți fi liberi»?“, I-au răspuns ei.

³⁴ Isus le-a zis: „Vă spun adevărul: oricine persistă în păcat este un sclav al păcatului. ³⁵ Sclavul nu rămâne pentru totdeauna într-o familie. Însă fiul rămâne pentru totdeauna. ³⁶ Și dacă Fiul vă eliberează, veți fi liberi cu adevărat. Știu că sunteți urmașii lui Avraam, ³⁷ însă voi încercați să Mă omorâți pentru că nu vreți să primiți învățătura Mea. ³⁸ Eu spun ce am văzut de la Tatăl Meu și voi faceți așa cum ați auzit de la tatăl vostru.“

³⁹ „Avraam este tatăl nostru!“, I-au răspuns ei.

Și Isus le-a zis: „Dacă ați fi copiii lui Avraam, ați face lucrurile pe care le-a făcut Avraam. ⁴⁰ Dar acum încercați să Mă omorâți pe Mine, omul care v-a spus adevărul auzit de la Dumnezeu. Avraam nu a făcut așa ceva. ⁴¹ Voi faceți lucrurile pe care le face tatăl vostru.“

„Noi nu suntem copii nelegitimi! Avem un Tată: pe Dumnezeu!“, I-au răspuns ei.

⁴² Și Isus le-a răspuns: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-ați iubi, căci Eu vin de la Dumnezeu și acum sunt aici. Nu am venit fiindcă așa am decis Eu, ci El M-a trimis. ⁴³ De ce nu înțelegeți ce vă spun? Pentru că nu puteți înțelege învățătura Mea. ⁴⁴ Tatăl vostru este Diavolul și vreți să urmați dorințele tatălui vostru. El a fost un ucigaș de la început și nu a stat de partea adevărului pentru că în el nu este adevăr. Când spune o minciună, aceasta îi vine de la sine. Căci este mincinos și este tatăl minciunii. ⁴⁵ Dar pentru că Eu spun adevărul, voi nu Mă veți crede. ⁴⁶ Care dintre voi poate dovedi că sunt vinovat de păcat? Și dacă vă spun adevărul, de ce nu Mă credeți? ⁴⁷ Cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultați: pentru că nu sunteți de la Dumnezeu.“

Isus este mai important decât Avraam

⁴⁸ „Nu avem noi dreptate când spunem că ești samaritean și că ai un demon în Tine?“, I-au răspuns iudeii.

⁴⁹ Isus le-a zis: „Nu am un demon în Mine, ci Îl onorez pe Tatăl Meu, însă voi nu Mă onorați pe Mine. ⁵⁰ Nu caut slavă pentru Mine însumi; dar este Unul care o caută și El este și Judecătorul. ⁵¹ Vă spun adevărul: oricine ascultă de învățătura Mea nu va muri niciodată.“

⁵² Și iudeii I-au zis: „Acum suntem siguri că ai un demon în Tine. Avraam și profeții au murit și Tu spui: «Dacă cineva ascultă de învățătura Mea, nu va cunoaște niciodată moartea.» ⁵³ Doar nu ești Tu mai mare decât tatăl nostru, Avraam, care a murit? Și profeții au murit. Dar Tu cine Te crezi?“

⁵⁴ Isus le-a răspuns: „Dacă Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Cel ce Mă slăvește este Tatăl Meu, pe care voi Îl numiți Dumnezeul vostru, ⁵⁵ și pe care nu L-ați cunoscut niciodată, însă Eu Îl cunosc. Dacă aș spune că nu-L cunosc, aș fi un mincinos ca voi. Însă Eu Îl cunosc și împlinesc Cuvântul Său. ⁵⁶ Tatăl vostru Avraam a tresăltat de bucurie la gândul că va vedea ziua venirii Mele. A văzut-o și s-a bucurat.“

⁵⁷ Dar iudeii I-au spus: „Nu ai nici măcar cincizeci de ani și l-ai văzut pe Avraam?“

⁵⁸ Isus le-a zis: „Vă spun adevărul: înainte de a fi Avraam, Eu sunt.“ ⁵⁹ Atunci au ridicat pietre de jos ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns și a plecat din zona Templului.

Vindecarea unui orb din naștere

¹ Pe când mergea, Isus a văzut un om orb din naștere. ² Ucenicii Săi L-au întrebat: „Învățătorule, cine a păcătuit de s-a născut orb acest om: el sau părinții lui?“

³ Isus le-a spus: „Nici el, nici părinții lui nu au păcătuit, ci s-a născut așa pentru ca să se arate în el puterea lui Dumnezeu. ⁴ Trebuie să fac lucrările Celui ce M-a trimis cât mai este încă ziuă. Pentru că atunci când vine noaptea, nimeni nu poate lucra. ⁵ Cât timp sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii.“

⁶ După ce a spus aceste cuvinte, a scuipat pe pământ și a făcut noroi din scuipat și i l-a întins pe ochi. ⁷ Apoi i-a zis: „Du-te și spală-te în bazinul Siloamului (care tradus înseamnă «trimis»)!“ Așa că omul s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând.

⁸ Vecinii și cei care se obișnuiseră să-l vadă cerșind au spus: „Nu este acesta omul care stătea și cerșea?“

⁹ „El este!“, au spus unii. Însă alții ziceau: „Nu este el, doar seamănă cu acela.“

Dar el a zis: „Eu sunt acela.“

¹⁰ „Cum de ți-ai căpătat vederea?“, l-au întrebat ei.

¹¹ El le-a zis: „Omul numit Isus a făcut noroi și mi l-a întins pe ochi, apoi mi-a zis: «Du-te la Siloam și spală-te!» Așa că m-am dus și m-am spălat și mi-am căpătat vederea.“

¹² „Unde este omul acela?“, l-au întrebat ei.

„Nu știu“, le-a răspuns el.

Iudeii îi pun întrebări orbului vindecat

¹³ Apoi l-au dus la farisei pe omul care fusese orb. ¹⁴ (Ziua în care făcuse Isus noroi și îi deschisese ochii era o zi de sabat.) ¹⁵ Și fariseii au început încă o dată să-l întrebe cum și-a căpătat vederea.

El le-a zis: „Mi-a pus noroi pe ochi, m-am spălat și acum pot să văd.“

¹⁶ Unii dintre farisei au început să zică: „Acest om nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ține sabatul.“

Alții spuneau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de minuni?“ Și nu erau de acord unii cu alții.

¹⁷ Apoi i-au zis încă o dată orbului: „Ce spui despre El, acum că ți-a dat vederea?“

„E un profet“, a zis omul.

¹⁸ Iudeii n-au crezut că omul fusese orb și că-și căpătase vederea, până nu i-au chemat pe părinții celui ce-și căpătase vederea. ¹⁹ Și i-au întrebat: „Este acesta fiul vostru, despre care ziceți că s-a născut orb? Atunci cum de poate vedea acum?“

²⁰ Părinții lui le-au răspuns: „Știm că este fiul nostru și că s-a născut orb. ²¹ Dar nu știm cum de poate acum să vadă și nici nu știm cine i-a deschis ochii. Întrebați-l pe el! Este destul de mare și poate să vorbească în numele său.“ ²² (Părinții lui au vorbit așa pentru că le era frică de conducătorii iudeilor. Aceștia horărâseră deja ca oricine va mărturisi că Isus este Cristosul să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinții lui: ²³ „E destul de mare. Întrebați-l pe el!“)

²⁴ L-au chemat pentru a doua oară pe cel ce fusese orb și i-au zis: „Spune adevărul în fața lui Dumnezeu! Știm că acest om este un păcătos.“

²⁵ „Eu nu știu dacă este sau nu păcătos. Știu doar un lucru: că am fost orb și acum văd!“, le-a răspuns el.

²⁶ Ei l-au întrebat: „Ce ți-a făcut? Cum ți-a dat vederea?“

²⁷ El le-a răspuns: „V-am mai zis, dar nu m-ați ascultat! De ce vreți să auziți încă o dată? Vreți să deveniți și voi ucenicii Lui?“

²⁸ Ei l-au insultat și i-au zis: „Tu ești ucenicul Lui, însă noi suntem ucenicii lui Moise. ²⁹ Știm că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, dar nu știm de unde vine acest om.“

³⁰ Omul le-a răspuns: „Ciudat lucru că voi nu știți de unde vine, și totuși El mi-a deschis ochii! ³¹ Știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși, ci îl ascultă pe acela care-I este credincios și face voia Lui. ³² Nu s-a mai auzit niciodată ca cineva să fi dat vedere unui orb din naștere. ³³ Dacă acest om nu ar fi de la Dumnezeu, nu ar putea să facă nimic.“

³⁴ „Te-ai născut plin de păcat și vrei să ne înveți pe noi?“, i-au spus ei. Și l-au scos afară din sinagogă.

Orbirea spirituală

³⁵ Isus a auzit că l-au scos afară din sinagogă, așa că l-a căutat și i-a spus: „Crezi în Fiul omului?“

³⁶ Omul I-a răspuns: „Cine este acela, Doamne, ca să cred în El?“

³⁷ „L-ai văzut deja și este Cel cu care vorbești acum“, i-a spus Isus.

³⁸ Omul I-a zis: „Doamne, cred!“, după care a îngenuncheat și I s-a închinat.

³⁹ Isus a zis: „Am venit în această lume să judec pentru ca cei care nu văd, să vadă și cei care văd, să nu vadă.“

⁴⁰ Câțiva dintre fariseii care erau cu El au auzit acestea și I-au spus: „Doar nu suntem și noi orbi!“

⁴¹ Isus le-a răspuns: „Dacă ați fi orbi, nu ați fi vinovați de păcat, însă acum voi ziceți: «Vedem!», așa că rămâneți vinovați.“

Păstorul și oile sale

¹ „Vă spun adevărul: cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci urcă și intră pe o altă cale este un hoț și un tâlhar. ² Însă cel ce intră pe poartă este păstorul turmei. ³ Paznicul îi deschide poarta, iar oile ascultă de glasul lui. El își cheamă oile pe nume și le scoate afară. ⁴ După ce le-a scos pe toate afară, o ia înaintea lor și oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. ⁵ Dar nu vor urma niciodată pe un străin, ci vor fugi de el, pentru că nu îi cunosc glasul.“ ⁶ Isus le-a spus această pildă, însă ei nu au înțeles despre ce le vorbise.

Isus este Păstorul cel bun

⁷ Isus a zis din nou: „Vă spun adevărul: Eu sunt Poarta oilor. ⁸ Toți cei care au venit înainte de Mine sunt hoți și tâlhari, însă oile nu i-au ascultat. ⁹ Eu sunt Poarta. Oricine intră prin Mine va fi salvat, va intra, va ieși și va găsi pășune. ¹⁰ Hoțul vine numai pentru a fura, a omorî și a distruge. Eu am venit ca oamenii să aibă viață și s-o aibă din abundență.

¹¹ Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oile sale. ¹² Omul plătit, de vreme ce nu este păstor și oile nu sunt ale sale, când vede lupul venind, lasă oile și fuge. Lupul le atacă și le împrăștie. ¹³ Cel plătit fuge pentru că nu îi pasă de oi.

¹⁴ Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile și oile Mele Mă cunosc pe Mine, ¹⁵ așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine și Eu Îl cunosc pe Tatăl, și-Mi dau viața pentru oi. ¹⁶ Mai am și alte oi care nu sunt din această turmă și pe care trebuie să le aduc. Ele Îmi vor asculta glasul și vor deveni o turmă cu un singur păstor. ¹⁷ De aceea Mă iubește Tatăl: pentru că Îmi dau viața, ca să o iau din nou. ¹⁸ Nimeni nu Mi-o ia, ci Mi-o dau de bunăvoie. Am dreptul să Mi-o dau și am dreptul să o iau înapoi. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu!“

¹⁹ Și iar s-a iscat o neînțelegere între iudei din pricina acestor cuvinte. ²⁰ Mulți ziceau: „Are un demon în El și a înnebunit. De ce-L ascultați?“

²¹ Alții spuneau: „Acestea nu sunt cuvintele unui om ce are demon în el. Ar putea un demon să deschidă ochii orbilor?“

Iudeii sunt împotriva lui Isus

²² Era iarnă. În Ierusalim era sărbătoarea Dedicării. ²³ Isus era în zona Templului, în Pridvorul lui Solomon. ²⁴ Iudeii L-au înconjurat și I-au zis: „Până când ne vei ține sufletele încordate? Dacă Tu ești Cristosul, spune-ne-o deschis!“

²⁵ Isus le-a zis: „V-am spus și nu ați crezut. Lucrările pe care le fac în Numele Tatălui Meu vorbesc pentru Mine. ²⁶ Însă voi nu Mă credeți pentru că nu sunteți din oile turmei Mele. ²⁷ Oile Mele ascultă glasul Meu. Eu le cunosc și ele Mă urmează. ²⁸ Le-am dat viață eternă și nu vor pieri niciodată. Și nimeni nu le va putea smulge din mâna Mea. ²⁹ Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. ³⁰ Eu și Tatăl una suntem.“

³¹ Atunci iudeii au ridicat iarăși pietre ca să-L ucidă. ³² „V-am arătat multe lucrări bune de la Tatăl. Pentru care din aceste lucrări încercați să Mă ucideți?“, le-a spus Isus.

³³ Ei I-au zis: „Nu încercăm să Te ucidem pentru o lucrare bună, ci pentru blasfemia la adresa lui Dumnezeu și pentru că vrei să Te faci Dumnezeu, Tu, care nu ești decât un om.“

³⁴ Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis că sunteți dumnezei»+ 10.34 „Eu am zis … dumnezei.“ Ps. 82.6.? ³⁵ Dacă Scriptura îi numește «dumnezei» pe cei la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu (și Scriptura nu poate fi desființată), ³⁶ atunci de ce Mă acuzați de blasfemie pe Mine, Cel pe care Tatăl L-a sfințit și L-a trimis în lume, pentru că am zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu»? ³⁷ Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți. ³⁸ Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți lucrările Mele, ca să înțelegeți și să cunoașteți că Tatăl este în Mine și că Eu sunt în Tatăl.“

³⁹ Atunci ei au încercat din nou să-L prindă, dar le-a scăpat printre degete.

⁴⁰ Isus S-a dus iarăși dincolo de Iordan, la locul unde botezase Ioan înainte și a stat acolo. ⁴¹ Mulți oameni au venit la El și au început să spună: „Ioan nu a făcut nici o minune, însă tot ce a spus el despre acest om era adevărat!“ ⁴² Și mulți oameni au crezut în El acolo.

Moartea lui Lazăr

¹ Era acolo un om bolnav, pe nume Lazăr, care trăia în Betania, cetatea în care locuiau Maria și sora ei, Marta. ² (Maria era femeia care-L unsese pe Domnul cu parfum și-I uscase picioarele cu părul ei.) Fratele ei, Lazăr, era bolnav. ³ Surorile I-au trimis vorbă lui Isus, spunând: „Doamne, cel pe care îl iubești este bolnav.“

⁴ Când a auzit Isus, a spus: „Această boală nu duce la moarte, ci este spre slava lui Dumnezeu, pentru ca prin ea să I se aducă slavă Fiului lui Dumnezeu.“ ⁵ Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. ⁶ Însă, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai stat două zile în locul unde era. ⁷ După aceea, le-a spus ucenicilor: „Haideți să ne întoarcem în Iudeea!“

⁸ „Învățătorule, iudeii au încercat de curând să Te ucidă și Tu mergi din nou acolo?“, I-au spus ucenicii.

⁹ Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ore de lumină pe zi? Dacă un om merge în timpul zilei, nu se împiedică pentru că vede lumina acestei lumi. ¹⁰ Însă, dacă cineva merge noaptea, se împiedică pentru că nu are lumină să vadă.“

¹¹ După aceste cuvinte, le-a spus: „Prietenul nostru Lazăr a adormit, dar Eu Mă voi duce și îl voi trezi.“

¹² „Doamne, dacă doarme, se va face bine“, I-au zis ucenicii.

¹³ Isus vorbise despre moartea lui Lazăr, dar ei au crezut că vorbește despre somnul obișnuit. ¹⁴ Atunci Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit. ¹⁵ Și pentru voi Mă bucur că nu am fost acolo, ca să credeți. Dar să mergem la el!“

¹⁶ Atunci Toma (numit și „Geamănul“) le-a zis celorlalți ucenici: „Haideți să mergem și noi, ca să murim împreună cu El!“

Isus în Betania

¹⁷ Isus a plecat spre Betania și când a ajuns a aflat că Lazăr era în mormânt de patru zile. ¹⁸ Betania era aproape de Ierusalim, cam la trei kilometri depărtare, ¹⁹ așa că mulți iudei veniseră să le viziteze pe Marta și pe Maria și să le mângâie pentru pierderea fratelui lor.

²⁰ Când a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-L întâmpine, însă Maria a rămas acasă. ²¹ „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit!“, I-a spus Marta lui Isus. ²² „Însă chiar și acum știu că orice Îi vei cere lui Dumnezeu, El îți va da.“

²³ Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.“

²⁴ „Știu că va învia“, a spus Marta, „la vremea învierii, în ziua de pe urmă.“

²⁵ Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine va trăi. ²⁶ Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi aceasta?“

²⁷ Ea I-a zis: „Da, Doamne! Cred că Tu ești Mesia, Fiul lui Dumnezeu, care a venit în lume!“

Isus plânge

²⁸ Și după ce a spus Isus aceste lucruri, Marta a plecat, a chemat-o deoparte pe sora ei, Maria, și i-a zis: „Învățătorul este aici și te cheamă.“ ²⁹ Auzind acestea, ea s-a ridicat repede și s-a dus la El. ³⁰ (Isus nu intrase încă în sat; era tot în locul unde-L întâmpinase Marta.) ³¹ Iudeii care erau cu ea în casă și o consolau, când au văzut-o pe Maria ridicându-se repede și plecând, au venit după ea crezând că se duce să plângă la mormânt. ³² Când Maria a ajuns unde era Isus și L-a văzut, a căzut la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.“

³³ Isus, văzându-i plângând, pe ea și pe iudeii care erau cu ea, a fost profund tulburat și adânc mișcat în duhul Său, ³⁴ și a zis: „Unde l-ați pus?“ „Doamne, vino și vezi!“, I-au răspuns ei.

³⁵ Isus plângea.

³⁶ „Iată cât de mult l-a iubit pe Lazăr!“, ziceau iudeii. ³⁷ Dar unii dintre ei spuneau: „Acest om, care a deschis ochii orbului, nu putea să împiedice moartea lui Lazăr?“

Învierea lui Lazăr

³⁸ Isus a fost din nou mișcat adânc în Sine și S-a dus la mormânt. Era o peșteră și avea o piatră așezată la intrare. ³⁹ „Dați piatra la o parte!“, a zis Isus.

Iar sora mortului, Marta, I-a zis: „Doamne, miroase deja urât, pentru că este acolo de patru zile.“

⁴⁰ Isus i-a spus: „Nu ți-am zis Eu că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu?“

⁴¹ Așa că au dat piatra la o parte, iar Isus Și-a ridicat privirea și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. ⁴² Știu că întotdeauna Mă asculți, însă vorbesc astfel pentru ca mulțimea care stă împrejur să creadă că Tu M-ai trimis.“ ⁴³ După ce a spus acestea, a strigat: „Lazăre, vino afară!“ ⁴⁴ Mortul a ieșit afară cu mâinile și picioarele legate în fâșii de pânză. Fața îi era înfășurată cu o pânză.

Și Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!“

Sinedriul hotărăște să-L omoare pe Isus

(Mt. 26.1-5; Mc. 14.1-2; Lc. 22.1-2)

⁴⁵ Mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și care văzuseră ce făcuse Isus au crezut în El. ⁴⁶ Însă unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus. ⁴⁷ Marele preot și fariseii au convocat Sinedriul și au zis: „Ce să facem? Acest om face multe minuni! ⁴⁸ Dacă-L lăsăm să continue așa, toți vor crede în El. Iar romanii vor veni și vor distruge și Templul, și poporul nostru.“

⁴⁹ Însă unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în acel an, le-a zis: „Nimic nu știți. ⁵⁰ Și nici nu înțelegeți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru mulți oameni, decât să fie distrus tot poporul!“

⁵¹ Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el însuși, ci fiindcă era mare preot în acel an, a profețit că Isus va muri pentru popor, ⁵² și nu doar pentru poporul iudeu, ci și ca să-i adune într-unul singur pe toți copiii lui Dumnezeu, care fuseseră împrăștiați.

⁵³ Din ziua aceea, ei au complotat să-L omoare. ⁵⁴ Așa că Isus nu a mai mers pe față printre iudei, ci a plecat și S-a dus într-o localitate de lângă pustie, în cetatea numită Efraim. Și a stat acolo cu ucenicii Săi.

⁵⁵ Paștele evreiesc se apropia și mulți veneau de la țară la Ierusalim, înainte de Paște, să se pregătească prin spălări rituale pentru sărbătoare. ⁵⁶ Îl căutau pe Isus și, stând în Templu, au început să se întrebe unii pe alții: „Ce credeți? Că nu va veni la sărbătoare?“ ⁵⁷ Marele preot și fariseii porunciseră că, dacă va ști cineva unde Se află Isus, să-i anunțe, ca să-L aresteze.

Maria Îi toarnă parfum pe picioare

(Mt. 26.6-13; Mc. 14.3-9)

¹ Cu șase zile înainte de Paște, Isus S-a dus în Betania, unde locuia Lazăr, cel pe care-l înviase din morți. ² Acolo I-au pregătit cina și Marta a servit la masă. Lazăr era unul dintre cei care mâncau cu El. ³ Apoi, Maria a luat jumătate de litru dintr-un parfum foarte scump, făcut din nard curat. L-a turnat pe picioarele lui Isus și I-a uscat picioarele cu părul ei. Casa era plină cu miros de parfum.

⁴ Unul dintre ucenicii Lui, Iuda Iscarioteanul, care urma să-L trădeze, a zis: ⁵ „De ce n-a fost vândut acest parfum pe trei sute de monede de argint care să fie date săracilor?“ ⁶ (Spunea lucrul acesta nu pentru că îl interesau săracii, ci pentru că era un hoț și de vreme ce el ținea punga cu bani, lua din ce se punea în ea.)

⁷ Isus a zis: „Las-o în pace! Căci ea l-a păstrat pentru ziua aceasta - ziua pregătirii pentru înmormântarea Mea. ⁸ Pe săraci îi veți avea întotdeauna cu voi, însă pe Mine nu Mă veți avea întotdeauna.“

Planul împotriva lui Lazăr

⁹ O mare mulțime de iudei, aflând că Isus era acolo, a venit nu numai pentru El, ci și ca să-l vadă pe Lazăr, pe care Isus îl înviase din morți. ¹⁰ Așa că preoții cei mai importanți au plănuit să-l omoare și pe Lazăr ¹¹ pentru că din cauza lui mulți iudei plecau de la ei și credeau în Isus.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

(Mt. 21.1-11; Mc. 11.1-11; Lc. 19.28-40)

¹² A doua zi, când a auzit mulțimea care se adunase la sărbătoare că Isus vine în Ierusalim, ¹³ oamenii au luat ramuri de palmieri și s-au dus să-L întâmpine, strigând:

„Laudă+ 12.13 Laudă lit. „Osana“, cuvânt evreiesc care înseamnă „mântuiește“, dar care a ajuns să fie o expresie a laudei. Ție!

Binecuvântat să fie Cel ce vine în Numele Domnului,

Împăratul lui Israel!“ Psalmul 118.25-26

¹⁴ Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris:

¹⁵ „Nu-ți fie teamă, cetate a Sionului!+ 12.15 Sion lit. fiică a Sionului, adică Ierusalim.

Iată, Împăratul tău vine călare pe un măgăruș.“ Zaharia 9.9

¹⁶ (La început, ucenicii nu au înțeles aceste lucruri, însă după ce Isus a fost slăvit și-au adus aminte că acestea au fost scrise despre El și că I se făcuseră toate aceste lucruri.)

Oamenii vorbesc despre Isus

¹⁷ Oamenii care fuseseră cu El când l-a chemat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat dintre cei morți mărturiseau despre cele întâmplate. ¹⁸ De aceea ieșise mulțimea să-L întâmpine: pentru că auziseră că El era Cel ce făcuse minunea. ¹⁹ Fariseii ziceau între ei: „Vedeți că planul nostru este zadarnic? Iată că lumea se duce după El!“

Isus vorbește despre viață și moarte

²⁰ Unii dintre cei care veniseră să se închine la sărbătoare erau greci. ²¹ Ei s-au dus la Filip, care era din Betsaida Galileii și l-au rugat: „Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus!“ Filip s-a dus și i-a spus lui Andrei. ²² Apoi, Andrei și Filip au venit și I-au spus lui Isus.

²³ Isus le-a răspuns: „A sosit timpul ca Fiul omului să fie slăvit. ²⁴ Vă spun adevărul: dacă grăuntele de grâu nu cade pe pământ și nu moare, rămâne o singură sămânță. Însă, dacă moare, va da o recoltă bogată. ²⁵ Cel ce-și iubește viața o va pierde, dar cel ce urăște viața sa în această lume o va păstra pentru viața eternă. ²⁶ Dacă Îmi slujește cineva, trebuie să Mă urmeze. Și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va onora.“

Isus vorbește despre moartea Sa

²⁷ „Inima Mea este tulburată și ce-aș putea spune? Să spun: «Tată, scapă-Mă de acest ceas al suferinței?» Dar tocmai pentru aceasta am venit în acest ceas. ²⁸ Tată, slăvește Numele Tău!“

Atunci s-a auzit un glas din cer: „L-am slăvit și-l voi mai slăvi!“

²⁹ Mulțimea care era acolo și auzise a început să spună că a tunat.

Alții spuneau: „I-a vorbit un înger.“

³⁰ Isus a răspuns: „Glasul acesta nu s-a auzit pentru Mine, ci pentru voi. ³¹ Acum este timpul pentru judecata acestei lumi. Acum va fi aruncat afară stăpânitorul acestei lumi. ³² Și când voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage pe toți oamenii la Mine.“ ³³ (Spunea aceasta ca să arate ce fel de moarte urma să aibă.)

³⁴ „Noi am auzit din Lege că Cristosul va rămâne pentru totdeauna, așa că de ce spui că Fiul omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest «Fiu al omului?»“, a întrebat mulțimea.

³⁵ Isus le-a zis: „Lumina va mai fi printre voi doar pentru scurt timp. Mergeți cât timp aveți lumina, ca să nu vă ajungă din urmă întunericul. Căci cel ce merge în întuneric nu știe unde merge. ³⁶ Cât timp aveți lumina, credeți în lumină, ca să fiți ai luminii.“ După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat și S-a ascuns de ei.

Necredința iudeilor

³⁷ Cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, ei tot nu credeau în El, ³⁸ pentru ca să se împlinească ce fusese zis de către profetul Isaia:

„Doamne, cine a crezut mesajul nostru

și cui i-a fost arătată puterea Domnului?“ Isaia 53.1

³⁹ Prin urmare, nu au putut crede pentru că, așa cum a spus Isaia:

⁴⁰ „El le-a orbit ochii și le-a împietrit inimile,

ca să nu poată vedea cu ochii lor

și să nu poată înțelege cu inimile lor,

ca nu cumva să se întoarcă la Mine și să-i vindec.“ Isaia 6.10

⁴¹ Isaia a spus acestea când a văzut slava lui Isus și a vorbit despre El.

⁴² Totuși mulți oameni, chiar și dintre conducători, au crezut în El. Însă din cauza fariseilor nu-și recunoșteau credința pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă. ⁴³ Au iubit mai mult lauda care vine de la oameni decât lauda de la Dumnezeu.

Isus vorbește despre judecata oamenilor

⁴⁴ Isus a strigat: „Cel ce crede în Mine, nu crede în Mine ci în Cel ce M-a trimis, ⁴⁵ iar cel ce Mă vede Îl vede pe Cel ce M-a trimis. ⁴⁶ Am venit ca lumină în lume pentru ca oricine crede în Mine să nu stea în întuneric.

⁴⁷ Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu ascultă de ele, Eu nu-l judec, pentru că am venit să mântuiesc lumea și nu să o judec. ⁴⁸ Cine Mă respinge și nu vrea să primească cuvintele Mele are de cine să fie judecat. Cuvântul pe care vi l-am spus îl va judeca în ziua de pe urmă. ⁴⁹ Căci Eu nu am vorbit de la Mine Însumi, ci de la Tatăl, care M-a trimis. El Însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc. ⁵⁰ Eu știu că porunca Sa este viață eternă. De aceea, ce spun Eu este întocmai ce Mi-a poruncit Tatăl să spun.“

Isus spală picioarele ucenicilor

¹ Era înainte de sărbătoarea Paștelui și Isus știa că-I sosise timpul să părăsească această lume și să Se ducă la Tatăl. El îi iubea pe cei care erau ai Săi în lume și i-a iubit până la capăt.

² În timpul cinei, când Diavolul pusese deja în mintea lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L trădeze, ³ Isus știa că Tatăl Îi dăduse putere asupra tuturor, că venise de la Dumnezeu și că Se ducea înapoi la Dumnezeu. ⁴ Așa că S-a ridicat de la masă, Și-a pus deoparte haina și a luat un prosop cu care Și-a înfășurat mijlocul. ⁵ Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor Săi, după care le ștergea cu prosopul de la brâu.

⁶ Când a ajuns la Simon Petru, acesta I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?“

⁷ Isus i-a răspuns: „Acum nu pricepi ce fac, dar vei înțelege după aceea.“

⁸ Petru I-a spus: „Nu-mi vei spăla niciodată picioarele!“

Isus i-a răspuns: „Dacă Eu nu te spăl, nu vei avea un loc alături de Mine!“

⁹ Simon Petru I-a zis: „Doamne, nu-mi spăla numai picioarele, ci și mâinile și capul!“ Isus i-a zis:

¹⁰ „Cine s-a îmbăiat, nu are nevoie să fie spălat decât pe picioare, căci tot trupul îi este curat. Voi sunteți curați, însă nu toți.“ ¹¹ (Îl știa pe cel care avea să-L trădeze. De aceea a spus: „Nu sunteți toți curați.“)

¹² După ce le-a spălat picioarele, Isus Și-a pus haina pe El, S-a întors la masă și le-a zis: „Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? ¹³ Voi Mă numiți: «Învățător» și «Domn», și bine ziceți, căci sunt. ¹⁴ Deci dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, atunci și voi ar trebui să vă spălați picioarele unul altuia. ¹⁵ V-am dat un exemplu, ca să faceți și voi altora cum v-am făcut Eu. ¹⁶ Vă spun adevărul: nici un sclav nu este mai mare decât stăpânul lui și nici un mesager nu este mai mare decât cel ce l-a trimis. ¹⁷ Dacă știți aceste lucruri, veți fi fericiți dacă le și faceți.

¹⁸ Nu vorbesc despre voi toți. Îi știu pe aceia pe care i-am ales, însă trebuie să se împlinească ce spune Scriptura: «Cel ce mănâncă pâinea cu Mine s-a întors împotriva Mea.»+ 13.18 Citat din Ps. 41.9.¹⁹ Vă spun acestea acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeți că Eu sunt. ²⁰ Vă spun adevărul: cine-l primește pe cel trimis de Mine, pe Mine Mă primește și cine Mă primește pe Mine, Îl primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.“

Isus spune că va fi trădat

(Mt. 26.20-25; Mc. 14.17-21; Lc. 22.21-23)

²¹ După ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a tulburat mult și a mărturisit: „Vă spun adevărul: unul dintre voi Mă va trăda.“ ²² Ucenicii Lui au început să se uite unii la alții, neștiind despre care dintre ei vorbea. ²³ Unul dintre ucenicii Săi, acela pe care Isus îl iubea, stătea întins la masă lângă Isus. ²⁴ Așa că Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este cel despre care vorbea.

²⁵ Și ucenicul iubit s-a aplecat spre Isus și L-a întrebat: „Doamne, cine este?“

²⁶ „Este acela căruia îi voi înmuia bucata de pâine și i-o voi da“, a răspuns Isus. Apoi a înmuiat bucata de pâine în farfurie, a luat-o și i-a dat-o lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon. ²⁷ După ce a luat Iuda bucata de pâine, Satan a intrat în el. Și Isus i-a zis: „Fă repede ce trebuie să faci!“ ²⁸ Însă nici unul dintre cei ce stăteau la masă nu știau de ce i-a vorbit astfel. ²⁹ Unii credeau că, deoarece Iuda ținea punga cu bani, Isus îi spusese: „Cumpără ce avem nevoie pentru sărbătoare!“ sau să dea săracilor câte ceva.

³⁰ Așa că Iuda a luat bucata de pâine și a plecat imediat. Era noapte.

³¹ După ce a plecat Iuda, Isus a zis: „Acum Fiul omului a fost slăvit și Dumnezeu a fost slăvit prin El. ³² Și dacă Dumnezeu a fost slăvit prin El, atunci Dumnezeu Îl va slăvi pe Fiul prin El Însuși și-L va slăvi curând.

³³ Dragi copii, voi mai fi cu voi pentru scurtă vreme. Mă veți căuta și, după cum am spus iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot așa vă spun și vouă acum: «Nu puteți veni unde Mă duc Eu.»

³⁴ Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi! ³⁵ Prin aceasta vor ști toți că sunteți ucenicii Mei: dacă vă veți arăta dragostea unii față de alții.“

Înștiințarea lui Petru

(Mt. 26.31-35; Mc. 14.27-31; Lc. 22.31-34)

³⁶ „Doamne, unde Te duci?“, I-a zis Simon Petru.

Isus i-a răspuns: „Nu Mă poți urma acum unde Mă duc, dar vei veni după Mine mai târziu“.

³⁷ Petru I-a spus: „Doamne, de ce nu Te pot urma acum? Eu îmi voi da viața pentru Tine!“

³⁸ „Îți vei da oare viața pentru Mine? Îți spun adevărul: înainte de a cânta cocoșul vei fi negat de trei ori faptul că Mă cunoști.“

Isus îi încurajează pe ucenici

¹ Isus a spus: „Inimile voastre nu trebuie să fie tulburate. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine! ² Casa Tatălui Meu are multe camere. (Dacă n-ar fi fost așa, v-aș fi spus.) Mă duc să pregătesc un loc pentru voi. ³ Și dacă Mă duc să pregătesc un loc pentru voi, Mă voi întoarce din nou, ca să vă iau cu Mine și să puteți fi acolo unde sunt Eu. ⁴ Voi știți calea spre locul în care Mă duc Eu.“

⁵ „Doamne, nu știm unde Te duci! Cum putem noi să știm calea?“, I-a spus Toma.

⁶ Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl altfel decât prin Mine. ⁷ Dacă M-ați cunoaște, L-ați cunoaște și pe Tatăl. Și de acum Îl cunoașteți; și L-ați văzut.“

⁸ Filip I-a spus: „Doamne, arată-ne pe Tatăl și ne va fi de ajuns.“

⁹ Isus i-a zis: „Am fost atâta timp cu voi și tu, Filipe, încă nu Mă cunoști? Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl. Cum poți să spui: «Arată-ne pe Tatăl!»? ¹⁰ Nu crezi tu că Eu sunt în Tatăl și că Tatăl este în Mine? Ceea ce vă spun nu vine de la Mine, ci Tatăl, care trăiește în Mine, Își face lucrarea. ¹¹ Credeți-Mă că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine. Dacă nu, credeți măcar datorită acestor lucrări. ¹² Vă spun adevărul: cine crede în Mine va face lucrările pe care le fac Eu. Și va face lucrări mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. ¹³ Și orice veți cere în Numele Meu, aceea voi face, pentru ca Tatăl să fie slăvit prin Fiul. ¹⁴ Dacă veți cere ceva în Numele Meu, aceea voi face.“

Mângâietorul — Duhul Sfânt

¹⁵ „Dacă Mă iubiți, veți asculta de poruncile Mele. ¹⁶ Și Eu Îl voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor,+ 14.16 Mângâietor sau Ajutor, adică Duhul Sfânt. care să fie cu voi pentru totdeauna: ¹⁷ Acela este Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi pentru că nu-L vede și nici nu-L cunoaște. Voi însă Îl cunoașteți pentru că trăiește cu voi și va fi cu voi.

¹⁸ Nu vă voi lăsa orfani. Mă voi întoarce la voi. ¹⁹ Peste puțin timp, lumea nu Mă va mai vedea, însă voi Mă veți vedea. Și pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi. ²⁰ În ziua aceea veți ști că Eu sunt în Tatăl Meu și că voi sunteți în Mine, iar Eu sunt în voi. ²¹ Cine primește poruncile Mele și ascultă de ele, acela Mă iubește. Cine Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu. Și Eu îl voi iubi și Mă voi face cunoscut lui.“

²² Iuda (nu Iuda Iscarioteanul) I-a spus: „Doamne, dar cum se face că Te vei arăta nouă, însă nu și lumii?“

²³ Isus i-a răspuns: „Dacă Mă iubește cineva, va asculta de învățătura Mea și Tatăl Meu îl va iubi. Vom veni la el și vom locui împreună cu el. ²⁴ Cine nu Mă iubește nu ascultă de învățătura Mea. Iar învățătura pe care o auziți nu este a Mea, ci a Tatălui Meu, care M-a trimis.

²⁵ V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi. ²⁶ Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite în Numele Meu, vă va învăța totul și vă va aminti de tot ceea ce v-am spus.

²⁷ Vă las pacea. Vă dau pacea Mea, însă nu așa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inimile și să nu vă fie frică! ²⁸ M-ați auzit spunând: «Plec și Mă voi întoarce la voi.» Dacă M-ați iubi, v-ați bucura că Mă duc la Tatăl, căci Tatăl este mai mare decât Mine. ²⁹ V-am spus acum, înainte de a se întâmpla aceste lucruri, pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeți. ³⁰ Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci vine acela care conduce lumea aceasta. El nu are nici o putere asupra Mea. ³¹ Acestea se întâmplă ca lumea să știe că-L iubesc pe Tatăl și că fac așa cum Mi-a poruncit El.

Veniți acum! Vom pleca de aici.“

Isus, Vița

¹ Eu sunt adevărata Viță și Tatăl Meu este viticultorul. ² El Îmi taie orice mlădiță care nu dă rod și curăță fiecare mlădiță ce dă rod, ca să dea și mai mult rod. ³ Voi sunteți deja curați datorită învățăturii pe care v-am dat-o. ⁴ Rămâneți în Mine și Eu voi rămâne în voi. Așa cum nici o mlădiță nu poate da rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, nici voi nu puteți să dați roade, dacă nu rămâneți în Mine.

⁵ Eu sunt Vița și voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine dă roade multe, căci nu puteți face nimic fără Mine. ⁶ Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat ca o mlădiță care nu dă roade și se va usca. Aceste mlădițe sunt adunate, aruncate în foc și arse.

⁷ Dacă rămâneți în Mine și învățăturile Mele rămân în voi, puteți cere orice doriți și veți vedea acel lucru întâmplându-se. ⁸ Prin aceasta este slăvit Tatăl Meu: prin faptul că dați cât mai multe roade și prin faptul că sunteți ucenicii Mei. ⁹ După cum M-a iubit Tatăl pe Mine, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea. ¹⁰ Dacă ascultați de poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea. După cum și Eu am ascultat de poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui. ¹¹ V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să fie în voi, iar bucuria voastră să fie deplină. ¹² Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu. ¹³ Cea mai mare dragoste pe care o poate arăta cineva este de a-și da viața pentru prietenii săi. ¹⁴ Voi Îmi sunteți prieteni dacă împliniți poruncile Mele. ¹⁵ Nu vă mai numesc «slujitori», căci un slujitor nu știe ce face stăpânul său. Ci vă numesc «prieteni», căci v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. ¹⁶ Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am pus să mergeți să aduceți roadă. Și roada voastră să rămână, astfel încât Tatăl să vă dea orice veți cere în Numele Meu. ¹⁷ Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unii pe alții.

Ura lumii

¹⁸ Dacă vă urăște lumea, amintiți-vă că pe Mine M-a urât mai întâi. ¹⁹ Dacă ați fi ai lumii, lumea v-ar iubi ca pe ai săi. Însă voi nu sunteți ai lumii, de vreme ce Eu v-am ales din lume, și de aceea lumea vă urăște. ²⁰ Amintiți-vă ce v-am spus: «Slujitorul nu este mai mare decât stăpânul său.» Dacă M-au persecutat pe Mine, vă vor persecuta și pe voi. Dacă au ascultat de învățătura Mea, vor asculta și de a voastră. ²¹ Vă vor face toate aceste lucruri din cauza Mea, căci ei nu-L cunosc pe Cel ce M-a trimis. ²² Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, nu ar fi fost vinovați de vreun păcat. Însă acum nu mai au nici o scuză pentru păcatele lor. ²³ Cine Mă urăște pe Mine Îl urăște și pe Tatăl Meu. ²⁴ Dacă nu aș fi făcut printre ei lucrări pe care nimeni altcineva nu le-a făcut, n-ar fi fost vinovați de păcat. Dar acum ei au văzut și totuși Ne urăsc, pe Mine și pe Tatăl. ²⁵ Aceasta pentru a se împlini ce este scris în Legea lor: «M-au urât fără nici un temei.»+ 15.25 „M-au urât fără temei.“ Ps. 35.19 sau 69.4.

²⁶ Când va veni Mângâietorul, pe care Eu Îl voi trimite de la Tatăl (Duhul adevărului, care vine de la Tatăl), El va depune mărturie despre Mine. ²⁷ Și voi veți depune mărturie, pentru că ați fost cu Mine de la început.

¹ V-am spus aceste lucruri ca să nu vă pierdeți credința. ² Vă vor da afară din sinagogă, ba încă va veni vremea când oricine vă va omorî va gândi că Îi face un serviciu lui Dumnezeu. ³ Vor face așa pentru că nu-L cunosc nici pe Tatăl, nici pe Mine. ⁴ V-am spus acestea pentru ca atunci când va veni timpul ca ele să se întâmple să vă aduceți aminte că v-am spus despre ele. Nu v-am spus acestea la început pentru că eram cu voi.

Lucrarea Duhului Sfânt

⁵ Dar acum Mă duc la Cel ce M-a trimis și nici unul dintre voi nu Mă întreabă: «Unde Te duci?» ⁶ Acum, pentru că v-am spus aceste lucruri, inimile voastre s-au umplut de tristețe. ⁷ Vă spun adevărul: este mai bine pentru voi ca Eu să plec pentru că, dacă Eu nu plec, Mângâietorul nu va veni la voi. Dar dacă plec, Eu Îl voi trimite la voi. ⁸ Când va veni, El va dovedi lumea vinovată în ceea ce privește păcatul, dreptatea și judecata. ⁹ Cu privire la păcat, pentru că ei nu cred în Mine. ¹⁰ Cu privire la dreptate, pentru că Eu Mă duc la Tatăl și voi nu Mă veți mai vedea. ¹¹ Cu privire la judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost deja condamnat.

¹² Mai am multe lucruri să vă spun, pe care însă nu le puteți duce acum. ¹³ Dar când va veni El, Duhul adevărului, vă va îndruma în tot adevărul. Căci nu va vorbi de la Sine, ci va spune orice va fi auzit și vă va înștiința cu privire la lucrurile care vor urma. ¹⁴ El Îmi va da slavă, căci va lua din ce este al Meu și vi-l va face cunoscut. Tot ce are Tatăl este al Meu. ¹⁵ De aceea am spus că va lua din ce este al Meu și vi-l va face cunoscut.

Întristarea transformată în bucurie

¹⁶ Peste puțin timp nu Mă veți mai vedea și apoi, ceva mai târziu, Mă veți vedea din nou.“

¹⁷ Unii dintre ucenici și-au zis unul altuia: „Ce vrea să ne spună când zice: «Peste puțin timp nu Mă veți mai vedea» și: «Apoi, ceva mai târziu, Mă veți vedea din nou» și: «Pentru că Mă duc la Tatăl»?“ ¹⁸ Apoi ziceau: „Ce vrea să spună cu «peste puțin timp»? Nu știm ce vrea să spună.“

¹⁹ Isus știa că vroiau să-I pună întrebări, așa că le-a spus: „Discutați între voi din pricina acestor cuvinte pe care le-am spus: «Peste puțin timp nu Mă veți mai vedea» și: «Puțin mai târziu, Mă veți vedea din nou»? ²⁰ Vă spun adevărul: voi veți plânge și vă veți jeli, dar lumea se va bucura. Voi veți fi triști, însă tristețea voastră se va transforma în bucurie. ²¹ Când o femeie este gata să nască, este îndurerată pentru că i-a venit timpul să nască. Dar după ce s-a născut copilul uită de suferință, fiind bucuroasă că s-a născut un om în lume. ²² Așa și voi, sunteți triști acum, însă vă voi vedea din nou și inima voastră se va bucura, și nimeni nu va putea să vă fure bucuria. ²³ În ziua aceea, nu-Mi veți mai pune întrebări. Vă spun adevărul: orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, El vă va da. ²⁴ Până acum nu ați cerut nimic în Numele Meu. Cereți și vi se va da, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

Biruința asupra lumii

²⁵ V-am spus aceste lucruri în mod figurat. Vine vremea când nu vă voi mai vorbi în mod figurat, ci vă voi vorbi deschis despre Tatăl. ²⁶ În ziua aceea, veți cere ceva în Numele Meu, și nu spun că Eu Îi voi cere Tatălui pentru voi. ²⁷ Căci Tatăl Însuși vă iubește, pentru că voi M-ați iubit pe Mine și ați crezut că Eu am venit de la Dumnezeu. ²⁸ Am venit de la Tatăl în lume, iar acum plec din lume și Mă duc la Tatăl.“

²⁹ Ucenicii Săi au zis: „Iată că acum vorbești deschis și nu mai spui nici o pildă. ³⁰ Acum știm că Tu cunoști totul și că nu ai nevoie de cineva să-Ți pună întrebări. De aceea credem că ai venit de la Dumnezeu.“

³¹ Isus le-a răspuns: „Acum credeți? ³² Ascultați, vine timpul, și a și venit, când veți fi împrăștiați fiecare dintre voi pe la casele voastre și Mă veți lăsa singur. Dar Eu nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.

³³ V-am spus acestea ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri, dar voi să aveți curaj și îndrăzneală. Eu am biruit lumea.“

Rugăciunea lui Isus

¹ După ce a spus aceste cuvinte, Isus Și-a ridicat privirea spre cer și a zis: „Tată, a sosit timpul! Slăvește-L pe Fiul Tău, pentru ca și Fiul să Te slăvească pe Tine, ² după cum I-ai dat autoritate peste toți oamenii, ca să dea viață eternă tuturor celor pe care Tu I i-ai dat. ³ Aceasta este viața eternă: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu. ⁴ Eu Te-am slăvit pe pământ și am terminat lucrarea pe care Mi-ai dat-o să o fac. ⁵ Și acum, Tată, dă-Mi slava în prezența Ta—slava pe care am avut-o cu Tine înainte de crearea lumii.

⁶ Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ei erau ai Tăi, dar Mi i-ai dat Mie și ei au ascultat de învățătura Ta. ⁷ Acum ei știu că tot ce Mi-ai dat vine de la Tine. ⁸ Le-am dat învățăturile pe care Tu Mi le-ai dat și le-au primit. Au înțeles cu adevărat că Eu vin de la Tine și au crezut că Tu M-ai trimis. ⁹ Mă rog pentru ei. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Tu Mi i-ai dat, căci sunt ai Tăi. ¹⁰ Tot ceea ce este al Meu este al Tău și ce este al Tău este al Meu și Eu sunt slăvit prin ei. ¹¹ Eu vin la Tine și nu mai sunt în lume însă ei sunt încă în lume. Sfinte Tată, păzește-i în Numele Tău, pe care Tu Mi l-ai dat Mie, pentru ca ei să fie una, ca Noi. ¹² Cât timp am fost cu ei, i-am păzit Eu, prin puterea Numelui Tău, pe care Tu Mi l-ai dat Mie. I-am apărat Eu și nici unul dintre ei nu a pierit, în afară de cel sortit pieirii, ca să fie împlinită Scriptura.

¹³ Acum vin la Tine. Însă Eu spun aceste lucruri cât sunt în lume pentru ca ei să aibă bucuria Mea deplină în inimile lor. ¹⁴ Le-am dat Cuvântul Tău, dar lumea i-a urât, căci ei nu sunt ai lumii, așa cum nici Eu nu sunt al lumii. ¹⁵ Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de Cel Rău. ¹⁶ Ei nu sunt ai lumii, așa cum nici Eu nu sunt al lumii. ¹⁷ Sfințește-i prin adevăr. Cuvântul Tău este adevăr. ¹⁸ După cum Tu M-ai trimis pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume. ¹⁹ Mă sfințesc de dragul lor, pentru ca și ei să se sfințească prin adevăr.

²⁰ Eu nu Mă rog numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine datorită învățăturii lor, ²¹ pentru ca ei să fie una, după cum și Tu, Tată, ești în Mine iar Eu sunt în Tine. Fie ca și ei să fie una în Noi, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. ²² Le-am dat slava pe care Tu Mi-ai dat-o pentru ca ei să fie una, tot așa cum Noi suntem una. ²³ Eu în ei și Tu în Mine pentru ca ei să fie una pe deplin și lumea să știe că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit, cum M-ai iubit și pe Mine.

²⁴ Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie și cei pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să vadă slava Mea, slava pe care Tu Mi-ai dat-o, căci M-ai iubit înainte de crearea lumii. ²⁵ Dreptule Tată, lumea nu Te cunoaște, dar Eu Te cunosc și aceștia știu că Tu M-ai trimis. ²⁶ Le-am făcut cunoscut Numele Tău și îl voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea pe care Mi-ai arătat-o Tu să fie în ei și Eu să fiu în ei.“

Prinderea lui Isus

(Mt. 26.47-56; Mc. 14.43-50; Lc. 22.47-53)

¹ După ce a spus Isus aceste cuvinte, a trecut dincolo de valea Chedron împreună cu ucenicii Săi. Acolo era o grădină în care a intrat cu ucenicii. ² Iuda, care L-a trădat, cunoștea acest loc pentru că Isus Se întâlnise de multe ori acolo cu ucenicii Lui. ³ Așa că Iuda a luat grupul de soldați și gărzi trimis de către marii preoți și de farisei și a venit acolo cu lămpi, torțe și arme.

⁴ Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a pășit înainte și le-a spus: „Pe cine căutați?“

⁵ „Pe Isus Nazarineanul“, I-au răspuns ei.

El le-a zis: „Eu sunt.“ (Iuda, trădătorul, stătea acolo cu ei.) ⁶ Când le-a zis: „Eu sunt“, s-au dat înapoi și au căzut la pământ.

⁷ Așa că i-a întrebat încă o dată: „Pe cine căutați?“

„Pe Isus Nazarineanul“, au zis ei.

⁸ Isus le-a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Și dacă Mă căutați pe Mine, lăsați-i pe acești oameni să plece.“ ⁹ A vorbit astfel, ca să se împlinească ce spusese: „Nu am pierdut pe nici unul dintre cei care Mi-au fost încredințați.“

¹⁰ Iar Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o și a lovit slujitorul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă. (Numele robului era Malhus.) ¹¹ Atunci Isus i-a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă! Să nu beau paharul suferinței pe care Mi l-a dat Tatăl?“

Isus înaintea lui Ana

(Mt. 26.57-58; Mc. 14.53-54; Lc. 22.54)

¹² Grupul de soldați, împreună cu căpitanul și cu gărzile iudeilor L-au arestat pe Isus și L-au legat. ¹³ L-au dus întâi la Ana, socrul lui Caiafa, care era mare preot în acel an. ¹⁴ (Caiafa era cel care-i sfătuise pe conducătorii iudeilor că era mai bine să moară un singur om pentru popor.)

Petru spune că nu-L cunoaște pe Isus

(Mt. 26.69-70; Mc. 14.66-68; Lc. 22.55-57)

¹⁵ Simon Petru și cu un alt ucenic Îl urmau pe Isus. Acest ucenic era cunoscut de marele preot, așa că a intrat cu Isus în curtea marelui preot, ¹⁶ iar Petru a rămas afară, lângă poartă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieșit și a vorbit cu portăreasa și l-a luat înăuntru pe Petru. ¹⁷ Atunci slujitoarea care era portăreasă i-a zis lui Petru: „Nu cumva ești și tu unul dintre ucenicii acestui om?“

„Nu sunt!“, i-a răspuns Petru.

¹⁸ Slujitorii și gărzile Templului făcuseră un foc de cărbuni și stăteau în jurul lui, pentru că era frig și se încălzeau la el. Petru stătea și el cu ei și se încălzea.

Marele preot Îi pune întrebări lui Isus

(Mt. 26.59-66; Mc. 14.55-64; Lc. 22.66-71)

¹⁹ Marele preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Săi și despre învățătura Sa. ²⁰ Isus i-a răspuns: „Am vorbit deschis tuturor. Întotdeauna i-am învățat pe oameni în sinagogă și în Templu, acolo unde se întâlnesc toți iudeii. Nu am spus nimic pe ascuns. ²¹ De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am spus. Ei știu cu siguranță ce le-am spus!“

²² Când a vorbit astfel, un soldat din garda Templului, care stătea în apropiere, I-a dat o palmă lui Isus, zicând: „Cum îndrăznești Tu să-i răspunzi așa marelui preot?“

²³ Isus i-a răspuns: „Dacă am spus ceva greșit, dovedește ce a fost greșit. Dar dacă am vorbit drept, de ce Mă lovești?“

²⁴ Atunci Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa.

Petru neagă din nou

(Mt. 26.71-75; Mc. 14.69-72; Lc. 22.58-62)

²⁵ Simon Petru stătea și se încălzea lângă foc. Așa că a fost întrebat: „Nu cumva ești unul dintre ucenicii Lui?“

Însă el a negat, spunând: „Nu sunt!“

²⁶ Unul dintre slujitorii marelui preot, o rudă a celui căruia Petru îi tăiase urechea, a spus: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?“

²⁷ Petru a negat din nou și imediat a cântat cocoșul.

Isus înaintea lui Pilat

(Mt. 27.1-2, 11-31; Mc. 15.1-20; Lc. 23.1-25)

²⁸ Apoi L-au dus pe Isus de la casa lui Caiafa la Palatul Guvernatorului. Era dimineața, devreme. Numai că iudeii nu au intrat în Palat, ca să nu se întineze și ca să poată mânca Paștele. ²⁹ De aceea Pilat a ieșit afară la ei și le-a zis: „Ce acuzație aduceți împotriva acestui om?“

³⁰ Ei i-au răspuns: „Dacă acest om nu ar fi fost un răufăcător, nu L-am fi dat pe mâna ta!“

³¹ „Luați-L voi și judecați-L după Legea voastră!“, le-a spus Pilat.

Și iudeii i-au zis: „Nouă nu ne este permis să omorâm pe nimeni.“ ³² Acestea s-au întâmplat pentru a se împlini cuvintele lui Isus cu privire la moartea de care avea să moară.

³³ Pilat s-a întors în Palat, L-a chemat pe Isus și I-a zis: „Ești Tu Împăratul iudeilor?“

³⁴ „Spui lucrul acesta de la tine însuți sau ți-au vorbit alții despre Mine?“, l-a întrebat Isus.

³⁵ Pilat a răspuns: „Sunt eu oare iudeu? Propriul Tău popor și marii preoți mi Te-au dat pe mână. Ce ai făcut?“

³⁶ „Împărăția Mea nu este din această lume. Căci dacă Împărăția Mea ar fi fost din această lume, slujitorii Mei s-ar fi luptat să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Însă Împărăția Mea nu este de aici“, a răspuns Isus.

³⁷ Atunci Pilat I-a spus: „Deci ești împărat?“

„Tu spui că sunt împărat. M-am născut pentru aceasta și tot pentru aceasta am venit în lume: să depun mărturie despre adevăr. Oricine este de partea adevărului ascultă glasul Meu“, a răspuns Isus.

³⁸ Pilat L-a întrebat: „Ce este adevărul?“ După ce a spus aceasta, Pilat a ieșit din nou la iudei și le-a zis: „Nu-I găsesc nici o vină pentru care să-L condamn. ³⁹ Dar, pentru că aveți obicei să vă eliberez pe cineva de Paște, vreți să vi-L eliberez pe «Împăratul iudeilor»?“

⁴⁰ Însă ei au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!“ (Baraba era un răsculat.)

¹ Apoi, Pilat L-a luat pe Isus și a dat ordin să fie biciuit. ² Soldații au făcut o cunună din ramuri de spini și I-au pus-o pe cap. L-au îmbrăcat într-o robă purpurie ³ și veneau la El, zicându-I: „Trăiască Împăratul iudeilor!“ și-L pălmuiau.

⁴ Pilat a ieșit încă o dată și le-a zis: „Iată, vi-L mai aduc afară o dată, ca să știți că Eu nu-I găsesc nici o vină pentru care să-L condamn.“ ⁵ Atunci Isus a ieșit afară, purtând cununa de spini și roba purpurie. Pilat le-a zis: „Iată omul!“

⁶ Când L-au văzut marii preoți și gărzile Templului, au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!“

Pilat le-a zis: „Luați-L voi și răstigniți-L! Căci eu nu-I găsesc nici o vină pentru care să-L condamn.“

⁷ Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege și, potrivit acestei Legi, trebuie să moară pentru că a pretins că este Fiul lui Dumnezeu!“

⁸ Când a auzit Pilat acest lucru, s-a înspăimântat foarte tare ⁹ și s-a dus din nou în Palat. „De unde ești?“, I-a zis lui Isus. Însă Isus nu i-a răspuns. ¹⁰ „Nu vrei să-Mi vorbești?“, I-a spus Pilat. „Știi că am putere să Te eliberez și am putere să Te răstignesc?“

¹¹ Isus i-a răspuns: „N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ți-ar fi fost dată de Dumnezeu. De aceea, omul care M-a trădat ție este vinovat de un păcat și mai mare.“

¹² Auzind acestea, Pilat a încercat să-L elibereze, însă iudeii au strigat: „Dacă-I dai drumul, nu ești prieten cu Cezar! Oricine pretinde că este împărat este împotriva Cezarului!“

¹³ Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L-a scos afară pe Isus și a stat pe scaunul de judecată, într-un loc numit „Pardoseala pietruită“ (care în ebraică se numește „Gabata“). ¹⁴ Era în vinerea Paștelui, pe la amiază. Pilat le-a spus iudeilor: „Iată-L pe Împăratul vostru!“, dar ei au început să strige:

¹⁵ „Ia-L! Ia-L! Răstignește-L!“

Pilat le-a zis: „Să-L răstignesc pe Împăratul vostru?“

Preoții cei mai importanți au răspuns: „Nu avem alt împărat decât pe Cezar!“

¹⁶ Atunci Pilat L-a dat să fie răstignit. Așa că L-au luat pe Isus și L-au dus să-L răstignească.

Răstignirea lui Isus

(Mt. 27.32-44; Mc. 15.21-32; Lc. 23.26-43)

¹⁷ Ducându-Și crucea, Isus a mers până la ceea ce este numit „Locul Craniului“ (care în ebraică se numește „Golgota“ ). ¹⁸ Acolo L-au răstignit împreună cu doi tâlhari, unul de o parte și altul de cealaltă parte, având pe Isus în mijloc. ¹⁹ Pilat a scris o inscripție care zicea: „ ISUS NAZARINEANUL, ÎMPĂRATUL IUDEILOR “ și a pus-o pe cruce. ²⁰ Mulți iudei au citit inscripția, pentru că locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate și era scrisă în ebraică, latină și greacă. ²¹ Însă marii preoți iudei i-au spus lui Pilat: „Nu scrie «Împăratul iudeilor», ci: «Acest om a spus: Eu sunt Împăratul iudeilor.»“

²² Pilat a răspuns: „Ce-am scris, am scris.“

²³ Iar soldații, după ce L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele, le-au împărțit în patru părți, câte o parte pentru fiecare soldat. I-au luat și cămașa, care era fără cusătură, fiind dintr-o singură țesătură de sus până jos. ²⁴ Așa că și-au zis unul altuia: „Să nu o rupem, ci mai bine să tragem la sorți pentru ea, să vedem a cui va fi“, pentru a se împlini Scriptura, care spune:

„Și-au împărțit hainele Mele între ei și au tras la sorți

pentru îmbrăcămintea Mea.“ Psalmul 22.18

Asta deci au făcut soldații.

²⁵ Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui și sora mamei Lui; Maria, soția lui Clopa și Maria Magdalena. ²⁶ Când a văzut-o Isus pe mama Lui și pe ucenicul pe care-l iubea stând în apropiere, i-a spus mamei Lui: „Femeie dragă, iată fiul tău!“ ²⁷ Apoi i-a zis ucenicului: „Iată mama ta!“ Și din acel moment, ucenicul a luat-o la el acasă.

Moartea lui Isus

(Mt. 27.45-56; Mc. 15.33-41; Lc. 23.44-49)

²⁸ Mai târziu, știind că totul s-a înfăptuit și ca să se împlinească Scriptura, Isus a spus: „Mi-e sete!“+ 19.28 „Mi-e sete!“ Vezi Ps. 22.15 și 69.21.²⁹ Era acolo un vas plin cu oțet, așa că au înmuiat un burete cu oțet, l-au pus pe o creangă de isop și I l-au ridicat la gură. ³⁰ Și după ce a băut oțet, Isus a zis: „S-a sfârșit!“ Apoi Și-a plecat capul și a murit.

³¹ Deoarece era ziua Pregătirii,+ 19.31 ziua Pregătirii vineri, ziua dinaintea sabatului. și ca să nu rămână trupurile pe cruce de sabat (căci acea zi de sabat era o zi foarte importantă), iudeii i-au cerut lui Pilat să zdrobească picioarele celor răstigniți și să le fie luate trupurile de pe cruce. ³² Soldații au venit și i-au zdrobit picioarele primului tâlhar, apoi și pe ale celuilalt care fusese răstignit cu El. ³³ Însă, când au ajuns la Isus, au văzut că era deja mort și nu I-au zdrobit picioarele. ³⁴ Totuși, unul dintre soldați L-a străpuns într-o parte cu sulița și imediat a curs de acolo sânge și apă. ³⁵ (Cel care a văzut a mărturisit și mărturia lui este adevărată. El știe că spune adevărul pentru ca voi să credeți.) ³⁶ Aceasta s-a întâmplat pentru a se împlini Scriptura, care spune: „Nici unul din oasele Lui nu va fi rupt.“+ 19.36 „Nici unul … rupt.“ Ps. 34.20; ideea este luată din Ex. 12.46, Num. 9.12.³⁷ Un alt fragment din Scriptură spune: „Se vor uita la Cel pe care L-au străpuns.“+ 19.37 „Se vor … străpuns.“ Zah. 12.10.

Înmormântarea lui Isus

(Mt. 27.57-61; Mc. 15.42-47; Lc. 23.50-56)

³⁸ După aceea, Iosif din Arimateea i-a cerut lui Pilat permisiunea de a lua trupul lui Isus de pe cruce. Acesta era un ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de teama iudeilor. Pilat i-a dat permisiunea, așa că Iosif a venit și a dat trupul jos de pe cruce. ³⁹ A venit și Nicodim, cel care mai la început venise la Isus noaptea, aducând un amestec de smirnă și aloe care cântărea în jur de treizeci de litri. ⁴⁰ Au luat trupul lui Isus și l-au înfășurat în fâșii de pânză, cu parfumuri, după obiceiul de înmormântare al iudeilor. ⁴¹ În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină, iar în acea grădină era un mormânt nou, în care nu fusese îngropat nimeni. ⁴² Fiindcă la iudei era ziua Pregătirii și pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.

Învierea lui Isus

(Mt. 28.1-10; Mc. 16.1-8; Lc. 24.1-12)

¹ În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, pe când era încă întuneric, Maria Magdalena s-a dus la mormânt și a văzut că piatra de la intrarea în mormânt fusese dată la o parte. ² Atunci a alergat și s-a dus la Simon Petru și la celălalt ucenic pe care îl iubea Isus și le-a spus: „L-au luat pe Domnul nostru din mormânt și nu știm unde L-au pus!“

³ Așa că Petru și celălalt ucenic au plecat și mergeau către mormânt. ⁴ Cei doi alergau împreună, doar că celălalt ucenic alerga mai repede ca Petru și a ajuns primul la mormânt. ⁵ S-a aplecat și a văzut fâșiile de pânză pe jos, însă nu a intrat înăuntru. ⁶ Simon Petru, care îl urma, a ajuns și a intrat în mormânt. A văzut fâșiile de pânză de pe jos ⁷ și ștergarul în care fusese învelit capul lui Isus, care nu era cu fâșiile de pânză, ci împăturit într-un loc separat. ⁸ Apoi celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut. ⁹ (Până în acel moment, ei încă nu înțeleseseră din Scriptură că El trebuia să învie dintre cei morți.)

Isus Se arată Mariei Magdalena

(Mc. 16.9-11)

¹⁰ Apoi ucenicii s-au întors acasă. ¹¹ Maria stătea afară lângă mormânt și plângea. Plângând, ea s-a aplecat să privească în mormânt. ¹² Și a văzut doi îngeri îmbrăcați în alb stând acolo, unul la cap și celălalt la picioare, în locul unde fusese pus trupul lui Isus.

¹³ Și i-au zis: „Femeie dragă, de ce plângi?“

Ea le-a răspuns: „Pentru că L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus.“ ¹⁴ Când a spus aceasta, s-a întors și L-a văzut pe Isus stând acolo, cu toate că ea nu știa că este Isus.

¹⁵ Isus i-a zis: „Femeie dragă, de ce plângi? Pe cine cauți?“

Crezând că este grădinarul, Maria I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și-L voi lua eu.“

¹⁶ Isus i-a zis: „Maria!“

Ea s-a întors și I-a zis în aramaică: Rabuni! (care înseamnă: „Învățătorule“).

¹⁷ Și Isus i-a zis: „Nu Mă ține, căci nu M-am dus încă la Tatăl. Însă du-te la frații Mei și spune-le: «Mă duc la Tatăl Meu și al vostru, la Dumnezeul Meu și al vostru.»“

¹⁸ Maria Magdalena s-a dus și le-a dat de veste ucenicilor: „L-am văzut pe Domnul!“, și le-a spus ce îi zisese Isus.

Isus Se arată ucenicilor

(Mt. 28.16-20; Mc. 16.14-18; Lc. 24.36-49)

¹⁹ În seara aceleiași zile, prima zi a săptămânii, ușile locului unde se aflau ucenicii erau încuiate de frica iudeilor. Isus a venit și a stat în mijlocul lor, zicându-le: „Pacea fie cu voi!“ ²⁰ După ce a spus aceste cuvinte, le-a arătat mâinile și coasta Lui. Ucenicii erau bucuroși să-L vadă pe Domnul.

²¹ „Pacea fie cu voi!“, le-a zis din nou Isus. „Așa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.“ ²² După ce a vorbit astfel, a suflat peste ei și le-a zis: „Primiți Sfântul Duh! ²³ Celor cărora le veți ierta păcatele, le vor fi iertate. Celor cărora nu le veți ierta păcatele, nu le vor fi iertate.“

Isus i Se arată lui Toma

²⁴ Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, zis Geamănul, nu era cu ei când a venit Isus. ²⁵ „L-am văzut pe Domnul!“, îi ziceau ceilalți ucenici. Însă el le-a zis: „Dacă nu voi vedea semnele cuielor în mâinile Lui și dacă nu-mi voi pune degetul pe semnele cuielor și mâna pe coasta Lui, nu voi crede!“

²⁶ O săptămână mai târziu, ucenicii Săi erau din nou în casă și era și Toma cu ei. Isus a venit (chiar dacă ușile erau încuiate) și a stat în mijlocul lor, zicând: „Pacea fie cu voi!“ ²⁷ Apoi i-a zis lui Toma: „Pune-ți degetul aici și uită-te la mâinile Mele! Întinde-ți mâna și pune-o pe coasta Mea! Nu te mai îndoi, ci crede!“ ²⁸ „Domnul meu și Dumnezeul meu!“, I-a răspuns Toma.

²⁹ Isus i-a zis: „Crezi pentru că M-ai văzut? Fericiți sunt cei ce cred fără să vadă.“

De ce a scris Ioan această carte

³⁰ Isus a mai făcut și alte semne de față cu ucenicii Săi, semne care nu sunt scrise în această carte. ³¹ Dar aceste semne au fost scrise ca voi să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu și prin credință să aveți viață în Numele Lui.

Isus Se arată la șapte dintre ucenici

¹ După aceea, Isus S-a arătat din nou ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei în felul următor: ² Simon Petru, Toma (zis Geamănul), Natanael (din Cana Galileii), fiii lui Zebedei și alți doi ucenici ai Săi erau împreună. ³ Simon Petru le-a zis: „Mă duc să pescuiesc.“ „Venim și noi cu tine!“, i-au zis ceilalți ucenici. Așa că au ieșit, s-au urcat într-o barcă, însă n-au prins nimic în noaptea aceea.

⁴ A doua zi dimineața, Isus stătea pe țărm. Însă ucenicii nu știau că este Isus. ⁵ „Băieți, aveți ceva pește?“, le-a zis Isus. Ei I-au răspuns: „Nu avem.“

⁶ „Aruncați năvodul pe partea dreaptă a bărcii și veți găsi“, le-a zis El. Așa că l-au aruncat, dar nu mai puteau să-l scoată din cauza cantității mari de pește.

⁷ Apoi ucenicul pe care îl iubea Isus i-a zis lui Petru: „Este Domnul!“ Când a auzit Simon că era Domnul, și-a legat haina de jur împrejur (fiindcă era dezbrăcat) și s-a aruncat în apă. ⁸ Iar ceilalți ucenici au venit cu barca la țărm, trăgând năvodul cu pești (pentru că nu erau departe de țărm, ci doar la o sută de metri depărtare). ⁹ Când au ajuns la țărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, pești deasupra și pâine. ¹⁰ „Aduceți câțiva dintre peștii pe care i-ați prins acum“, le-a zis Isus.

¹¹ Simon Petru a urcat în barcă și a tras năvodul la țărm. Era plin cu pești mari: o sută cincizeci și trei de pești. Dar cu toate că erau așa de mulți, năvodul nu s-a rupt. ¹² Isus le-a spus: „Veniți și mâncați!“ Nici unul dintre ucenici nu a îndrăznit să-L întrebe: „Cine ești?“, pentru că ei știau că este Domnul. ¹³ Isus S-a dus, a luat pâinea și le-a dat-o. La fel a făcut și cu peștele.

¹⁴ Aceasta era a treia oară când li Se arăta Isus ucenicilor după ce fusese înviat dintre cei morți.

Isus îi vorbește lui Petru

¹⁵ După ce au terminat de mâncat, Isus i-a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?“

Petru I-a răspuns: „Da, Doamne, știi că Te iubesc.“

Isus i-a spus: „Ai grijă de mielușeii Mei!“

¹⁶ I-a spus a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?“

Și Petru I-a răspuns: „Da, Doamne, știi că Te iubesc.“

„Ai grijă de oile Mele!“, i-a spus Isus. Și i-a spus pentru a treia oară:

¹⁷ „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?“

Petru s-a întristat pentru că îl întrebase și a treia oară: „Mă iubești?“, așa că I-a spus: „Doamne, Tu le știi pe toate: știi că Te iubesc!“

Isus i-a spus: „Ai grijă de oile Mele! ¹⁸ Îți spun adevărul: când erai tânăr, te îmbrăcai singur și mergeai unde doreai, însă când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altcineva te va îmbrăca și te va duce unde nu vrei să mergi.“ ¹⁹ (A spus aceste cuvinte ca să arate cu ce fel de moarte avea să-L slăvească Petru pe Dumnezeu.) După ce a vorbit astfel, i-a zis lui Petru: „Urmează-Mă!“

²⁰ Petru s-a întors și l-a văzut venind din urmă pe ucenicul iubit de Isus (cel care în timpul cinei se aplecase spre pieptul lui Isus și spusese: „Doamne, cine este cel care Te va trăda?“). ²¹ Când l-a văzut Petru, I-a spus lui Isus: „Doamne, dar cu el ce se va întâmpla?“

²² Isus i-a zis: „Dacă vreau ca el să rămână aici până voi veni Eu, ce-ți pasă ție? Tu urmează-Mă!“

²³ Aceste cuvinte s-au răspândit printre frați, fiind interpretate că acel ucenic nu va muri niciodată. Însă Isus nu a spus că nu va muri, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți pasă ție?“

²⁴ El este ucenicul care depune mărturie despre aceste lucruri și care a scris acestea și noi știm că mărturia lui este adevărată.

²⁵ Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus și dacă ar fi fost scrise, unul câte unul, cred că nu ar fi putut să încapă în această lume toate cărțile care s-ar fi scris.