Fapte

Faptele

Apostolilor

¹ Teofile, în prima mea carte ți-am scris despre tot ce a făcut și i-a învățat Isus pe oameni, de la început, ² până în ziua în care a fost ridicat la cer. Înainte de a fi înălțat la cer, Isus, prin Duhul Sfânt, le-a dat instrucțiuni apostolilor pe care-i alesese. ³ După ce a murit, Isus S-a arătat apostolilor și a făcut multe lucruri pentru a le dovedi că era viu. Timp de patruzeci de zile, Isus a venit de multe ori la apostoli și le-a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu. ⁴ Odată, când mânca împreună cu apostolii, Isus le-a spus: „Să nu plecați din Ierusalim. Așteptați împlinirea promisiunii Tatălui despre care ați auzit de la Mine. ⁵ Ioan a botezat oamenii cu apă dar, peste puține zile, voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt.“

Înălțarea lui Isus

⁶ Când apostolii erau împreună cu Isus, L-au întrebat: „Doamne, acesta este timpul când vei da împărăția înapoi poporului Israel?“

⁷ Isus le-a răspuns: „Tatăl este Acela care, prin autoritatea Sa, a hotărât timpurile și datele, iar voi nu le puteți ști. ⁸ Dar când va veni Duhul Sfânt peste voi, veți primi putere. Atunci voi veți mărturisi despre Mine în Ierusalim, în toată Iudeea și Samaria și până la marginile pământului.“

⁹ După ce a spus acestea, Isus a fost ridicat la cer sub privirile lor și un nor L-a ascuns de ochii lor. ¹⁰ Apostolii se uitau după El, cum Se înălța spre cer, când, deodată, au apărut lângă ei doi oameni îmbrăcați în haine albe. ¹¹ Cei doi oameni au spus: „Bărbați din Galileea, de ce stați aici și vă uitați spre cer? Acest Isus, care a fost luat din mijlocul vostru și a fost ridicat la cer, Se va întoarce în același fel în care L-ați văzut plecând.“

Alegerea lui Matia

¹² Apoi, apostolii au coborât de pe Muntele Măslinilor (care este cam la un kilometru de Ierusalim) și s-au întors în Ierusalim. ¹³ Când au ajuns, apostolii s-au dus în camera de sus a clădirii unde stăteau. Ei erau: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon, zis Zelotul și Iuda, fiul lui Iacov.

¹⁴ Toți aceștia erau uniți și se rugau împreună cu consecvență. Cu ei mai erau niște femei, printre care și Maria, mama lui Isus, și frații Lui.

¹⁵ În zilele acelea, erau adunați acolo cam o sută douăzeci de credincioși. Petru s-a ridicat în picioare, în mijlocul lor, și a spus: ¹⁶ „Fraților, în Scriptură este scris ceea ce a spus Duhul Sfânt despre Iuda cu mult timp în urmă, prin gura lui David. Iuda a fost unul dintre noi și i s-a încredințat o parte în această lucrare. El i-a condus pe cei care L-au prins pe Isus. Trebuia să se împlinească toate acestea.

¹⁸ (Cu banii primiți pentru fapta lui cea rea, Iuda și-a cumpărat un ogor. Dar el a căzut cu capul în jos, corpul lui a plesnit și toate măruntaiele i-au ieșit afară. ¹⁹ Toți locuitorii din Ierusalim au aflat ce s-a întâmplat; de aceea, ogorul acela a fost numit Acheldama, ceea ce în limba lor înseamnă «Ogorul sângelui».)

²⁰ În cartea Psalmilor este scris, despre Iuda:

«Locuința lui să rămână pustie

și nimeni să nu mai locuiască în ea.» Psalmul 69.25

Și se mai spune:

«Slujba lui s-o ia altul.» Psalmul 109.8

²¹ Deci este nevoie să alegem pe unul dintre bărbații care au fost cu noi tot timpul cât Domnul Isus a fost printre noi, ²² cineva care a fost cu noi de când a început Ioan să boteze și până când El a fost luat dintre noi și care trebuie să devină martor, împreună cu noi, al învierii Lui.“

²³ Ei au propus doi bărbați: pe Iosif, căruia i se spunea Barsaba (cunoscut și sub numele de Iust) și pe Matia. ²⁴ Apostolii s-au rugat, spunând: „Doamne, Tu cunoști inimile tuturor. Arată-ne pe care dintre aceștia doi l-ai ales să primească această slujbă de apostol în locul lui Iuda, care a părăsit-o și s-a dus acolo unde e locul lui.“ ²⁶ Apoi apostolii au tras la sorți și a căzut la sorți Matia, care a fost ales apostol, împreună cu ceilalți unsprezece.

Coborârea Duhului Sfânt

¹ Când a venit ziua Cincizecimii, apostolii erau cu toții împreună în același loc. ² Deodată, a venit din cer un zgomot asemenea celui făcut de un vânt puternic. Zgomotul a umplut toată casa în care se adunaseră ei. ³ Ucenicii au văzut ceva ca niște limbi de foc. Acestea s-au împărțit și s-au așezat pe fiecare dintre ei. ⁴ Cu toții au fost umpluți cu Duhul Sfânt. Ei au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul putere să vorbească.

⁵ În Ierusalim se aflau în acele zile evrei evlavioși din toate țările lumii. ⁶ Când s-a auzit zgomotul, s-a adunat o mulțime de oameni. Ei au fost foarte surprinși pentru că fiecare îi auzea pe apostoli vorbind în propria sa limbă. ⁷ Ei erau foarte uluiți și spuneau cu uimire: „Oamenii aceștia care vorbesc nu sunt din Galileea? ⁸ Atunci cum se face că îi auzim vorbind în limba fiecăruia dintre noi? ⁹ Sunt printre noi parți, mezi, elamiți; sunt și oameni din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont și Asia, ¹⁰ din Frigia, Pamfilia, Egipt, din regiunea Libiei, lângă Cirena. Sunt aici vizitatori din Roma, ¹¹ din Creta și din Arabia. Unii sunt iudei, alții au fost convertiți la iudaism. Dar cu toții îi auzim pe acești oameni vorbind în propria noastră limbă despre lucrurile minunate pe care le-a făcut Dumnezeu.“ ¹² Toți oamenii erau uimiți și nu știau ce să creadă. Ei se întrebau: „Ce înseamnă acestea?“ ¹³ Dar alții își băteau joc de apostoli și spuneau: „Au băut prea mult vin!“

Cuvântarea lui Petru

¹⁴ Atunci Petru s-a sculat în picioare împreună cu ceilalți unsprezece apostoli. Petru și-a ridicat glasul și a zis: „Fraților iudei și voi, toți ceilalți locuitori din Ierusalim, ascultați-mă cu atenție! Lăsați-mă să vă explic ce se întâmplă. ¹⁵ Acești oameni nu sunt beți, cum credeți voi. Este abia nouă dimineața! ¹⁶ Ci, tot ce vedeți acum sunt lucrurile despre care a scris profetul Ioel:

¹⁷ «Dumnezeu spune:

În zilele de pe urmă, voi turna Duhul Meu peste toți oamenii.

Fiii și fiicele voastre vor profeți,

tinerii voștri vor avea viziuni, bătrânii voștri vor avea visuri.

¹⁸ Da, în zilele acelea, voi turna Duhul Meu

peste slujitorii Mei, bărbați și femei, și ei vor profeți.

¹⁹ Voi face să se vadă semne

sus în cer și jos pe pământ: sânge, foc și nori de fum.

²⁰ Soarele se va transforma în întuneric

și luna va deveni ca sângele.

Apoi va veni ziua Domnului, mare și plină de slavă.

²¹ Atunci orice om

care se încrede în Domnul va fi mântuit.» Ioel 2.28-32

²² Frați iudei, ascultați cuvintele mele: Isus din Nazaret a fost un om deosebit. Dumnezeu v-a dovedit acest lucru prin faptele puternice, minunile și semnele pe care le-a făcut printre voi prin El, după cum bine știți. ²³ Acest om v-a fost dat vouă, așa cum Dumnezeu știa că se va întâmpla și cum a fost planul Lui să se întâmple. Însă, cu ajutorul oamenilor răi, voi L-ați omorât, răstignindu-L pe cruce. ²⁴ Dar Dumnezeu L-a înviat pe Isus și L-a eliberat de lanțurile morții. Moartea nu L-a mai putut ține în strânsoarea sa. ²⁵ Despre El, David spune:

«L-am văzut tot timpul pe Domnul înaintea mea.

Pentru că El este la dreapta mea, eu voi fi mereu în siguranță.

²⁶ De aceea inima mea este veselă

și gura mea vorbește cu bucurie.

Chiar și trupul meu va trăi cu speranță.

²⁷ Căci Tu nu mă vei părăsi în Locuința morților.+ 2.27 Locuința morților lit. Hades.

Nu vei lăsa trupul Sfântului Tău să putrezească în mormânt.

²⁸ Tu mi-ai arătat căile vieții mele

și prezența Ta mă va umple de bucurie.» Psalmul 16.8-11

²⁹ Fraților, despre strămoșul nostru David vă pot spune cu încredere că a murit și a fost îngropat. Mormântul lui este și astăzi aici, în mijlocul nostru. ³⁰ Dar David a fost un profet și știa că Dumnezeu îi promisese+ 2.30 Dumnezeu îi promisese Vezi Ps. 132.11. prin jurământ că va pune pe tronul lui pe unul dintre descendenții săi. ³¹ Privind spre viitor, David a vorbit despre învierea lui Cristos. El a scris:

«El nu va fi lăsat în Locuința Morților, iar trupul Lui

nu va ajunge să putrezească.»

³² Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înviat din morți, și noi toți suntem martori că acest lucru s-a întâmplat. ³³ Fiind înălțat la dreapta lui Dumnezeu, El a primit de la Tatăl Duhul Sfânt, care fusese promis și L-a revărsat prin ceea ce vedeți și auziți acum. ³⁴ Căci nu David a fost cel care s-a suit la ceruri. El însuși a spus:

«Domnul a spus Domnului meu:

Așează-Te la dreapta Mea,

³⁵ până când îi voi pune pe dușmanii Tăi sub picioarele Tale.» Psalmul 110.1

³⁶ Deci tot poporul Israel să știe cu siguranță că pe acest Isus, pe care voi L-ați răstignit, Dumnezeu L-a făcut Domn și Cristos.“

³⁷ Când au auzit aceste cuvinte, oamenii au fost străpunși în inimă. Ei le-au spus lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce ar trebui să facem?“

³⁸ Petru le-a răspuns: „Schimbați-vă inima și viața și fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, pentru iertarea păcatelor. Și veți primi darul Duhului Sfânt. ³⁹ Căci această promisiune este pentru voi dar și pentru copiii voștri și pentru cei ce sunt departe acum. Este pentru toți cei pe care Domnul Dumnezeu îi va chema la El.“

⁴⁰ Și cu multe alte cuvinte, Petru i-a avertizat și i-a rugat: „Salvați-vă de pedeapsa care o așteaptă pe această generație depravată!“ ⁴¹ Oamenii care au primit cuvintele lui Petru au fost botezați. În ziua aceea, aproape trei mii de oameni s-au adăugat grupului de credincioși. ⁴² Ei continuau cu consecvență să învețe de la apostoli, să aibă părtășie unii cu alții, să mănânce+ 2.42 să mănânce lit. „să frângă pâinea“. Poate fi vorba despre a mânca în mod obișnuit sau despre Cina Domnului. Vezi Lc. 22.14-20. împreună și să se roage împreună.

Credincioșii împart între ei tot ce au

⁴³ Apostolii făceau multe minuni și semne și toți oamenii erau plini de teamă și venerație pentru Dumnezeu. ⁴⁴ Toți credincioșii erau împreună și împărțeau între ei tot ce aveau. ⁴⁵ Ei și-au vândut pământurile și lucrurile pe care le aveau, iar banii i-au împărțit la toți, după cum avea fiecare nevoie. ⁴⁶ În fiecare zi, toți cu același gând, se întâlneau la Templu și mâncau+ 2.46 mâncau lit. „frângeau pâinea“. Poate fi vorba despre a mânca în mod obișnuit sau despre Cina Domnului. Vezi Lc. 22.14-20. împreună în casele lor. Ei împărțeau hrana între ei cu bucurie și cu inimi sincere. ⁴⁷ Ei Îl lăudau pe Dumnezeu și erau pe placul întregului popor. Mulți oameni erau mântuiți în fiecare zi și Domnul îi adăuga pe aceștia grupului de credincioși.

Petru vindecă un infirm

¹ Într-o zi, Petru și Ioan au mers la Templu. Era ora trei după-amiază, ora rugăciunii. ² Un om care era infirm din naștere era purtat pe brațe. Cei ce-l duceau îl lăsau în fiecare zi lângă una din porțile Templului, numită Poarta Frumoasă. Ei îl lăsau acolo ca să cerșească de la cei ce intrau în Templu. ³ El i-a văzut pe Petru și Ioan pregătindu-se să intre în Templu și le-a cerut bani. ⁴ Petru și Ioan s-au uitat drept la el și i-au spus: „Uită-te la noi!“ ⁵ Omul s-a uitat la ei, așteptându-se să primească ceva din mâna lor. ⁶ Dar Petru i-a spus: „Nu am nici aur, nici argint, dar îți voi da ceea ce am. În Numele lui Isus Cristos din Nazaret, ridică-te și umblă!“ ⁷ Și Petru l-a luat de mâna dreaptă și l-a ridicat. În acel moment, picioarele și gleznele lui au devenit puternice, ⁸ iar omul a sărit în picioare și a început să meargă. El a intrat în Templu împreună cu Petru și Ioan, mergând și sărind în sus de bucurie și lăudându-L pe Dumnezeu. ⁹ Toți oamenii l-au văzut mergând și lăudându-L pe Dumnezeu. ¹⁰ Ei l-au recunoscut pe omul care stătea și cerșea lângă Poarta Frumoasă a Templului. Toți au fost cuprinși de uimire și se minunau de ce i se întâmplase.

Cuvântarea lui Petru

¹¹ Pe când omul încă se mai ținea după Petru și Ioan, mulțimea mirată a alergat la ei, în Pridvorul lui Solomon.

¹² Când a văzut lucrul acesta, Petru le-a spus oamenilor: „Frați iudei, de ce sunteți surprinși de acest lucru? De ce vă uitați la noi de parcă am fi folosit puterea sau evlavia noastră pentru a-l face pe acest om să meargă? ¹³ Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, Dumnezeul strămoșilor noștri a făcut-o! El a dat slavă Slujitorului Său Isus, pe care L-ați dat spre a fi omorât. Voi L-ați respins când Isus era înaintea lui Pilat și Pilat vroia să-L elibereze. ¹⁴ L-ați respins pe Cel Sfânt și Drept și ați cerut ca un ucigaș să fie eliberat pentru voi. ¹⁵ Voi L-ați omorât pe Cel ce arată oamenilor drumul spre viață, dar Dumnezeu L-a înviat din morți. Noi suntem martori că acest lucru s-a întâmplat. ¹⁶ Puterea lui Isus este cea care l-a vindecat pe acest om infirm pe care îl vedeți și îl cunoașteți. Acest om a fost pe deplin vindecat prin credința în puterea lui Isus.

¹⁷ Fraților, știu că ați făcut aceste lucruri fără să știți ce faceți, după cum au făcut și conducătorii voștri. ¹⁸ Dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce El vestise dinainte prin toți profeții. Dumnezeu a spus că Cristosul Său urma să sufere. ¹⁹ Deci trebuie să vă schimbați modul de gândire și atitudinea față de Dumnezeu. Întoarceți-vă la El, pentru ca păcatele voastre să fie iertate. ²⁰ Atunci Domnul vă va da vremuri de odihnă spirituală și Îl va trimite pe Isus, Cel pe care El L-a ales să fie pentru voi Cristosul. ²¹ Dar Isus trebuie să rămână în ceruri până când toate lucrurile despre care a vorbit Dumnezeu cu mult timp în urmă prin sfinții Săi profeți vor fi reînnoite. ²² Căci Moise a spus: «Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica un Profet ca mine chiar din mijlocul poporului vostru. Să ascultați de El în tot ce vă va spune! ²³ Cine nu va asculta de acel Profet va fi nimicit din mijlocul poporului lui Dumnezeu.+ 3.22-23 Citat din Dt. 18.15, 19.» ²⁴ De asemenea, Samuel și toți profeții care au venit după el și care au vorbit au prezis aceste lucruri. ²⁵ Voi sunteți moștenitorii profeților și ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinții noștri. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: «Prin urmașii tăi vor fi binecuvântate toate popoarele pământului.+ 3.25 Citat din Gen. 22.18.» ²⁶ După ce Dumnezeu L-a înviat pe Slujitorul Lui, El L-a trimis întâi la voi să vă binecuvânteze, făcându-vă, pe fiecare dintre voi, să renunțați la faptele voastre rele.“

Petru și Ioan înaintea Sinedriului

¹ În timp ce Petru și Ioan vorbeau oamenilor, câțiva preoți, șeful gărzilor de la Templu și câțiva saduchei au venit la ei. ² Ei erau supărați din cauză că, învățându-i pe oameni despre Isus, Petru și Ioan afirmau că morții vor învia. ³ Atunci i-au arestat și i-au ținut în închisoare până a doua zi, căci era deja seară. ⁴ Dar mulți dintre cei care au auzit mesajul lor au crezut și numărul credincioșilor a crescut la circa cinci mii.

⁵ În ziua următoare, conducătorii iudei, bătrânii și învățătorii Legii s-au adunat la Ierusalim. ⁶ Acolo se aflau și marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei care proveneau din familia marilor preoți. ⁷ Ei i-au adus pe Petru și Ioan, i-au pus în mijlocul lor și au început să-i întrebe: „Cu ce putere și cu a cui autoritate ați vindecat acest om infirm?“

⁸ Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus: „Conducători ai poporului și bătrâni ai lui Israel! ⁹ Ne întrebați astăzi despre binele pe care i l-am făcut acestui om infirm și cum a fost acesta vindecat. ¹⁰ Voi și tot poporul Israel trebuie să știți aceasta: am făcut-o cu puterea lui Isus Cristos din Nazaret, Cel pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți. Mulțumită lui Isus acest om stă înaintea voastră pe deplin sănătos. ¹¹ Isus este

«Piatra pe care voi, zidarii, ați respins-o,

dar care a devenit piatra cea mai importantă a clădirii.» Psalmul 118.22

¹² Isus este singurul care poate să mântuiască+ 4.12 mântuire salvarea omului din sclavia păcatului prin credința în jertfa lui Isus Cristos pe cruce.. Numele Lui este singura putere dată omenirii prin care putem fi mântuiți.“

¹³ Conducătorii iudei și-au dat seama că Petru și Ioan erau oameni simpli, fără școală, dar i-au văzut vorbind cu îndrăzneală, și aceasta i-a uimit. Apoi și-au dat seama că Petru și Ioan fuseseră cu Isus. ¹⁴ Și nu au putut să spună nimic pentru că omul care fusese vindecat era chiar acolo, cu ei. ¹⁵ Conducătorii iudei le-au poruncit să iasă puțin afară. Apoi au vorbit între ei: ¹⁶ „Ce să facem cu acești oameni? Toți locuitorii din Ierusalim știu că au făcut o mare minune, iar noi nu putem nega acest lucru. ¹⁷ Putem în schimb să-i amenințăm, cerându-le să nu mai vorbească și altora despre Isus, astfel încât vestea aceasta să nu se răspândească mai departe printre oameni.“

¹⁸ Conducătorii iudei i-au chemat pe apostoli înăuntru și le-au poruncit să nu mai spună nimic și să nu mai învețe pe oameni în Numele lui Isus. ¹⁹ Dar Petru și Ioan le-au răspuns: „Voi ce credeți că este drept să facem înaintea lui Dumnezeu: să ascultăm de voi sau de El? ²⁰ Căci este cu neputință să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit.“

²¹ Conducătorii iudei nu știau cum să-i pedepsească pe apostoli, pentru că toți oamenii Îl lăudau pe Dumnezeu pentru ce se întâmplase. (Omul care fusese vindecat prin această minune avea mai mult de patruzeci de ani.) Așa că ei i-au amenințat din nou pe apostoli; apoi i-au lăsat să plece.

Rugăciunea celor credincioși

²³ După ce li s-a dat drumul, Petru și Ioan s-au întors la ai lor și le-au povestit tot ce le spuseseră marii preoți și conducătorii bătrâni. ²⁴ Când a auzit grupul de credincioși aceste lucruri, s-au rugat cu toții, într-un gând, lui Dumnezeu: „Stăpâne, Tu ai făcut cerul, pământul, mările și tot ce este în ele. ²⁵ Strămoșul nostru, David, slujitorul Tău, cu ajutorul Duhului Sfânt, a scris:

«Pentru ce strigă națiunile,

și de ce fac popoarele lumii planuri zadarnice împotriva Mea?

²⁶ Împărații lumii s-au pregătit de luptă

și toți conducătorii s-au unit împotriva Domnului

și împotriva Cristosului Său.» Psalmul 2.1-2

²⁷ Da, aceasta s-a întâmplat când Irod și Pilat din Pont s-au unit cu neevreii și cu poporul Israel împotriva Slujitorului Tău cel sfânt, Isus, pe care Tu L-ai ales să fie Cristosul. ²⁸ Ei s-au unit ca să facă ceea ce Tu, prin puterea și voia Ta, hotărâseși mai dinainte că se va întâmpla. ²⁹ Ascultă, Doamne, acum amenințările lor și dă putere slujitorilor Tăi să proclame Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala ³⁰ în timp ce îi vindeci pe cei bolnavi și se fac semne și minuni în Numele Slujitorului Tău cel sfânt, Isus.“

³¹ Când au terminat rugăciunea, locul unde erau adunați s-a cutremurat. Cu toții au fost umpluți cu Duhul Sfânt și proclamau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Dragostea credincioșilor

³² Toți credincioșii gândeau și simțeau la fel. Nici unul nu spunea că lucrurile sale erau doar ale lui, ci împărțeau totul între ei. ³³ Apostolii mărturiseau cu putere despre învierea Domnului Isus. Și Dumnezeu îi binecuvânta pe toți. ³⁴ Nimeni dintre cei credincioși nu ducea lipsă de ceva, căci cei care aveau case sau pământuri le vindeau. ³⁵ Banii obținuți astfel îi aduceau apostolilor și erau împărțiți astfel încât fiecare să aibă cele necesare.

³⁶ Unul dintre credincioși se numea Iosif, dar apostolii i-au spus Barnaba (nume care, tradus, înseamnă „fiul mângâierii“). El era levit și se născuse în Cipru. ³⁷ Iosif avea un ogor. El l-a vândut, apoi a adus banii și i-a dat apostolilor.

Anania și Safira

¹ Un om pe nume Anania, împreună cu soția lui, Safira, a vândut o bucată de pământ. ² El a păstrat pentru sine o parte din bani, cu știrea soției și o parte a dus-o apostolilor. ³ Atunci Petru i-a spus: „Anania, de ce l-ai lăsat pe Satan să-ți umple inima ca să minți pe Duhul Sfânt? De ce ai păstrat o parte din bani pentru tine? ⁴ Înainte de a-l vinde, pământul era al tău. Iar după ce l-ai vândut puteai să faci orice ai fi vrut cu banii. De ce te-ai gândit la un lucru atât de rău? Pe Dumnezeu L-ai mințit, nu pe noi, oamenii.“ ⁵ Auzind aceste cuvinte, Anania a căzut la pământ și a murit. Câțiva tineri au venit și i-au înfășurat trupul, apoi l-au dus și l-au îngropat. Toți oamenii care au auzit despre cele întâmplate au fost cuprinși de frică.

⁷ Cam după trei ore, a venit soția lui Anania, fără să știe ce se întâmplase. ⁸ Petru a întrebat-o: „Spune-mi, cu atâta ați vândut ogorul?“

Safira a răspuns: „Da, cu atâta.“

⁹ Atunci Petru i-a spus: „De ce v-ați înțeles amândoi să puneți la încercare Duhul Domnului? Auzi la ușă niște pași? Sunt oamenii care l-au îngropat pe soțul tău. La fel te vor duce și pe tine!“ ¹⁰ În acel moment, Safira a căzut la picioarele lui și a murit. Tinerii au intrat și au găsit-o moartă. Atunci au dus-o și pe ea și au îngropat-o lângă soțul ei. ¹¹ Întreaga adunare și ceilalți oameni care au auzit despre aceste lucruri au fost cuprinși de frică.

Apostolii vindecă mulți oameni

¹² Multe semne și minuni au fost făcute printre oameni de către apostoli. Credincioșii se întâlneau cu toții într-un gând în Pridvorul lui Solomon. ¹³ Nici unul dintre ceilalți oameni nu îndrăznea să li se alăture, dar cu toții îi lăudau. ¹⁴ Din ce în ce mai mulți oameni credeau în Domnul. Mulți bărbați și femei au fost adăugați la grupul de credincioși. ¹⁵ Atunci oamenii și-au adus bolnavii în stradă, pe paturi și pe așternuturi, sperând ca măcar umbra lui Petru să cadă peste ei, când va trece el pe acolo. ¹⁶ Mulțimi de oameni au venit în Ierusalim din așezările din împrejurimi. Ei îi aduceau cu ei pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri rele și toți erau vindecați.

Apostolii sunt persecutați

¹⁷ Marele preot și cei apropiați lui, cei din grupul saducheilor, au fost cuprinși de invidie. ¹⁸ Ei au pus mâna pe apostoli și i-au aruncat în închisoare. ¹⁹ Dar, în timpul nopții, un înger al Domnului a deschis ușile închisorii. El i-a condus afară pe apostoli și le-a spus: ²⁰ „Duceți-vă, stați în Templu și spuneți oamenilor totul despre această viață nouă în Isus.“ ²¹ Când au auzit aceste cuvinte, apostolii au intrat dis-de-dimineață în Templu și au început să-i învețe pe oameni.

Când marele preot și apropiații lui au venit la Templu, ei au convocat o întâlnire a Sinedriului și a întregii adunări a bătrânilor poporului Israel. Apoi ei au trimis câțiva soldați la închisoare pentru a-i aduce pe apostoli. ²² Când aceștia au ajuns la închisoare, nu i-au găsit înăuntru pe apostoli. Soldații s-au întors și au spus ce se întâmplase: ²³ „Am găsit închisoarea bine încuiată, în toată siguranța și gărzile stând la uși; dar când am intrat, nu am găsit pe nimeni înăuntru.“ ²⁴ Când au auzit aceste cuvinte, căpitanul gărzilor de la Templu, precum și preoții cei mai de seamă au fost nedumeriți și se întrebau ce se putuse întâmpla cu ei. ²⁵ Atunci cineva a intrat și le-a spus: „Cei pe care i-ați închis stau acum în Templu și îi învață pe oameni.“ ²⁶ Atunci căpitanul a plecat cu soldații lui și i-a adus înapoi pe apostoli, dar nu cu forța, căci se temeau să nu fie uciși cu pietre de popor.

²⁷ Soldații i-au adus pe apostoli înaintea Sinedriului. Marele preot le-a cerut socoteală, vorbindu-le astfel: ²⁸ „V-am poruncit anume să nu mai învățați pe nimeni despre acest om. Cu toate acestea, voi ați umplut tot Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți să dați vina pe noi pentru moartea acestui om.“

²⁹ Petru și ceilalți apostoli au răspuns: „Noi trebuie să ascultăm de Dumnezeu, nu de oameni. ³⁰ Voi L-ați omorât pe Isus, răstignindu-L pe cruce, însă Dumnezeul strămoșilor noștri L-a înviat dintre cei morți. ³¹ El L-a înălțat pe Isus la dreapta Lui și L-a făcut Prințul și Mântuitorul nostru. El a făcut aceasta pentru ca să dea poporului Israel prilejul să se întoarcă de la păcatele lor, să se întoarcă la Dumnezeu pentru ca păcatele lor să fie iertate. ³² Noi am văzut aceste lucruri și suntem martori. La fel este și Duhul Sfânt pe care Dumnezeu L-a dat celor ce ascultă de El.“

³³ Când cei din Sinedriu au auzit aceasta, s-au înfuriat și au vrut să-i omoare pe apostoli. ³⁴ Dar un fariseu, pe nume Gamaliel, învățător al Legii foarte respectat de oameni, s-a ridicat în picioare. El a poruncit ca apostolii să fie scoși afară pentru puțin timp. ³⁵ Atunci el le-a spus: „Bărbați iudei, gândiți-vă cu grijă la ce aveți de gând să le faceți acestor oameni! ³⁶ Nu cu mult timp în urmă a venit Teuda, pretinzând că este o persoană importantă. I s-au alăturat cam patru sute de bărbați. El a fost ucis, iar cei care îl urmaseră au fost împrăștiați și nimic nu s-a ales din mișcarea lor. ³⁷ După el, în vremea recensământului, a apărut Iuda, din Galileea. Și el a reușit să-i atragă pe unii din popor de partea sa. Dar și el a fost omorât, iar cei care îl urmaseră au fost împrăștiați. ³⁸ Acum vă spun: stați departe de oamenii aceștia și lăsați-i în pace! Dacă planul lor vine de la oameni, va da greș. ³⁹ Dar dacă vine de la Dumnezeu, nu-l veți putea distruge. Și s-ar putea chiar să descoperiți că luptați împotriva lui Dumnezeu Însuși.“

Cei din Sinedriu i-au urmat sfatul. ⁴⁰ Ei i-au chemat înăuntru pe apostoli și au pus să fie biciuiți, le-au poruncit să nu mai vorbească oamenilor despre Isus, apoi le-au dat drumul. ⁴¹ Apostolii au plecat dinaintea Sinedriului bucuroși că au fost considerați demni de a fi batjocoriți pentru Numele lui Isus. ⁴² Dar ei nu au încetat să-i învețe pe oameni. În fiecare zi se duceau în Templu și în casele oamenilor și le spuneau Vestea Bună că Isus este Cristosul.

Cei șapte slujitori

¹ Numărul ucenicilor lui Isus creștea mult în zilele acelea. Dar între credincioșii vorbitori de limbă greacă și ceilalți credincioși evrei au apărut neînțelegeri. Credincioșii evrei care vorbeau limba greacă se plângeau că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțirea ajutoarelor zilnice. ² Cei doisprezece ucenici i-au adunat pe toți credincioșii și le-au spus: „Nu este bine ca noi să neglijăm predicarea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a ajuta la împărțirea hranei. ³ Fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați cunoscuți a fi oameni buni, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune. Le vom da lor în grijă această sarcină. ⁴ Iar noi vom putea să petrecem tot timpul rugându-ne și proclamând oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu.“

⁵ Tot grupul a acceptat cu bucurie această idee. Ei i-au ales pe aceștia șapte: Ștefan (un bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt), Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae (un bărbat din Antiohia care devenise iudeu). ⁶ Apoi i-au adus pe aceștia înaintea apostolilor. Apostolii s-au rugat și și-au pus mâinile+ 6.6 și-au pus mâinile prin aceasta arătau că acestor oameni li se încredințase o lucrare importantă din partea lui Dumnezeu. peste acești oameni.

Ștefan este acuzat

⁷ Mesajul lui Dumnezeu s-a răspândit și numărul ucenicilor din Ierusalim a crescut foarte mult. Chiar și un mare număr de preoți au crezut și au ascultat de acest mesaj.

⁸ Ștefan era un om plin de har și de putere. Dumnezeu l-a binecuvântat pe Ștefan și i-a dat putere să facă în mijlocul oamenilor minuni mari și semne miraculoase. ⁹ Dar câțiva iudei din sinagoga numită Sinagoga Sclavilor Eliberați erau împotriva lui Ștefan. Unii dintre ei erau din Cirena, alții din Alexandria, Cilicia sau Asia. Ei au început să se certe cu Ștefan. ¹⁰ Dar Duhul îl ajuta pe Ștefan să vorbească cu înțelepciune și acei iudei nu l-au putut contrazice. ¹¹ Atunci ei au aranjat în secret ca niște oameni să spună: „L-am auzit pe Ștefan spunând lucruri rele despre Moise și despre Dumnezeu.“ ¹² Astfel i-au stârnit pe oameni, pe conducători și pe învățătorii Legii. Aceștia au venit, l-au prins pe Ștefan și l-au dus înaintea Sinedriului. ¹³ Ei au adus martori mincinoși care au spus: „Omul acesta nu se oprește niciodată din a spune lucruri rele despre acest loc sfânt și despre Lege. ¹⁴ L-am auzit spunând că Isus din Nazaret va distruge acest Templu și că El va schimba obiceiurile lăsate de Moise.“ ¹⁵ Toți cei care erau în Sinedriu se uitau cu atenție la Ștefan și au văzut că fața lui arăta ca fața unui înger.

Cuvântarea lui Ștefan

¹ Atunci marele preot l-a întrebat pe Ștefan: „E adevărat?“ ² Ștefan a răspuns: „Fraților și părinților, ascultați-mă! Dumnezeul slavei S-a arătat strămoșului nostru Avraam când se afla încă în Mesopotamia, înainte ca el să se mute în Haran. ³ Și Dumnezeu i-a spus: «Lasă-ți țara și poporul și du-te în ținutul pe care ți-l voi arăta Eu.»+ 7.3 Citat din Gen. 12.1.⁴ Și Avraam a plecat din țara caldeenilor+ 7.4 țara caldeenilor sau Babilonia, o țară în sudul Mesopotamiei. și s-a stabilit în Haran. După ce tatăl său a murit, Dumnezeu l-a adus să trăiască aici, pe locul unde trăiți voi acum. ⁵ Dar Dumnezeu nu i-a dat lui Avraam în stăpânire nici măcar o palmă de pământ din acest ținut. Deși pe vremea aceea Avraam nu avea copii, Dumnezeu a promis că îi va da acel ținut în stăpânire, să fie al lui și al urmașilor lui. ⁶ Și Dumnezeu i-a zis: «Urmașii tăi vor locui într-o țară străină. Cei de acolo îi vor face sclavi și îi vor asupri timp de patru sute de ani. ⁷ Dar Eu voi pedepsi poporul care îi va face sclavi.»+ 7.7 Citat din Gen. 15.13-14. Și Dumnezeu a mai spus: «După aceea vor pleca din acel ținut și Mi se vor închina în locul acesta.»+ 7.7 Citat din Gen. 15.14; Ex. 3.12.⁸ Dumnezeu a făcut un legământ cu Avraam, iar semnul acestui legământ a fost circumcizia. Apoi Avraam a avut un fiu, pe Isaac, și l-a circumcis în ziua a opta de la naștere; apoi Isaac, pe Iacov și Iacov, pe cei doisprezece patriarhi.

⁹ Patriarhii au fost geloși pe Iosif și l-au vândut să fie sclav în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el ¹⁰ și l-a scăpat din toate necazurile. El i-a dat lui Iosif înțelepciune și l-a ajutat să fie pe placul faraonului, împăratul Egiptului. Și faraonul l-a făcut pe Iosif guvernator în Egipt și chiar conducător al celor din casa lui. ¹¹ Apoi a venit o mare foamete peste toată țara Egiptului și peste Canaan și oamenii au suferit mult. Strămoșii noștri nu puteau găsi nimic de mâncat. ¹² Când Iacov a auzit că în Egipt se găsește grâu, i-a trimis acolo pe strămoșii noștri. Acesta a fost primul lor drum acolo. ¹³ Când s-au dus în Egipt pentru a doua oară, Iosif le-a spus fraților săi cine era. Iar faraonul i-a cunoscut pe toți cei din familia lui Iosif. ¹⁴ Apoi Iosif a trimis niște oameni să-l aducă și pe tatăl său, Iacov și pe toate rudele, în total șaptezeci și cinci de persoane. ¹⁵ Atunci Iacov s-a dus în Egipt. Și el și fiii lui au trăit acolo până la moarte. ¹⁶ Mai târziu, trupurile lor au fost mutate la Sihem. Acolo au fost puse în mormântul pe care Avraam îl cumpărase cu o sumă de bani de la fiii lui Emor.

¹⁷ Când s-a apropiat timpul ca promisiunea pe care i-o făcuse Dumnezeu lui Avraam să se împlinească, numărul evreilor din Egipt a crescut foarte mult. ¹⁸ Atunci a venit un alt împărat să domnească în Egipt, împărat care nu-l cunoștea pe Iosif. ¹⁹ Noul împărat a profitat cu viclenie de poporul nostru și i-a asuprit pe strămoșii noștri. El i-a obligat să-și abandoneze copiii, pentru ca aceștia să moară. ²⁰ Atunci s-a născut Moise. El era un copil deosebit înaintea lui Dumnezeu. Timp de trei luni, el a crescut în casa tatălui său. ²¹ Când Moise a fost abandonat, fiica faraonului l-a luat la ea și l-a crescut ca pe propriul ei fiu. ²² Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era plin de putere în cuvânt și în faptă.

²³ Când a împlinit patruzeci de ani, el s-a hotărât să-și viziteze frații, pe fiii lui Israel. ²⁴ Moise a văzut un egiptean purtându-se rău cu un bărbat israelit. Atunci el i-a luat apărarea bărbatului israelit și l-a omorât pe egiptean. ²⁵ Moise a crezut că frații lui vor înțelege că Dumnezeu îl folosea ca să îi elibereze, dar ei nu au înțeles. ²⁶ A doua zi, când i-a văzut pe unii dintre ei bătându-se, Moise a intervenit și a încercat să-i împace. El le-a spus: «Voi sunteți frați. De ce vă purtați urât unul cu celălalt?» ²⁷ Dar cel care începuse cearta l-a împins pe Moise deoparte și l-a întrebat: «Cine te-a pus pe tine conducător și judecător între noi? ²⁸ Vrei să mă ucizi și pe mine așa cum l-ai ucis ieri pe egipteanul acela?»+ 7.28 Citat din Ex. 2.14.²⁹ Când a auzit aceasta, Moise a fugit din Egipt și s-a dus să locuiască într-un ținut străin, în Madian. Cât timp a locuit în Madian, Moise a avut doi fii.

³⁰ După patruzeci de ani, când Moise se afla în deșertul de lângă muntele Sinai i s-a arătat un înger în flacăra unui rug aprins. ³¹ Moise a fost foarte uimit când a văzut lucrul acesta. Când s-a apropiat de rug pentru a vedea mai bine, a auzit vocea Domnului: ³² «Eu sunt Dumnezeul strămoșilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov.»+ 7.32 Citat din Ex. 3.6. Moise tremura de frică și nu îndrăznea să se uite. ³³ Atunci Domnul i-a spus: «Scoate-ți sandalele din picioare, pentru că pământul pe care stai este pământ sfânt. ³⁴ M-am uitat și am văzut cât de mult suferă poporul Meu în Egipt, i-am auzit suspinând și am coborât pentru a-i elibera. Acum vino, te voi trimite în Egipt.»+ 7.34 Citat din Ex. 3.5, 7, 8, 10.

³⁵ Acesta este Moise, omul pe care ei nu l-au vrut și căruia i-au spus: «Cine te-a pus pe tine conducător și judecător?» El este cel pe care Dumnezeu, prin îngerul care i s-a arătat în rug, l-a trimis să fie conducător și eliberator. ³⁶ Moise i-a scos din Egipt. El a făcut multe semne și minuni în Egipt, apoi la Marea Roșie și după aceea în pustie, timp de patruzeci de ani. ³⁷ Este același Moise care a spus poporului Israel: «Dumnezeu vă va trimite un Profet ca mine, venit din mijlocul poporului nostru.»+ 7.37 Citat din Dt. 18.15.³⁸ El este același Moise care a fost la adunarea din pustie împreună cu îngerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai și cu strămoșii noștri. Moise a primit de la Dumnezeu cuvinte dătătoare de viață, pentru a ni le da nouă.

³⁹ Dar strămoșii noștri nu au vrut să-l asculte. Ei l-au respins pe Moise și au vrut să se întoarcă în Egipt. ⁴⁰ Și i-au spus lui Aaron: «Nu știm ce s-a întâmplat cu Moise, cel care ne-a scos din Egipt. Fă-ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră și să ne arate drumul.»+ 7.40 Citat din Ex. 32.1.⁴¹ Și atunci, oamenii au făcut un idol sub forma unui vițel. Ei au adus jertfe acestui idol și s-au bucurat de ceea ce făcuseră cu mâinile lor. ⁴² Dar Dumnezeu S-a întors de la ei și i-a lăsat să se închine mulțimii de dumnezei falși din cer. În cartea profeților, Dumnezeu spune:

«Popor israelit,

nu Mie Mi-ați adus voi vite înjunghiate și jertfe

timp de patruzeci de ani în pustie.

⁴³ Voi ați purtat cortul lui Moloh și steaua zeului Remfan.

Aceștia sunt idolii pe care vi i-ați făcut pentru a vă închina lor.

De aceea vă voi alunga de aici, dincolo de Babilon.» Amos 5.25-27

⁴⁴ Strămoșii noștri au avut cu ei în pustie Cortul mărturiei+ 7.44 Cortul mărturiei cortul deplasabil în care erau păstrate cele zece porunci și unde locuia Dumnezeu în mijlocul poporului Său în timpul lui Moise.. Acest cort a fost făcut așa cum Acela care îi vorbea lui Moise i-a spus să-l facă, potrivit cu modelul pe care îl văzuse. ⁴⁵ Strămoșii noștri, primindu-l, l-au adus cu ei când, sub comanda lui Iosua, au luat în stăpânire țara de la popoarele pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea strămoșilor noștri; și așa a rămas până în timpul lui David. ⁴⁶ David s-a bucurat de trecere înaintea lui Dumnezeu și a cerut să fie lăsat să-I construiască un templu Dumnezeului lui Iacov. ⁴⁷ Dar Solomon a fost acela care I-a construit o casă.

⁴⁸ Însă Cel Preaînalt nu locuiește în case făcute de mâinile oamenilor. După cum spune profetul:

⁴⁹ «Domnul spune:

‘Cerul este tronul Meu

și pământul este locul pe care-Mi odihnesc picioarele.

Ce fel de casă Îmi veți construi voi Mie?

Care este locul unde să Mă odihnesc?

⁵⁰ Nu sunt Eu Cel ce a creat toate acestea?’»“ Isaia 66.1-2

⁵¹ Ștefan a continuat: „Oameni încăpățânați! V-ați înstrăinat, în inima voastră, de Dumnezeu. Voi nu ascultați de Dumnezeu. Întotdeauna vă împotriviți față de ceea ce vă spune Duhul Sfânt. Sunteți la fel ca strămoșii voștri. ⁵² A existat vreun profet care să nu fie persecutat de strămoșii voștri? Ei i-au omorât chiar și pe profeții care au anunțat cu mult timp în urmă venirea Celui Drept. Iar acum voi ați ajutat să fie prins și L-ați omorât. ⁵³ Voi sunteți cei care au primit Legea lui Moise, lege care v-a fost adusă de îngeri, dar voi nu ați ascultat de ea!“

Omorârea lui Ștefan

⁵⁴ Când au auzit conducătorii iudei aceste cuvinte au fost atât de furioși încât scrâșneau din dinți de mânie împotriva lui. ⁵⁵ Dar Ștefan era plin de Duhul Sfânt. El și-a ridicat ochii spre cer și a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu. ⁵⁶ Și a spus: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu.“

⁵⁷ Atunci conducătorii iudei au început să strige, și-au acoperit urechile și s-au năpustit cu toții asupra lui Ștefan. ⁵⁸ Ei l-au târât afară din cetate și au început să arunce cu pietre în el. Oamenii care depuseseră mărturie împotriva lui Ștefan și-au lăsat hainele la picioarele unui tânăr pe nume Saul. ⁵⁹ În timp ce oamenii aruncau cu pietre în el, Ștefan se ruga, spunând: „Doamne Isuse, primește duhul meu!“ ⁶⁰ Apoi a îngenuncheat și a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu-i învinui de păcatul acesta!“ După ce a spus aceste cuvinte, Ștefan a murit.

Persecuția celor credincioși

¹ Saul a fost de acord cu omorârea lui Ștefan. În ziua aceea, a început o mare persecuție împotriva Bisericii din Ierusalim. Toți credincioșii, în afară de apostoli, au fost împrăștiați prin tot ținutul Iudeii și al Samariei.

² Niște bărbați temători de Dumnezeu l-au îngropat pe Ștefan și au plâns mult după el. ³ Saul a început să distrugă Biserica. El mergea din casă în casă târându-i afară atât pe bărbați cât și pe femei și aruncându-i în închisoare. ⁴ Cei care au fost împrăștiați au mers în diferite locuri spunând oamenilor Vestea Bună.

Filip în Samaria

⁵ Filip a mers într-o cetate din Samaria și le-a vorbit oamenilor de acolo despre Cristos. ⁶ Când l-au auzit și au văzut semnele pe care le făcea, oamenii au ascultat cu mare atenție lucrurile spuse de el. ⁷ Erau acolo mulți oameni care aveau în ei duhuri rele. Aceste duhuri scoteau un țipăt puternic când ieșeau din oameni. Filip a vindecat, de asemenea, mulți oameni care erau paralizați sau șchiopi, ⁸ astfel că în cetatea aceea era multă bucurie.

⁹ Era acolo un om pe nume Simon care practica magia. El îi uimea pe locuitorii din Samaria cu vrăjile sale. Simon se considera un om important. ¹⁰ Toți oamenii, de la mic la mare, îi acordau o mare atenție și spuneau: „Omul acesta are puterea lui Dumnezeu care se numește «Marea Putere»!“ ¹¹ Ei îi acordau o mare atenție pentru că îi uimise mult timp cu magia lui. ¹² Dar Filip a spus oamenilor Vestea Bună despre Împărăția lui Dumnezeu și despre puterea lui Isus Cristos. Ei l-au crezut și au fost botezați, atât bărbați, cât și femei. ¹³ Și Simon însuși a crezut și a fost botezat. După aceea, el a stat în preajma lui Filip și a fost uluit văzând minunile și semnele pe care le făcea acesta.

Petru și Ioan în Samaria

¹⁴ Apostolii se aflau în Ierusalim. Când au auzit că oamenii din Samaria au primit Cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis acolo pe Petru și pe Ioan. ¹⁵ Când au ajuns în Samaria, Petru și Ioan s-au rugat ca cei credincioși de acolo să primească Duhul Sfânt. ¹⁶ Acești oameni fuseseră botezați în Numele Domnului Isus, dar Duhul Sfânt nu coborâse peste nici unul dintre ei. ¹⁷ Atunci Petru și Ioan și-au pus mâinile peste ei și oamenii au primit Duhul Sfânt.

¹⁸ Simon a văzut că Duhul a fost dat când apostolii și-au pus mâinile peste oameni. Atunci el le-a oferit bani, spunând: ¹⁹ „Dați-mi și mie această putere ca, atunci când îmi pun mâinile peste cineva, să primească Duhul Sfânt.“

²⁰ Petru i-a răspuns: „Tu și banii tăi să fiți distruși pentru totdeauna, căci ai crezut că poți cumpăra cu bani darul lui Dumnezeu. ²¹ Inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. De aceea nu ești împreună cu noi în această lucrare. ²² Schimbă-ți atitudinea inimii, renunță la răutatea ta și roagă-te Domnului! Poate că El te va ierta de gândul pe care l-ai avut, ²³ căci văd că ești plin de amară gelozie și prins în lanțurile păcatului.“

²⁴ Atunci Simon a răspuns: „Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nici unul din lucrurile pe care le-ați spus.“

²⁵ După ce și-au rostit mărturia înaintea oamenilor și au vestit Cuvântul Domnului, cei doi apostoli s-au întors la Ierusalim. Ei au spus oamenilor Vestea Bună în multe sate samaritene prin care au trecut în drumul lor.

Filip și etiopianul

²⁶ Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip și i-a spus: „Pregătește-te și du-te spre sud, pe drumul care merge de la Ierusalim spre Gaza, drum care trece prin pustie.“ ²⁷ Filip s-a pregătit și a plecat. Pe drum a văzut un om din Etiopia. Acest om era un eunuc. El era un om important în slujba lui Candace, împărăteasa Etiopiei, având grijă de toată averea ei. Acest om fusese la Ierusalim pentru a se închina. ²⁸ Acum se întorcea din Ierusalim. El stătea în car și citea din cartea profetului Isaia. ²⁹ Atunci Duhul i-a spus lui Filip: „Du-te și ajunge din urmă carul acela!“ ³⁰ Filip a fugit spre car și l-a auzit pe etiopian citind din cartea profetului Isaia. Filip l-a întrebat: „Înțelegi ce citești?“

³¹ El i-a răspuns: „Cum aș putea să înțeleg? Am nevoie ca cineva să-mi explice.“ Și l-a rugat pe Filip să urce în car și să stea cu el. ³² Pasajul pe care îl citea era:

„El a fost dus ca o oaie la tăiere

și așa cum mielul este fără glas înaintea celui ce-l tunde,

tot așa nici El nu a deschis gura.

³³ În umilirea ce I s-a adus, dreptatea I-a fost refuzată.

Viața Lui pe pământ s-a sfârșit.

Cine va vorbi despre urmașii Lui?“ Isaia 53.7-8

³⁴ Etiopianul l-a întrebat pe Filip: „Spune-mi, te rog, despre cine vorbește profetul? Despre el sau despre altcineva?“ ³⁵ Începând tocmai de la acest fragment din Scriptură, Filip i-a vorbit omului despre Vestea Bună a lui Isus.

³⁶ Pe când își urmau drumul, ei au dat de o apă. Etiopianul a spus: „Uite apă! Ce mă poate opri să fiu botezat?“ ³⁷+ 8.37 versetul 37 Unele manuscrise târzii adaugă versetul 37: „Filip a răspuns: «Dacă crezi cu toată inima, poți fi botezat.» Etiopianul a spus: «Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu.»“³⁸ El a poruncit să fie oprit carul. Atât Filip cât și eunucul etiopian au coborât apoi în apă și Filip l-a botezat. ³⁹ Când au ieșit din apă, Duhul Domnului l-a luat pe Filip de acolo, iar eunucul nu l-a mai văzut niciodată. El și-a continuat drumul, plin de bucurie. ⁴⁰ Filip a apărut în Azot. De acolo a plecat spre Cezareea și a spus Vestea Bună oamenilor din toate cetățile prin care trecea.

Convertirea lui Saul

¹ În Ierusalim, Saul încerca în continuare să-i sperie și să-i ucidă pe ucenicii Domnului. El s-a dus la marele preot ² și i-a cerut scrisori către iudeii din sinagogile din Damasc, pentru ca, dacă ar găsi atât bărbați, cât și femei care urmau Calea Domnului, Saul să-i aresteze și să-i aducă legați la Ierusalim.

³ Saul era încă pe drum și se apropia de cetatea Damasc. Deodată, o lumină venită din ceruri a strălucit în jurul lui. ⁴ Saul a căzut la pământ. El a auzit o voce care-i spunea: „Saule, Saule, de ce faci toate aceste lucruri împotriva Mea?“

⁵ Saul a spus: „Cine ești Tu, Doamne?“

Vocea a răspuns: „Eu sunt Isus pe care Îl persecuți. ⁶ Ridică-te acum și du-te în cetate. Cineva îți va spune ce trebuie să faci.“

⁷ Oamenii care călătoreau împreună cu Saul stăteau acolo muți de uimire, auzind vocea dar nevăzând pe nimeni. ⁸ Saul s-a ridicat de la pământ, dar când a deschis ochii nu mai putea să vadă nimic. Așa că oamenii l-au luat de mână și l-au dus în Damasc. ⁹ Timp de trei zile a fost orb și nici nu a mâncat, nici nu a băut nimic.

¹⁰ În Damasc se afla un ucenic al lui Isus, pe nume Anania. Domnul i-a spus într-o viziune: „Anania!“

Anania a răspuns: „Iată-mă, Doamne!“

¹¹ Domnul i-a spus: „Ridică-te și du-te pe strada numită «Strada Dreaptă». Caută casa lui Iuda și întreabă de un om din Tars, pe nume Saul. El se roagă acum. ¹² Saul a avut o viziune în care a văzut un bărbat pe nume Anania venind la el și punându-și mâinile peste el pentru a-i reda vederea.“

¹³ Anania a răspuns: „Doamne, i-am auzit pe mulți oameni vorbind despre acest bărbat. Ei vorbeau despre toate lucrurile rele pe care le-a făcut el sfinților Tăi din Ierusalim. ¹⁴ El a venit aici cu autoritate de la marele preot să-i aresteze pe toți cei care cred în Tine.“

¹⁵ Dar Domnul i-a spus: „Du-te! Eu l-am ales pe Saul pentru o lucrare importantă. El va vesti Numele Meu înaintea împăraților, printre neevrei și printre evrei. ¹⁶ Eu Însumi îi voi arăta lui Saul tot ce va trebui să sufere pentru Numele Meu.“

¹⁷ Anania a plecat și s-a dus în casa în care i s-a spus. El și-a pus mâinile peste Saul și a spus: „Frate Saul, m-a trimis Domnul Isus, Cel ce ți S-a arătat când veneai spre Damasc. El m-a trimis ca tu să-ți recapeți vederea și să fii umplut de Duhul Sfânt.“ ¹⁸ Chiar atunci de pe ochii lui Saul a căzut ceva care arăta ca niște solzi de pește și el a putut să vadă din nou. Saul s-a ridicat și a fost botezat. ¹⁹ După ce a mâncat ceva, el și-a recăpătat puterea.

Saul a mai rămas câteva zile cu ucenicii din Damasc. ²⁰ Apoi s-a dus în sinagogile din Damasc și a început imediat să vorbească despre Isus. El a spus: „Acesta este Fiul lui Dumnezeu!“

²¹ Toți cei care l-au auzit au fost uimiți. Ei spuneau: „Nu este el acela care încerca să-i omoare pe toți oamenii din Ierusalim care credeau în Numele lui Isus? Și nu este el acela care a venit aici pentru a-i aresta și a-i duce înaintea marilor preoți?“

²² Dar Saul vorbea cu tot mai multă putere. El le-a dovedit iudeilor din Damasc că Isus este Cristosul, astfel că ei nu l-au putut contrazice.

Iudeii încearcă să-l omoare pe Saul

²³ După multe zile, iudeii au pus la cale omorârea lui Saul. ²⁴ Ei păzeau zi și noapte porțile cetății pentru a-l putea omorî. Dar Saul a aflat de planul lor. ²⁵ Într-o noapte, niște ucenici l-au luat pe Saul și l-au ajutat să iasă din cetate. Ei l-au pus într-un coș și l-au coborât printr-o gaură din zidul cetății.

Saul în Ierusalim

²⁶ Când a ajuns în Ierusalim, Saul a încercat să se alăture grupului de credincioși. Dar toți se temeau de el pentru că nu credeau că Saul devenise un ucenic al lui Isus. ²⁷ Barnaba l-a luat și l-a dus la apostoli. El le-a povestit cum Saul L-a văzut pe Domnul pe drum, cum Domnul i-a vorbit și cum, în Damasc, Saul a vorbit oamenilor cu mult curaj în Numele lui Isus.

²⁸ Saul a rămas cu ucenicii. El mergea peste tot în Ierusalim vorbind cu curaj despre Domnul. ²⁹ Saul vorbea adesea cu iudeii vorbitori de limbă greacă și se contrazicea cu ei, dar aceștia încercau să-l omoare. ³⁰ Când credincioșii au auzit lucrul acesta, l-au dus pe Saul în Cezareea, iar de acolo l-au trimis în cetatea Tars.

³¹ Biserica din toată Iudeea, Galileea și Samaria a avut o perioadă de pace. Credincioșii Îl onorau pe Domnul prin modul în care trăiau și erau întăriți de Duhul Sfânt. De aceea, Biserica a căpătat putere și a crescut în număr.

³² Petru călătorea prin toate cetățile. El a ajuns să-i viziteze pe credincioșii care locuiau în Lida. ³³ Acolo a cunoscut un om pe nume Enea care era paralizat. El nu se ridicase din pat de opt ani. ³⁴ Petru i-a spus: „Enea, Isus Cristos te vindecă: scoală-te și fă-ți patul!“ Și Enea s-a ridicat imediat. ³⁵ Toți oamenii care locuiau în Lida și în Sarona l-au văzut și s-au întors la Domnul.

Petru în Iope

³⁶ În cetatea Iope, locuia o ucenică a lui Isus pe nume Tabita (în grecește, numele ei era Dorca, însemnând „gazelă“). Tabita îi ajuta întotdeauna pe oameni, iar celor săraci le dădea lucruri de care aveau nevoie. ³⁷ Pe când Petru era în Lida, Tabita s-a îmbolnăvit și a murit. Trupul său a fost spălat și pus într-o cameră de la etaj. ³⁸ Cetatea Lida era aproape de Iope. Când ucenicii din Iope au auzit că Petru se afla în Lida, au trimis la el doi oameni. Ei l-au implorat: „Te rugăm, vino la noi fără întârziere!“ ³⁹ Așa că Petru s-a pregătit și a mers cu ei. Când a venit, ucenicii l-au dus în camera de la etaj. Toate văduvele au venit și au stat în jurul lui. Ele plângeau și îi arătau cămășile și alte haine pe care Dorca le făcuse pe când era în viață. ⁴⁰ Petru i-a scos pe toți din cameră, a îngenuncheat și s-a rugat. Apoi s-a întors spre trupul Tabitei și a spus: „Tabita, ridică-te!“ Ea a deschis ochii, l-a văzut pe Petru și s-a ridicat. ⁴¹ Petru i-a întins mâna și a ajutat-o să se ridice în picioare. Apoi i-a chemat pe credincioși și pe văduve și le-a arătat-o pe Tabita care era vie. ⁴² Lucrul acesta s-a aflat în toată cetatea Iope și, datorită acestei întâmplări, mulți oameni au crezut în Domnul. ⁴³ Petru a rămas mai multe zile în Iope, în casa unui tăbăcar numit Simon.

Centurionul Corneliu

¹ În Cezareea trăia un om pe nume Corneliu. El era centurion în cohorta+ 10.1 cohorta unitate militară romană compusă din cinci până la șase sute de soldați. numită „Italiana“. ² Corneliu era un om religios, cu temere de Dumnezeu, la fel ca întreaga sa familie. El dădea mulți bani pentru a-i ajuta pe săraci și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. ³ Într-o după-amiază, pe la ora trei, Corneliu a avut o viziune. El a văzut clar un înger al lui Dumnezeu care a venit la el și i-a spus: „Corneliu!“

⁴ Corneliu s-a uitat la înger înspăimântat și a întrebat: „Ce s-a întâmplat, Doamne?“

Îngerul i-a răspuns: „Rugăciunile tale și darurile pe care le-ai făcut săracilor s-au suit înaintea lui Dumnezeu și ele Îi vorbesc lui Dumnezeu despre tine. ⁵ Trimite niște oameni la Iope să-l aducă pe Simon căruia i se spune și Petru. ⁶ El stă la un tăbăcar, pe nume Simon, a cărui casă este lângă mare.“ ⁷ După ce a plecat îngerul care-i vorbise, Corneliu a chemat pe doi dintre slujitorii lui și pe un soldat religios dintre cei care-i slujeau. ⁸ El le-a povestit tot ce se întâmplase și i-a trimis la Iope.

⁹ A doua zi, pe când cei trei oameni erau încă pe drum și se apropiau de Iope, Petru s-a urcat pe acoperișul casei pentru a se ruga. Era pe la amiază. ¹⁰ Lui Petru i s-a făcut foame și a vrut să mănânce. Dar pe când îi pregăteau masa, el a avut o viziune. ¹¹ A văzut cerul deschis și a văzut ceva asemenea unui cearșaf mare. Acesta era coborât pe pământ fiind legat de cele patru colțuri. ¹² În cearșaf, erau tot felul de animale, reptile și păsări ale cerului. ¹³ Apoi o voce i-a spus: „Petre, ridică-te! Înjunghie aceste animale și mănâncă din ele!“

¹⁴ Petru a spus: „Doamne, n-aș face așa ceva! Niciodată nu am mâncat ceva interzis sau necurat.“

¹⁵ Pentru a doua oară vocea i-a spus lui Petru: „Să nu spui că este necurat ceea ce Dumnezeu a numit curat.“ ¹⁶ Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori, iar apoi totul a fost luat înapoi în cer.

¹⁷ Pe când Petru se întreba care putea fi înțelesul viziunii pe care o avusese, bărbații trimiși de Corneliu întrebaseră de casa lui Simon, iar acum stăteau la poartă. ¹⁸ Ei au strigat și au întrebat dacă Simon, zis și Petru, stătea acolo.

¹⁹ Pe când Petru se mai gândea la viziunea pe care o avusese, Duhul i-a spus: „Ascultă! Te caută trei oameni. ²⁰ Așa că ridică-te și coboară la poartă și mergi cu ei, fără rețineri, căci Eu i-am trimis.“ ²¹ Petru a coborât și le-a spus oamenilor: „Eu sunt cel pe care îl căutați. De ce ați venit aici?“

²² Ei au răspuns: „Ne-a trimis centurionul Corneliu. El este un om drept și temător de Dumnezeu. Tot poporul iudeu spune doar lucruri bune despre el. Un înger sfânt i-a spus lui Corneliu să te invite în casa lui pentru ca el să asculte ceea ce ai de spus.“ ²³ Petru i-a chemat înăuntru și i-a invitat să rămână acolo peste noapte.

A doua zi s-a pregătit și a plecat cu ei. Câțiva frați din Iope i-au însoțit. ²⁴ În ziua următoare au ajuns în Cezareea. Corneliu îi aștepta. El adunase toate rudele și toți prietenii mai apropiați. ²⁵ Când Petru a intrat în casă, Corneliu l-a întâmpinat, i-a căzut la picioare și i s-a închinat. ²⁶ Dar Petru l-a ajutat să se ridice și i-a spus: „Ridică-te! Eu sunt doar un om, ca și tine.“ ²⁷ Pe când îi vorbea, Petru a intrat în casă și a găsit acolo mulți oameni adunați. ²⁸ Petru le-a spus: „După cum știți, Legea iudaică interzice unui evreu să se însoțească cu un neevreu sau să intre în casa unui neevreu. Dar mie Dumnezeu mi-a arătat că nu trebuie să spun despre nici un om că este nepotrivit sau necurat. ²⁹ Așa că nu m-am împotrivit când am fost invitat să vin. De aceea, te întreb: de ce ai trimis după mine?“

³⁰ Atunci Corneliu i-a răspuns: „Acum patru zile, pe la ora trei, eram în casa mea și mă rugam. Deodată, în fața mea a apărut un om în haine strălucitoare. ³¹ El mi-a spus: «Dumnezeu a auzit rugăciunea ta și Și-a amintit de darurile pe care le-ai făcut săracilor. ³² Așa că trimite niște oameni la Iope și invită-l aici pe Simon, zis și Petru. El stă în casa tăbăcarului Simon, lângă mare.» ³³ Chiar atunci am trimis după tine și este foarte bine că ai venit. Acum ne aflăm cu toții aici, înaintea lui Dumnezeu, pentru a auzi ceea ce ți-a poruncit Dumnezeu să ne spui.“

Petru vorbește în casa lui Corneliu

³⁴ Atunci Petru a început să vorbească. El a spus: „Acum înțeleg, cu adevărat, că Dumnezeu nu este părtinitor, ³⁵ ci El primește pe oricine I se închină și face ceea ce este drept, indiferent din ce popor se trage. ³⁶ Acesta este mesajul pe care l-a trimis poporului evreu. Dumnezeu le-a adus Vestea Bună că pacea a venit prin Isus Cristos, care este Domnul tuturor. ³⁷ Știți ce s-a întâmplat în toată Iudeea, începând din Galileea cu botezul predicat de Ioan. ³⁸ Știți despre Isus din Nazaret pe care Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere. El a umblat din loc în loc, făcând bine și vindecându-i pe cei ce erau sub puterea Diavolului pentru că Dumnezeu era cu El. ³⁹ Noi suntem martorii lucrurilor pe care le-a făcut Isus în toată Iudeea și în Ierusalim. Isus a fost omorât fiind atârnat pe o cruce. ⁴⁰ Dar Dumnezeu L-a înviat în a treia zi și nu a îngăduit să-L vadă ⁴¹ toți oamenii, ci doar noi, martori aleși mai dinainte de Dumnezeu. Noi am mâncat și am băut cu Isus după ce El a înviat din morți. ⁴² El ne-a poruncit să predicăm poporului și să fim martori că El este Cel ales de Dumnezeu să fie Judecător al celor vii și al celor morți. ⁴³ Toți profeții mărturisesc despre El, despre faptul că oricine crede în El primește iertarea păcatelor prin Numele Lui.“

Duhul Sfânt este dat neevreilor

⁴⁴ În timp ce Petru mai spunea încă aceste cuvinte, Duhul Sfânt a venit peste toți cei care ascultau Cuvântul. ⁴⁵ Credincioșii evrei care veniseră cu Petru au rămas uimiți văzând că Duhul Sfânt a fost turnat chiar și peste niște neevrei. ⁴⁶ Credincioșii evrei i-au auzit vorbind în diferite limbi și slăvindu-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a spus: ⁴⁷ „Poate cineva să oprească apa ca să nu fie botezați acești oameni, când ei au primit Duhul Sfânt la fel ca noi?“ ⁴⁸ Și Petru a poruncit ca ei să fie botezați în Numele lui Isus Cristos. Atunci ei l-au rugat să rămână cu ei câteva zile.

Petru își explică purtarea

¹ Apostolii și frații din toată Iudeea au auzit că și neevreii au primit Cuvântul lui Dumnezeu. ² Când Petru s-a dus la Ierusalim, cei circumciși+ 11.2 cei circumciși lit. cei ai circumciziei; este posibil să fie vorba despre evreii creștini care credeau că toți creștinii trebuie să fie circumciși și să respecte Legea lui Moise (vezi Gal. 2.12). l-au criticat. ³ Ei au spus: „Ai intrat în casa unor oameni necircumciși și ai mâncat cu ei!“

⁴ Atunci Petru a început să le povestească tot ce se întâmplase: ⁵ „Mă aflam în cetatea Iope și mă rugam, când, într-o stare de extaz, am avut o viziune. Am văzut ceva asemenea unui cearșaf mare coborât din cer, fiind ținut de patru colțuri. S-a oprit foarte aproape de mine. ⁶ M-am uitat în el cu atenție și am văzut animale de casă și fiare sălbatice, reptile și păsări ale cerului. ⁷ Apoi am auzit o voce spunându-mi: «Petre, ridică-te! Înjunghie pe oricare din aceste animale și mănâncă!» ⁸ Dar eu am spus: «Doamne, n-aș face așa ceva! Niciodată nu am mâncat ceva interzis sau necurat.» ⁹ Vocea a vorbit din ceruri din nou: «Să nu numești necurat ceea ce Dumnezeu a numit curat.» ¹⁰ Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori, apoi totul a fost luat înapoi în cer. ¹¹ Chiar atunci au venit trei oameni la casa unde stăteam. Ei fuseseră trimiși la mine din Cezareea. ¹² Duhul mi-a spus să merg cu ei, fără rețineri. Cu mine au mers și acești șase frați și am intrat în casa omului. ¹³ El ne-a povestit cum a văzut un înger stând în casa lui și spunându-i: «Trimite niște oameni la Iope, ca să-l aducă pe Simon, căruia i se spune și Petru. ¹⁴ El îți va spune cuvinte prin care veți fi mântuiți tu și casa ta.» ¹⁵ Când am început să vorbesc, Duhul Sfânt a venit peste ei așa cum a venit și peste noi la început. ¹⁶ Atunci mi-am amintit ceea ce îmi spusese Domnul: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt.» ¹⁷ Dumnezeu le-a dat lor același dar pe care ni l-a dat și nouă când am crezut în Domnul Isus Cristos. Dacă acesta este planul lui Dumnezeu, cine sunt eu să împiedic împlinirea lui?“

¹⁸ Când au auzit acestea, credincioșii nu s-au mai împotrivit. Ei L-au slăvit pe Dumnezeu și au spus: „Deci Dumnezeu le-a dat și neevreilor posibilitatea să se întoarcă de la păcat pentru a avea viață!“ ¹⁹ Credincioșii care fuseseră împrăștiați din cauza persecuției ivite după moartea lui Ștefan au ajuns chiar până în Fenicia, Cipru și Antiohia. Ei spuneau Vestea Bună în locurile acestea, dar numai iudeilor. ²⁰ Printre ei se aflau și niște credincioși din Cipru și Cirena. Când au ajuns în Antiohia, ei au vorbit și grecilor și le-au proclamat Vestea Bună despre Domnului Isus. ²¹ Domnul îi ajuta și un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la El.

²² Biserica din Ierusalim a aflat despre noii credincioși, și l-a trimis pe Barnaba în Antiohia. ²³ Barnaba era un om bun, plin de credință și de Duhul Sfânt. Când a ajuns în Antiohia, el s-a bucurat să vadă că Dumnezeu îi binecuvântase din plin pe credincioșii de acolo. Barnaba i-a încurajat să rămână credincioși Domnului cu toată inima. Un mare număr de oameni au decis să-L urmeze pe Domnul Isus.

²⁵ Barnaba s-a dus apoi în Tars, pentru a-l căuta pe Saul. ²⁶ Când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Ei au stat acolo timp de un an și s-au întâlnit cu grupul local de credincioși, învățându-i pe mulți oameni. Ucenicii lui Isus au fost numiți „creștini“ pentru prima dată în Antiohia.

²⁷ În zilele acelea, câțiva profeți au mers de la Ierusalim la Antiohia. ²⁸ Unul dintre ei, pe nume Agab, s-a ridicat în picioare. Inspirat de Duhul Sfânt, el a prezis că în întreaga lume va fi o mare foamete. (Această foamete a venit în timpul domniei împăratului Claudiu.) ²⁹ Toți ucenicii au hotărât să-i ajute pe frații din Iudeea și fiecare să le trimită atât cât putea. ³⁰ Așa au și făcut și au trimis darurile conducătorilor bisericilor din Iudeea prin Barnaba și Saul.

Petru în închisoare

¹ Cam în vremea aceea, împăratul Irod a început să persecute pe unii credincioși din Biserică. ² El a poruncit ca Iacov, fratele lui Ioan, să fie ucis cu sabia. ³ Când a văzut Irod că iudeilor le place lucrul acesta, a hotărât să-l închidă și pe Petru. (Aceasta se întâmpla în timpul Sărbătorii Pâinilor Nedospite.) ⁴ Irod l-a luat pe Petru și l-a aruncat în închisoare. El a pus patru cete de câte patru soldați să-l păzească, intenționând ca după Paște să-l ducă în fața poporului pentru judecată. ⁵ Deci Petru era ținut în închisoare, dar Biserica se ruga lui Dumnezeu, cu ardoare, pentru el.

Eliberarea lui Petru din închisoare

⁶ Dar în noaptea dinaintea zilei în care se hotărâse Irod să-l judece Petru dormea între doi soldați. El era legat cu două lanțuri, iar la poarta închisorii se aflau alți soldați care păzeau închisoarea. ⁷ Deodată, a apărut acolo un înger al Domnului și în celulă a strălucit o lumină. Lovind coasta lui Petru, îngerul l-a trezit și i-a spus: „Scoală-te repede!“ Și lanțurile au căzut de pe mâinile lui Petru. ⁸ Atunci îngerul i-a spus: „Îmbracă-te și pune-ți sandalele în picioare!“ Petru a făcut așa. Apoi îngerul i-a spus: „Pune-ți haina pe tine și vino după mine!“ ⁹ Petru l-a urmat afară, însă nu știa dacă acest incident cu îngerul se întâmpla cu adevărat, el crezând că are o viziune. ¹⁰ Petru și îngerul au trecut de prima, apoi de a doua gardă și au ajuns la poarta de fier dinspre cetate. Aceasta s-a deschis singură, iar ei au ieșit. După ce au mers puțin, îngerul a dispărut.

¹¹ Atunci Petru și-a dat seama ce se întâmplase și și-a spus: „Acum știu ce s-a întâmplat cu adevărat: Domnul l-a trimis pe îngerul Său, iar acesta m-a scăpat din mâinile lui Irod și de la ceea ce așteptau iudeii să mi se întâmple.“

¹² Când a înțeles acestea el s-a dus la casa Mariei, mama lui Ioan, căruia i se spunea și Marcu. Acolo se adunase multă lume și se ruga. ¹³ Petru a bătut la ușa care dădea în coridor și o servitoare, pe nume Roda, a venit să-i deschidă. ¹⁴ Când a recunoscut vocea lui Petru, de bucurie a fugit înăuntru, uitând să-i deschidă ușa. Ea le-a spus tuturor că Petru se afla la ușă. ¹⁵ Ei i-au spus: „Ești nebună!“ Dar ea insista și spunea că așa este. Ceilalți i-au zis: „Trebuie să fie îngerul lui.“

¹⁶ Dar Petru continua să bată la ușă. Când au deschis ușa și l-au văzut, ei au fost uluiți. ¹⁷ Petru le-a făcut semn cu mâna să facă liniște, apoi le-a povestit cum îl scosese Domnul din închisoare. El a adăugat: „Spuneți-i lui Iacov și fraților ce s-a întâmplat.“ Apoi a plecat și s-a dus în alt loc.

¹⁸ În dimineața următoare, era mare agitație printre soldații care stăteau de pază. Ei se întrebau: „Ce i s-a putut întâmpla lui Petru?“ ¹⁹ După ce Irod l-a căutat, fără să-l găsească, a interogat gărzile cu privire la ce se întâmplase. Apoi a poruncit ca cei care fuseseră de pază să fie omorâți.

Moartea lui Irod

După aceea, Irod a plecat din Iudeea la Cezareea și a rămas un timp acolo.

²⁰ Irod era foarte mânios pe oamenii din Tir și Sidon. Aceștia au venit în grup să-l vadă. Ei îl câștigaseră de partea lor pe Blast care era slujitorul personal al împăratului, iar acum îi cereau pace lui Irod pentru că țara lor depindea de hrana din ținutul lui.

²¹ În ziua stabilită pentru a se întâlni cu ei, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărătești, s-a așezat pe tron și a ținut oamenilor un discurs. ²² Oamenii au strigat: „Aceasta este vocea unui zeu, nu a unui om!“ ²³ Imediat, un înger al Domnului l-a lovit pe Irod pentru că acesta primise laudele pentru el, în loc să-I dea lauda lui Dumnezeu. El a murit mâncat de viermi.

²⁴ Dar Cuvântul lui Dumnezeu ajungea la tot mai mulți oameni și din ce în ce mai mulți se alăturau grupului de credincioși.

²⁵ Barnaba și Saul și-au terminat lucrarea la Ierusalim și s-au întors în Antiohia. L-au luat cu ei și pe Ioan, zis și Marcu.

Barnaba și Saul în prima călătorie misionară

¹ În Biserica din Antiohia erau câțiva profeți și învățători: Barnaba, Simeon (numit și Niger), Luciu din Cirena, Manaen (care fusese crescut împreună cu guvernatorul Irod) și Saul. ² Pe când ei I se închinau Domnului și posteau, Duhul Sfânt le-a spus: „Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul, căci pe ei i-am chemat la o lucrare deosebită.“

³ După ce profeții și învățătorii au postit și s-au rugat, ei și-au pus mâinile peste Barnaba și peste Saul; apoi i-au trimis la drum.

Barnaba și Saul în Cipru

⁴ Trimiși de Duhul Sfânt, Barnaba și Saul au plecat la Seleucia, iar de acolo au mers cu corabia până în Cipru. ⁵ Când au ajuns în Salamina, ei au predicat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Ioan era cu ei și îi ajuta.

⁶ Ei au străbătut toată insula, până au ajuns la Pafos. Acolo au întâlnit un iudeu, pe nume Bar-Isus, care era vrăjitor și profet fals. ⁷ Bar-Isus era un apropiat al proconsulului Sergius Paulus care era un bărbat inteligent. Sergius Paulus a trimis după Barnaba și Saul, dorind să audă Cuvântul lui Dumnezeu. ⁸ Dar Elima vrăjitorul încerca să-i oprească. (Elima înseamnă „vrăjitorul“ în limba aramaică.) El încerca să-l întoarcă pe proconsul de la credință. ⁹ Atunci Saul, care se numea și Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat drept la Elima ¹⁰ și i-a spus: „Ești un om plin de viclenie și de tot felul de șiretlicuri rele! Ești fiul Diavolului și dușman a tot ce este bun! Când vei înceta oare să strâmbi căile drepte ale Domnului? ¹¹ Iată! Mâna Domnului te va atinge acum: vei fi orb pentru o vreme și nu vei mai vedea lumina soarelui.“

Chiar atunci pentru Elima totul s-a transformat într-un întuneric gros. El bâjbâia căutând pe cineva care să-l ducă de mână. ¹² Când a văzut proconsulul ce se întâmplase, a fost uimit de învățătura despre Domnul și a crezut.

Pavel și Barnaba pleacă din Cipru

¹³ Pavel și cei care îl însoțeau au pornit cu corabia din Pafos și au mers până la Perga, în Pamfilia. Dar Ioan s-a despărțit de ei și s-a întors la Ierusalim. ¹⁴ Din Perga, ei și-au continuat călătoria și au ajuns în Antiohia din Pisidia. Într-o zi de sabat, Pavel și Barnaba au intrat în sinagogă și s-au așezat. ¹⁵ După ce s-a citit din Lege și din Profeți, conducătorii sinagogii au trimis pe cineva să le spună: „Fraților, dacă aveți ceva de spus care să-i ajute pe oameni, vă rugăm să ne vorbiți!“

¹⁶ Atunci Pavel s-a ridicat, a făcut un semn cu mâna și a spus: „Frați iudei și voi, cei din alte popoare care vă închinați lui Dumnezeu, ascultați-mă! ¹⁷ Dumnezeul lui Israel i-a ales pe strămoșii noștri. El a făcut din poporul nostru un mare popor cât timp au locuit ca străini în Egipt. Apoi, cu multă putere i-a scos afară din acea țară. ¹⁸ Dumnezeu a fost răbdător cu ei timp de aproape patruzeci de ani cât au stat în pustie. ¹⁹ Apoi, după ce a nimicit șapte popoare din țara Canaan, El le-a dat acest pământ ca moștenire.

²⁰ După aceea, timp de aproape patru sute cincizeci de ani, Dumnezeu a dat poporului nostru judecători care i-au condus până în vremea profetului Samuel. ²¹ Apoi, poporul a cerut un împărat, iar Dumnezeu li l-a dat pe Saul, fiul lui Chiș, din familia lui Beniamin. Saul a domnit timp de patruzeci de ani. ²² După ce l-a înlăturat pe Saul, Dumnezeu l-a făcut pe David împăratul lor. Despre David, Dumnezeu a mărturisit astfel: «Am găsit în David, fiul lui Iese, un om după inima Mea. El va face tot ceea ce vreau Eu să facă.» ²³ Așa cum a promis, dintre urmașii lui David, Dumnezeu le-a ridicat evreilor un Mântuitor, pe Isus. ²⁴ Înainte de venirea lui Isus, Ioan predicase deja întregului popor al lui Israel despre nevoia fiecăruia dintre ei de a se întoarce de la păcat spre Dumnezeu și a fi botezat. ²⁵ Când se apropia de sfârșitul lucrării sale, Ioan a spus: «Cine credeți voi că sunt eu? Eu nu sunt Cristosul. Dar El vine după mine și eu nu merit nici măcar să-I dezleg sandalele.»

²⁶ Fraților, fii ai familiei lui Avraam, și voi, neevrei care vă închinați lui Dumnezeu! Nouă ne-a fost trimisă această veste a mântuirii. ²⁷ Oamenii din Ierusalim și conducătorii lor nu L-au recunoscut pe Isus și L-au condamnat, împlinind astfel cuvintele profeților care sunt citite în fiecare zi de sabat. ²⁸ Deși nu L-au putut acuza pe Isus de nici un lucru care să merite pedeapsa cu moartea, ei i-au cerut lui Pilat să fie omorât. ²⁹ După ce au împlinit tot ceea ce fusese scris despre El, ei L-au dat jos de pe cruce și L-au pus într-un mormânt. ³⁰ Dar Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți. ³¹ Apoi, timp de mai multe zile, Isus S-a arătat celor care călătoriseră împreună cu El din Galileea până la Ierusalim. Ei sunt acum martorii Lui înaintea oamenilor. ³² Noi vă aducem deci Vestea Bună despre promisiunea pe care a făcut-o Dumnezeu strămoșilor noștri. ³³ Noi suntem fiii lor. Iar Dumnezeu Și-a împlinit promisiunea pe care ne-a făcut-o, prin învierea lui Isus. Acest lucru este scris în Psalmul 2:

«Tu ești Fiul Meu; astăzi Te-am născut.» Psalmul 2.7

³⁴ Dumnezeu L-a înviat pe Isus, iar despre faptul că El nu Se va mai întoarce niciodată să putrezească în mormânt, Dumnezeu a spus:

«Vă voi da lucrurile sfinte, vrednice de încredere,

care i-au fost promise lui David.» Isaia 55.3

³⁵ Și în alt loc Dumnezeu spune:

«Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să putrezească în mormânt.» Psalmul 16.10

³⁶ David a făcut voia lui Dumnezeu în timpul vieții sale, apoi a murit. El a fost îngropat împreună cu strămoșii lui și trupul lui a putrezit în mormânt. ³⁷ Dar Cel pe care Dumnezeu L-a înviat nu a putrezit. ³⁸ Să știți deci, fraților, că prin El vă este vestită iertarea păcatelor. Și toți cei care cred în El vor fi eliberați de toate lucrurile de care nu vă putea elibera Legea lui Moise. ⁴⁰ Aveți deci grijă să nu vi se întâmple ceea ce au scris profeții:

⁴¹ «Uitați-vă, batjocoritorilor!

Minunați-vă și pieriți,

căci în aceste zile fac ceva ce voi nu veți crede niciodată,

nici dacă v-ar spune cineva.»“ Habacuc 1.5

⁴² Pavel și Barnaba se pregăteau să plece, dar oamenii i-au rugat să le mai spună despre aceste lucruri și în sabatul următor. ⁴³ Când oamenii au plecat de la sinagogă, mulți dintre iudei și dintre cei convertiți la iudaism care se închinau lui Dumnezeu i-au urmat pe Pavel și pe Barnaba. Aceștia le-au vorbit și i-au îndemnat să aibă încredere în continuare în harul lui Dumnezeu.

⁴⁴ În următoarea zi de sabat, aproape toată cetatea s-a adunat să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. ⁴⁵ Când au văzut iudeii mulțimile de oameni, au fost cuprinși de invidie. Ei spuneau vorbe rele și contraziceau ceea ce spunea Pavel. ⁴⁶ Dar Pavel și Barnaba au vorbit cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să vă fie vestit întâi vouă. Dar cum voi respingeți acest mesaj și vă considerați nedemni de viața eternă, ne întoarcem acum către neevrei. ⁴⁷ Căci iată ce ne-a spus Domnul:

«Te-am făcut o lumină pentru neevrei, ca să poți duce mântuirea

la toți oamenii, până la marginile pământului.»“ Isaia 49.6

⁴⁸ Când au auzit neevreii aceste cuvinte, s-au bucurat și au preamărit Cuvântul Domnului. Mulți dintre ei l-au crezut. Aceștia fuseseră aleși să aibă viața eternă.

⁴⁹ Mesajul lui Dumnezeu a fost vestit în tot ținutul. ⁵⁰ Iudeii au întărâtat femeile religioase influente și bărbații de frunte ai cetății și au început să-i persecute pe Pavel și Barnaba până i-au alungat din ținutul lor. ⁵¹ Pavel și Barnaba și-au scuturat praful de pe picioare și au plecat spre Iconia. ⁵² Dar ucenicii lui Isus din Antiohia erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.

Pavel și Barnaba în Iconia

¹ La fel ca și în celelalte cetăți, când au ajuns în Iconia, Pavel și Barnaba s-au dus în sinagoga iudeilor. Ei au vorbit celor prezenți în așa fel încât un mare număr de oameni, atât iudei, cât și greci, au crezut. ² Dar aceia dintre evrei care n-au crezut i-au stârnit pe neevrei și i-au întors împotriva fraților lor. ³ Pavel și Barnaba au stat acolo mult timp și au vorbit pentru Domnul cu îndrăzneală. Ei au vorbit despre harul lui Dumnezeu, iar El a dovedit că mărturia lor era adevărată, ajutându-i să facă semne și minuni. ⁴ Oamenii din Iconia erau împărțiți: unii erau de partea iudeilor, iar alții de partea celor doi apostoli.

⁵ Unii dintre neevrei și niște iudei, împreună cu autoritățile cetății, s-au înțeles să-i batjocorească și să-i ucidă cu pietre pe Pavel și Barnaba. ⁶ Dar ei au aflat și au fugit în Licaonia, în cetățile Listra și Derbe și în împrejurimile acestora. ⁷ Acolo ei au continuat să spună Vestea Bună.

Pavel în Listra și Derbe

⁸ În Listra era un om cu picioarele paralizate. El se născuse infirm și nu umblase niciodată. ⁹ Acest om l-a auzit pe Pavel vorbind. Pavel s-a uitat drept la el și a văzut că el avea credință, astfel că Dumnezeu îl putea vindeca. ¹⁰ Atunci Pavel a spus cu voce tare: „Ridică-te și stai drept în picioare!“ Omul a sărit în picioare și a început să meargă. ¹¹ Când au văzut oamenii ce făcuse Pavel, au strigat în limba licaoneană: „Zeii au luat trup de oameni și au coborât la noi!“ ¹² Pe Barnaba îl numeau „Zeus“, iar pe Pavel „Hermes“, pentru că el era cel ce vorbea de obicei. ¹³ Templul lui Zeus era în apropierea cetății. Preotul de acolo a adus la porțile cetății tauri și coroane de flori. El și mulțimea aceea de oameni vroiau să le aducă jertfe lui Pavel și lui Barnaba.

¹⁴ Când au auzit Pavel și Barnaba lucrul acesta, de supărare și-au rupt hainele de pe ei. Ei au alergat în mijlocul mulțimii, strigând: ¹⁵ „Oamenilor, de ce faceți lucrul acesta? Suntem doar oameni ca și voi. Noi suntem aici pentru a vă aduce Vestea Bună, pentru a vă întoarce de la lucruri fără rost la Dumnezeul cel viu care a făcut cerul, pământul și mările cu tot ce este în ele. ¹⁶ În trecut, El a lăsat toate popoarele să-și urmeze propriul drum. ¹⁷ Dar Dumnezeu a făcut lucruri bune care să vă mărturisească despre El: El v-a trimis ploi din cer și recolte la timpul potrivit, vă dă hrana din abundență și vă umple inimile de bucurie.“ ¹⁸ Dar chiar și după ce au spus aceste lucruri, Pavel și Barnaba cu greu i-au putut opri pe oameni să le aducă jertfe.

¹⁹ Apoi au venit niște iudei din Antiohia și din Iconia și au convins mulțimile să treacă de partea lor. Ei au aruncat cu pietre în Pavel, apoi l-au târât afară din cetate, crezând că murise. ²⁰ Când s-au strâns ucenicii în jurul lui, el s-a ridicat și a intrat în cetate. A doua zi, Pavel a plecat la Derbe împreună cu Barnaba.

Întoarcerea în Antiohia din Siria

²¹ Și în această cetate ei au spus oamenilor Vestea Bună și au făcut mulți ucenici. Apoi s-au întors la Listra, la Iconia și la Antiohia. ²² Acolo ei i-au întărit pe ucenicii lui Isus și i-au încurajat să rămână statornici în credință, spunând: „În Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.“ ²³ Pavel și Barnaba au numit conducători în fiecare biserică. Cu rugăciune și post i-au încredințat Domnului în care crezuseră.

²⁴ Pavel și Barnaba au trecut prin ținutul Pisidia și au ajuns în ținutul Pamfilia. ²⁵ Ei au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în Perga, apoi au plecat spre Atalia. ²⁶ Din Atalia au mers cu corabia până în Antiohia, de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care acum o terminaseră.

²⁷ Când au ajuns în Antiohia, Pavel și Barnaba au strâns biserica la un loc și le-au povestit credincioșilor tot ceea ce făcuse Dumnezeu cu ei și le-au spus cum Dumnezeu a deschis ușa pentru ca și neevreii să poată crede. ²⁸ Pavel și Barnaba au rămas mult timp acolo cu ucenicii lui Isus.

Adunarea din Ierusalim

¹ Câțiva oameni din Iudeea au venit în Antiohia. Ei îi învățau pe frații neevrei în felul următor: „Nu puteți fi mântuiți dacă nu sunteți circumciși, după cum ne-a învățat Moise.“ ² Pavel și Barnaba au fost într-un dezacord puternic cu ei și s-au contrazis îndelung cu acești oameni. Atunci grupul a hotărât să-i trimită pe Pavel, Barnaba și alți câțiva oameni la apostolii și conducătorii bisericii din Ierusalim, pentru a-i întreba despre acest conflict.

³ Biserica i-a ajutat să plece în călătoria lor. Ei au trecut prin Fenicia și Samaria și le-au povestit celor de acolo cum și neevreii s-au întors la Domnul. Această veste i-a umplut de bucurie pe frați. ⁴ Când Pavel, Barnaba și ceilalți au ajuns în Ierusalim, ei au fost primiți de biserică, de apostoli și de conducătorii bisericii. Apoi le-au povestit acestora tot ce făcuse Dumnezeu cu ei. ⁵ Câțiva credincioși care fuseseră farisei, s-au ridicat și au spus: „Neevreii trebuie să fie circumciși și trebuie să li se ceară să respecte Legea lui Moise.“

⁶ Apostolii și conducătorii bisericii s-au strâns laolaltă pentru a discuta despre această problemă. ⁷ După o lungă discuție, Petru s-a ridicat în picioare și le-a spus: „Fraților, știți că în zilele de la început, Dumnezeu m-a ales pe mine dintre voi, să le spun neevreilor Vestea Bună. Ei au auzit și au crezut mesajul lui Dumnezeu. ⁸ Iar Dumnezeu, care cunoaște inimile oamenilor, a arătat că i-a primit și pe ei, dându-le Duhul Sfânt, ca și nouă. ⁹ El nu a făcut nici o deosebire între ei și noi. Dumnezeu le-a curățat inimile prin credință. ¹⁰ Atunci de ce Îl provocați pe Dumnezeu? De ce puneți pe umerii ucenicilor neevrei un jug pe care nici noi, nici strămoșii noștri nu l-am putut duce? ¹¹ Credem că noi suntem mântuiți prin harul Domnului Isus și că tot astfel vor fi și ei mântuiți.“

¹² Tot grupul a tăcut și îi asculta pe Pavel și Barnaba care povesteau despre toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neevreilor. ¹³ Când au terminat ei de vorbit, Iacov a spus: „Fraților, ascultați-mă! ¹⁴ Simon ne-a povestit cum Și-a arătat Dumnezeu dragostea pentru neevrei, primindu-i și pe ei pentru a deveni poporul Lui. ¹⁵ De asemenea, cuvintele profeților spun același lucru. Este scris:

¹⁶ «După aceea, Mă voi întoarce

și voi reclădi cortul lui David care căzuse.

Voi rezidi dărâmăturile lui și îl voi înălța.

¹⁷ Atunci și ceilalți oameni

Îl vor căuta pe Domnul—toți neevreii care sunt, de asemenea, ai Mei.

Așa spune Domnul, care face toate aceste lucruri Amos 9.11-12

¹⁸ care Îi sunt cunoscute de la începutul timpului.»

¹⁹ De aceea, eu sunt de părere să nu adăugăm alte poveri pentru neevreii care s-au întors la Dumnezeu. ²⁰ Ci, mai degrabă, să le scriem o scrisoare pentru a le spune de ce anume să se ferească: de hrana oferită idolilor, de imoralitate sexuală, de a mânca animale sugrumate sau sânge. ²¹ Căci încă din vechime sunt în fiecare cetate oameni care predică Legea lui Moise. Aceasta este citită în sinagogi în fiecare zi de sabat.“

Scrisoarea către credincioșii neevrei

²² Atunci apostolii și conducătorii bisericii, împreună cu întreaga biserică, au hotărât să aleagă câțiva bărbați din grupul lor și să-i trimită la Antiohia împreună cu Pavel și Barnaba. Ei i-au ales pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila. Ei erau conducători printre frații din Ierusalim. ²³ Cu ei grupul a trimis următoarea scrisoare:

„Apostolii și conducătorii, frații voștri,

trimit salutări fraților neevrei

din Antiohia, din Siria și din Cilicia.

²⁴ Am auzit că unii oameni din grupul nostru au venit la voi și v-au tulburat și v-au neliniștit cu cuvintele lor. Nu noi le-am spus să facă acest lucru. ²⁵ De aceea, am fost cu toții de acord să alegem câțiva bărbați și să-i trimitem la voi împreună cu dragii noștri Barnaba și Pavel. ²⁶ Pavel și Barnaba sunt oameni care și-au dedicat viața slujirii Domnului nostru Isus Cristos. ²⁷ Împreună cu ei, îi trimitem pe Iuda și pe Sila. Ei vă vor spune aceleași lucruri prin viu grai. ²⁸ Duhul Sfânt și noi credem că este bine să nu vă împovărăm cu alte lucruri decât acestea, care sunt necesare:

²⁹ Nu mâncați din hrana jertfită idolilor, nu mâncați sânge sau animale sugrumate și feriți-vă de desfrânare. Veți face bine dacă vă veți feri de aceste lucruri. Rămas bun.“

³⁰ Barnaba, Pavel, Iuda și Sila au plecat din Ierusalim și au călătorit spre Antiohia. Ei au strâns laolaltă grupul de credincioși și le-au dat scrisoarea. ³¹ Când au citit-o, ei au fost bucuroși și s-au simțit încurajați. ³² Iuda și Sila erau amândoi profeți. Ei le-au vorbit mult timp fraților, le-au spus multe lucruri pentru a-i încuraja și a le întări credința. ³³ După ce au petrecut un timp acolo, Iuda și Sila s-au întors la cei care îi trimiseseră. Frații le-au urat să se întoarcă în pace. ³⁴+ 15.34 versetul 34 unele manuscrise grecești adaugă versetul 34: „Totuși Sila a hotărât să rămânâ acolo.“

³⁵ Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia. Ei, alături de mulți alții, le spuneau oamenilor Vestea Bună și îi învățau Cuvântul Domnului.

Pavel se desparte de Barnaba

³⁶ Câteva zile mai târziu, Pavel i-a spus lui Barnaba: „Să ne întoarcem și să-i vizităm pe cei cărora le-am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.“ ³⁷ Barnaba vroia să-l ia cu ei și pe Ioan, numit și Marcu. ³⁸ Dar Pavel a insistat să nu-l ia cu ei pe unul care îi părăsise în Pamfilia și care nu a mai participat alături de ei la lucrare. ³⁹ Între Pavel și Barnaba s-a iscat o dispută pe această temă, iar în final cei doi s-au despărțit. Așa că Barnaba l-a luat pe Marcu și au plecat cu corabia la Cipru. ⁴⁰ Pavel l-a ales pe Sila să meargă cu el, apoi a plecat, după ce frații l-au încredințat harului Domnului. ⁴¹ Pavel a trecut prin Siria și prin Cilicia și a întărit bisericile de acolo.

Timotei pleacă cu Pavel și Sila

¹ Pavel a mers mai departe la Derbe și Listra. Acolo se afla un ucenic, numit Timotei. El era fiul unei evreice care era credincioasă, iar tatăl său era grec. ² Toți frații din Listra și din Iconia aveau de spus numai lucruri bune despre Timotei. ³ Pavel ar fi vrut ca Timotei să călătorească împreună cu el. Dar iudeii din locurile acelea știau că tatăl lui Timotei era grec. Așa că Pavel l-a circumcis pe Timotei, din cauza iudeilor. ⁴ Pavel și tovarășii lui au trecut prin alte cetăți. Ei le duceau credincioșilor hotărârile luate de apostoli și de conducătorii din Ierusalim și îi încurajau să le urmeze. ⁵ Iar bisericile deveneau mai puternice în credință și creșteau în număr în fiecare zi.

Pavel este chemat să plece din Asia

⁶ Pavel și cei care erau cu el au trecut prin ținuturile Frigia și Galatia. Duhul Sfânt îi împiedicase să vestească Cuvântul în Asia. ⁷ Pavel și Timotei au ajuns la marginea Misiei și se pregăteau să intre în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu i-a lăsat. ⁸ Atunci ei au trecut de Misia și s-au dus în Troa. ⁹ În timpul nopții, Pavel a avut o viziune. Un om din Macedonia stătea acolo și îl implora pe Pavel: „Treci marea și vino în Macedonia să ne ajuți!“ ¹⁰ După ce a avut Pavel viziunea, imediat ne-am pregătit să plecăm în Macedonia. Am înțeles că Dumnezeu ne chema să le spunem acestor oameni Vestea Bună.

Convertirea Lidiei

¹¹ Am plecat cu corabia din Troa și am mers drept la Samotracia, iar în ziua următoare am mers la Neapolis. ¹² De acolo am plecat în Filipi, cetatea cea mai importantă din acea parte a Macedoniei. Filipi este o colonie romană. Am rămas în această cetate câteva zile.

¹³ În ziua sabatului, am ieșit afară pe poarta cetății, lângă un râu, unde credeam că este un loc de rugăciune. Ne-am așezat și am început să vorbim cu femeile care se adunaseră acolo. ¹⁴ Printre ele, se afla o femeie numită Lidia, din cetatea Tiatira, care se ocupa cu vânzarea hainelor de purpură. Ea se închina lui Dumnezeu. Lidia asculta ceea ce spunea Pavel. Domnul i-a deschis inima și ea a crezut cele auzite. ¹⁵ După ce a fost botezată împreună cu toată casa ei, ea ne-a rugat: „Dacă mă considerați credincioasă Domnului, atunci veniți să stați în casa mea!“ Și a insistat foarte mult să mergem.

Temnicerul din Filipi

¹⁶ Odată, când mergeam spre locul de rugăciune, ne-a ieșit în cale o tânără sclavă, care avea un duh prin care putea să prezică viitorul. Stăpânii ei câștigaseră foarte mulți bani din prezicerile ei. ¹⁷ Ea s-a luat după Pavel și noi ceilalți, strigând: „Acești oameni sunt slujitorii Dumnezeului Celui Preaînalt. Ei vă vestesc modul în care puteți fi mântuiți!“ ¹⁸ Ea a făcut lucrul acesta mai multe zile, ceea ce l-a deranjat pe Pavel. El s-a întors și a spus duhului din ea: „În Numele lui Isus Cristos, îți poruncesc să ieși din ea!“ Și duhul a ieșit chiar atunci.

¹⁹ Când au văzut stăpânii fetei că speranța lor de a scoate bani din aceasta s-a dus, i-au prins pe Pavel și pe Sila și i-au târât în piață, în fața autorităților. ²⁰ Când i-au dus înaintea conducătorilor, au spus: „Oamenii aceștia sunt iudei și ne tulbură cetatea! ²¹ Ei propun niște obiceiuri care sunt împotriva legii noastre și noi, care suntem romani, nu putem să le acceptăm sau să le practicăm.“ ²² Mulțimea li s-a alăturat, pronunțându-se împotriva lui Pavel și a lui Sila. Conducătorii au rupt hainele de pe ei și au dat ordin să fie bătuți. ²³ După multe lovituri, ei au fost aruncați în închisoare. Gardianul a primit ordin să-i păzească cu grijă. ²⁴ După ce a primit un astfel de ordin, el i-a aruncat în celula din centru și le-a prins picioarele în butuci.

²⁵ Cam pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și cântau cântece de slavă lui Dumnezeu, iar ceilalți deținuți îi ascultau. ²⁶ Deodată, a avut loc un cutremur de pământ atât de puternic încât s-au clătinat temeliile închisorii. Toate ușile s-au deschis și toți deținuții au fost eliberați din lanțurile lor. ²⁷ Gardianul s-a trezit. Când a văzut ușile închisorii deschise, el și-a scos sabia și se pregătea să se omoare, crezând că deținuții fugiseră. ²⁸ Dar Pavel a strigat tare: „Să nu-ți faci nici un rău, căci suntem aici cu toții.“

²⁹ Gardianul a trimis să fie aduse torțe aprinse, apoi s-a repezit înăuntru. Tremurând de frică, el a căzut la picioarele lui Pavel și ale lui Sila. ³⁰ Apoi i-a condus afară și le-a spus: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?“

³¹ Ei i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit—tu și casa ta.“ ³² Ei le-au spus Cuvântul lui Dumnezeu gardianului și tuturor celor din casa lui. ³³ La acea oră din noapte, gardianul i-a luat și le-a spălat rănile. Chiar atunci, el și toți ai lui au fost botezați. ³⁴ Gardianul i-a adus pe Pavel și Sila în casă și le-a dat să mănânce. Și s-a bucurat că a crezut în Dumnezeu împreună cu toată casa lui.

³⁵ Dimineața, conducătorii și-au trimis soldații, spunându-le: „Eliberați-i pe oamenii aceia!“

³⁶ Gardianul i-a spus lui Pavel: „Autoritățile au trimis oameni să vă elibereze. Puteți pleca acum. Mergeți în pace!“

³⁷ Dar Pavel a spus soldaților: „Deși suntem cetățeni romani, am fost bătuți în fața oamenilor fără să fi fost dovediți vinovați, și apoi ne-au aruncat în închisoare. Iar acum vor să ne dea drumul pe ascuns? În nici un caz! Să vină chiar ei și să ne scoată afară!“

³⁸ Soldații au spus conducătorilor aceste cuvinte. Când au auzit că Pavel și Sila erau romani, aceștia s-au speriat. ³⁹ Ei au venit și le-au cerut scuze. Apoi i-au scos afară și i-au rugat să plece din cetate. ⁴⁰ Când Pavel și Sila au ieșit din închisoare, s-au dus acasă la Lidia. Acolo ei i-au văzut pe credincioși și i-au încurajat. Apoi au plecat.

Pavel și Sila în Tesalonic

¹ Pavel și Sila au trecut prin Amfipoli și Apolonia și au ajuns în Tesalonic. Aici era o sinagogă a iudeilor. ² Așa cum obișnuia, Pavel s-a dus înăuntru și în fiecare zi de sabat, timp de trei săptămâni, Pavel a discutat cu iudeii din Scripturi. ³ El le-a explicat ce era scris în Scriptură și le-a dovedit că Cristos a trebuit să sufere și apoi să învie dintre cei morți. Pavel le-a spus: „Acest Isus despre care vă vorbesc eu este Cristosul.“ ⁴ Unii dintre oamenii de acolo au fost convinși și li s-au alăturat lui Pavel și lui Sila. Printre ei era un mare grup de greci temători de Dumnezeu și mai multe femei cu influență.

⁵ Dar iudeii au devenit foarte invidioși. Ei au strâns un grup de oameni răi pe care i-au găsit în piață și au provocat agitație în cetate. Ei s-au năpustit asupra casei lui Iason, căutându-i pe Pavel și pe Sila pentru a-i scoate afară, unde era mulțimea. ⁶ Dar nu i-au găsit acolo. Atunci ei i-au târât pe Iason și pe câțiva dintre frați înaintea autorităților cetății și strigau: „Oamenii aceștia au provocat necazuri în toată lumea, iar acum au venit aici! ⁷ Iar Iason i-a primit în casa lui. Ei toți încalcă legile lui Cezar, spunând că există un alt împărat, pe nume Isus.“

⁸ Când au auzit aceste lucruri, conducătorii cetății și mulțimile de oameni s-au neliniștit foarte tare. ⁹ Ei i-au pus pe Iason și pe ceilalți să plătească niște bani drept cauțiune, apoi le-au dat drumul.

Pavel și Sila în Bereea

¹⁰ Chiar în noaptea aceea, frații i-au trimis pe Pavel și pe Sila la Bereea. Când au ajuns acolo, ei s-au dus în sinagoga iudeilor. ¹¹ Oamenii de aici erau mai deschiși decât cei din Tesalonic, le ascultau mesajul cu bunăvoință și cercetau Scripturile în fiecare zi, pentru a vedea dacă ceea ce li se spusese era adevărat. ¹² Mulți dintre acești iudei au crezut și mulți greci, bărbați și femei cu influență, au crezut de asemenea. ¹³ Când au aflat iudeii din Tesalonic că Pavel a predicat și în Bereea Cuvântul lui Dumnezeu, s-au dus și ei acolo. Ei au început să tulbure și să agite mulțimile. ¹⁴ Atunci frații l-au trimis imediat pe Pavel spre țărmul mării, dar Sila și Timotei au rămas în Bereea. ¹⁵ Credincioșii care îl însoțeau pe Pavel l-au dus până la Atena. La întoarcerea acestora, Pavel a trimis prin ei instrucțiuni pentru Sila și Timotei, să vină la el cât mai curând. Și au plecat.

Pavel în Atena

¹⁶ În timp ce Pavel îi aștepta pe Sila și Timotei în Atena, el a văzut că cetatea era plină de idoli și a fost foarte tulburat. ¹⁷ În sinagogă, el a vorbit cu iudeii și cu grecii care se închinau lui Dumnezeu. De asemenea, în fiecare zi vorbea cu cei care se aflau întâmplător în piață. ¹⁸ Unii dintre filozofii epicurieni și stoici au început să se contrazică cu el.

Unii dintre ei spuneau: „Omul acesta nu știe despre ce vorbește. Ce încearcă el să spună?“ Alții spuneau: „Se pare că vorbește despre alți zei, străini“, căci Pavel predica despre Isus și despre înviere. ¹⁹ Ei l-au luat pe Pavel și l-au dus la o întâlnire a tribunalului de la Areopag. Ei au spus: „Vorbește-ne despre această nouă învățătură pe care o predici oamenilor. ²⁰ Nu am mai auzit niciodată lucrurile pe care le spui și vrem să știm ce înseamnă aceste lucruri.“ ²¹ (Locuitorii Atenei și străinii care locuiau în cetate nu făceau altceva decât să asculte sau să vorbească tot timpul despre ideile cele mai noi.)

²² Atunci Pavel s-a ridicat în picioare înaintea tribunalului din Areopag și a spus: „Bărbați atenieni, văd că sunteți oameni religioși în toate privințele. ²³ În timp ce mergeam prin cetate, am văzut lucrurile la care vă închinați și am găsit chiar și un altar, pe care scria: «PENTRU DUMNEZEUL NECUNOSCUT .» Voi vă închinați unui dumnezeu pe care nu-l cunoașteți. Pe acest Dumnezeu vi-L vestesc eu. ²⁴ El este Domnul cerurilor și al pământului, căci El a creat lumea și tot ceea ce este în ea, iar El nu locuiește în temple făcute de mâna omului. ²⁵ El nu are nevoie de nimic, de aceea nu este slujit de mâini omenești. El este Cel ce dă tuturor viață, suflare și toate lucrurile necesare. ²⁶ Dintr-un singur om, El a făcut toate popoarele pentru a locui întreg pământul. El a hotărât timpurile în care vor trăi și locurile unde vor locui. ²⁷ Dumnezeu a vrut ca oamenii să-L caute cu speranța că, bâjbâind după El, ar putea, în final, să-L găsească, deși El nu este departe de fiecare dintre noi.

²⁸ «Căci în El avem viața,

în El avem mișcarea și ființa.»

După cum au spus chiar unii dintre poeții voștri:

«Pentru că noi suntem copiii Lui.»

²⁹ Din moment ce noi suntem copiii Lui, nu ar trebui să credem că Dumnezeu arată ca un obiect făcut de îndemânarea și imaginația omului, din aur, argint sau piatră. ³⁰ Dumnezeu a trecut cu vederea timpurile când oamenii nu L-au cunoscut, dar acum le cere tuturor oamenilor de pretutindeni să se întoarcă de la păcat la Dumnezeu, ³¹ deoarece El a fixat o zi în care va judeca cu dreptate oamenii din întreaga lume printr-un Om pe care L-a ales deja. Și Dumnezeu a arătat tuturor că El este Cel pe care L-a ales prin faptul că L-a înviat dintre cei morți.“

³² Când au auzit de învierea din morți, unii își băteau joc, dar alții spuneau: „Vrem să te mai auzim și altă dată vorbind despre acestea.“ ³³ Pavel a plecat dintre ei. ³⁴ Totuși câțiva oameni i s-au alăturat și au crezut. Printre aceștia erau Dionisie, membru al tribunalului de la Areopag, o femeie pe nume Damaris și alții împreună cu ei.

¹ După aceea, Pavel a plecat din Atena și s-a dus în Corint. ² În Corint el a cunoscut un iudeu, pe nume Acuila, născut în Pont. El se întorsese de curând din Italia, împreună cu soția lui, Priscila. Ei plecaseră din Italia pentru că împăratul Claudiu dăduse ordin ca toți evreii să plece din Roma. ³ Pavel s-a dus să vorbească cu ei și, fiindcă aveau aceeași meserie, a rămas la ei și a muncit împreună cu ei la făcut corturi. ⁴ În fiecare zi de sabat, Pavel vorbea în sinagogă și încerca să-i convingă, atât pe iudei, cât și pe greci, să creadă în Isus.

⁵ După ce Sila și Timotei s-au întors din Macedonia, Pavel și-a folosit tot timpul pentru a predica. El le prezenta iudeilor dovezi că Isus este Cristosul. ⁶ Ei l-au contrazis însă și l-au insultat. Atunci Pavel și-a scuturat praful de pe haine și le-a spus: „Dacă veți fi pierduți, a voastră va fi vina! Conștiința mea este curată. De acum încolo, mă voi duce la celelalte popoare.“ ⁷ Pavel a plecat din sinagogă și s-a dus în casa unui om pe nume Titu Iust. Titu Iust era un om care se închina lui Dumnezeu. Casa lui era vecină cu sinagoga. ⁸ Crisp, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată familia lui. Și mulți dintre corintenii care l-au ascultat pe Pavel au crezut și au fost botezați.

⁹ Într-o noapte, Domnul i-a spus lui Pavel într-un vis: „Nu te teme! Vorbește și nu tăcea! ¹⁰ Căci Eu sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna pe tine pentru a-ți face rău. Mulți dintre oamenii acestei cetăți sunt ai Mei.“ ¹¹ Pavel a rămas acolo un an și jumătate și i-a învățat pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu.

Pavel înaintea lui Galio

¹² Când Galio a ajuns proconsul în ținutul Ahaia, iudeii s-au unit împotriva lui Pavel, l-au atacat și l-au dus în sala de judecată. ¹³ Ei spuneau: „Omul acesta încearcă să-i convingă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un mod care încalcă legea.“

¹⁴ Când Pavel se pregătea să vorbească, Galio a spus iudeilor: „Dacă ar fi vorba de o ilegalitate sau o infracțiune, v-aș asculta. ¹⁵ Dar problema voastră se referă la cuvinte și nume legate de legea voastră. De aceea, lămuriți-o singuri! Eu nu vreau să fiu judecător în astfel de lucruri.“ ¹⁶ Și le-a poruncit să iasă din sala de judecată.

¹⁷ Atunci l-au apucat cu toții pe Sosten, conducătorul sinagogii, și au început să-l bată în fața sălii de judecată. Dar lui Galio nu-i păsa deloc de toate acestea.

Pavel în Ierusalim și în Antiohia

¹⁸ Pavel a rămas multe zile acolo. Apoi s-a despărțit de frați și a plecat cu corabia spre Siria. Cu el au mers Acuila și Priscila. Când a ajuns în Chencrea, Pavel s-a tuns, pentru că făcuse un jurământ înaintea lui Dumnezeu. ¹⁹ Ei au ajuns în Efes, iar Pavel i-a lăsat pe Acuila și pe Priscila acolo. El s-a dus în sinagogă și a discutat cu iudeii. ²⁰ Ei l-au rugat să mai rămână, însă Pavel nu a vrut. ²¹ Dar când a plecat, le-a spus: „Dacă va fi voia lui Dumnezeu, mă voi întoarce la voi.“ Apoi a plecat din Efes cu corabia.

²² Când a ajuns în Cezareea, el s-a dus la Ierusalim pentru a saluta credincioșii de acolo. Apoi a coborât la Antiohia. ²³ După ce a stat cu ei un timp, Pavel a plecat și a mers din loc în loc, în ținuturile Galatia și Frigia. În fiecare localitate, el îi întărea pe ucenicii lui Isus.

A treia călătorie. Apolo

²⁴ În Efes a venit un iudeu, pe nume Apolo. Apolo se născuse în Alexandria. El era un om care avea talent în a vorbi oamenilor și cunoștea bine Scripturile. ²⁵ Apolo fusese instruit în Calea Domnului. El vorbea cu entuziasm și tot ce îi învăța pe oameni despre Isus era corect. Dar singurul botez pe care-l cunoștea era botezul lui Ioan. ²⁶ El s-a dus în sinagogă și a vorbit cu multă îndrăzneală. Când l-au auzit Priscila și Acuila, l-au luat pe Apolo cu ei, l-au învățat și l-au ajutat să înțeleagă mai bine Calea lui Dumnezeu. ²⁷ Apoi, Apolo a vrut să meargă în Ahaia. Frații l-au încurajat să facă acest lucru și le-au scris ucenicilor lui Isus de acolo să-l primească bine. Când a ajuns în Ahaia, Apolo le-a fost de mare ajutor celor care, prin harul lui Dumnezeu, au crezut. ²⁸ El s-a contrazis cu multă putere cu iudeii în fața oamenilor și le-a arătat din Scripturi că Isus este Cristosul.

¹ În timp ce Apolo era în Corint, Pavel a călătorit prin mai multe locuri și a ajuns în Efes. El a găsit acolo niște ucenici ² și i-a întrebat: „Ați primit voi Duhul Sfânt când ați devenit credincioși?“

Ei i-au răspuns: „Nici măcar nu am auzit că există un Duh Sfânt.“

³ Pavel i-a întrebat din nou: „Atunci cu ce botez ați fost botezați?“

Ei au răspuns: „Cu botezul despre care învăța Ioan.“

⁴ Pavel a spus: „Ioan îi învăța pe oameni să se boteze pentru a arăta că doresc să-și schimbe viața. El a spus oamenilor să creadă în acela care venea după el, adică în Isus.“

⁵ Când au auzit aceste lucruri, ei au fost botezați în Numele Domnului Isus. ⁶ Pavel și-a pus mâinile peste ei și Duhul Sfânt a venit peste ei. Au început să vorbească în limbi străine și să spună profeții. ⁷ Ei erau în total doisprezece bărbați.

⁸ Pavel mergea la sinagogă și timp de trei luni a vorbit cu multă îndrăzneală. El vorbea și îi convingea pe iudei despre Împărăția lui Dumnezeu. ⁹ Dar unii dintre ei s-au încăpățânat și au refuzat să creadă. Ei spuneau lucruri rele despre Calea Domnului în fața celorlalți oameni. Pavel a plecat de la ei și i-a luat cu el pe ucenicii lui Isus. În fiecare zi, el vorbea cu oamenii într-un loc unde un bărbat, pe nume Tiranus, avea o școală. ¹⁰ El a făcut aceasta timp de doi ani. Astfel, toți locuitorii provinciei Asia, atât iudei cât și greci, au auzit Cuvântul Domnului.

Fiii lui Sceva

¹¹ Dumnezeu a făcut minuni nemaivăzute prin mâinile lui Pavel. ¹² Astfel, până și batistele și șorțurile pe care le folosise Pavel erau duse la cei bolnavi, și aceștia erau vindecați, iar duhurile rele ieșeau din ei.

¹³ Niște exorciști iudei care mergeau din loc în loc, au încercat să folosească Numele Domnului Isus pentru a scoate duhurile rele din oameni. Aceștia erau cei șapte fii ai lui Sceva, un mare preot iudeu. Ei spuneau: „În Numele lui Isus, despre care predică Pavel, îți poruncesc să ieși afară!“

¹⁵ Dar duhul rău le-a răspuns: „Îl cunosc pe Isus și îl știu pe Pavel, dar voi cine sunteți?“

¹⁶ Și omul posedat de duhul rău a sărit la ei. El era mai puternic decât ei toți. I-a bătut și le-a rupt hainele, așa că ei au fugit din acea casă răniți și goi. ¹⁷ Toți locuitorii din Efes, atât iudei, cât și greci, au aflat ce s-a întâmplat și au fost cuprinși de venerație. Și Numele Domnului Isus a fost slăvit și mai mult. ¹⁸ Mulți dintre cei care au crezut, au venit și au mărturisit în fața tuturor lucrurile rele pe care le făcuseră. ¹⁹ Mulți dintre cei care făcuseră vrăjitorie și-au strâns cărțile și le-au ars în fața tuturor. Când au calculat valoarea acestor cărți, au văzut că prețul lor ajungea la cincizeci de mii de monede de argint. ²⁰ Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu influența cu putere viața oamenilor și din ce în ce mai mulți oameni au crezut.

Pavel se pregătește de drum

²¹ După ce s-au întâmplat aceste lucruri, Pavel a hotărât să treacă prin Macedonia și Ahaia și să meargă la Ierusalim. El a spus: „După ce ajung acolo, trebuie să vizitez și Roma.“ ²² Pavel i-a trimis în Macedonia pe doi dintre cei care îl ajutau, pe Timotei și pe Erast, iar el a mai rămas un timp în Asia.

Necazuri în Efes

²³ Cam în perioada aceea, în Efes a avut loc o mare tulburare privind Calea Domnului. ²⁴ În Efes locuia un argintar, numit Demetrius. El făcea modele de argint ale templului zeiței Artemis. În felul acesta, el aducea mulți bani meșteșugarilor care lucrau la aceasta. ²⁵ El i-a adunat pe toți aceștia și pe lucrătorii cu meserii asemănătoare și le-a spus: „Oameni buni, știți că bunăstarea noastră vine din munca aceasta. ²⁶ Acest Pavel spune că dumnezeii făcuți de mâna omului nu sunt dumnezei adevărați. Și puteți vedea și auzi că el a convins mulți oameni să gândească la fel ca el, nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia. ²⁷ Există pericolul ca lucrurile pe care le spune Pavel să strice buna reputație a meseriei noastre. Mai mult, există pericolul ca templul marii zeițe Artemis să nu mai însemne nimic pentru oameni și măreția ei să se piardă. Și Artemis este zeița la care se închină toată Asia și întreaga lume.“

²⁸ Când au auzit acestea, toți s-au înfuriat foarte tare și au strigat: „Mare este Artemis, zeița efesenilor!“ ²⁹ Oamenii din cetate au fost foarte tulburați. Ei i-au prins pe Gaius și Aristarh, doi macedoneni, tovarăși de călătorie ai lui Pavel, și au năvălit cu toții, într-un gând, în teatru. ³⁰ Pavel a vrut să se ducă să vorbească mulțimii, dar ucenicii nu l-au lăsat. ³¹ Unii dintre conducătorii provinciei Asia, care erau prieteni cu Pavel, i-au trimis vorbă și l-au rugat să nu riște și să nu se ducă la teatru. ³² În adunare era mare învălmășeală. Unii strigau ceva, alții altceva și cei mai mulți dintre ei nici nu știau pentru ce se adunaseră acolo. ³³ L-au scos din mulțime pe Alexandru și iudeii l-au împins în fața oamenilor. Alexandru a făcut un semn cu mâna pentru că vroia să se apere înaintea poporului. ³⁴ Când și-au dat seama că Alexandru era iudeu, cu toții au început să strige același lucru. Timp de două ore ei au strigat: „Mare este Artemis, zeița efesenilor!“

³⁵ Notarul cetății a potolit mulțimea și a spus: „Bărbați efeseni! Întreaga lume știe că cetatea Efes este locul în care se află templul marei Artemis și piatra sfântă+ 19.35 piatra sfântă o piatră despre care efesenii credeau că are chipul zeiței Artemis. căzută din cer. ³⁶ Toată lumea cunoaște aceste lucruri, și nu pot fi puse la îndoială. De aceea trebuie să rămâneți liniștiți și să nu faceți nimic necugetat. ³⁷ Voi i-ați adus aici pe acești oameni, deși nu au jefuit nici un templu și nu au spus nimic rău despre zeița noastră. ³⁸ Dacă Demetrius și meșteșugarii lui vor să acuze pe cineva, există tribunale și judecători. Acolo ar trebui să facă ei plângeri și să se acuze unii pe alții. ³⁹ Sau dacă aveți și alte probleme, putem să vorbim despre ele în adunarea obișnuită a cetății. ⁴⁰ Dar acum, pentru ce s-a întâmplat astăzi, putem fi acuzați de revoltă. Nu avem motive care să explice această agitație.“ ⁴¹ După ce a spus el aceste lucruri, adunarea s-a terminat.

Pavel merge în Macedonia și în Grecia

¹ Când s-a terminat agitația, Pavel i-a chemat pe ucenici. El i-a încurajat, apoi și-a luat la revedere și a plecat spre Macedonia. ² În drumul său spre Macedonia, Pavel a spus multe lucruri pentru a-i încuraja pe credincioși. Apoi a ajuns în Grecia ³ unde a rămas trei luni. Iudeii de acolo au pus la cale ceva împotriva lui Pavel, așa că el s-a pregătit să plece cu corabia spre Siria, dar apoi s-a hotărât să se întoarcă în Siria prin Macedonia. ⁴ Cu Pavel erau Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh și Secund din Tesalonic, Gaius din Derbe, Timotei, precum și Tihic și Trofim, care erau din Asia. ⁵ Ei au plecat înainte și ne-au așteptat la Troa. ⁶ După Sărbătoarea Pâinilor Nedospite, am plecat cu corabia din Filipi și, după cinci zile, am ajuns la ei în Troa. Acolo am rămas șapte zile.

Învierea lui Eutih

⁷ În prima zi a săptămânii, când eram strânși cu toții pentru a mânca împreună+ 20.7 a mânca împreună lit. „frângerea pâinii“. Poate fi vorba despre a mânca în mod obișnuit sau despre Cina Domnului. Vezi Lc. 22.14-20., Pavel vorbea celor de față și avea de gând să plece a doua zi. El și-a prelungit vorbirea până la miezul nopții. ⁸ În camera de la etaj, unde ne adunaserăm, erau multe lămpi. ⁹ Un tânăr, pe nume Eutih, stătea pe pervazul ferestrei. În timp ce Pavel continua să vorbească, el a căzut într-un somn adânc. Fiind complet adormit, Eutih a căzut de la etajul trei. Când s-au dus la el, oamenii l-au găsit mort. ¹⁰ Pavel a coborât, a căzut în genunchi lângă el, l-a îmbrățișat și a spus: „Nu fiți triști, căci este încă în viață.“ ¹¹ Apoi Pavel a urcat la etaj. El a frânt pâinea și a mâncat. Și a vorbit grupului de oameni mult timp, până în zori. Apoi a plecat. ¹² Oamenii l-au dus acasă pe Eutih. Eutih era în viață, ceea ce i-a încurajat foarte mult.

Pavel la Milet

¹³ Noi am luat-o înainte spre corabie și am navigat până la Asos. Acolo, urma să-l luăm și pe Pavel în corabie. El aranjase astfel, căci urma să meargă pe jos până în Asos. ¹⁴ Când ne-am întâlnit cu Pavel în Asos, l-am luat și pe el în corabie și am mers la Mitilene. ¹⁵ A doua zi, am plecat din Mitilene, am ridicat pânzele și am ajuns într-un loc lângă insula Chios. În ziua următoare, am navigat până la Samos și după încă o zi am ajuns în Milet. ¹⁶ Pavel se grăbea să ajungă în Ierusalim de ziua Cincizecimii, dacă era posibil. De aceea, el a hotărât să nu se oprească în Efes, căci nu vroia să rămână prea mult timp în Asia.

Cuvântarea de rămas bun către conducătorii bisericii din Efes

¹⁷ Din Milet, Pavel a trimis vorbă la Efes, rugându-i pe conducătorii bisericii să vină la el. ¹⁸ Când au sosit, Pavel le-a spus: „Voi cunoașteți cum am trăit tot timpul cât am stat cu voi, chiar din prima zi în care am sosit în Asia. ¹⁹ L-am slujit pe Domnul cu multă umilință și cu multe lacrimi. L-am slujit, deși am îndurat multe necazuri, din cauza uneltirilor iudeilor. ²⁰ Știți că nu am ezitat să vă spun toate lucrurile care erau spre binele vostru. V-am învățat aceste lucruri în fața mulțimilor și, de asemenea, în casa fiecăruia. ²¹ I-am avertizat atât pe iudei, cât și pe greci, că trebuie să-și schimbe atitudinea inimii și să se întoarcă la Dumnezeu. Le-am spus tuturor să creadă în Domnul nostru Isus. ²² Și acum, constrâns de Duhul, merg la Ierusalim, deși nu știu ce mi se va întâmpla acolo. ²³ Știu doar că, în fiecare localitate, Duhul Sfânt mă previne că mă așteaptă multe greutăți și chiar închisoarea. ²⁴ Dar eu consider că nu viața mea este ceea ce este important și de valoare pentru mine. Important este să pot termina cursa în care am pornit și să sfârșesc misiunea pe care am primit-o de la Domnul Isus. Această misiune este de a duce altora Vestea Bună despre harul lui Dumnezeu.

²⁵ Acum știu că nici unul dintre voi, oamenii printre care am mers cu învățătura despre Împărăția lui Dumnezeu, nu mă va mai vedea vreodată. ²⁶ De aceea vă spun astăzi un lucru de care sunt sigur: nu voi fi eu de vină dacă unii nu vor fi mântuiți. ²⁷ Căci eu v-am vestit tot ceea ce vrea Dumnezeu să știți. ²⁸ Fiți atenți la voi înșivă și la turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori, ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu pe care El a răscumpărat-o cu propriul Lui sânge. ²⁹ Știu că, după plecarea mea, oamenii răi vor veni printre voi. Ei vor fi asemenea lupilor necruțători și vor încerca să distrugă turma. ³⁰ Chiar și din mijlocul vostru se vor ridica oameni care vă vor învăța lucruri greșite. Ei vor denatura adevărul și vor încerca să-i tragă după ei pe ucenicii lui Isus. ³¹ Așa că, vegheați! Amintiți-vă că timp de trei ani, cu lacrimi în ochi, zi și noapte, v-am avertizat pe fiecare fără încetare.

³² Acum vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Lui, care poate să vă întărească și poate să vă dea moștenirea printre toți cei care sunt sfințiți. ³³ Cât am fost cu voi, nu am dorit să primesc pentru mine nici aurul, nici argintul, nici hainele nimănui. ³⁴ Voi știți că am muncit cu mâinile mele, pentru a câștiga lucrurile de care eu și tovarășii mei aveam nevoie. ³⁵ În tot ceea ce am făcut, eu v-am arătat că trebuie să muncim din greu, pentru a-i ajuta pe cei care duc lipsă. Trebuie să ne amintim cuvintele pe care Domnul Isus Însuși le-a spus: «Veți fi mai binecuvântați dacă veți da, decât dacă veți primi.»“

³⁶ După ce a spus aceste cuvinte, Pavel a îngenuncheat împreună cu ei toți și s-a rugat. ³⁷ Cu toții au plâns mult, l-au îmbrățișat pe Pavel și l-au sărutat. ³⁸ Pavel spusese că ei nu-l vor mai vedea și aceasta i-a întristat cel mai mult. Apoi ei l-au condus până la corabie.

Pavel pleacă la Ierusalim

¹ După ce ne-am despărțit de ei, am ridicat pânzele și am mers drept până la Cos. A doua zi, am mers la Rodos și de acolo la Patara. ² Acolo am găsit o corabie care pleca spre Fenicia. Ne-am suit în ea și am plecat. ³ Am zărit insula Cipru spre nord, dar nu am oprit și am mers până în Siria. Am debarcat în Tir, pentru că acolo trebuia să fie descărcată corabia. ⁴ Acolo i-am găsit pe ucenicii lui Isus și am rămas cu ei timp de șapte zile. Prin Duhul Sfânt, ucenicii au știut ce i se va întâmpla lui Pavel așa că i-au spus să nu se ducă la Ierusalim. ⁵ Când a venit timpul, am plecat și ne-am continuat călătoria. Ei ne-au condus până în afara cetății cu soțiile și copiii lor. Cu toții am îngenuncheat acolo, pe plajă, și ne-am rugat. ⁶ Ne-am luat la revedere unii de la alții și ne-am urcat în corabie. Iar ei s-au întors la casele lor.

⁷ După ce ne-am sfârșit călătoria din Tir, am ajuns la Ptolemaida. I-am salutat pe frații de acolo și am rămas o zi cu ei. ⁸ În ziua următoare, am plecat și am ajuns în Cezareea. Acolo ne-am dus acasă la Filip și am stat la el. Filip era evanghelist. El era unul dintre cei șapte bărbați care fuseseră aleși pentru lucrarea de ajutorare a văduvelor. ⁹ Filip avea patru fiice necăsătorite care aveau darul de a profeți. ¹⁰ După ce am stat acolo câteva zile, a sosit din Iudeea un profet, pe nume Agab și a venit la noi. ¹¹ El a luat cureaua lui Pavel și și-a legat mâinile și picioarele. El a spus: „Duhul Sfânt îmi spune: «Astfel îl vor lega iudeii din Ierusalim pe cel căruia îi aparține această curea. Apoi îl vor da în mâinile neevreilor.»“

¹² Când am auzit aceste lucruri, atât noi, cât și localnicii, l-am implorat pe Pavel să nu meargă la Ierusalim. ¹³ Atunci Pavel ne-a spus: „De ce plângeți? De ce îmi frângeți inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.“

¹⁴ Noi am văzut că nu-l puteam convinge, așa că n-am mai încercat, doar am spus: „Facă-se voia Domnului!“

¹⁵ După ce au trecut aceste zile, ne-am pregătit și am plecat la Ierusalim. ¹⁶ Câțiva dintre ucenicii din Cezareea au mers cu noi. Ei ne-au dus acasă la Mnason, unde urma să stăm. Mnason era unul dintre primii ucenici din Cipru.

Pavel la Ierusalim în Templu

¹⁷ Când am ajuns în Ierusalim, frații de acolo ne-au primit cu multă bucurie. ¹⁸ A doua zi, Pavel a mers cu noi să-l vizităm pe Iacov. Acolo se aflau toți conducătorii bisericii. ¹⁹ Pavel i-a salutat și le-a povestit în amănunt lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu, prin lucrarea lui, în mijlocul neevreilor. ²⁰ Când au auzit aceste lucruri, ei L-au slăvit pe Dumnezeu și i-au spus: „Frate, ai văzut câte mii de iudei au crezut! Dar ei cred că este foarte important să asculți de Legea lui Moise. ²¹ Ei au auzit că îi înveți pe iudeii care trăiesc în alte ținuturi, printre neevrei, să renunțe la Legea lui Moise, să nu-și mai circumcidă copiii sau să respecte tradițiile. ²² Ce trebuie să facem? Cu siguranță că ei vor afla că ai venit. ²³ Deci, fă ceea ce-ți vom spune noi: printre noi sunt patru bărbați care au făcut un legământ.+ 21.23 legământ legământul nazireatului; acest legământ față de Dumnezeu dura o lună. După o lună, cel care îl ținea își tundea părul, era dezlegat de celelalte îndatoriri și trebuia să aducă diferite jertfe în Templu; vezi Num. 6.²⁴ Ia-i pe acești bărbați și ia parte împreună cu ei la ceremonia de curățire. Plătește toate cheltuielile lor, pentru ca ei să-și poată rade capul. Atunci toată lumea va ști că ce au auzit despre tine nu este adevărat și că respecți Legea lui Moise în viața ta.

²⁵ Am trimis deja o scrisoare neevreilor. În ea le-am spus să nu mănânce carne care a fost jertfită idolilor, să nu mănânce sânge sau animale care au fost sugrumate, să se ferească de imoralitate sexuală.“

²⁶ Așa că Pavel i-a luat cu el pe cei patru bărbați și a doua zi a participat împreună cu ei la ceremonia de curățire. Apoi s-a dus în Templu, pentru a face cunoscut timpul când se vor încheia zilele de curățire+ 21.26 zilele de curățire șapte zile.. În ultima zi, trebuia adusă o jertfă pentru fiecare dintre ei.

²⁷ Spre sfârșitul celor șapte zile, niște iudei din Asia l-au văzut pe Pavel în Templu. Ei au întărâtat toată mulțimea împotriva lui, apoi l-au prins. ²⁸ Ei strigau: „Bărbați iudei, ajutați-ne! Acesta este omul care îi învață pe toți oamenii, din toată lumea, lucruri care sunt împotriva poporului nostru, împotriva Legii lui Moise și împotriva acestui Templu. Ba chiar a adus cu el în Templu niște bărbați neevrei și a întinat astfel acest loc sfânt.“ ²⁹ Ei îl văzuseră mai devreme pe Trofim efeseanul prin cetate, împreună cu Pavel, și au presupus că Pavel l-a adus cu el în Templu.

³⁰ Întreaga cetate a fost cuprinsă de agitație. Ei au alergat împreună, l-au prins pe Pavel și l-au târât în afara Templului. Imediat după aceea, ușile Templului au fost închise. ³¹ În timp ce oamenii încercau să-l omoare pe Pavel, comandantul cohortei romane din Ierusalim a primit vestea că întreaga cetate era cuprinsă de agitație. ³² Imediat, comandantul a luat cu el câțiva soldați și centurioni și a alergat la locul unde se afla mulțimea. Când i-au văzut pe comandant și pe soldați, iudeii au încetat să-l mai lovească pe Pavel. ³³ Atunci comandantul a venit la Pavel și l-a arestat. El a dat ordin să fie legat cu două lanțuri. Apoi l-a întrebat pe Pavel cine era și ce făcuse. ³⁴ Unii oameni din mulțime strigau ceva, alții altceva. Din cauza învălmășelii, comandantul nu a putut să-și dea seama care era adevărul. El a dat ordin ca Pavel să fie dus în cazarma armatei romane. ³⁵ Mulțimea de oameni îi urma. Când a ajuns la trepte, soldații au trebuit să-l care pe Pavel pentru a-l apăra de violența mulțimii. Toată mulțimea striga: „Omorâți-l!“

³⁷ Înainte de a fi dus în cazarmă, Pavel i-a zis comandantului: „Îmi este permis să-ți spun ceva?“

Comandantul a spus: „Vorbești grecește? ³⁸ Deci nu ești tu acel egiptean care, cu câtva timp în urmă, a pornit o răscoală și a condus în pustie patru mii de ucigași?“

³⁹ Pavel a răspuns: „Eu sunt iudeu și sunt din cetatea Tars, din Cilicia. Sunt cetățean al unei cetăți importante. Te rog, dă-mi voie să vorbesc mulțimii!“

⁴⁰ Comandantul l-a lăsat să facă acest lucru. Atunci Pavel a stat pe trepte și a făcut semn cu mâna cerând să fie liniște. Când toți au tăcut, el a început să le vorbească în limba aramaică, spunând:

Pavel vorbește oamenilor

¹ „Frați și părinți, ascultați ce voi spune acum în apărarea mea!“ ² Când oamenii au auzit că vorbea în limba aramaică, s-a făcut și mai mare liniște. Atunci Pavel a spus: ³ „Eu sunt iudeu. M-am născut în cetatea Tars, din Cilicia, dar am crescut în cetatea aceasta. Gamaliel m-a învățat totul despre Legea strămoșilor noștri. Am fost plin de zel pentru Dumnezeu, așa cum sunteți voi toți astăzi. ⁴ I-am persecutat pe cei ce urmau Calea Domnului, pe unii dintre ei chiar i-am omorât. Am prins atât bărbați, cât și femei și i-am pus în închisoare. ⁵ Că am făcut aceste lucruri, pot să vă mărturisească marele preot și toată adunarea bătrânilor conducători iudei. Aceștia mi-au încredințat scrisori pe care să le duc fraților iudei din Damasc. Eu mergeam acolo pentru a-i prinde pe creștini și a-i aduce legați la Ierusalim, ca să fie pedepsiți.“

Pavel povestește despre convertirea lui

⁶ „Dar când eram pe drum și mă apropiam de Damasc, s-a întâmplat ceva. Era miezul zilei când, deodată, împrejurul meu a strălucit o mare lumină din cer. ⁷ Am căzut la pământ și am auzit o voce care îmi spunea: «Saule, Saule, de ce Mă persecuți?» ⁸ Eu am răspuns: «Cine ești, Doamne?» El mi-a spus: «Sunt Isus din Nazaret pe care tu Îl persecuți.» ⁹ Cei ce erau cu mine au văzut lumina, dar nu au auzit glasul Celui care mi-a vorbit. ¹⁰ «Ce să fac, Doamne?», am spus. Iar Domnul mi-a răspuns: «Ridică-te și du-te în Damasc! Acolo ți se va spune despre toate lucrurile pe care am plănuit să le faci.» ¹¹ Din cauza strălucirii luminii, nu mai puteam să văd. Cei ce mă însoțeau m-au dus de mână și am plecat în Damasc. ¹² Acolo, a venit la mine un anume Anania. El era un bărbat evlavios și trăia potrivit cu Legea lui Moise și toți iudeii din cetate aveau de spus numai lucruri bune despre el. ¹³ El a venit, a stat lângă mine și mi-a spus: «Frate Saul, recapătă-ți vederea!» Chiar atunci am putut să-l văd. ¹⁴ Anania a spus: «Dumnezeul strămoșilor noștri te-a ales pe tine să cunoști voia Lui. El te-a ales să-L vezi pe Cel Drept și să auzi cuvinte chiar din gura Lui. ¹⁵ Tu vei mărturisi despre El tuturor oamenilor și le vei spune ce ai văzut și ai auzit. ¹⁶ Acum, ce mai aștepți? Ridică-te, fii botezat și spălat de păcatele tale și ai încredere în Numele Domnului că poate face acest lucru.»

¹⁷ M-am întors în Ierusalim și, în timp ce mă rugam în Templu, am avut o viziune. ¹⁸ L-am văzut pe Isus, care îmi spunea: «Grăbește-te și pleacă din Ierusalim chiar acum, pentru că oamenii de aici nu vor accepta ceea ce vei mărturisi despre Mine.» ¹⁹ Eu am spus: «Doamne, oamenii aceștia știu că eu mergeam prin sinagogi pentru a-i închide și a-i bate pe cei care credeau în Tine. ²⁰ Eu eram de față când a fost omorât Ștefan, cel care mărturisea despre Tine. Eu am fost de acord cu fapta lor și chiar am păzit hainele celor care l-au omorât.» ²¹ Dar Isus mi-a spus: «Du-te! Te voi trimite departe, la cei care nu sunt evrei.»“

²² Iudeii l-au ascultat pe Pavel până aici, dar din acel moment au început să strige: „Să fie șters omul acesta de pe fața pământului! El nu merită să trăiască!“ ²³ În timp ce strigau, își aruncau hainele de pe ei și aruncau praf în sus. ²⁴ Atunci comandantul a dat ordin ca Pavel să fie dus în cazarmă. El a spus soldaților să-i pună întrebări în timp ce-l biciuiau, pentru a afla de ce strigau oamenii astfel de lucruri împotriva lui. ²⁵ Soldații l-au luat și l-au legat pentru a fi biciuit. Atunci Pavel a spus centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiți un cetățean roman care nu a fost judecat și găsit vinovat?“

²⁶ Când a auzit aceste cuvinte, centurionul s-a dus la comandant și i-a spus: „Îți dai seama ce faci? Omul acesta este cetățean roman.“

²⁷ Comandantul a venit la Pavel și l-a întrebat: „Spune-mi, este adevărat că ești cetățean roman?“ „Da“, a răspuns Pavel.

²⁸ Centurionul a spus: „Eu am plătit mulți bani pentru a primi această cetățenie.“ „Eu m-am născut cetățean roman“, a spus Pavel.

²⁹ Oamenii care urmau să-l bată și să-i pună întrebări s-au retras imediat. Chiar și comandantul s-a temut când a aflat că Pavel era cetățean roman și el îl legase.

Pavel înaintea Sinedriului

³⁰ A doua zi, comandantul i-a dat drumul lui Pavel. El vroia să afle exact de ce îl acuzau iudeii și a poruncit să se strângă laolaltă marii preoți și tot Sinedriul. Apoi l-a adus pe Pavel înaintea lor.

¹ Pavel s-a uitat drept la Sinedriu și a spus: „Fraților, mi-am trăit viața așa cum a cerut Dumnezeu și întotdeauna am făcut ceea ce am crezut că era bine.“ ² Marele preot Anania a poruncit celor care stăteau lângă Pavel să-l lovească peste gură. ³ Atunci Pavel i-a spus lui Anania: „Și Dumnezeu te va lovi pe tine! Tu ești asemenea unui perete văruit! Tu stai acolo și pretinzi că mă judeci după Legea lui Moise, dar încalci Legea poruncindu-le să mă lovească.“

⁴ Cei care stăteau lângă Pavel au spus: „Îndrăznești să-l insulți pe marele preot al lui Dumnezeu?“

⁵ Pavel a spus: „Fraților, nu am știut că el este marele preot. În Scripturi este scris: «Să nu spui lucruri rele despre un conducător al poporului tău.»+ 23.5 Citat din Ex. 22.28.“

⁶ Pavel și-a dat seama că o parte dintre bărbații din adunare erau saduchei, iar alții farisei. El a strigat în Sinedriu: „Fraților, eu sunt fariseu, tatăl meu a fost de asemenea fariseu. Sunt judecat din pricina speranței că oamenii vor învia din morți.“

⁷ Când a spus aceste cuvinte, fariseii și saducheii au început o mare ceartă și adunarea s-a împărțit în două grupuri. ⁸ Saducheii nu cred că există înviere după moarte și, de asemenea, nu cred în îngeri sau în duhuri. Dar fariseii cred că aceste lucruri există. ⁹ În adunare s-a făcut mare zarvă. Atunci s-au ridicat niște învățători ai Legii care erau farisei și au început să se certe cu saducheii: „Nu credem că omul acesta a făcut vreun lucru rău. Poate că într-adevăr i-a vorbit un duh sau un înger.“

¹⁰ Cearta a devenit foarte violentă, iar comandantul s-a temut că mulțimea îl va rupe în bucăți pe Pavel. Atunci comandantul a dat ordin soldaților să coboare și să-l ia pe Pavel din mulțime și să-l aducă în cazarmă.

¹¹ În noaptea următoare, Domnul a venit lângă Pavel și a spus: „Curaj! Așa cum ai mărturisit oamenilor din Ierusalim despre Mine, la fel va trebui să mărturisești și celor din Roma.“

¹² A doua zi dimineață, iudeii au pus la cale un plan. Ei s-au jurat să nu mănânce și să nu bea până nu-l vor omorî pe Pavel. ¹³ Cei ce făcuseră acest jurământ erau cam patruzeci de inși. ¹⁴ Ei s-au dus la preoții conducători și la bătrâni și au spus: „Am jurat să nu mâncăm nimic până nu-l vom omorî pe Pavel. ¹⁵ Iată ce trebuie să faceți voi și Sinedriul. Cereți comandantului să vi-l trimită pe Pavel, pretinzând că vreți să studiați mai atent cazul lui. Noi vom fi pregătiți să-l ucidem înainte să ajungă aici.“

¹⁶ Dar fiul sorei lui Pavel a auzit despre complotul lor. Așa că s-a dus în cazarma romanilor și i-a spus lui Pavel despre aceasta. ¹⁷ Pavel a chemat pe unul dintre centurioni și i-a spus: „Du-l pe acest tânăr la comandant pentru că are să-i spună ceva.“ ¹⁸ Centurionul l-a luat pe băiat, l-a condus la comandant și a spus: „Deținutul Pavel m-a chemat și m-a rugat să ți-l aduc pe acest tânăr pentru că are să-ți spună ceva.“

¹⁹ Comandantul l-a luat pe băiat de mână, l-a dus deoparte și l-a întrebat: „Ce vrei să-mi spui?“

²⁰ Băiatul a răspuns: „Iudeii s-au înțeles să te roage să-l aduci mâine pe Pavel înaintea Sinedriului. Ei vor pretinde că vor să afle mai multe despre el. ²¹ Dar nu-i asculta, pentru că mai mult de patruzeci de iudei vor sta ascunși, așteptând să-l omoare. Ei s-au jurat să nu mănânce și să nu bea până nu-l vor omorî pe Pavel. Iar acum sunt gata. Mai așteaptă doar ca tu să fii de acord cu ei.“

²² Atunci comandantul i-a poruncit băiatului: „Nu spune nimănui că mi-ai vorbit despre aceste lucruri.“ Și l-a lăsat să plece.

Pavel este trimis la Cezareea

²³ Apoi comandantul a chemat pe doi dintre centurionii lui și le-a spus: „Pregătiți două sute de soldați pentru a pleca la Cezareea. De asemenea, pregătiți șaptezeci de călăreți și două sute de soldați înarmați cu sulițe. Toți să fie gata de plecare până la ora nouă seara. ²⁴ Pregătiți și cai pe care să călărească Pavel și duceți-l teafăr la guvernatorul Felix.“ ²⁵ Comandantul a scris o scrisoare care spunea:

²⁶ „Claudiu Lisias,

către preaalesul guvernator Felix.

Salutări.

²⁷ Iudeii l-au prins pe acest om și se pregăteau să-l omoare. Eu am aflat că este cetățean roman, de aceea am intervenit cu soldații mei și l-am salvat. ²⁸ Am vrut să știu de ce îl acuzau iudeii și l-am dus înaintea Sinedriului lor. ²⁹ Am aflat că acuzațiile care îi erau aduse priveau lucruri legate de legea lor. Dar el nu a fost acuzat de nimic care să merite închisoarea sau moartea. ³⁰ Apoi mi s-a spus că s-a pus ceva la cale împotriva acestui om și imediat l-am trimis la tine. Celor care îl acuzau le-am poruncit să-ți spună ție despre acuzațiile pe care i le aduc.“

³¹ Soldații au făcut ce li s-a ordonat. Ei l-au luat pe Pavel și l-au dus la Antipatrida în timpul nopții. ³² A doua zi, i-au lăsat pe călăreți să meargă mai departe cu Pavel, iar ei s-au întors înapoi la cazarmă. ³³ Când au ajuns în Cezareea, călăreții i-au dat guvernatorului scrisoarea și i l-au încredințat pe Pavel. ³⁴ Guvernatorul a citit scrisoarea și l-a întrebat pe Pavel din ce provincie era. Pavel a răspuns că din Cilicia. ³⁵ Guvernatorul a spus: „Voi asculta cazul tău când vor veni și cei care te acuză.“ El a dat ordin ca Pavel să fie ținut sub pază în palatul care fusese construit de Irod.

Iudeii îl acuză pe Pavel

¹ Cinci zile mai târziu, marele preot Anania a venit la Cezareea împreună cu câțiva conducători evrei și cu un avocat, pe nume Tertul. Ei și-au prezentat înaintea guvernatorului acuzațiile lor împotriva lui Pavel. ² După ce a fost adus Pavel înăuntru, Tertul și-a început acuzațiile spunând: „Mulțumită ție ne bucurăm de pace. Datorită îngrijirii tale, în această țară au avut loc multe reforme de care aveam mare nevoie. ³ Preaalesule Felix, noi mărturisim totdeauna și în orice loc lucrurile pe care le-ai făcut și îți suntem foarte recunoscători. ⁴ Dar, ca să nu te rețin prea mult, te rog să fii bun și să asculți scurta noastră prezentare. ⁵ Am găsit acest om care este o pacoste. El a pornit răscoale printre iudeii din întreaga lume și este conducătorul unei secte de nazarineni. ⁶ El a încercat chiar să profaneze Templul; așa că am pus mâna pe el, ⁷ (dar a venit comandantul Lisias și l-a smuls cu multă violență din mâinile noastre). ⁸ Dacă-l vei cerceta tu însuți, vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl acuzăm.“ ⁹ Iudeii au intervenit și ei și au spus că toate lucrurile spuse de Tertul erau adevărate.

¹⁰ Guvernatorul i-a făcut semn lui Pavel să vorbească. Acesta a spus: „Știu că de mulți ani ești judecător peste acest popor și de aceea mă pot apăra cu încredere. ¹¹ Așa cum poți afla, nu au trecut mai mult de douăsprezece zile de când m-am dus la Ierusalim pentru a mă închina. ¹² Nimeni nu m-a văzut certându-mă cu cineva în Templu. Nu am fost văzut provocând oamenii la răscoală nici în sinagogi, nici în alte locuri din cetate. ¹³ Acești oameni nu-ți pot dovedi că acuzațiile pe care le fac acum împotriva mea sunt adevărate. ¹⁴ Un lucru îl recunosc: mă închin Dumnezeului strămoșilor noștri așa cum îmi cere Calea Domnului. Ei numesc această Cale o sectă. Eu cred tot ceea ce spune Legea și cred tot ceea ce este scris în cărțile Profeților. ¹⁵ Și am aceeași speranță de la Dumnezeu pe care o au și acești oameni: că într-o zi vor învia atât oamenii drepți, cât și cei nedrepți. ¹⁶ De aceea, încerc întotdeauna să fac ceea ce cred că este bine înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

¹⁷ Am fost plecat vreme de mai mulți ani din Ierusalim, iar acum m-am întors să aduc poporului meu daruri pentru cei săraci și să aduc jertfe lui Dumnezeu. ¹⁸ Este ceea ce făceam când acești oameni m-au găsit în Templu. Tocmai sfârșisem ceremonia de curățire. Acolo nu era nici o mulțime de oameni cu mine și nici agitație nu era. ¹⁹ Niște iudei din Asia se aflau acolo. Dacă ei au vreun lucru de care să mă acuze, ar trebui să fie aici, înaintea ta și să mă acuze. ²⁰ Sau să spună cei care sunt aici care anume sunt lucrurile rele de care m-au găsit vinovat când m-am aflat înaintea Sinedriului. ²¹ Un singur lucru am strigat, când am stat înaintea lor: «Sunt judecat de voi astăzi pentru că eu cred în învierea din morți!»“

²² Atunci Felix a încheiat adunarea. El știa deja multe lucruri despre Calea Domnului. El a spus: „Voi lua hotărârea privind cazul vostru când va sosi comandantul Lisias.“ ²³ Felix a dat ordin centurionului să-l păzească pe Pavel, dar să-i acorde o anumită libertate și să nu-i împiedice pe prietenii lui să-i aducă lucrurile de care avea nevoie.

Pavel vorbește cu Felix și cu soția lui

²⁴ După câteva zile, Felix a venit cu soția lui, Drusila, care era iudeică. El a trimis pe cineva să-l aducă pe Pavel și l-a ascultat vorbind despre credința în Isus Cristos. ²⁵ Dar când Pavel a început să vorbească despre dreptate, despre autocontrol și despre judecata viitoare, Felix s-a speriat și a spus: „Du-te acum! Te voi mai chema când voi avea timp.“ ²⁶ Felix spera ca Pavel să-i ofere bani și de aceea trimitea după el tot mai des și stătea de vorbă cu el.

²⁷ După doi ani, Felix a fost urmat de Porcius Festus. Dar Felix l-a lăsat pe Pavel în închisoare pentru a face pe placul iudeilor.

Pavel cere să fie dus înaintea lui Cezar

¹ Festus a devenit guvernator. Trei zile mai târziu, el a călătorit de la Cezareea la Ierusalim. ² Preoții cei mai de seamă și conducătorii iudeilor i-au prezentat acuzațiile lor împotriva lui Pavel. Ei l-au rugat pe Festus ³ să le facă o favoare: să-l trimită pe Pavel la Ierusalim. (Ei aveau de gând să-i iasă înainte și să-l omoare pe apostol pe drum.) ⁴ Festus le-a răspuns că Pavel era închis la Cezareea și că el însuși urma să meargă curând la Cezareea. ⁵ „Să meargă cu mine câțiva dintre conducătorii voștri“, a spus el. „Dacă acest om a făcut ceva rău, să vină să-l acuze.“

⁶ Festus a rămas cu ei nu mai mult de opt, poate zece zile; apoi a plecat la Cezareea. A doua zi, și-a luat locul în sala de judecată și a poruncit să fie adus Pavel. ⁷ Când a apărut Pavel, iudeii care veniseră din Ierusalim au stat în jurul lui și l-au acuzat de multe lucruri rele pe care nu le puteau dovedi. ⁸ Pavel s-a apărat spunând: „Nu am făcut nimic rău împotriva Legii iudeilor, împotriva Templului sau împotriva lui Cezar.“

⁹ Festus vroia să le facă iudeilor pe plac. De aceea, i-a spus lui Pavel: „Vrei să mergem la Ierusalim și să fii judecat înaintea mea, acolo, referitor la aceste acuzații?“

¹⁰ Pavel a răspuns: „Mă aflu acum înaintea scaunului de judecată al lui Cezar. Aici se cuvine să fiu judecat. După cum bine știi, nu le-am făcut nimic rău iudeilor. ¹¹ Dacă sunt vinovat de ceva rău, dacă am făcut ceva ca să merit moartea, eu nu mă feresc de moarte. Dar dacă nici una din aceste acuzații pe care le aduc acești oameni împotriva mea nu este adevărată, atunci nimeni nu mă poate da pe mâna lor. Vreau ca Cezar să judece cazul meu.“

¹² Festus s-a consultat cu consilierii săi, apoi a spus: „Vrei ca Cezar să judece cazul tău, la Cezar te vei duce!“

Agripa vine la Cezareea

¹³ După câteva zile, regele Agripa și Berenice, au sosit la Cezareea pentru a-l saluta pe Festus. ¹⁴ După ce au stat acolo câteva zile, Festus a vorbit regelui despre cazul lui Pavel. El a spus: „Felix a lăsat închis un bărbat. ¹⁵ Când am fost în Ierusalim, preoții cei mai importanți și conducătorii iudeilor și-au prezentat acuzațiile pe care i le aduc și au cerut ca el să fie condamnat la moarte. ¹⁶ Le-am răspuns că nu este obiceiul romanilor să dea un acuzat pe mâna nimănui până când acesta nu a stat față în față cu cei care-l acuză și până nu a avut posibilitatea să se apere. ¹⁷ Așa că, atunci când au venit aici cu mine, fără întârziere, chiar în ziua următoare, mi-am luat locul în sala de judecată și am poruncit să fie adus acest om. ¹⁸ Când cei care îl acuzau au început să-și prezinte acuzațiile, ei nu au vorbit de faptele rele la care mă așteptam eu. ¹⁹ Ei discutau cu acest om despre religia lor și despre un anume Isus care a murit, deși Pavel pretinde că e viu. ²⁰ Nu aveam nici o idee ce hotărâre să iau în această problemă. Așa că l-am întrebat pe Pavel dacă vrea să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste chestiuni. ²¹ Pavel a cerut să rămână în Cezareea și să aștepte hotărârea împăratului, iar eu am poruncit să rămână în închisoare până îl voi putea trimite la Cezar.“

²² Atunci Agripa i-a zis lui Festus: „Aș vrea să-l aud eu însumi pe acest om.“ „Îl vei auzi mâine“, a spus Festus.

²³ Așa că a doua zi Agripa și Berenice au venit cu mare pompă și au intrat în sala de judecată, împreună cu comandanții și cei mai importanți oameni ai cetății. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus în sală. ²⁴ Atunci Festus a spus: „Împărate Agripa și voi toți cei care sunteți prezenți alături de noi, uitați-vă la acest om! Toți iudeii, atât din Ierusalim, cât și de aici, mi-au cerut cu insistență, prin strigăte, ca el să fie omorât. ²⁵ Dar am constatat că nu a făcut nimic pasibil de moarte. El a cerut să fie judecat de împărat. De aceea am hotărât să-l trimit la Roma. ²⁶ Dar nu am nimic clar a-i scrie împăratului despre el. De aceea l-am adus înaintea voastră, în special a ta, rege Agripa, pentru ca, după ce îl veți cerceta, să pot găsi ceva să scriu. ²⁷ Mi se pare fără sens să trimit împăratului un deținut, fără a-i arăta de ce este acuzat.“

Pavel înaintea regelui Agripa

¹ Agripa i-a spus lui Pavel: „Ți se îngăduie să vorbești pentru a te apăra!“ Pavel și-a ridicat mâna și și-a început apărarea. ² „Rege Agripa, mă socotesc fericit să mă apăr astăzi înaintea ta de acuzațiile pe care mi le aduc iudeii. ³ Și aceasta cu atât mai mult cu cât tu cunoști toate obiceiurile iudeilor și controversele lor. De aceea, te rog să ai răbdare să mă asculți. ⁴ Toți iudeii știu cum mi-am trăit viața, de la început, de când eram în țara mea și de asemenea, în Ierusalim. ⁵ Ei mă cunosc de mult timp și dacă vor vrea, vor putea mărturisi că am trăit așa cum cerea cea mai severă dintre sectele religiei noastre: am fost fariseu. ⁶ Astăzi sunt judecat pentru că sper să se împlinească promisiunea pe care Dumnezeu a făcut-o strămoșilor noștri. ⁷ Aceasta este promisiunea a cărei împlinire o așteaptă cele douăsprezece triburi ale poporului nostru. De aceea ei Îi slujesc lui Dumnezeu fără oprire, zi și noapte. Rege, din cauza acestei speranțe pe care o am mă acuză iudeii. ⁸ De ce nu vă vine să credeți că Dumnezeu îi învie pe cei morți?

⁹ Cât despre mine, eu am crezut că trebuia să fac tot ce îmi stă în putință împotriva Numelui lui Isus din Nazaret. ¹⁰ Și așa am și făcut în Ierusalim. Am primit aprobarea de la preoții cei mai importanți și am aruncat în închisoare pe mulți dintre sfinții lui Dumnezeu, iar când aceștia erau omorâți, eu am fost de acord cu omorârea lor. ¹¹ Deseori i-am pedepsit în toate sinagogile și am încercat să-i fac să spună lucruri rele împotriva lui Dumnezeu. Furia mea împotriva lor era atât de mare, încât m-am dus chiar și în alte cetăți pentru a-i persecuta.

Pavel povestește cum L-a văzut pe Isus

¹² Odată, în timpul unei astfel de călătorii, mergeam la Damasc având permisiunea și autoritatea de la preoții cei mai importanți. ¹³ Pe la amiază, mă aflam pe drum. Și atunci, rege, din cer a venit o lumină mai strălucitoare decât soarele și ne-a înconjurat pe mine și pe cei ce călătoreau cu mine. ¹⁴ Am căzut cu toții la pământ. Atunci am auzit o voce spunându-mi în limba aramaică: «Saule, Saule, de ce Mă persecuți? Dacă Mă ataci, doar tu vei avea de suferit.» ¹⁵ Atunci eu am întrebat: «Cine ești Tu, Doamne?» Iar Domnul mi-a răspuns: «Sunt Isus, pe care tu Îl persecuți. ¹⁶ Dar acum ridică-te în picioare! Iată de ce am apărut înaintea ta: te-am ales să fii slujitorul Meu și martorul Meu, pentru ca să vorbești oamenilor despre ce ai văzut și despre ce îți voi arăta. ¹⁷ Te trimit la poporul tău și la neevrei, dar nu-i voi lăsa nici pe unii, nici pe alții să-ți facă rău. ¹⁸ Tu le vei deschide ochii, îi vei întoarce de la întuneric la lumină și de sub puterea lui Satan, la Dumnezeu. Astfel ei vor putea fi iertați de păcatele lor și primiți alături de cei ce au crezut în Mine și au fost sfințiți.»

Pavel vorbește despre lucrarea sa

¹⁹ Și astfel, rege Agripa, eu nu am refuzat să ascult de viziunea care a venit din ceruri. ²⁰ Am vorbit, mai întâi, oamenilor din Damasc, apoi celor din Ierusalim și din tot ținutul Iudeii. Pe urmă, le-am vorbit neevreilor, spunându-le să-și schimbe atitudinea inimii, să se întoarcă la Dumnezeu și să dovedească prin fapte că această schimbare a avut loc. ²¹ Acesta este motivul pentru care iudeii m-au arestat când mă aflam în Templu și au încercat să mă omoare. ²² Însă Dumnezeu m-a ajutat până în ziua de azi. Cu ajutorul Lui stau astăzi aici și spun atât celor neînsemnați, cât și celor importanți, despre lucrurile pe care le-am văzut. Dar nu spun nimic nou. Spun lucruri despre care Moise și profeții au spus că se vor întâmpla: ²³ că Cristosul trebuie să sufere și că, fiind primul care va învia dintre cei morți, va aduce lumină evreilor și neevreilor.“

Pavel încearcă să-l convingă pe Agripa

²⁴ În timp ce Pavel spunea aceste lucruri pentru a se apăra, Festus a strigat tare: „Ești nebun, Pavele! Ai învățat prea mult și ai înnebunit.“

²⁵ „Nu sunt nebun, preaalesule Festus“, a răspuns Pavel. „Lucrurile pe care le spun sunt pline de sens și de adevăr. ²⁶ Regele știe prea bine aceste lucruri și lui pot să-i vorbesc deschis. Sunt sigur că el nu este în necunoștință de cauză cu privire la vreunul din aceste lucruri, pentru că ele s-au întâmplat în văzul tuturor. ²⁷ Rege Agripa, crezi că ceea ce au scris profeții este adevărat? Știu că da!“

²⁸ Atunci Agripa i-a spus lui Pavel: „Crezi că mă poți convinge atât de repede să devin creștin?“

²⁹ Pavel a răspuns: „Mă rog lui Dumnezeu ca, mai devreme sau mai târziu, nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă azi să fie mântuiți și să fie ca mine, însă fără aceste lanțuri.“

³⁰ Atunci regele, guvernatorul, Berenice și toți cei ce stăteau împreună cu ei s-au ridicat. ³¹ După ce au ieșit din sală, ei vorbeau între ei și spuneau: „Omul acesta nu a făcut nimic ca să fie pasibil de moarte sau de închisoare.“ ³² Agripa i-a spus lui Festus: „Acest om ar fi putut să fie eliberat, dacă nu ar fi cerut să fie judecat de Cezar.“

Plecarea lui Pavel la Roma

¹ S-a hotărât să mergem cu corabia în Italia. Pavel și alți câțiva deținuți au fost dați în grija unui centurion din regimentul împăratului. Numele acestuia era Iuliu. ² Ne-am urcat în corabie la Adramit și am plecat. Corabia urma să treacă prin mai multe porturi de pe coasta Asiei. Cu noi era și Aristarh, un macedonean din Tesalonic. ³ A doua zi am ajuns în Sidon. Iuliu s-a purtat frumos cu Pavel. El i-a dat voie să-și viziteze prietenii, iar aceștia s-au îngrijit de el. ⁴ Apoi am plecat din Sidon și, pentru că vântul ne era potrivnic, am trecut pe lângă coasta de sud a insulei Cipru. ⁵ Am traversat marea lângă Cilicia și Pamfilia și am ajuns la Mira, în Licia. ⁶ Acolo centurionul a găsit o corabie din Alexandria, care pleca spre Italia și ne-a urcat și pe noi la bordul ei.

⁷ Timp de câteva zile, corabia a mers încet și cu greu am ajuns la Cnid. Dar vântul nu ne-a permis să mergem în direcția aceea. Așa că am navigat la adăpostul insulei Creta, pe lângă cetatea Salmona. ⁸ Am înaintat cu greu pe lângă coasta insulei Creta și am ajuns la un loc numit „Porturi bune“, în apropierea cetății Laseea.

⁹ Eram deja în mare întârziere. Era periculos să înaintăm cu corabia pentru că tocmai trecuse vremea Postului+ 27.9 Vremea Postului Postul ispășirii, o sărbătoare evreiască; avea loc toamna; era o vreme nefavorabilă pentru călătoriile pe mare.. Așa că Pavel i-a prevenit: ¹⁰ „Oameni buni, văd că această călătorie ne va aduce multe necazuri. Nu numai că încărcătura și corabia vor fi distruse, dar, mai mult, s-ar putea să ne pierdem și viața.“ ¹¹ Căpitanul și proprietarul corabiei nu erau de acord cu cele spuse de Pavel, iar centurionul i-a crezut pe ei, și nu pe Pavel. ¹² Portul unde ne opriserăm nu era potrivit pentru a petrece toată iarna acolo. De aceea, majoritatea oamenilor a hotărât să plecăm de acolo, sperând că vom putea ajunge la Fenix, unde să și rămânem peste iarnă. Fenix era un port din Creta, care dădea atât spre nord-vest, cât și spre sud-vest.

Furtuna

¹³ Apoi a început să bată un vânt ușor dinspre sud și cei din echipajul corabiei au crezut că era vântul de care aveau nevoie. Așa că au ridicat ancora și au mers de-a lungul coastei insulei Creta. ¹⁴ Dar nu după mult timp, dinspre insulă a venit un vânt puternic, ca un uragan, vânt numit Euroclydon+ 27.14 Euroclydon vânt de la nord-est.. Corabia a fost prinsă de furtună. ¹⁵ Ea nu putea merge împotriva vântului, așa că i-am dat drumul și ne-am lăsat în voia lui. ¹⁶ Am trecut adăpostiți de o mică insulă pe nume Clauda și atunci am reușit cu greu să prindem barca de salvare. ¹⁷ După ce au tras sus barca de salvare, marinarii au legat corabia de jur împrejur cu frânghii pentru a o susține. Ei s-au temut să nu lovească bancurile de nisip de la Sirta. De aceea au lăsat pânzele jos și s-au lăsat duși de vânt. ¹⁸ A doua zi, furtuna era și mai puternică, așa că cei de pe corabie au început să arunce încărcătura în mare. ¹⁹ Iar în ziua a treia, ei au aruncat cu propriile lor mâini echipamentul de pe corabie. ²⁰ Multe zile nu s-au văzut pe cer nici soarele, nici stelele. Furtuna a fost foarte puternică, încât pierdusem orice speranță de scăpare.

²¹ Mult timp nimeni nu a mâncat nimic. Atunci Pavel s-a ridicat în picioare în mijlocul lor și a spus: „Oameni buni, ar fi trebuit să-mi ascultați sfatul și să nu plecați din Creta. Nici una din toate aceste stricăciuni și pagube nu s-ar fi întâmplat. ²² Dar vă îndemn acum să nu vă pierdeți curajul, căci nici unul dintre voi nu va pieri. Doar corabia aceasta va fi distrusă. ²³ Noaptea trecută a venit la mine un înger al lui Dumnezeu. El este Dumnezeul căruia Îi aparțin și căruia Îi slujesc. ²⁴ Și îngerul mi-a spus: «Nu te teme, Pavel! Tu trebuie să ajungi înaintea lui Cezar. Și, pentru tine, Dumnezeu va salva viața tuturor celor ce călătoresc pe mare împreună cu tine.» ²⁵ Așa că păstrați-vă curajul, oameni buni! Eu am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla așa cum mi s-a spus. ²⁶ Dar trebuie să fim aruncați pe vreo insulă.“

²⁷ În cea de-a paisprezecea noapte de la plecarea noastră eram duși de vânt pe Marea Adriatică. Pe la miezul nopții, marinarii au simțit că ne apropiem de pământ. ²⁸ Ei au măsurat adâncimea apei și au văzut că era de treizeci și șapte de metri. Puțin mai târziu, ei au măsurat din nou și au văzut că apa era cam de douăzeci și opt de metri. ²⁹ Marinarii se temeau să nu se lovească de stânci. Așa că au aruncat patru ancore în partea din spate a corabiei și s-au rugat să se facă ziuă cât mai curând. ³⁰ Marinarii au vrut să fugă de pe corabie. Ei s-au prefăcut că vor să arunce ancore și din partea din față a corabiei și au lăsat la apă barca de salvare. ³¹ Dar Pavel le-a spus centurionului și soldaților: „Dacă acești oameni nu rămân în corabie, voi nu veți putea fi salvați.“ ³² Atunci soldații au tăiat frânghiile bărcii de salvare și au lăsat-o să cadă.

³³ Puțin înainte de a se lumina de ziuă, Pavel i-a îndemnat pe toți să mănânce câte ceva: „Timp de paisprezece zile ați așteptat înfometați și nu ați mâncat nimic. ³⁴ Așa că vă rog acum să mâncați. Căci aveți nevoie de hrană pentru a supraviețui. Nu veți păți nimic, nici măcar un fir de păr nu vi se va pierde.“ ³⁵ După ce a spus aceste cuvinte, Pavel a luat niște pâine și în fața tuturor I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru ea. Apoi a rupt-o în mai multe bucăți și a început să mănânce. ³⁶ Cu toții au prins curaj și au început și ei să mănânce. ³⁷ Pe corabie eram în total două sute șaptezeci și șase de oameni. ³⁸ După ce au mâncat cât au putut, oamenii au aruncat grâul în mare pentru a face corabia mai ușoară.

Corabia este distrusă

³⁹ Când s-a luminat de ziuă, marinarii au văzut pământul, dar nu recunoșteau locul. Ei au văzut un golf cu plajă și au hotărât să împingă corabia spre țărm, dacă va fi posibil. ⁴⁰ Marinarii au slăbit ancorele și le-au lăsat să cadă în mare. Tot atunci au tăiat funiile care țineau cârmele. Apoi au ridicat pânza din față spre vânt și s-au îndreptat spre țărm. ⁴¹ Dar corabia s-a lovit de un banc de nisip și s-a oprit. Partea din față a corabiei s-a blocat acolo și nu a mai putut fi mișcată. Apoi partea din spate a fost sfărâmată în bucăți de forța valurilor.

⁴² Atunci soldații s-au hotărât să-i omoare pe deținuți, pentru ca să nu înoate vreunul și să scape. ⁴³ Dar centurionul nu vroia ca Pavel să fie omorât și nu i-a lăsat pe soldați să facă ce își propuseseră. El a dat ordin ca cei ce știau să înoate să sară în apă primii și să ajungă la țărm. ⁴⁴ Ceilalți oameni au folosit scânduri sau bucăți de corabie. Astfel toată lumea a ajuns cu bine la mal.

Trei luni în insula Malta

¹ După ce am ajuns în siguranță, am aflat că numele insulei era Malta. ² Locuitorii de acolo au fost neobișnuit de prietenoși cu noi. Pentru că începuse să plouă și se făcuse frig, ei au făcut pentru noi un foc și ne-au chemat pe toți. ³ Pavel a strâns o grămadă de ramuri uscate și le punea pe foc. Atunci o viperă a ieșit din cauza căldurii și s-a prins de mâna lui. ⁴ Când locuitorii insulei au văzut șarpele atârnând de mâna lui Pavel și-au spus: „Cu siguranță omul acesta este un ucigaș. El nu a murit în mare, dar Dreptatea nu vrea ca el să trăiască.“ ⁵ Dar Pavel a scuturat vipera de pe mână și a lăsat-o să cadă în foc. El nu era rănit deloc. ⁶ Oamenii se așteptau ca el să se umfle sau să cadă mort la pământ. Ei au așteptat mai mult timp și când au văzut că nu i s-a întâmplat nimic rău, s-au răzgândit și au spus că Pavel era un zeu.

⁷ Locul unde se aflau ei era în apropierea unor terenuri care aparțineau celui mai important om de pe insulă. Numele acestuia era Publius. El ne-a primit în casa lui, unde am stat trei zile, și s-a purtat foarte bine cu noi. ⁸ Tatăl lui Publius se afla în pat. El era foarte bolnav, având febră și dizenterie. Pavel s-a dus să-l vadă. El s-a rugat, apoi și-a pus mâinile peste el și l-a vindecat. ⁹ După ce s-a întâmplat acest lucru, toți ceilalți oameni de pe insulă, care erau bolnavi, au venit la Pavel, iar el i-a vindecat. ¹⁰ Băștinașii ne-au acordat multă cinste și ne-au tratat cu generozitate, iar la plecare ne-au dat lucruri de care urma să avem nevoie.

Sosirea la Roma

¹¹ Am stat pe insulă timp de trei luni, apoi am plecat cu o corabie din Alexandria care rămăsese acolo peste iarnă. Corabia purta semnul Dioscurilor+ 28.11 Dioscuri sau zeii gemeni: fiii lui Zeus.. ¹² Am ajuns în Siracuza și am rămas acolo trei zile. ¹³ De acolo am navigat mai departe, în jurul coastei și am ajuns la Regium. O zi mai târziu, vântul a început să bată dinspre sud și după încă o zi am ajuns la Puzole. ¹⁴ Acolo am găsit câțiva frați. Ei ne-au rugat să rămânem cu ei șapte zile. Și așa am ajuns la Roma. ¹⁵ Frații din Roma au auzit despre noi și că urma să venim și au venit până la „Forul lui Apius“ și până la „Trei Taverne“ pentru a ne întâmpina. Când i-a văzut, Pavel I-a mulțumit lui Dumnezeu și s-a simțit încurajat.

Pavel în Roma

¹⁶ Când am intrat în Roma, lui Pavel i s-a dat voie să locuiască singur; doar un soldat îl păzea.

¹⁷ După trei zile, Pavel i-a chemat laolaltă pe conducătorii iudeilor. Când s-au strâns cu toții, Pavel le-a spus: „Fraților, eu nu am făcut nimic rău împotriva poporului nostru sau împotriva obiceiurilor strămoșilor noștri. Cu toate acestea, când am fost în Ierusalim, am fost dat prizonier în mâinile romanilor. ¹⁸ Romanii mi-au pus multe întrebări, dar nu m-au găsit vinovat de nici un lucru pentru care să merit pedeapsa cu moartea, așa că au vrut să-mi dea drumul. ¹⁹ Dar iudeii s-au opus, așa că a trebuit să cer să fiu trimis lui Cezar, cu toate că nu am nici o acuzație de adus poporului meu. ²⁰ Acesta este motivul pentru care am cerut să mă întâlnesc și să vorbesc cu voi. Sunt legat în aceste lanțuri din pricina speranței poporului Israel.“

²¹ Conducătorii iudei i-au spus lui Pavel: „Nu am primit nici o scrisoare din Iudeea despre tine și nici unul dintre frații care au venit de acolo nu a adus nici un fel de informații și nici nu ne-a spus nimic rău despre tine. ²² Dar am vrea să auzim chiar de la tine care sunt părerile tale, pentru că știm că peste tot se vorbește împotriva acestei secte.“

²³ Așa că Pavel și conducătorii iudei au stabilit o zi în care să se întâlnească din nou. O mare mulțime de iudei au venit atunci în casa unde locuia Pavel. Pavel a vorbit de dimineață până seara, explicându-le despre Împărăția lui Dumnezeu. El a folosit Legea lui Moise și scrierile profeților pentru a-i convinge să creadă ceea ce le spunea despre Isus. ²⁴ Unii dintre ei au crezut lucrurile pe care le-a spus Pavel, dar alții nu au crezut. ²⁵ Ei se contraziceau între ei și se pregăteau să plece. Pavel le-a mai spus un singur lucru: „Duhul Sfânt a vorbit bine, când a spus strămoșilor voștri, prin profetul Isaia:

²⁶ «Du-te la poporul acesta și spune-le:

Veți auzi cu urechile voastre, dar nu veți înțelege,

veți privi cu ochii voștri, dar nu veți vedea.

Acest popor și-a împietrit inima.

Ei și-au astupat urechile și și-au închis ochii,

ca nu cumva să vadă cu ochii lor,

să audă cu urechile lor, să înțeleagă cu inimile lor,

să se întoarcă la Mine și să-i vindec.» Isaia 6.9-10

²⁸ Trebuie să știți că Dumnezeu a trimis mântuirea Sa neevreilor. Ei vor asculta!“ ²⁹+ 28.29 versetul 29 În unele manuscrise târzii este adăugat versetul 29: „După ce a spus aceste lucruri, iudeii au plecat certându-se între ei.“

³⁰ Timp de doi ani, Pavel a locuit în casa pe care o închiriase și i-a primit pe toți oamenii care au venit să-l viziteze. ³¹ El a predicat despre Împărăția lui Dumnezeu și i-a învățat pe oameni despre Domnul Isus Cristos, cu multă îndrăzneală și fără nici o piedică.