Evrei

Scrisoarea către

Evrei

Dumnezeu a vorbit prin Fiul Său

¹ În trecut, Dumnezeu a vorbit strămoșilor noștri prin profeți. Dumnezeu le-a vorbit de multe ori, în multe feluri. ² Dar, în ultima vreme, El ne-a vorbit prin Fiul Său. Prin El a creat Dumnezeu lumea și pe El L-a numit să fie moștenitor peste toate lucrurile. ³ În El se vede slava lui Dumnezeu. El este reflectarea perfectă a naturii lui Dumnezeu. El este Cel care, prin Cuvântul Său plin de putere, susține toate lucrurile. După ce a spălat păcatele oamenilor, El S-a așezat la dreapta Maiestății divine, în ceruri.

Fiul este superior îngerilor

⁴ El a devenit superior îngerilor, tot așa cum și numele pe care l-a primit este mai important decât al îngerilor.

⁵ Căci nici unuia dintre îngeri nu i-a spus Dumnezeu:

„Tu ești Fiul Meu; astăzi Te-am născut.“ Psalmul 2.7

Și Dumnezeu nu a spus despre nici un înger:

„Voi fi Tatăl Lui, iar El va fi Fiul Meu.“ 2 Samuel 7.14

⁶ Și la fel, când Dumnezeu Îl aduce în lume pe Fiul Său, primul născut, El spune:

„Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“ Deuteronom 32.43

⁷ Despre îngeri, Dumnezeu a spus:

„Dumnezeu Își face îngerii vânturi,

iar pe slujitorii Săi, flăcări de foc.“ Psalmul 104.4

⁸ Dar despre Fiul Său, Dumnezeu a spus:

„Tronul Tău, Dumnezeule,

va rămâne pentru totdeauna.

Tu vei domni peste împărăția Ta

și hotărârile Tale vor fi întotdeauna drepte.

⁹ Tu iubești dreptatea și urăști tot ce este rău.

De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Ți-a dat

o bucurie mult mai mare decât a celor care Te însoțesc.“ Psalmul 45.6-7

¹⁰ Și Dumnezeu a mai spus:

„Doamne, la început Tu ai creat pământul,

iar cerurile au fost create de mâinile Tale.

¹¹ Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne;

toate se vor învechi, așa cum se învechește o haină.

¹² Tu le vei împături ca pe o haină

și ele vor fi schimbate ca hainele.

Dar Tu nu Te vei schimba niciodată,

iar viața Ta nu se va sfârși niciodată.“ Psalmul 102.25-27

¹³ Dumnezeu nu a spus niciodată unui înger:

„Stai la dreapta Mea, până îi voi pune

pe toți dușmanii Tăi la picioarele Tale.“ Psalmul 110.1

¹⁴ Îngerii sunt cu toții duhuri care-I slujesc lui Dumnezeu și sunt trimiși să-i ajute pe cei care vor primi mântuirea.

Superioritatea Noului Legământ

¹ De aceea trebuie să dăm mare atenție adevărurilor pe care le-am auzit. ² Astfel nu ne vom abate din drum. Căci, dacă Cuvântul care a fost vestit prin îngeri s-a dovedit a fi neclintit, astfel încât orice încălcare și orice neascultare și-au primit pedeapsa meritată, ³ cum vom scăpa atunci noi de pedeapsă, dacă privim cu dispreț o mântuire așa de mare? Această mântuire ne-a fost vestită mai întâi de Domnul, apoi ne-a fost confirmată de cei ce L-au auzit. ⁴ Dumnezeu a adăugat mărturia Sa la mărturia lor prin semne, minuni, tot felul de miracole și prin daruri ale Duhului Sfânt, pe care El le-a împărțit așa cum a dorit.

Cristos a devenit asemenea oamenilor pentru a-i mântui

⁵ Dumnezeu nu i-a ales pe îngeri să fie conducători peste lumea viitoare, despre care vorbim acum. ⁶ Undeva, în Scriptură, este scris:

„Ce este omul,

ca să Te gândești la el?

Și ce este fiul omului,

ca să-Ți pese atât de mult de el?

⁷ L-ai făcut, pentru puțin timp,

inferior îngerilor.

I-ai dat slavă și onoare

⁸ și i-ai dat stăpânire peste toate lucrurile.“ Psalmul 8.4-6

Dumnezeu l-a pus conducător peste toate și nu a lăsat nimic care să nu fie sub controlul lui. Dar acum noi nu vedem că toate lucrurile îi sunt supuse. ⁹ Dar Îl vedem pe Isus, Cel care pentru puțin timp a fost făcut inferior îngerilor, încununat cu slavă și onoare, datorită suferinței și morții Sale. Datorită harului lui Dumnezeu, Isus a murit pentru toată omenirea.

¹⁰ Dumnezeu a creat toate lucrurile și toate lucrurile subzistă prin El pentru a arăta slava Sa. Dumnezeu a vrut ca mulți fii și fiice să ia parte la slava Sa. De aceea a fost nevoie să-L facă desăvârșit, prin suferință, pe cel care deschide calea spre mântuirea lor.

¹¹ Cel care îi sfințește pe oameni și cei ce sunt sfințiți au o origine comună. De aceea, Lui nu Îi este rușine să-i numească frații Săi. ¹² El spune:

„Voi vesti Numele Tău fraților Mei.

Îți voi cânta laude

în fața poporului Tău, în mijlocul adunării.“ Psalmul 22.22

¹³ Și mai spune:

„În Dumnezeu voi avea încredere.“ Isaia 8.17

Și, de asemenea:

„Iată-Mă, Eu și copiii

pe care Mi i-a dat Dumnezeu.“ Isaia 8.18

¹⁴ Acești copii sunt oameni, din carne și din sânge. De aceea și Isus a devenit om din carne și sânge, asemenea lor, pentru ca, prin moartea Sa, să-l distrugă pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavolul ¹⁵ și să-i elibereze pe cei care au fost ținuți sclavi, de-a lungul întregii lor vieți, de teama de moarte. ¹⁶ Este limpede că nu pe îngeri îi ajută El, ci pe urmașii lui Avraam. ¹⁷ Așa că Isus a trebuit să fie făcut asemenea fraților Lui în toate privințele, pentru a putea deveni un mare preot al lui Dumnezeu, un preot credincios și plin de milă, pentru ca să aducă iertarea pentru păcatele oamenilor. ¹⁸ El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit; de aceea El poate acum să-i ajute pe cei ce sunt ispitiți.

Isus este mai mare decât Moise

¹ De aceea, frați sfinți, care ați fost chemați de Dumnezeu, gândiți-vă la Isus, Apostolul și Marele Preot al credinței pe care o mărturisim. ² Isus I-a fost credincios Celui ce L-a numit Mare Preot, după cum și Moise a fost credincios în toată Casa lui Dumnezeu. ³ Omul care construiește o casă se bucură de mai multă onoare decât casa construită. La fel și Isus merită să I se acorde mai multă onoare decât Moise. ⁴ Orice casă a fost clădită de cineva. Dar Dumnezeu este Cel care a clădit toate lucrurile. ⁵ Moise a fost credincios ca slujitor în toată Casa Lui, ca mărturie a lucrurilor care urmau să fie vestite. ⁶ Dar Cristos a fost credincios ca Fiu, peste Casa lui Dumnezeu. Și Casa Lui suntem noi, dacă ne păstrăm curajul și încrederea neclintită în speranța cu care ne lăudăm.

Să continuăm să-L urmăm pe Dumnezeu

⁷ Astfel, după cum spune Duhul Sfânt:

„Astăzi, dacă auziți glasul lui Dumnezeu,

⁸ nu refuzați să-L ascultați, împietrindu-vă inimile,

așa cum ați făcut când v-ați răzvrătit împotriva lui Dumnezeu,

când L-ați pus pe Dumnezeu la încercare în pustie,

⁹ unde părinții voștri M-au provocat punându-Mă la încercare;

și timp de patruzeci de ani

au văzut lucrurile pe care le-am făcut.

¹⁰ De aceea M-am mâniat

pe oamenii din vremea aceea și am spus:

«Oamenii aceștia întotdeauna gândesc greșit.

Ei nu au recunoscut niciodată căile Mele.»

¹¹ Atunci, în mânia Mea, am jurat:

«Ei nu vor intra niciodată în odihna Mea.»“ Psalmul 95.7-11

¹² Fraților, aveți grijă ca nici unul dintre voi să nu aibă o inimă rea, necredincioasă, care să se întoarcă de la Dumnezeul cel viu. ¹³ Ci, mai degrabă, încurajați-vă unul pe altul în fiecare zi, cât încă mai este „astăzi“. Aveți grijă să nu fie nimeni înșelat de păcat și astfel să refuze să asculte. ¹⁴ Căci cu toții avem parte de ceea ce-I aparține lui Cristos, dacă păstrăm cu perseverență, până la sfârșit, credința sigură pe care am avut-o la început. ¹⁵ Așa cum spune Scriptura:

„Astăzi, dacă auziți glasul lui Dumnezeu,

nu refuzați să-L ascultați, împietrindu-vă inimile

așa cum ați făcut

când v-ați răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.“ Psalmul 95.7-8

¹⁶ Cine sunt cei care au auzit glasul lui Dumnezeu și s-au răzvrătit? Nu sunt chiar cei care au fost scoși din Egipt prin Moise? ¹⁷ Pe cine a fost mânios Dumnezeu timp de patruzeci de ani? Pe cei care au păcătuit și care au căzut morți în pustie. ¹⁸ Despre cine vorbea Dumnezeu când a jurat că ei nu vor avea odihna promisă? Despre cei care nu L-au ascultat. ¹⁹ Vedem deci că oamenii aceia nu au putut intra în odihna Lui din cauza necredinței lor.

¹ Promisiunea lui Dumnezeu, că putem avea odihna Lui, încă este în vigoare. Să avem grijă deci să nu se întâmple ca vreunul dintre voi să nu o primească. ² Și nouă ne-a fost spusă Vestea Bună, ca și lor. Dar mesajul pe care l-au auzit ei nu le-a fost de folos, pentru că ei l-au auzit, dar nu l-au primit cu credință. ³ Noi, cei care am crezut, intrăm în această odihnă, așa cum a spus Dumnezeu:

„În mânia Mea, am jurat:

«Ei nu vor intra niciodată în odihna Mea.»“ Psalmul 95.11

Dumnezeu a vorbit astfel, deși lucrarea Lui fusese terminată încă de la crearea lumii. ⁴ Undeva, în Scriptură, Dumnezeu vorbește despre ziua a șaptea astfel: „În ziua a șaptea, Dumnezeu S-a odihnit de toate lucrările Lui.“+ 4.4 Citat din Gen. 2.2.⁵ Iar textul despre care am vorbit spune: „Ei nu vor intra niciodată în odihna Mea.“

⁶ Cei cărora li s-a adus la început vestea bună despre ea n-au intrat în odihna lui Dumnezeu din cauza neascultării lor. Dar sunt oameni care vor intra în odihna Lui. ⁷ De aceea Dumnezeu stabilește din nou o zi pe care o numește „astăzi“. Dumnezeu a vorbit despre această zi cu mulți ani mai târziu, prin David, cum am spus în pasajul citat mai devreme.

„Astăzi, dacă auziți glasul lui Dumnezeu,

nu refuzați să-L ascultați, împietrindu-vă inimile!“ Psalmul 95.7-8

⁸ Iosua nu i-a condus pe oameni în odihna promisă de Dumnezeu. Dacă ar fi făcut-o, Dumnezeu nu ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi. ⁹ Deci încă rămâne să vină a șaptea zi, o zi de odihnă pentru poporul lui Dumnezeu. ¹⁰ Cel ce intră în odihna lui Dumnezeu se va odihni după ce termină munca lui, așa cum și Dumnezeu S-a odihnit când Și-a terminat lucrarea. ¹¹ Să ne străduim deci să intrăm în odihna lui Dumnezeu, pentru ca nimeni să nu urmeze exemplul celor ce nu L-au ascultat pe Dumnezeu și să fie pierdut.

¹² Cuvântul lui Dumnezeu este viu și activ. El este mai tăios decât o sabie cu două tăișuri. El taie atât de adânc, încât desparte sufletul de duh și oasele de măduva lor. Cuvântul lui Dumnezeu judecă gândurile și intențiile din mintea noastră. ¹³ Nici un lucru din lume nu este ascuns privirii Lui, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Lui. Și Lui trebuie să-I dăm socoteală pentru felul în care am trăit.

Isus este Marele nostru Preot

¹⁴ Noi avem un Mare Preot care S-a dus în ceruri: pe Isus, Fiul lui Dumnezeu. De aceea să ne ținem tare de credința pe care o mărturisim! ¹⁵ Noi nu avem un Mare Preot care nu poate să ne înțeleagă slăbiciunile, ci Unul care a fost ispitit în toate felurile, așa cum suntem și noi, dar El nu a păcătuit niciodată. ¹⁶ Așa că putem veni cu încredere în fața tronului harului lui Dumnezeu, ca să primim îndurare și să găsim har, pentru a avea ajutor la vremea potrivită.

¹ Orice mare preot este ales dintre oameni. El este pus să-i ajute pe oameni în lucrurile pe care trebuie să le facă pentru Dumnezeu. El trebuie să aducă daruri și jertfe pentru păcate. ² Marele preot este și el om, supus slăbiciunii. De aceea el poate să fie blând cu cei neștiutori și rătăciți. ³ Din cauza slăbiciunii lui, marele preot trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât și pentru ale poporului.

⁴ Nimeni nu-și poate lua onoarea aceasta singur, ci marele preot trebuie să fie chemat de Dumnezeu, așa cum a fost Aaron. ⁵ La fel, nici Cristos nu Și-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Acela care I-a spus:

„Tu ești Fiul Meu; astăzi Te-am născut.“ Psalmul 2.7

⁶ Iar în alt pasaj din Scriptură, El spune:

„Tu ești preot pentru totdeauna, la fel ca Melhisedec.“ Psalmul 110.4

⁷ În timpul vieții Sale pe pământ, Isus I-a adus rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrimi Celui ce putea să-L scape de la moarte și a fost ascultat datorită reverenței Sale față de Dumnezeu. ⁸ Deși era Fiul lui Dumnezeu, prin lucrurile pe care le-a suferit, Isus a învățat ascultarea. ⁹ Și fiind făcut desăvârșit, El a devenit sursa mântuirii eterne pentru cei care ascultă de El, ¹⁰ fiindcă a fost numit de Dumnezeu Mare Preot, la fel ca Melhisedec.

Imaturitatea cititorilor

¹¹ Despre toate acestea avem multe lucruri de spus, dar ne este greu să vi le explicăm, pentru că nu vă mai străduiți să înțelegeți. ¹² Deși deja trebuia să fiți învățători, voi aveți nevoie de cineva care să vă învețe din nou primele lecții ale învățăturilor lui Dumnezeu. Voi aveți nevoie de lapte, nu de mâncare solidă! ¹³ Oricine se hrănește cu lapte nu are experiența prin care să poată recunoaște adevărata învățătură, căci este încă un copil. ¹⁴ Dar mâncarea solidă este pentru oameni maturi ale căror simțuri spirituale s-au deprins prin practică să deosebească binele de rău.

¹ De aceea ar trebui să lăsăm deoparte adevărurile începătoare ale lui Cristos și să înaintăm spre maturitate, fără să mai revenim la primele învățături despre întoarcerea de la faptele rele și despre credința în Dumnezeu. ² Atunci am învățat despre botezuri+ 6.2 botezuri poate fi vorba despre botezul creștin sau despre ritualurile evreiești de spălare., despre punerea mâinilor, despre învierea morților și despre judecata eternă. ³ Dar acum, cu voia lui Dumnezeu, trebuie să creștem spre a ajunge la maturitate.

⁴ Căci este imposibil ca aceia care au fost luminați odată, care au gustat darul ceresc, care au devenit părtași Duhului Sfânt ⁵ și au cunoscut bunătatea Cuvântului lui Dumnezeu și lucrările puterii veacului viitor, ⁶ și totuși au căzut, să fie făcuți să-și schimbe din nou viața, pentru că Îl răstignesc încă o dată, pentru ei înșiși, pe Fiul lui Dumnezeu și Îl supun ridiculizării oamenilor.

⁷ Oamenii se pot asemăna cu pământul care absoarbe ploaia căzută pe el. Dacă pământul aduce o recoltă folositoare celor care l-au semănat, el primește binecuvântarea lui Dumnezeu. ⁸ Dar dacă aduce buruieni și mărăcini, nu-i de nici un folos și este în pericol să fie blestemat de Dumnezeu. Acest pământ va sfârși prin a i se pune foc.

Siguranța promisiunii făcute lui Avraam

⁹ Preaiubiților, chiar dacă vorbim astfel, așteptăm din partea voastră lucruri mai bune care vor însoți mântuirea voastră. ¹⁰ Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră și dragostea voastră pentru El, pe care ați arătat-o ajutându-i pe sfinți, așa cum și faceți în continuare. ¹¹ Dar dorința noastră este ca voi să continuați să arătați același zel până la sfârșit, spre împlinirea completă a speranței voastre. ¹² Am dori să nu deveniți leneși, ci vrem să urmați exemplul celor care, având credință și răbdare, primesc moștenirea promisă.

¹³ Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Avraam. Și pentru că nu era nimeni mai mare, Dumnezeu a jurat pe El Însuși ¹⁴ și a spus: „Te voi binecuvânta nespus de mult și îți voi da foarte, foarte mulți urmași.“+ 6.14 Citat din Gen. 22.17.¹⁵ Avraam a așteptat cu răbdare și a primit ceea ce îi promisese Dumnezeu.

¹⁶ Când fac un jurământ, oamenii folosesc întotdeauna numele cuiva mai mare decât ei. Jurământul arată că ceea ce spune persoana respectivă este adevărat și astfel se pune capăt oricărei dispute. ¹⁷ Dumnezeu a vrut ca toți cei care au primit promisiunea Lui să înțeleagă că planul Său nu se va schimba. De aceea, El a întărit promisiunea Sa cu un jurământ, ¹⁸ astfel ca, prin două lucruri în care este imposibil ca Dumnezeu să mintă, să putem fi încurajați mult noi, cei care am alergat să prindem speranța care ne era oferită. ¹⁹ Speranța aceasta este ca o ancoră, sigură și neclintită, pentru sufletul nostru. Ea pătrunde în Locul cel mai sfânt, dincolo de perdeaua Templului. ²⁰ Isus a intrat primul acolo pentru noi și a deschis drumul. El a devenit pentru totdeauna Mare Preot, la fel ca Melhisedec.

Preotul Melhisedec

¹ Acest Melhisedec a fost împăratul Salemului și preot al Dumnezeului Preaînalt. Melhisedec a ieșit în întâmpinarea lui Avraam și l-a binecuvântat, când acesta s-a întors victorios după bătălia dată împotriva împăraților. ² Avraam i-a dat lui Melhisedec o zecime din tot ce luase ca pradă de război .Tradus, numele lui Melhisedec înseamnă în primul rând „Rege al dreptății“. Apoi el este „Rege al Salemului“, ceea ce înseamnă „Rege al păcii.“ ³ Nu știe nimeni cine au fost tatăl și mama lui Melhisedec sau strămoșii lui. Nu se cunoaște data nașterii sau data morții lui. La fel ca Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna.

⁴ Vedeți deci cât de mare a fost acest om, dacă până și patriarhul Avraam i-a dat o zecime din prada de război! ⁵ Legea cere urmașilor lui Levi care devin preoți să strângă zeciuiala de la popor, adică de la frații lor, deși aceștia sunt și ei urmași ai lui Avraam. ⁶ Melhisedec nu se trage din leviți. Cu toate acestea, el a luat zeciuială de la Avraam și l-a binecuvântat pe cel căruia Dumnezeu îi făcuse promisiunile. ⁷ Toată lumea știe că cel care este mai important dă binecuvântarea, iar cel mai puțin important o primește. ⁸ Leviții care strâng zeciuiala sunt oameni obișnuiți, care se nasc și mor. Dar Melhisedec este un om despre care Scriptura spune că este încă în viață. ⁹ Levi este cel ce strânge zeciuiala, dar se poate spune că atunci când Avraam i-a plătit zeciuială lui Melhisedec, și Levi i-a plătit. ¹⁰ Căci, deși Levi nu se născuse încă, el se afla în trupul strămoșului său Avraam, când acesta s-a întâlnit cu Melhisedec.

¹¹ Dacă desăvârșirea ar fi putut fi atinsă prin preoția leviților—căci prin aceasta a primit poporul Legea—atunci de ce a mai fost nevoie de un alt fel de preot, nu asemenea lui Aaron, ci asemenea lui Melhisedec? ¹² Când avem un alt fel de preoție, cu siguranță avem și o altă lege. ¹³ Cel despre care spunem aceste lucruri este Cristos. El nu era din tribul lui Levi și nimeni din tribul Lui nu a slujit la altar. ¹⁴ Este clar că Domnul nostru descinde din tribul lui Iuda, iar Moise nu a spus nimic despre preoți în legătură cu acest trib.

Isus, preot asemenea lui Melhisedec

¹⁵ Și totul devine și mai clar cu venirea acestui alt preot asemenea lui Melhisedec. ¹⁶ El a fost făcut preot, dar nu pentru că ar fi îndeplinit cerința apartenenței la familia potrivită. El a fost făcut preot prin puterea vieții ce nu se va sfârși niciodată. ¹⁷ Căci Scriptura spune despre El: „Tu ești preot pentru totdeauna, la fel ca Melhisedec.“+ 7.17 Citat din Ps. 110.4.

¹⁸ Vechea poruncă a fost lăsată deoparte pentru că era lipsită de putere și inutilă, ¹⁹ căci Legea nu a făcut nimic desăvârșit. Acum ne-a fost dată o speranță mai bună prin care ne apropiem de Dumnezeu.

²⁰ De asemenea, este important să știm că Dumnezeu a făcut un jurământ când Isus a fost făcut Mare Preot. Nu a existat nici un jurământ când ceilalți au devenit preoți. ²¹ Dar Cristos a fost făcut preot cu un jurământ din partea lui Dumnezeu, care I-a spus:

„Domnul a făcut un jurământ și nu Se va răzgândi:

«Tu ești preot pentru totdeauna.»“ Psalmul 110.4

²² Cu atât mai mult, Isus a fost făcut garantul unui legământ mai bun.

²³ Au existat mulți asemenea preoți, căci moartea îi împiedica să rămână în slujbă. ²⁴ Dar El, fiindcă trăiește pentru totdeauna, are o preoție care nu poate fi transmisă de la unul la altul. ²⁵ De aceea El poate să-i mântuiască pentru totdeauna pe cei care vin la Dumnezeu prin El, pentru că El trăiește etern ca să mijlocească pentru ei.

²⁶ De un astfel de Mare Preot aveam nevoie: sfânt, fără vină și neîntinat; despărțit de păcătoși și înălțat mai presus de ceruri. ²⁷ Isus nu are nevoie, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe în fiecare zi, mai întâi pentru păcatele lor, apoi pentru păcatele poporului. Jertfa adusă de El când S-a dat pe Sine Însuși ajunge pentru totdeauna. ²⁸ Legea pune ca mari preoți oameni care au și ei slăbiciunile lor. Dar promisiunea cu jurământ venită după Lege Îl pune ca Mare Preot pe Fiul, care a fost făcut desăvârșit pentru totdeauna.

Isus și Noul Legământ

¹ Acesta este punctul principal în ceea ce vă spunem: noi avem un Mare Preot care stă la dreapta tronului ceresc al lui Dumnezeu. ² El slujește ca Mare Preot în Locul cel mai sfânt, în adevăratul locaș de închinare, care nu a fost făcut de oameni, ci de Dumnezeu. ³ Orice mare preot are rolul de a aduce atât daruri, cât și jertfe. De aceea era nevoie ca și Marele nostru Preot să-I aducă ceva lui Dumnezeu. ⁴ Dacă ar fi acum în viață, pe pământ, El nici nu ar fi preot, pentru că sunt deja preoți care Îi aduc daruri lui Dumnezeu, conform Legii. ⁵ Slujirea lor este doar o imitație și o umbră a lucrurilor cerești, după poruncile primite de Moise din partea lui Dumnezeu când urma să ridice cortul de închinare+ 8.5 cortul de închinare un cort special în care preoții evrei I se închinau lui Dumnezeu și în care locuia Dumnezeu în mijlocul poporului Său.. Dumnezeu l-a avertizat atunci: „Ai grijă să faci totul după modelul pe care ți l-am arătat pe munte!“+ 8.5 „Ai grijă … pe munte!“ Citat din Ex. 25.40.⁶ Lucrarea care I-a fost dată lui Isus este mult mai importantă decât a celorlalți preoți. La fel și legământul+ 8.6 legământul Dumnezeu face un legământ cu poporul Său. Pentru evrei, acesta consta în Legea lui Moise. Însă acum El a instituit un legământ nou cu poporul Lui, prin Cristos. al cărui mijlocitor este El este mai bun decât cel vechi pentru că se bazează pe promisiuni mai bune.

⁷ Dacă primul legământ ar fi fost perfect, nu ar fi fost nevoie de un alt legământ, care să-l înlocuiască. ⁸ Dar Dumnezeu îi acuză pe oameni și spune:

„Va veni vremea, spune Domnul,

când voi face un nou legământ

cu poporul Israel și cu locuitorii din Iuda.

⁹ Acesta nu va fi ca legământul

pe care l-am făcut cu strămoșii lor

în ziua în care i-am luat de mână și i-am scos din Egipt.

Ei nu au respectat legământul făcut cu Mine,

așa că Mi-am întors fața de la ei“, spune Domnul.

¹⁰ „Acesta este legământul

pe care îl voi face cu poporul Israel

în vremurile viitoare“, spune Domnul.

„Voi pune legile Mele în mintea lor

și le voi scrie în inima lor.

Eu voi fi Dumnezeul lor,

iar ei vor fi poporul Meu.

¹¹ Nu va mai fi nevoie ca cineva

să-l învețe pe fratele său sau pe vecinul său, spunându-i:

«Cunoaște-L pe Domnul!»

Căci cu toții Mă vor cunoaște,

de la cel mai mic până la cel mai mare.

¹² Și le voi ierta greșelile

și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor.“ Ieremia 31.31-34

¹³ Prin faptul că Dumnezeu vorbește despre „un nou legământ“, El arată că primul este depășit. Și tot ce este depășit se învechește și curând nu va mai fi.

Închinarea sub Vechiul Legământ

¹ Primul legământ conținea reguli cu privire la închinare și la un loc pentru închinare pământesc. ² Acest loc era un cort. Prima parte se numea „Locul Sfânt“. În el se aflau sfeșnicul, masa și pâinile oferite lui Dumnezeu. ³ În spatele celei de-a doua perdele se afla încăperea numită „Locul cel mai sfânt“. ⁴ Aici erau un altar de aur pentru arderea de tămâie și chivotul legământului. Acest chivot+ 9.4 chivot cutie specială din lemn, acoperită cu aur, în care erau păstrate tablele de piatră cu legile date de Dumnezeu prin Moise. era acoperit în întregime cu aur. În chivot se găsea un vas de aur umplut cu mană, toiagul lui Aaron care înfrunzise și tablele Vechiului Legământ. ⁵ Deasupra chivotului se aflau heruvimi care arătau slava lui Dumnezeu și care umbreau scaunul îndurării+ 9.5 scaunul îndurării locul de deasupra chivotului legământului pe care marele preot stropea cu sângele unui animal, o dată pe an, pentru ispășirea păcatelor poporului.. Dar nu putem acum să vorbim în detaliu despre aceste lucruri.

⁶ După ce totul a fost aranjat astfel, preoții au intrat în fiecare zi în prima încăpere pentru a îndeplini ceremonialul de închinare. ⁷ Dar în cea de-a doua încăpere intră doar marele preot, o dată pe an, și nu fără sânge pe care îl aduce lui Dumnezeu pentru păcatele sale și pentru păcatele pe care le fac oamenii fără să știe că păcătuiesc. ⁸ Prin aceste două încăperi, Duhul Sfânt ne arată că, atâta timp cât există prima încăpere, drumul spre Locul cel mai sfânt este încă închis. ⁹ Aceste lucruri sunt un simbol pentru vremea de acum, când se aduc daruri și jertfe, care însă nu sunt în măsură să-l ridice pe cel ce se închină în acest mod la acea treaptă de perfecțiune cerută de conștiința sa. ¹⁰ Ele nu sunt decât niște porunci pământești, asemănătoare celor referitoare la mâncăruri, băuturi și diferite spălări ceremoniale, valabile doar până la stabilirea unei noi ordini de către Dumnezeu.

Închinarea în timpul Noului Legământ

¹¹ Dar acum Cristos a venit ca Mare Preot al lucrurilor bune ce urmau să vină. El a slujit într-un cort, care este mai important și desăvârșit. Acesta nu este făcut de mâna omului și nu aparține acestei creații. ¹² Când a intrat în Locul cel mai sfânt, o dată pentru totdeauna, Cristos nu a adus cu Sine sânge de țapi sau de viței, ci propriul Său sânge ca jertfă, obținând pentru noi eliberare eternă de păcat. ¹³ Dacă sângele țapilor și al taurilor și cenușa unei vaci, stropite peste cei necurați, puteau să-i sfințească, făcându-i curați pe dinafară, ¹⁴ cu atât mai mare este puterea sângelui lui Cristos care, prin Duhul etern, S-a adus pe Sine Însuși ca o jertfă desăvârșită lui Dumnezeu. Sângele Lui ne curăță deplin conștiința. Astfel, curățiți fiind, ne putem închina Dumnezeului celui viu.

¹⁵ De aceea, Cristos este Mijlocitorul unui Nou Legământ. El a murit pentru a-i elibera pe oameni de lucrurile rele pe care le făcuseră sub Vechiul Legământ. Pentru că El a murit, cei care au fost chemați de Dumnezeu pot să primească acum moștenirea eternă pe care a promis-o Dumnezeu.

¹⁶ Când un om moare, el lasă un testament. Dar trebuie dovedit că omul care a făcut testamentul a murit ¹⁷ pentru că dacă el mai este în viață testamentul nu poate fi folosit. El este valabil numai după moartea celui ce l-a făcut. ¹⁸ De aceea, nici primul legământ nu a fost inaugurat fără sânge. ¹⁹ După ce Moise a rostit înaintea întregului popor fiecare poruncă din Lege, el a luat sângele vițeilor și al țapilor, cu apă, lână roșie și isop și a stropit atât cartea, cât și tot poporul. ²⁰ El a spus: „Acesta este sângele legământului pe care Dumnezeu v-a poruncit să-l respectați.“ ²¹ La fel, el a stropit cu sânge cortul și toate lucrurile folosite pentru închinare. ²² Conform Legii, aproape orice lucru trebuie să fie curățat cu sânge. Fără vărsare de sânge nu există iertare.

Jertfa lui Cristos ne curăță de păcate

²³ Aceste lucruri sunt imitații ale celor aflate în ceruri, și era nevoie să fie curățate prin acest fel de jertfe. Dar lucrurile cerești trebuie curățate prin jertfe mai bune decât acestea. ²⁴ Cristos nu a intrat într-un loc sfânt făcut de mâini omenești, care este o imitație a celui adevărat. Cristos a intrat chiar în ceruri, pentru a Se prezenta acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. ²⁵ Și El nu a intrat cu scopul de a Se aduce pe Sine Însuși ca jertfă de mai multe ori, așa cum marele preot intră în fiecare an în Locul cel mai sfânt, aducând sânge care nu este al său, ²⁶ fiindcă atunci ar fi trebuit să sufere de mai multe ori, încă de la crearea lumii. Dar acum Cristos a apărut o dată pentru totdeauna, la sfârșitul veacurilor, pentru a înlătura păcatul prin jertfa Sa. ²⁷ Și după cum oamenilor le este sortit să moară o singură dată, apoi vine judecata, ²⁸ la fel și Cristos, după ce a fost jertfit o singură dată pentru a lua păcatele multor oameni, Se va arăta a doua oară, nu pentru a lua păcatele, ci pentru a-i mântui pe cei care Îl așteaptă.

Cristos jertfit o dată pentru totdeauna

¹ Legea era doar o imagine neclară a lucrurilor bune ce urmau să vină. Ea nu este imaginea exactă a realității. Oamenii continuau să aducă jertfe, an după an, dar Legea nu i-ar fi putut face niciodată desăvârșiți. ² Dacă Legea i-ar fi putut face pe oameni desăvârșiți, ar fi încetat aducerea de jertfe. Atunci cei care se închinau lui Dumnezeu ar fi fost curățați o dată pentru totdeauna și nu s-ar mai fi simțit vinovați pentru păcatele lor. ³ Dar aceste jertfe sunt o aducere aminte a păcatelor în fiecare an. ⁴ Pentru că nu este posibil ca sângele taurilor și al țapilor să curețe păcatele.

⁵ De aceea, când a intrat în lume, Cristos a spus:

„Tu nu ai dorit nici jertfă, nici dar, ci Mi-ai pregătit un trup.

⁶ Animalele omorâte și arse pe altar

sau jertfele pentru păcat nu au fost pe placul Tău.

⁷ Atunci am spus:

«Iată-Mă! Am venit să fac voia Ta, Dumnezeule,

după cum este scris despre Mine în cartea Legii.»“ Psalmul 40.6-8

⁸ Întâi, El a spus: „Tu nu ai dorit nici jertfe, nici dar, nici animale omorâte și arse pe altar, nici jertfe pentru păcat. Aceste lucruri nu erau pe placul Tău“ (deși erau cerute de Lege). ⁹ Apoi a spus: „Iată-Mă! Am venit să fac voia Ta.“ Astfel, Dumnezeu înlătură primul sistem de jertfe, pentru a-l aduce pe al doilea. ¹⁰ Cristos a făcut voia lui Dumnezeu. Prin această voie suntem sfințiți noi, și anume, prin jertfirea trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna.

¹¹ În fiecare zi, fiecare preot își îndeplinește îndatoririle religioase. El aduce aceleași jertfe, iar și iar, dar aceste jertfe nu pot înlătura păcatele. ¹² Însă Acest Preot a adus o singură jertfă pentru păcate, o dată pentru totdeauna, după care S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu. ¹³ Iar acum așteaptă până când dușmanii Săi vor fi puși sub picioarele Sale. ¹⁴ Printr-o singură jertfă, El i-a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți prin ea. ¹⁵ Despre lucrul acesta depune mărturie și Duhul Sfânt, care, după ce spune:

¹⁶ „Acesta este legământul

pe care-l voi face cu poporul Meu

în zilele ce vor veni, zice Domnul:

Voi pune legile Mele în inima lor

și le voi scrie în mintea lor.“ Ieremia 31.33

¹⁷ adaugă:

„Le voi ierta păcatele și faptele lor rele.

Și nu Îmi voi mai aminti de ele.“ Ieremia 31.34

¹⁸ Când păcatele au fost iertate, nu mai este nevoie de o jertfă pentru păcat.

Apropiați-vă de Dumnezeu

¹⁹ De aceea, fraților, avem îndrăzneala de a intra în Locul cel mai sfânt datorită sângelui lui Isus. ²⁰ Putem intra pe o cale nouă și vie pe care Isus ne-a deschis-o prin perdea, adică prin trupul Său. ²¹ Și avem un Mare Preot care domnește peste Casa lui Dumnezeu. ²² Inimile noastre au fost curățate de sentimente de vină, iar trupurile noastre au fost spălate cu o apă curată. Să ne apropiem deci de Dumnezeu cu o inimă sinceră și cu deplină siguranță, datorită credinței noastre. ²³ Să păstrăm cu perseverență speranța pe care o mărturisim, căci putem avea încredere că Dumnezeu Își va ține promisiunea.

Să ne ajutăm unii pe alții

²⁴ Să ne gândim bine cum să ne încurajăm unii pe alții la dragoste și la fapte bune! ²⁵ Să nu renunțăm să ne adunăm împreună, așa cum fac unii, ci să ne încurajăm unii pe alții, cu atât mai mult cu cât vedeți că Ziua+ 10.25 Ziua probabil ziua revenirii lui Cristos. se apropie!

Nu vă întoarceți de la Cristos

²⁶ Dacă noi hotărâm să continuăm să păcătuim, după ce am cunoscut adevărul, atunci nu mai există nici o jertfă care să ne curețe de păcate. ²⁷ Dacă noi continuăm să păcătuim, nu ne rămâne decât așteptarea plină de teamă a judecății și a focului violent care îi va arde pe toți cei răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu. ²⁸ Orice om care nu respectă Legea lui Moise este omorât fără milă, pe baza mărturiei aduse de doi sau trei martori. ²⁹ Pedeapsa pe care o merită cel care L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu este cu mult mai mare. El a profanat sângele legământului care l-a sfințit, a insultat Duhul harului lui Dumnezeu! ³⁰ Noi Îl cunoaștem pe Cel ce a spus: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti.“+ 10.30 Citat din Dt. 32.35. El a mai spus: „Domnul va judeca poporul Său.“+ 10.30 Citat din Dt 32.36.³¹ Este un lucru înfricoșător să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!

Nu vă pierdeți curajul și bucuria

³² Amintiți-vă de zilele de la început, când, după ce ați primit lumina, ați îndurat o luptă grea, plină de multe suferințe. ³³ Ați fost chiar insultați și persecutați în văzul tuturor. Alteori, ați stat alături de cei care treceau prin aceleași suferințe. ³⁴ Ați luat parte la suferințele celor care se aflau în închisoare și ați acceptat cu bucurie confiscarea bunurilor voastre. Voi ați putut face aceste lucruri pentru că știați că aveți în ceruri o comoară mai bună, ceva care va rămâne pentru totdeauna.

³⁵ Așa că, să nu vă pierdeți încrederea, căci ea vă va aduce o mare răsplată! ³⁶ Trebuie deci să aveți răbdare, pentru ca, împlinind voia lui Dumnezeu, să puteți primi ce v-a promis El. ³⁷ Încă puțin, foarte puțin timp și

„Cel ce trebuie să vină va veni;

El nu va întârzia.

³⁸ Cel drept, care este al Meu, va avea viață

datorită credinței sale.

Dar dacă va da înapoi,

nu-Mi voi găsi plăcerea în el.“ Habacuc 2.3-4 (versiunea grecească)

³⁹ Dar noi nu suntem dintre aceia care dau înapoi și sunt pierduți. Noi suntem aceia care avem credință, și de aceea suntem mântuiți.

Prin credință

¹ Credința înseamnă a fi sigur de lucrurile la care speri; înseamnă a fi sigur de lucruri pe care nu le poți vedea. ² Datorită credinței lor, oamenii din trecut au fost pe placul lui Dumnezeu.

³ Prin credință înțelegem că întreaga lume a fost creată prin Cuvântul lui Dumnezeu, că ceea ce vedem a fost făcut din lucruri pe care nu le putem vedea.

⁴ Prin credință Abel I-a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât a lui Cain. Datorită credinței sale, Abel a fost declarat un om drept. Dumnezeu a depus mărturie despre dreptatea lui prin faptul că i-a primit darurile. Și deși Abel este mort, credința lui vorbește și astăzi.

⁵ Prin credință Enoh a fost ridicat la Dumnezeu fără să fi trecut prin moarte. Scriptura spune că, înainte de a fi ridicat, Enoh a primit mărturia că era un om pe placul lui Dumnezeu. Enoh nu a mai putut fi găsit, pentru că Dumnezeu îl luase să fie cu El. ⁶ Fără credință este imposibil să fim pe placul lui Dumnezeu. Cel care vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că îi răsplătește pe cei care se străduiesc să-L găsească cu adevărat.

⁷ Noe a fost avertizat de Dumnezeu că urmau să se întâmple lucruri pe care nu putea să le vadă. Prin credință Noe a ascultat și a construit o corabie pentru a-și salva familia. Noe a condamnat lumea de pe vremea lui și a devenit unul dintre oamenii care moștenesc dreptatea prin credința lor.

⁸ Prin credință Avraam L-a ascultat pe Dumnezeu când El l-a chemat să plece într-un loc pe care urma să-l primească drept moștenire. Avraam a plecat, deși nu știa unde se ducea. ⁹ Prin credință, el a locuit ca străin în ținutul pe care Dumnezeu i-l promisese. A locuit în corturi la fel ca Isaac și Iacov, care primiseră și ei aceeași promisiune. ¹⁰ El a putut să facă acest lucru pentru că avea privirea îndreptată asupra cetății+ 11.10 cetatea cetatea spirituală unde poporul lui Dumnezeu trăiește împreună cu El. Mai este numită și Ierusalimul ceresc. Vezi Evr. 12.22. cu temelii tari, al cărei Arhitect și Constructor este Dumnezeu.

¹¹ Sara nu putea să aibă copii și Avraam era prea bătrân. Dar el a avut credință în Dumnezeu, a avut încredere că El Își va împlini promisiunea. Și Dumnezeu i-a făcut în stare să aibă copii. ¹² Și din acest om, care era atât de înaintat în vârstă încât nu mai avea mult de trăit, au ieșit atât de mulți urmași câte stele sunt pe cer și la fel de greu de numărat ca nisipul de pe malul mării.

¹³ Acești oameni și-au păstrat credința până la moarte. Ei nu au primit lucrurile promise, dar le-au văzut de la distanță și s-au bucurat. Ei au recunoscut în fața tuturor că erau străini și călători pe pământ. ¹⁴ Cei ce spun astfel de lucruri arată că ei sunt în căutarea unei patrii. ¹⁵ Dacă ar fi continuat să se gândească la țara pe care o părăsiseră, ar fi avut ocazii să se întoarcă. ¹⁶ Dar acum ei sperau să ajungă într-o țară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este rușine să fie numit Dumnezeul lor și a pregătit o cetate pentru ei.

¹⁷ Prin credință Avraam era gata să-l jertfească pe Isaac atunci când l-a pus Dumnezeu la încercare. Dumnezeu îi spusese: „Prin Isaac se vor naște urmașii tăi.“ Deși primise promisiunea, Avraam era gata să-și jertfească singurul fiu. ¹⁹ Avraam s-a gândit că Dumnezeu putea chiar să-l învie dintre cei morți. Și într-adevăr, el l-a primit pe Isaac ca și cum acesta s-ar fi întors dintre cei morți.

²⁰ Prin credință Isaac a binecuvântat viitorul lui Iacov și al lui Esau. ²¹ Prin credință, când Iacov era pe moarte, i-a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif. El s-a sprijinit în toiag și I s-a închinat lui Dumnezeu.

²² Prin credință Iosif, la sfârșitul vieții sale, a vorbit poporului Israel despre plecarea din Egipt și a dat instrucțiuni cu privire la înmormântarea sa.

²³ Prin credință, când s-a născut Moise, părinții lui l-au ascuns timp de trei luni, pentru că văzuseră ce copil frumos era. Și ei nu s-au temut să încalce porunca împăratului.

²⁴ Prin credință, când a crescut, Moise a refuzat să fie numit fiul fiicei faraonului. ²⁵ El a ales mai degrabă să sufere alături de poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile de scurtă durată ale păcatului. ²⁶ Moise a considerat că a suferi pentru Cristos valora mai mult decât comorile Egiptului, pentru că el avea privirea îndreptată spre răsplătire. ²⁷ Prin credință Moise a plecat din Egipt fără să se teamă de mânia împăratului. El a rămas neclintit ca și cum L-ar fi văzut pe Cel Nevăzut. ²⁸ Prin credință Moise a sărbătorit Paștele. El a stropit pragul de sus și stâlpii ușii cu sânge, pentru ca Îngerul Morții+ 11.28 Îngerul Morții lit. nimicitorul. Dumnezeu a trimis un înger să omoare toți întâii-născuți din familiile egiptenilor. Vezi Ex. 12.29-32. să nu omoare pe nici unul dintre primii născuți ai familiilor din Israel.

²⁹ Prin credință poporul Israel a trecut Marea Roșie de parcă ar fi mers pe uscat. Când egiptenii au încercat să facă același lucru, s-au înecat cu toții.

³⁰ Prin credință s-au prăbușit zidurile cetății Ierihon, după ce poporul le-a înconjurat timp de șapte zile.

³¹ Prin credință prostituata Rahav nu a fost omorâtă împreună cu necredincioșii, ci a fost salvată pentru că i-a primit în casa ei pe spionii israeliți.

³² Și ce aș mai avea de spus? Nu am destul timp pentru a vorbi despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, Samuel și despre profeți. ³³ Prin credință acești oameni au răsturnat împărății, au făcut dreptate și au primit lucrurile pe care Dumnezeu le promisese. Prin credință ei au închis gurile leilor, ³⁴ au stins puterea focului și au scăpat de tăișul sabiei. Deși erau slabi, ei au primit putere, au fost viteji în lupte și au pus pe fugă armatele dușmanilor. ³⁵ Unele femei i-au primit înapoi pe cei care le muriseră în familiile lor și care au fost înviați. Alții au fost torturați, dar nu au vrut să accepte să fie eliberați, căci vroiau să învie pentru a trăi o viață mai bună. ³⁶ Unii oameni au fost ridiculizați și biciuiți, iar alții au fost puși în lanțuri și aruncați în închisoare. ³⁷ Au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul sau uciși cu sabia. Au rătăcit îmbrăcați în piei de oaie sau de capră, au fost săraci, au fost asupriți și chinuiți. ³⁸ Ei, de care lumea nu era demnă, au pribegit prin deșerturi și prin munți, trăind în peșteri și grote făcute în pământ.

³⁹ Toți aceștia, deși au ajuns cunoscuți pentru credința lor, nu au primit ceea ce le promisese Dumnezeu. ⁴⁰ Dumnezeu a pregătit pentru noi ceva mai bun. Atunci vor putea acești oameni să fie făcuți desăvârșiți, dar numai împreună cu noi.

Să urmăm exemplul lui Isus

¹ Avem mulți martori ai credinței. Ei ne înconjoară asemenea unui nor. Să aruncăm deci tot ce ne trage înapoi și păcatul care atât de ușor ne face să ne împiedicăm! Să alergăm cu perseverență în întrecerea care ne stă înainte! ² Să ne ținem ochii ațintiți asupra lui Isus, conducătorul credinței noastre și cel care o duce la împlinire. Pentru bucuria care Îl aștepta, Isus a îndurat moartea pe cruce și a acceptat rușinea unei astfel de morți, iar acum stă la dreapta tronului lui Dumnezeu. ³ Gândiți-vă la El, care a îndurat o opoziție atât de mare din partea oamenilor păcătoși, pentru ca să nu vă pierdeți curajul și să cădeți de oboseală.

Dumnezeu este ca un tată

⁴ Ați luptat împotriva păcatului, dar nu ați ajuns încă să vă împotriviți până la moarte. ⁵ Sunteți fiii lui Dumnezeu, dar ați uitat cuvintele de încurajare care v-au fost adresate:

„Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului

și nu renunța când El te mustră!

⁶ Căci Domnul disciplinează pe cine iubește

și îl pedepsește pe acela pe care l-a acceptat ca fiu al Său.“ Proverbe 3.11-12

⁷ Răbdați această disciplină! Ea arată că Dumnezeu Se poartă cu noi ca și cu fiii Lui, pentru că orice tată își disciplinează copilul. ⁸ Dacă nu sunteți disciplinați așa cum sunt toți copiii, atunci sunteți copii nelegitimi, și nu fii adevărați. ⁹ Părinții noștri naturali ne-au disciplinat și noi i-am respectat. Deci cu atât mai mult ar trebui să acceptăm disciplina Tatălui nostru spiritual și să trăim. ¹⁰ Părinții noștri ne-au disciplinat pentru un timp, așa cum au crezut ei că este mai bine, însă disciplina aplicată de Dumnezeu este spre binele nostru, ca să devenim sfinți, asemenea Lui. ¹¹ Disciplina nu este niciodată plăcută pe moment, ci este dureroasă. Dar mai târziu, după ce am trecut prin școala ei, disciplina aduce pacea unei vieți trăite potrivit cu voia lui Dumnezeu.

Aveți grijă cum vă trăiți viața!

¹² Așa că întăriți-vă brațele obosite și genunchii tremurânzi! ¹³ Mergeți pe calea cea dreaptă pentru ca să fiți mântuiți și pentru ca nu cumva slăbiciunea voastră să vă facă să vă abateți de la țintă.

¹⁴ Încercați să trăiți în pace cu toți oamenii și să duceți o viață sfântă, căci fără sfințenie nimeni nu-L va vedea pe Domnul. ¹⁵ Aveți grijă ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu și astfel să devină asemenea unei buruieni amare care crește și dă naștere la multe probleme și prin care mulți oameni pot fi tulburați și distruși. ¹⁶ Aveți grijă ca nimeni să nu fie imoral sau un om lumesc, cum era Esau. Esau și-a vândut dreptul primului născut doar pentru o porție de mâncare. ¹⁷ Și știți că după aceea a vrut să-și primească binecuvântarea, și chiar a plâns. Dar tatăl său a refuzat să i-o dea, pentru că Esau nu putea să schimbe ceea ce făcuse.

¹⁸ Voi nu v-ați apropiat de un munte+ 12.18 munte versetele 8-21 fac trimitere la evenimentele prin care a trecut poporul lui Israel pe Muntele Sinai, relatate în Ex. 9. care putea fi atins și care era cuprins de foc, de întuneric, de negură și de furtună; ¹⁹ nici nu v-ați adunat la sunetul unei trâmbițe și n-ați ascultat glasul care a vorbit în așa fel, încât cei care l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească. ²⁰ Căci ei nu puteau suporta ce li se poruncise: „Chiar un animal dacă se va atinge de munte, să fie omorât cu pietre.“+ 12.20 Citat din Ex. 19.12-13.²¹ Și într-adevăr, imaginea aceea era atât de înfricoșătoare, încât Moise a spus: „Tremur de frică.“+ 12.21 Citat din Dt. 9.19.

²² Dar voi v-ați apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc; de miile și miile de îngeri care s-au adunat cu bucurie; ²³ de Biserica primilor născuți, ale căror nume sunt scrise în ceruri; v-ați apropiat de Dumnezeu, Cel ce judecă toți oamenii, și de duhurile oamenilor drepți, care au fost făcuți desăvârșiți; ²⁴ de Isus, Mijlocitorul unui nou legământ și de sângele ce a fost stropit, care ne vorbește despre lucruri mai bune decât sângele lui Abel.

²⁵ Aveți grijă să nu refuzați să-L ascultați pe Cel ce vă vorbește! Acei oameni care au refuzat să-L asculte pe Dumnezeu, care i-a avertizat pe pământ, nu au scăpat. Deci cu siguranță nici noi nu vom scăpa, dacă ne întoarcem de la Cel ce ne vorbește din ceruri. ²⁶ Vocea Lui a cutremurat atunci pământul. Dar aceeași voce ne-a promis acum că: „Voi mai face încă o dată să se cutremure pământul, dar, de data aceasta, se vor cutremura și cerurile.“+ 12.26 Citat din Hag. 2.6.²⁷ Cuvintele „încă o dată“ arată că toate lucrurile care au fost create, vor fi distruse, căci acestea pot fi clătinate. Deci numai lucrurile care nu pot fi clătinate vor rămâne.

²⁸ Să fim recunoscători că noi am primit o împărăție care nu poate fi clătinată. Astfel, să-I slujim lui Dumnezeu cu reverență și cu teamă, într-un mod care să fie pe placul Lui, ²⁹ fiindcă Dumnezeul nostru este „ca un foc mistuitor.“

Închinarea care este pe placul lui Dumnezeu

¹ Iubiți-vă în continuare ca frați și surori în Cristos! ² Nu uitați să fiți primitori de oaspeți, pentru că unii oameni, fiind ospitalieri, i-au găzduit, fără să știe, pe îngeri. ³ Amintiți-vă de cei ce sunt în închisoare, ca și cum ați fi și voi închiși împreună cu ei! Și amintiți-vă de cei ce suferă, ca și cum ați suferi și voi!

⁴ Căsătoria să fie respectată de toată lumea și să fie păstrată curată! Soții să fie fideli unul celuilalt, căci Dumnezeu va judeca pe cei desfrânați și pe adulteri. ⁵ Păziți-vă sufletele de iubirea de bani și fiți mulțumiți cu ce aveți, pentru că Dumnezeu a spus:

„În nici un caz n-am să te las,

niciodată nu te voi părăsi.“ Deuteronom 31.6

⁶ Așa că putem spune cu încredere:

„Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme.

Ce rău mi-ar putea face un om?“ Psalmul 118.6

⁷ Amintiți-vă de conducătorii voștri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu! Aduceți-vă aminte cum au trăit și au murit ei și imitați exemplul credinței lor! ⁸ Isus Cristos este același ieri, azi și întotdeauna.

⁹ Nu vă lăsați abătuți de la drumul vostru de nici un fel de învățătură străină! Bine este ca inimile voastre să fie întărite prin harul lui Dumnezeu și nu prin respectarea unor reguli privind mâncărurile, căci regulile acestea nu le-au fost de nici un folos celor care le-au respectat.

¹⁰ Noi avem un altar de pe care preoții care slujesc la cortul sfânt nu au dreptul să mănânce. ¹¹ Marele preot duce sângele animalelor în Locul cel mai sfânt, ca jertfă pentru păcate, dar trupurile animalelor sunt arse în afara taberei. ¹² De aceea și Isus a suferit în afara cetății, pentru a-Și sfinți poporul prin propriul Său sânge. ¹³ Să ieșim deci din tabără, să mergem la El și să îndurăm aceeași umilire pe care a suferit-o El! ¹⁴ Căci noi nu avem aici o cetate care să dureze, ci suntem în căutarea celei viitoare. ¹⁵ Să aducem deci fără încetare, prin Isus Cristos, jertfa laudei noastre către Dumnezeu, prin cuvintele care mărturisesc Numele Lui! ¹⁶ Să nu uitați să faceți bine altor oameni și să împărțiți cu ei ceea ce aveți, căci astfel de jertfe sunt plăcute lui Dumnezeu.

¹⁷ Ascultați-i pe conducătorii voștri și respectați autoritatea lor! Acești oameni au grijă de sufletele voastre și sunt responsabili pentru voi. Ascultați-i, pentru ca ei să-și poată face lucrarea cu bucurie, nu cu durere și supărare. Durerea și supărarea lor nu vă vor ajuta la nimic.

¹⁸ Rugați-vă pentru noi, căci suntem siguri că avem o conștiință curată și urmărim binele în tot ceea ce facem. ¹⁹ În mod deosebit, vă rog să faceți lucrul acesta pentru ca Dumnezeu să mă trimită din nou la voi cât mai curând.

²⁰ Prin sângele legământului etern, Dumnezeul păcii L-a înviat din morți pe Marele Păstor al oilor, pe Domnul nostru Isus. ²¹ Fie ca Dumnezeul păcii să vă dea toate lucrurile bune de care aveți nevoie pentru ca voi să faceți voia Lui! Și fie ca El să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Cristos! A Lui să fie slava pentru totdeauna! Amin.

²² Fraților, vă rog să ascultați cu răbdare aceste cuvinte de încurajare, ținând seama de faptul că v-am scris o scrisoare scurtă. ²³ Vreau să știți că fratele nostru Timotei a fost eliberat din închisoare. Dacă va ajunge aici în curând, mă va însoți când voi veni să vă văd.

²⁴ Salutați-i pe toți conducătorii voștri și pe toți sfinții! Cei din Italia vă transmit salutări.

²⁵ Fie ca harul lui Dumnezeu să fie cu voi toți! Amin.