1 Corinteni

Prima scrisoare a lui Pavel către

Corinteni

¹ Pavel, chemat să fie apostol al lui Cristos Isus, după voia lui Dumnezeu, împreună cu fratele Sosten,

² către Biserica lui Dumnezeu din Corint. Voi ați fost sfințiți în Cristos Isus și ați fost chemați de Dumnezeu să fiți poporul Lui sfânt. Ați fost chemați cu toți cei ce, în orice loc s-ar afla, cheamă Numele lui Isus Cristos, Domnul lor și al nostru.

³ Fie ca Dumnezeu, Tatăl nostru, și Domnul Isus Cristos să vă dea har și pace!

Pavel Îi mulțumește lui Dumnezeu

⁴ În ce vă privește, eu Îi mulțumesc întotdeauna lui Dumnezeu pentru harul pe care vi l-a dat prin Cristos Isus. ⁵ În Isus ați fost binecuvântați cu de toate în vorbirea voastră și în cunoștințele voastre. ⁶ În felul acesta, mărturia despre Cristos a fost confirmată printre voi. ⁷ De aceea, acum când așteptați venirea Domnului nostru Isus Cristos, vă bucurați de toate darurile de la Dumnezeu. ⁸ El vă va ține tari până la sfârșit, ca să nu puteți fi învinuiți în ziua venirii Domnului nostru Isus Cristos. ⁹ Dumnezeu este credincios. El este Cel ce v-a chemat să aveți părtășie cu Fiul Său, Isus Cristos, Domnul nostru.

Probleme în Biserica din Corint

¹⁰ Acum, fraților, vă îndemn în Numele Domnului nostru Isus Cristos să trăiți în armonie unii cu alții și să nu existe dezbinări între voi. Vă spun acestea pentru ca să aveți cu toții același gând și același scop. ¹¹ Frații mei, cei din familia Cloei mi-au spus că printre voi sunt certuri. ¹² Ei mi-au spus că fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!“, „Iar eu al lui Apolo!“, „Iar eu al lui Petru!“, „Iar eu al lui Cristos!“ ¹³ A fost cumva Cristos împărțit? A fost Pavel răstignit pentru voi? Ați fost botezați în numele lui Pavel? ¹⁴ Îi mulțumesc lui Dumnezeu că dintre voi i-am botezat doar pe Crisp și pe Gaiu. ¹⁵ Astfel nimeni nu poate spune că ați fost botezați în numele meu. ¹⁶ Da, am mai botezat familia lui Ștefan, dar în afară de ei nu-mi amintesc să mai fi botezat pe cineva. ¹⁷ Căci Cristos nu m-a trimis să botez, ci să proclam Vestea Bună. În proclamarea Veștii Bune nu am folosit cuvintele înțelepciunii omenești pentru ca să nu rămână fără putere crucea lui Cristos.

Puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu în Cristos

¹⁸ Pentru cei pierduți, învățătura despre cruce este o nebunie. Dar pentru cei mântuiți, ea este puterea lui Dumnezeu. ¹⁹ Așa cum este scris în Scriptură:

„Voi distruge înțelepciunea celor înțelepți

și voi face fără valoare inteligența celor inteligenți.“ Isaia 29.14

²⁰ Unde este înțeleptul? Unde este expertul în Lege? Unde este filozoful acestei lumi? Nu a arătat Dumnezeu că înțelepciunea lumii este nebunie? ²¹ Lumea, prin înțelepciunea ei, nu a ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu. De aceea Dumnezeu, în înțelepciunea Lui, a hotărât să folosească un mesaj absurd pentru a-i salva pe cei ce-l cred. ²² Evreii cer minuni drept dovadă, iar neevreii vor înțelepciune. ²³ Dar noi Îl vestim pe Cristos răstignit. El este o ofensă pentru evrei și pare o nebunie pentru neevrei. ²⁴ Dar pentru cei ce au fost chemați (fie că sunt evrei, fie că sunt neevrei), Cristos este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu. ²⁵ Căci absurditatea lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât înțelepciunea oamenilor, iar slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât puterea oamenilor.

²⁶ Fraților, voi ați fost chemați de Dumnezeu. Amintiți-vă că pe atunci, puțini dintre voi aveau înțelepciunea pe care o prețuiește lumea. Puțini erau influenți și tot atât de puțini erau din familii importante. ²⁷ Dar Dumnezeu a ales ceea ce este absurd în lume pentru a-i face de rușine pe înțelepți. Și Dumnezeu a ales ceea ce este slab în lume pentru a face de rușine ceea ce este puternic. ²⁸ Dumnezeu a ales ceea ce, în această lume, este neînsemnat, disprețuit și considerat ca un nimic pentru a distruge ceea ce are importanță în ochii lumii. ²⁹ Astfel, nimeni nu se mai poate lăuda înaintea lui Dumnezeu. ³⁰ Datorită Lui sunteți în Cristos Isus. Prin lucrarea lui Dumnezeu, Cristos a devenit înțelepciunea noastră. El este Cel datorită căruia suntem acceptați de Dumnezeu. Prin El am fost sfințiți și eliberați de păcat. ³¹ Sau, așa cum este scris în Scriptură: „Cine se laudă, să se laude în Domnul.“+ 1.31 Citat din Ier. 9.24.

Vestea despre Cristos răstignit

¹ Fraților, atunci când am venit la voi, am venit vestind adevărul ascuns al lui Dumnezeu. Dar nu am folosit nici cuvinte pretențioase, nici înțelepciunea oamenilor. ² Căci m-am hotărât ca, atâta timp cât sunt cu voi, să uit totul în afară de Isus Cristos și de El răstignit pe cruce. ³ Am venit la voi în slăbiciune, tremurând tare și plin de frică. ⁴ În învățătura și vestirea mea nu am folosit cuvintele convingătoare ale înțelepciunii omenești, ci puterea Duhului Sfânt a fost dovada învățăturii mele, ⁵ astfel încât credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea omenească, ci pe puterea lui Dumnezeu.

Înțelepciunea lui Dumnezeu

⁶ Pentru cei maturi însă avem un mesaj al înțelepciunii. Dar aceasta nu este înțelepciunea acestei lumi și nu este nici a conducătorilor acestei lumi care își pierd puterea. ⁷ Ci noi vestim înțelepciunea ascunsă a lui Dumnezeu. Ea a fost ascunsă de oameni și pregătită de Dumnezeu, pentru slava noastră, încă înainte de crearea lumii. ⁸ Nici unul dintre conducătorii acestei lumi n-a înțeles această înțelepciune. Dacă ar fi înțeles-o, nu L-ar mai fi răstignit pe Domnul slavei. ⁹ Dar așa cum este scris în Scriptură:

„Nici un ochi nu a văzut,

nici o ureche nu a auzit

și nimeni nu și-a închipuit

ce a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.“ Isaia 64.4

¹⁰ Dar Dumnezeu ne-a arătat aceste lucruri prin Duhul Său.

Duhul știe totul; El știe chiar și cele mai ascunse taine ale lui Dumnezeu. ¹¹ Gândurile cuiva sunt cunoscute doar de duhul care este în el și de nimeni altcineva. La fel, nimeni nu cunoaște gândurile lui Dumnezeu, în afară de Duhul Lui. ¹² Noi nu am primit duhul acestei lumi, ci am primit Duhul care vine de la Dumnezeu pentru a cunoaște aceste lucruri pe care ni le-a dat Dumnezeu. ¹³ Noi nu vorbim folosindu-ne de cuvinte învățate din înțelepciunea oamenilor. Atunci când vorbim, folosim cuvintele învățate de la Duhul și explicăm ceea ce este spiritual prin cuvintele Duhului. ¹⁴ Cel ce nu are Duhul nu primește ceea ce vine de la Duhul lui Dumnezeu. Un astfel de om consideră că aceste lucruri sunt absurde și nu le înțelege deoarece ele trebuie să fie judecate din punct de vedere spiritual. ¹⁵ Cel ce are Duhul poate judeca totul, însă nu poate fi judecat de nimeni. ¹⁶ Căci, așa cum este scris în Scripturi:

„Cine a cunoscut vreodată gândurile lui Dumnezeu,

astfel încât să-L poată învăța?“ Isaia 40.13 (versiunea grecească)

Dar noi avem gândul lui Cristos.

Despre dezbinările din Biserică

¹ Fraților, în trecut nu v-am putut vorbi ca unor oameni care sunt conduși de Duhul. Astfel, v-am vorbit ca celor din lume, ca unor prunci în Cristos. ² Învățătura pe care v-am dat-o a fost ca laptele, și nu ca hrana solidă, pentru că atunci nu o puteați mânca. Și nici acum nu o puteți mânca. ³ Voi încă nu sunteți conduși de Duhul. Dacă sunteți geloși unul pe altul și vă certați între voi, nu înseamnă aceasta că sunteți oameni nespirituali și vă purtați ca restul oamenilor din lume? ⁴ Atunci când cineva spune: „Eu sunt al lui Pavel!“, iar altcineva zice: „Eu sunt al lui Apolo!“, vă purtați ca restul oamenilor.

⁵ Cine este atunci Apolo și cine este Pavel? Noi suntem doar slujitorii lui Dumnezeu care v-au ajutat să credeți. Fiecare din noi a făcut ceea ce i-a încredințat Dumnezeu să facă. ⁶ Eu am sădit sămânța, Apolo a udat-o, dar Dumnezeu a făcut-o să crească. ⁷ Deci important este Dumnezeu, și nu cel ce sădește sau cel ce udă. Dumnezeu este Cel care face să crească. ⁸ Cel ce sădește și cel ce udă au același scop. Fiecare își va primi răsplata după lucrarea pe care a făcut-o. ⁹ Noi Îi slujim împreună lui Dumnezeu.

Voi sunteți ogorul și clădirea lui Dumnezeu. ¹⁰ Eu sunt cel ce a pus temelia, ca un constructor priceput, dar alții sunt cei ce clădesc deasupra, iar fiecare trebuie să aibă grijă cum zidește pe temelie. Eu am pus temelia conform cu darul pe care mi l-a dat Dumnezeu. ¹¹ Nimeni nu poate pune o altă temelie în locul celei care a fost pusă și care este Isus Cristos. ¹² Dacă fiecare construiește pe această temelie folosind aur, argint, pietre prețioase, lemne, fân sau paie, ¹³ lucrarea fiecăruia va fi arătată la lumina zilei. Ziua aceea+ 3.13 Ziua aceea ziua în care Cristos va veni să judece oamenii. va veni cu foc. Același foc va încerca lucrarea fiecăruia pentru a arăta cum este. ¹⁴ Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelie va rezista, acel om va fi răsplătit. ¹⁵ Dacă lucrarea cuiva arde, el își va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca unul care scapă din foc.

¹⁶ Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? ¹⁷ Dacă dărâmă cineva templul lui Dumnezeu, acel om va fi nimicit de Dumnezeu. De ce? Pentru că templul lui Dumnezeu este sfânt, iar voi sunteți acel templu.

¹⁸ Nu vă înșelați singuri! Dacă se consideră cineva dintre voi înțelept potrivit principiilor acestei lumi, trebuie să devină nebun în ochii lumii. Astfel va ajunge cu adevărat înțelept. ¹⁹ Pentru Dumnezeu, înțelepciunea acestei lumi este o nebunie. Este scris în Scriptură: „Dumnezeu îi prinde pe cei înțelepți atunci când se folosesc de viclenie.“+ 3.19 Citat din Iov 5.13.²⁰ Tot în Scripturi mai este scris: „Domnul știe că gândurile celor înțelepți nu au nici o valoare.“+ 3.20 Citat din Ps. 94.11.²¹ Deci nimeni să nu se laude cu vreun om. Totul este al vostru: ²² fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa (Petru) , fie lumea, fie viața, fie moartea, fie cele prezente, fie cele viitoare. Toate sunt ale voastre. ²³ Iar voi sunteți ai lui Cristos. Cristos, la rândul Său, este al lui Dumnezeu.

Apostoli ai lui Cristos

¹ Iată cum ar trebui să ne vadă lumea: ca pe niște slujitori ai lui Cristos și ca pe niște oameni cărora Dumnezeu le-a încredințat adevărurile Lui ascunse. ² Iar ce se cere din partea celor cărora le-a fost încredințat ceva de valoare este să se dovedească demni de încredere. ³ Nu mă interesează dacă voi mă judecați. Și nu mă interesează dacă sunt judecat de orice alt tribunal omenesc. Nici eu nu mă mai judec. ⁴ Conștiința mea este curată. Dar aceasta nu înseamnă că sunt nevinovat. Domnul este Cel ce mă judecă. ⁵ Deci să nu judecați nimic până la timpul potrivit, adică atunci când va veni Domnul. El va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric și va dezvălui planurile inimilor. Atunci Dumnezeu va da slavă celor ce o merită.

⁶ Fraților, ne-am dat ca exemplu, eu și Apolo, pentru ca să învățați ceea ce înseamnă: „Să nu treceți peste ceea ce este scris în Scriptură.“ Așa nu vă veți mai lăuda cu unul împotriva celuilalt. ⁷ Cine spune că tu ești mai bun decât alții? Ai tu ceva care să nu-ți fi fost dat? Și dacă totul v-a fost dat, de ce vă mai lăudați ca și cum nu v-ar fi fost dat?

⁸ Credeți că aveți tot ce vă trebuie! Credeți că sunteți bogați! Credeți că ați ajuns împărați fără noi! Mi-aș fi dorit ca voi să fi ajuns într-adevăr împărați. Atunci am fi domnit împreună! ⁹ Dar mi se pare că Dumnezeu ne-a făcut, pe mine și pe ceilalți apostoli, ca pe ultimii oameni din cortegiu. Noi suntem precum cei condamnați să moară în arene, căci toată lumea, atât îngerii cât și oamenii, se uită la noi. ¹⁰ Noi suntem nebuni pentru Cristos, dar voi sunteți înțelepți în Cristos. Noi suntem slabi, dar voi sunteți puternici! Voi sunteți prețuiți, pe când noi suntem disprețuiți. ¹¹ Chiar și acum suntem flămânzi și însetați. Suntem îmbrăcați prost, suntem bătuți și nu avem o casă. ¹² Și ne ostenim, muncind cu mâinile noastre. ¹³ Când suntem vorbiți de rău, binecuvântăm. Când suntem persecutați, îndurăm. Când suntem bârfiți, vorbim frumos. Până în ziua de astăzi am ajuns să fim considerați gunoiul lumii și drojdia societății.

¹⁴ Nu vă scriu despre toate acestea ca să vă fac de rușine, ci vă îndemn ca pe copiii mei iubiți. ¹⁵ Puteți să aveți zece mii de învățători în Cristos, dar nu aveți mai mulți tați. Căci eu, prin Vestea Bună, am devenit tatăl vostru în Cristos Isus. ¹⁶ Așa că vă rog: fiți imitatori ai mei! ¹⁷ De aceea l-am trimis pe Timotei la voi. El este scumpul și credinciosul meu copil în Domnul. El vă va aminti de modul meu de viață în Cristos Isus, care este în concordanță cu ceea ce îi învăț pe oameni peste tot, în toate bisericile.

¹⁸ Dar unii dintre voi au început să se laude, gândindu-se că nu voi mai veni la voi. ¹⁹ Însă voi veni curând la voi, dacă aceasta va fi voia Domnului. Atunci voi vedea nu vorbele, ci faptele celor care s-au îngâmfat. ²⁰ Căci Împărăția lui Dumnezeu nu se bizuie pe iscusința în vorbire, ci pe putere. ²¹ Ce vă doriți? Să vin la voi să vă pedepsesc? Sau să vin cu dragoste și blândețe?

O problemă morală a Bisericii

¹ De fapt, oamenii spun că între voi este imoralitate sexuală, o imoralitate de asemenea proporții cum nu se găsește nici la păgâni, și anume că cineva trăiește cu soția tatălui său. ² Iar voi, în loc să vă întristați, v-ați lăudat cu fapta acestui om. Ar fi trebuit să alungați un astfel de om din mijlocul vostru. ³ Trupul meu nu este acolo cu voi, însă în duh sunt de față. Și l-am și judecat pe cel ce a făcut această faptă, ca și cum aș fi fost acolo. ⁴ Adunați-vă în Numele Domnului nostru Isus. Eu voi fi cu voi în duh, iar puterea Domnului nostru Isus va fi cu voi. ⁵ Atunci predați-l lui Satan pe omul care a comis acel păcat. Dorința+ 5.5 Dorința lui păcătoasă sau trupul. lui păcătoasă va fi distrusă, dar duhul lui va fi mântuit în ziua Domnului.

⁶ Îngâmfarea voastră nu este bună. Știți ce se spune: „Puțină drojdie dospește tot aluatul.“ ⁷ Aruncați vechea drojdie pentru ca să fiți un aluat nou. De fapt, voi sunteți ca niște pâini fără drojdie.+ 5.7 pâini fără drojdie pâinea pe care o mâncau evreii de Paște; Pavel vrea să spună că acum creștinii sunt liberi față de păcat, așa cum pâinea aceasta era fără drojdie. Căci Cristos, Mielul nostru de Paște, a fost deja sacrificat. ⁸ Să sărbătorim Paștele fără pâine făcută cu drojdia veche a păcatului și a răutății, ci cu pâine făcută fără drojdie, cu pâinea sincerității și a adevărului.

⁹ V-am scris în scrisoarea mea să nu aveți nimic în comun cu cei imorali. ¹⁰ Dar nu m-am referit la oamenii imorali ai acestei lumi, sau la cei ce sunt lacomi și înșală pe alții, sau la cei ce se închină la idoli. Pentru a nu avea legături cu toți aceștia, ar trebui să ieșiți din lume. ¹¹ Dar acum v-am scris să nu aveți legături cu cel care, deși își zice „frate“, comite păcate sexuale, este lacom, se închină la idoli, este batjocoritor, bețiv sau îi înșală pe alții. Nici măcar să nu mâncați cu unul ca acesta!

¹² Nu este treaba mea să-i judec pe cei ce nu sunt din Biserică. Voi ar trebui să-i judecați pe cei din Biserică, ¹³ pentru că Dumnezeu îi va judeca pe cei din afara ei. Așa cum este scris în Scriptură: „Dați-l afară dintre voi pe cel rău.“+ 5.13 Citat din Dt. 22.21, 24.

Judecățile dintre creștini

¹ Cum îndrăznește acela dintre voi care are o dispută cu altcineva să se ducă la tribunal, să fie judecat de cei nedrepți? Și de ce nu se duce cu problema lui înaintea sfinților, pentru ca ei să o rezolve? ² Nu știți că sfinții vor judeca lumea? Deci, dacă veți judeca lumea, atunci cu siguranță puteți rezolva și aceste mici dispute. ³ Nu știți că noi îi vom judeca pe îngeri? Atunci să nu putem noi judeca și tot ceea ce ține de viața noastră de zi cu zi? ⁴ Dacă aveți astfel de neînțelegeri care țin de viața aceasta, de ce vă duceți să fiți judecați de oameni care nu au nimic în comun cu Biserica? ⁵ Spun toate acestea spre rușinea voastră. Este posibil să nu existe printre voi un om înțelept care să poată rezolva neînțelegerile dintre frații lui? ⁶ De ce să se judece un frate cu alt frate înaintea unor judecători necredincioși?

⁷ Simplul fapt că aveți procese între voi arată că sunteți deja învinși. Ar fi mai bine să vă lăsați nedreptățiți! Ar fi mai bine dacă v-ați lăsa înșelați! ⁸ Dar voi înșivă nedreptățiți și chiar îi înșelați pe frații voștri.

⁹ Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați! Împărăția lui Dumnezeu nu va fi moștenită nici de cei imorali, nici de cei ce se închină la idoli, nici de cei ce comit adulter, nici de cei care se lasă folosiți de alți bărbați în relații sexuale, nici de homosexuali, nici de hoți, nici de lacomi, nici de bețivi, nici de defăimători, și nici de cei care-i înșală pe alții. ¹¹ În trecut și unii dintre voi erau ca aceștia. Dar voi ați fost curățiți, ați fost sfințiți și făcuți drepți înaintea lui Dumnezeu în Numele Domnului Isus Cristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.

Slăviți-L pe Dumnezeu cu trupurile voastre

¹² „Am voie să fac orice“, dar nu toate îmi sunt de folos. „Am voie să fac orice“, dar nu mă voi lăsa stăpânit de nimic. ¹³ „Mâncarea este pentru stomac, iar stomacul este pentru mâncare.“ Așa este. Însă Dumnezeu le va distruge pe ambele. Trupul nu este pentru imoralitate sexuală, ci pentru Domnul, iar Domnul este pentru trup. ¹⁴ Dumnezeu L-a înviat pe Domnul Isus. La fel, prin puterea Lui, ne va învia și pe noi. ¹⁵ Știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Cristos. Și știți că nu trebuie să iau mădularele lui Cristos și să fac din ele mădularele unei prostituate. ¹⁶ Știți că cel ce are o relație intimă cu o prostituată devine una cu trupul ei, după cum este scris în Scriptură: „Cei doi vor deveni un singur trup.“+ 6.16 Citat din Gen. 2.24.¹⁷ Dar cel ce se unește cu Domnul este una în duh cu El.

¹⁸ Fugiți de imoralitate sexuală! Orice alt păcat este în afara trupului celui ce-l făptuiește, însă cine făptuiește păcate sexuale păcătuiește împotriva propriului său trup. ¹⁹ Trupurile voastre sunt temple ale Duhului Sfânt care este în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu, iar voi nu mai sunteți ai voștri. ²⁰ Voi ați fost cumpărați cu un preț. Slăviți-L deci pe Dumnezeu cu trupurile voastre!

Despre căsătorie

¹ Acum mă voi referi la ceea ce mi-ați scris. Ați întrebat dacă nu este mai bine pentru bărbat să nu aibă deloc relații sexuale. ² Dar, din cauză că păcatul sexual este un pericol, fiecare bărbat să se bucure de soția lui și fiecare femeie să se bucure de soțul ei. ³ Soțul să-și îndeplinească datoria conjugală față de soție, iar soția să-și îndeplinească aceeași datorie față de bărbatul ei. ⁴ Soția nu este stăpână pe trupul ei, ci soțul. La fel, soțul nu este stăpân pe trupul său, ci soția. ⁵ Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât printr-o bună înțelegere, și numai pentru o scurtă perioadă de timp, pentru a vă dedica rugăciunii. Dar după aceea să fiți din nou împreună, pentru ca Satan să nu vă ispitească din cauza lipsei voastre de autocontrol. ⁶ Însă vă spun aceasta nu ca o poruncă, ci ca o concesie. ⁷ Aș fi dorit ca toți oamenii să fi fost ca mine, dar fiecare are darul său de la Dumnezeu. Astfel, unul are acest dar, iar altul are alt dar.

⁸ Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este mai bine să rămână necăsătoriți, așa cum sunt eu. ⁹ Dar, dacă nu se pot stăpâni, ar trebui să se căsătorească fiindcă este mai bine să se căsătorească decât să fie mistuiți de dorința sexuală.

¹⁰ Celor căsătoriți le dau această poruncă (deși nu eu le-o dau, ci Domnul): soția nu trebuie să-și părăsească soțul. ¹¹ Dar dacă îl părăsește, ea trebuie fie să nu se recăsătorească, fie să se împace cu soțul ei. De asemenea, soțul nu trebuie să divorțeze de soția lui.

¹² Celorlalți le spun (eu, și nu Domnul): dacă un frate creștin are o soție care nu este credincioasă, dar care vrea să trăiască în continuare cu el, să nu divorțeze de ea. ¹³ Și dacă o femeie are un soț care este necredincios, dar care vrea să trăiască în continuare cu ea, să nu divorțeze de el. ¹⁴ Un soț care nu este credincios este pus deoparte pentru Dumnezeu prin soția lui credincioasă; iar o soție care nu este credincioasă este pusă deoparte pentru Dumnezeu prin soțul ei credincios. Dacă lucrurile nu ar sta astfel, copiii voștri nu ar putea fi acceptați de Dumnezeu; dar așa ei pot fi acceptați de El.

¹⁵ Dar dacă cel necredincios vrea să divorțeze, să divorțeze. În această situație, fratele sau sora sunt liberi. Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. ¹⁶ Căci ce știi tu, soție, dacă îți vei mântui soțul? Sau ce știi tu, soțule, dacă îți vei mântui soția?

Trăiți așa cum v-a chemat Dumnezeu

¹⁷ Fiecare să trăiască așa cum i-a dat Domnul să trăiască și așa cum l-a chemat Dumnezeu. Această poruncă o dau tuturor bisericilor. ¹⁸ Dacă cineva era circumcis pe când a fost chemat de Dumnezeu, să nu ascundă lucrul acesta. Dacă cineva a fost chemat pe când era necircumcis, să nu se circumcidă. ¹⁹ A împlini porunca lui Dumnezeu este mai important decât a fi circumcis sau necircumcis. ²⁰ Fiecare să rămână așa cum era când a fost chemat. ²¹ Ai fost chemat pe când erai sclav? Nu te neliniști. Dar dacă îți poți recăpăta libertatea, folosește-te de acest prilej! ²² Căci cel ce era sclav când a fost chemat de Domnul este un om liber al Domnului. În același fel, cel ce era liber când a fost chemat, este acum sclavul lui Cristos. ²³ Voi ați fost cumpărați cu un preț. Să nu deveniți sclavi ai oamenilor. ²⁴ Fraților, fiecare ar trebui să rămână înaintea lui Dumnezeu așa cum era când a fost chemat.

Întrebări despre căsătorie

²⁵ Cât despre fecioare, nu am nici o poruncă de la Domnul. Dar vă pot spune părerea mea, ca un om demn de încredere, căruia Domnul i-a arătat milă. ²⁶ Din cauza necazului de acum, vă spun că este mai bine să rămâneți așa cum sunteți. ²⁷ Dacă ai soție, nu încerca să te desparți de ea! Dacă nu ești căsătorit, nu căuta soție! ²⁸ Dar nu păcătuiești dacă te căsătorești. Și dacă o fecioară se căsătorește nu păcătuiește. Cei ce se căsătoresc vor avea parte de necazuri, iar eu aș vrea ca voi să fiți scutiți de ele.

²⁹ Fraților, iată ce vreau să spun: nu mai avem prea mult timp. De acum, cei ce au soții, să fie ca și cum n-ar avea. ³⁰ Cei ce plâng să fie ca și cum n-ar plânge. Cei ce sunt bucuroși, ca și cum n-ar fi bucuroși. Cei ce-și cumpără lucruri, să trăiască de parcă nu ar avea nimic. ³¹ Cei ce se folosesc de lucrurile din lume, să trăiască de parcă acestea n-ar avea nici o importanță pentru ei. Căci lumea, așa cum o vedem astăzi, este trecătoare.

³² Vreau să fiți liberi de orice fel de griji. Un bărbat necăsătorit se ocupă de lucrarea Domnului și caută să-L mulțumească pe Domnul. ³³ Dar bărbatul căsătorit este preocupat de lucrurile lumești și caută să-i facă pe plac soției sale. ³⁴ Deci devotamentul său este împărțit. O femeie necăsătorită sau o fecioară este preocupată de lucrarea Domnului pentru a fi sfântă și în trup și în duh. Dar femeia căsătorită este preocupată de lucrurile lumești și caută să-i facă pe plac soțului ei. ³⁵ Vă spun aceste lucruri ca să vă ajut și nu ca să vă impun restricții. Vreau să trăiți așa cum se cuvine și să vă dedicați Domnului fără ca atenția să vă fie distrasă de îndatoririle casnice.

³⁶ Dacă cineva consideră că el nu este corect față de fecioara cu care este logodit și dacă pasiunea lui este puternică și dacă simte că așa trebuie să facă, să se căsătorească. Nu păcătuiește. ³⁷ Cel ce a luat altă hotărâre în inima lui și nu este sub nici un fel de obligație, fiind în stare să-și controleze dorințele, dacă a decis să nu se căsătorească, bine face. ³⁸ Astfel, cel care se căsătorește face foarte bine, iar cel care nu se căsătorește face și mai bine.+ 7.38 Versetele 36-38 O altă traducere posibilă ar fi: „Dacă un om crede că fiicei sale fecioare i-a cam trecut vremea de măritat, și dacă el crede că este nevoie ca ea să se căsătorească, să facă ce dorește. S-o lase să se mărite. Nu păcătuiește. Dar altul poate este mai sigur în inima lui că nu-i nevoie de căsătorie, așa că este liber să facă ce dorește. Dacă această persoană a decis să o păstreze pe fiica sa fecioară necăsătorită, face un lucru bun. Așadar, cel ce-și dă fiica fecioară în căsătorie face bine, iar cel ce n-o mărită face și mai bine.“

³⁹ Femeia este legată de soțul ei atâta timp cât trăiește el. Dar dacă soțul ei moare, ea este liberă să se căsătorească cu cine vrea, dacă acea căsătorie este în Domnul. ⁴⁰ Dar ea va fi mai fericită dacă va rămâne așa cum este. Aceasta este părerea mea și cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.

Mâncarea oferită idolilor

¹ Acum vă scriu cu privire la mâncarea oferită+ 8.1 oferită adusă ca semn de închinare înaintea zeilor păgâni. idolilor despre care cred că aveți cu toții cunoștință. Ce-i drept, cunoștințele îl umplu de mândrie pe om. În schimb, dragostea îl întărește. ² Cine crede că știe ceva, nu știe așa cum ar trebui să știe. ³ Dar cel care-L iubește pe Dumnezeu este cunoscut de El.

⁴ În ce privește mâncarea oferită idolilor: știm că „nici un idol nu are o existență reală în lume“ și că „nu există decât un singur Dumnezeu.“ ⁵ Sunt mulți așa-numiți „dumnezei“, fie în ceruri, fie pe pământ. (Și sunt mulți „dumnezei“ și „domni“.) ⁶ Totuși pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care ne vin toate și pentru care trăim. Și nu este decât un singur Domn: Isus Cristos, prin care au fost făcute toate lucrurile și prin care trăim și noi.

⁷ Dar nu toți cunosc lucrurile acestea. Unii oameni s-au închinat până acum idolilor. Datorită acestui obicei, ei văd în carnea pe care o mănâncă o jertfă adusă idolilor. Și conștiința lor, care este slabă, îi face să se simtă vinovați. ⁸ Dar nu mâncarea ne apropie de Dumnezeu; nu suntem mai răi dacă n-o mâncăm și nu suntem mai buni dacă o mâncăm.

⁹ Aveți grijă însă ca acest drept al vostru de a mânca orice să nu-i facă pe cei slabi să păcătuiască. ¹⁰ Voi știți toate aceste lucruri. Dar dacă un frate, a cărui conștiință este slabă, vă vede mâncând într-un templu de idoli se va simți încurajat să mănânce și el carne oferită idolilor. ¹¹ Astfel, din cauza cunoștințelor tale, va fi pierdut un frate mai slab. Or, Cristos a murit și pentru acel frate. ¹² Deci atunci când păcătuiți astfel împotriva fraților voștri, rănindu-le conștiința lor slabă, păcătuiți împotriva lui Cristos. ¹³ De aceea, dacă mâncarea îl face pe fratele meu să păcătuiască, eu nu voi mai mânca niciodată carne, pentru a nu-l face să păcătuiască.

¹ Eu sunt un om liber! Sunt un apostol! L-am văzut pe Isus, Domnul nostru! Voi sunteți lucrarea mea în Domnul! ² Pentru alții, poate că nu sunt apostol, dar pentru voi sunt. Voi sunteți unii care pot dovedi că eu sunt apostol în Domnul.

³ Apărarea mea înaintea celor care-mi cer socoteală este aceasta: ⁴ nu avem și noi dreptul să mâncăm și să bem? ⁵ Nu avem și noi dreptul să luăm cu noi soții credincioase, așa cum fac ceilalți apostoli și frații Domnului, și Petru? ⁶ Eu și Barnaba suntem oare singurii care trebuie să muncească pentru ca să trăiască? ⁷ Slujește cineva ca soldat în armată pe cheltuiala lui? Cel ce sădește via, nu mănâncă din strugurii ei? Sau cine îngrijește o turmă de oi și nu bea din laptele oilor?

⁸ Și nu spun lucrurile acestea pentru că așa procedează oamenii, ci pentru că așa spune Legea lui Dumnezeu. ⁹ Căci în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră.“+ 9.9 Citat din Dt. 25.4. Dumnezeu nu este preocupat doar de animale. ¹⁰ Nu se referă aceste cuvinte mai degrabă la noi? Da, aceste lucruri au fost scrise pentru noi, pentru ca cel ce ară și cel ce treieră să are și să treiere cu speranța că va primi și el grâu. ¹¹ Noi am semănat printre voi semințe spirituale, pentru binele vostru. Este prea mult dacă vom culege de la voi lucruri materiale? ¹² Dacă alții au dreptul de a lua de la voi, atunci cu atât mai mult avem și noi acest drept. Dar noi nu ne-am folosit de acest drept. Am răbdat totul pentru a nu pune nici o piedică în calea Veștii Bune a lui Cristos. ¹³ Știți că cei ce lucrează în Templu primesc mâncarea de la Templu. Cei ce slujesc la altar, împart ceea ce este adus ca jertfă. ¹⁴ La fel, Domnul a poruncit ca cei ce proclamă Vestea Bună să-și câștige existența din aceasta.

¹⁵ Dar eu nu m-am folosit de aceste drepturi. Și nu vă scriu ca să mă folosesc de ele. Căci mai bine mor decât să-mi ia cineva motivul pentru care mă laud. ¹⁶ Dacă proclam Vestea Bună, nu am nici un motiv de laudă: sunt dator să fac lucrul acesta. De fapt, vai de mine dacă nu proclam Vestea Bună! ¹⁷ Dacă aș proclama Vestea Bună pentru că așa vreau eu, aș merita o răsplată. Dar mie mi-a fost încredințată această slujbă ca o datorie, și nu pentru că mi-aș fi ales-o eu. ¹⁸ Ce răsplată mai primesc atunci? Răsplata mea este că, atunci când proclam Vestea Bună, fac acest lucru fără plată. Astfel nu mă folosesc de dreptul de a fi plătit pentru proclamarea ei.

¹⁹ Eu sunt liber. Nu sunt sclavul nimănui. Totuși m-am făcut sclavul tuturor pentru a-i putea câștiga pe cât mai mulți. ²⁰ Față de evrei, m-am făcut ca un evreu, pentru a-i câștiga pe evrei. Față de cei ce sunt sub Lege+ 9.20 Lege probabil Legea evreiască, Legea lui Moise. m-am făcut ca unul care este sub Lege pentru a-i câștiga pe cei de sub Lege (cu toate că eu nu sunt sub Lege). ²¹ Față de cei fără Lege, m-am făcut ca unul care este fără Lege pentru a-i câștiga pe cei fără Lege (cu toate că eu nu sunt fără legea lui Dumnezeu, fiind supus legii lui Cristos). ²² Față de cei slabi, m-am făcut slab pentru a-i câștiga pe cei slabi. M-am făcut tot ce a fost nevoie pentru fiecare în parte pentru a-i putea salva pe cât mai mulți prin orice mijloace. ²³ Fac toate acestea pentru Vestea Bună, astfel încât să beneficiez de binecuvântările ei.

²⁴ Nu știți că, într-o competiție, toți concurenții aleargă în cursă dar numai unul câștigă premiul? Alergați așa încât să câștigați! ²⁵ Toți concurenții se antrenează mult pentru a câștiga o coroană care se usucă, dar noi ne pregătim pentru o coroană care nu se va usca niciodată. ²⁶ Deci, în ce mă privește, alerg ca unul care are un scop precis. Mă lupt ca un luptător care are un adversar, și nu ca unul care se luptă singur. ²⁷ Îmi disciplinez trupul, antrenându-l astfel încât să facă ceea ce trebuie, pentru ca nu cumva, după ce i-am învățat pe alții, să fiu eu însumi descalificat.

Exemple din istoria poporului Israel

¹ Fraților, vreau să știți că strămoșii noștri au fost cu toții sub nor. Ei au trecut în siguranță prin Marea Roșie. ² Ei au fost botezați în Moise, în nor, în mare. ³ Toți au mâncat aceeași mâncare spirituală ⁴ și au băut aceeași băutură spirituală. Ei au băut din Stânca spirituală care a venit după ei și care este Cristos. ⁵ Totuși Dumnezeu nu a fost mulțumit de cei mai mulți dintre ei. Aceștia au pierit în pustie.

⁶ Aceste lucruri s-au întâmplat spre a ne fi exemple, pentru ca noi să nu ne dorim lucrurile rele pe care și le-au dorit ei. ⁷ Deci voi să nu vă închinați la idoli așa cum se închinau unii dintre ei. După cum este scris: „Oamenii s-au așezat să mănânce și să bea. Și apoi s-au sculat să se distreze.“+ 10.7 Citat din Ex. 32.6.⁸ Ei au comis păcate sexuale. Din această cauză au murit într-o singură zi douăzeci și trei de mii dintre ei. Să nu comitem și noi acte de desfrânare ca ei! ⁹ Ei L-au ispitit pe Cristos și au murit otrăviți de șerpi. Să nu-L ispitim și noi pe Cristos! ¹⁰ Unii dintre ei au început să se plângă și au fost nimiciți de Îngerul Morții. Să nu ne plângem și noi ca ei!

¹¹ Aceste lucruri li s-au întâmplat lor ca să ne fie nouă exemple și au fost scrise pentru a ne avertiza pe noi, cei peste care a venit sfârșitul veacurilor. ¹² Deci cel ce crede că stă în picioare să aibă grijă să nu cadă! ¹³ Până acum ați fost ispitiți cu ceea ce sunt ispitiți toți oamenii și cu nimic altceva. Dar Dumnezeu este credincios și El nu va îngădui să fiți ispitiți cu mai mult decât puteți purta ci, împreună cu ispita vă va da și o cale de scăpare pentru ca să puteți rezista.

¹⁴ În concluzie, dragii mei, feriți-vă de închinarea la idoli. ¹⁵ Vă vorbesc ca unor oameni inteligenți. Gândiți-vă și voi la ce vă spun. ¹⁶ „Paharul binecuvântării“+ 10.16 „Paharul binecuvântării“ paharul de vin din care beau creștinii la Cina Domnului., pentru care Îi mulțumim lui Dumnezeu, este părtășia cu sângele lui Cristos, nu-i așa? Pâinea pe care o frângem este părtășia cu trupul lui Cristos, nu? ¹⁷ Pentru că este o singură pâine, tot așa și noi suntem un singur trup. Și este așa pentru că împărțim aceeași bucată de pâine.

¹⁸ Uitați-vă la poporul Israel. Cei ce mănâncă jertfele sunt părtași cu altarul. ¹⁹ Ce vreau să spun? Că acea carne oferită unui idol are ceva deosebit sau că un idol este ceva? ²⁰ Nu. Ceea ce vreau să spun este că jertfa acelor oameni este adusă demonilor, și nu lui Dumnezeu. Iar eu nu vreau ca voi să aveți părtășie cu demonii. ²¹ Nu puteți bea, în același timp, și din paharul Domnului, și din paharul demonilor. Și nu puteți sta, în același timp, la masa Domnului și la masa demonilor. ²² Încercăm să-L provocăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai puternici decât El?

Folosiți-vă libertatea pentru a-L slăvi pe Dumnezeu

²³ „Toate lucrurile sunt permise“, spuneți voi. Dar nu toate ne sunt de folos. „Toate lucrurile sunt permise“, dar unele lucuri nu ajută pe nimeni. ²⁴ Nimeni să nu urmărească propriile lui interese. Fiecare să urmărească interesele celuilalt.

²⁵ Puteți mânca orice fel de carne care se vinde la piață, fără a întreba de unde este și dacă este bine să o mâncați. ²⁶ Căci, după cum este scris: „Pământul și tot ce este pe el este al Domnului.“+ 10.26 Citat din Ps. 24.1; 50.12; 89.11.

²⁷ Dacă un necredincios vă invită la masă și vreți să vă duceți, mâncați orice vă pune în farfurie, fără să vă faceți probleme de conștiință. ²⁸ Dar dacă cineva vă spune: „Această carne a fost închinată unui idol“, să nu mâncați. Să nu mâncați din cauza acelui om și din cauza conștiinței. ²⁹ Și atunci când spun „conștiință“, nu mă refer la propria conștiință, ci la a altora. Pentru că libertatea mea nu ar trebui să fie limitată de judecata conștiinței altuia. ³⁰ Eu sunt recunoscător Domnului pentru ceea ce mănânc și nu vreau să fiu criticat cu privire la un lucru pentru care eu Îi mulțumesc lui Dumnezeu.

³¹ Deci fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți orice altceva, să faceți totul spre slava lui Dumnezeu! ³² Să nu fiți piedici nici pentru evrei, nici pentru neevrei și nici pentru Biserica lui Dumnezeu. ³³ Încercați și voi să faceți la fel ca mine: eu încerc să fiu pe placul tuturor în toate, fără să-mi urmăresc propriul interes, ci al altora, pentru ca ei să fie mântuiți.

¹ Urmați exemplul meu, așa cum și eu Îl urmez pe Cristos.

Sub autoritate

² Vă laud pentru că întotdeauna vă amintiți de mine și pentru că ascultați de învățături, așa cum vi le-am dat. ³ Dar vreau să știți că Cristos este Capul oricărui bărbat. Bărbatul este capul femeii. Dumnezeu este Capul lui Cristos. ⁴ Orice bărbat care se roagă sau profețește cu capul acoperit își face de rușine Capul. ⁵ Și orice femeie care se roagă sau profețește cu capul neacoperit, își face de rușine capul. Și ea este asemenea uneia care s-a ras pe cap. ⁶ Dacă o femeie nu-și acoperă capul poate la fel de bine să se și tundă. Dar din moment ce este o rușine pentru o femeie să se tundă sau să se radă pe cap, ea trebuie să-și acopere capul. ⁷ Bărbatul este imaginea și slava lui Dumnezeu. De aceea, el nu trebuie să-și acopere capul. Femeia este slava bărbatului, ⁸ pentru că nu bărbatul a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat. ⁹ Și nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. ¹⁰ De aceea, femeia ar trebui să aibă capul acoperit cu ceva ca să arate că se află sub autoritate+ 11.10 capul … sub autoritate Literal, „să aibă autoritate pe capul ei“. Poate fi tradus și astfel: „să păstreze controlul capului ei“, care înseamnă „să facă ceea ce îi va împiedica pe oameni să înțeleagă greșit faptul că ea are capul descoperit“.. De asemenea, ar trebui să facă acest lucru din cauza îngerilor.

¹¹ În Domnul însă femeia nu este fără bărbat; și nici bărbatul fără femeie. ¹² Căci așa cum femeia a fost făcută din bărbat, tot așa și bărbatul este născut din femeie, iar toate vin de la Dumnezeu. ¹³ Judecați voi înșivă! Este potrivit ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? ¹⁴ Însăși natura vă învață că este o necinste pentru bărbat să aibă părul lung ¹⁵ și că este o cinste pentru femeie să aibă părul lung. Părul i-a fost dat femeii ca o învelitoare. ¹⁶ Unii oameni vor dori să se contrazică în legătură cu aceste lucruri. Dar noi și bisericile lui Dumnezeu nu avem astfel de obiceiuri.

Cina Domnului

¹⁷ Acum nu vă voi mai lăuda prin ceea ce voi spune. Căci întâlnirile voastre vă fac mai mult rău decât bine. ¹⁸ În primul rând, aud (și cred o parte din ce aud) că atunci când vă întâlniți există dezbinări între voi. ¹⁹ (Într-adevăr, trebuie să existe și divergențe între voi pentru ca cei ce au aprobarea lui Dumnezeu să fie cunoscuți.) ²⁰ Atunci când vă strângeți împreună, ceea ce mâncați nu este cu adevărat Cina Domnului+ 11.20 Cina Domnului Vezi Lc. 22.14-20.. ²¹ Căci fiecare se grăbește să-și mănânce mâncarea lui. Astfel, unii flămânzesc, iar alții se îmbată. ²² Nu aveți case în care să mâncați și să beți? Sau disprețuiți biserica lui Dumnezeu și încercați să-i umiliți pe cei săraci? Ce v-aș putea spune? Ar trebui cumva să vă laud pentru aceasta? Nu, și nu vă voi lăuda.

²³ Căci am primit de la Domnul învățătura pe care v-am dat-o și vouă. Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat o pâine. ²⁴ După ce I-a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și a zis: „Acesta este trupul Meu pe care-l dau pentru voi. Faceți aceasta în amintirea Mea.“ ²⁵ La fel, după ce au terminat cina, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este noul legământ făcut prin sângele Meu. De câte ori beți din el, să faceți acest lucru în amintirea Mea.“ ²⁶ Căci de câte ori mâncați această pâine și beți acest pahar vestiți moartea Domnului, până la venirea Sa.

²⁷ Oricine mănâncă pâinea și bea din paharul Domnului într-un mod care contrazice semnificația lor reală, păcătuiește împotriva trupului și sângelui Domnului. ²⁸ Fiecare să se cerceteze pe sine și apoi să mănânce din pâine și să bea din pahar. ²⁹ Dacă cineva mănâncă și bea fără să recunoască trupul Domnului, atunci el va fi judecat și găsit vinovat. ³⁰ Din acest motiv, mulți dintre voi sunt slăbiți și bolnavi și nu puțini au murit. ³¹ Dar dacă ne cercetăm pe noi înșine, nu vom fi judecați. ³² Atunci când suntem judecați de Domnul, suntem disciplinați de El, pentru ca nu cumva să fim condamnați o dată cu ceilalți oameni din lume.

³³ Deci, frații mei, atunci când vă întâlniți ca să mâncați, așteptați-vă unii pe alții. ³⁴ Dacă îi este cuiva foame, să mănânce acasă. Astfel, nu veți mai fi judecați din cauza întâlnirilor voastre. Cât despre celelalte lucruri, le voi pune la punct când voi veni la voi.

Darurile Duhului Sfânt

¹ Acum, fraților, vă scriu cu privire la darurile spirituale. Nu vreau să fiți în necunoștință de cauză cu privire la ele. ² Vă amintiți că atunci când erați necredincioși, erați conduși pe căi greșite de idoli lipsiți de viață. ³ Vă spun că cei ce vorbesc prin Duhul lui Dumnezeu nu pot spune: „Isus să fie blestemat!“ Iar cel ce spune „Isus este Domnul!“, nu poate vorbi decât prin Duhul Sfânt.

⁴ Există mai multe feluri de daruri spirituale. Dar ele vin de la același Duh. ⁵ Sunt felurite slujbe, dar este același Domn. ⁶ Și sunt multe feluri de lucrări, dar este același Dumnezeu care lucrează totul în toți. ⁷ Fiecare primește un dar al Duhului care să fie folosit spre binele tuturor. ⁸ Unuia îi este dată, prin Duhul, capacitatea de a vorbi cu înțelepciune. Iar altuia îi este dat, prin același Duh, să știe o mulțime de lucruri pe care să le spună altora. ⁹ Altuia, prin același Duh, îi este dată credință. Altuia îi sunt date daruri de vindecare prin același Duh. ¹⁰ Altul primește puteri miraculoase. Unul primește darul de a profeți. Altul primește darul de a face deosebire între duhuri. Unul primește darul de a vorbi în diferite limbi. Altuia îi este dat darul de a interpreta diferite limbi. ¹¹ Dar există un singur Duh care împarte toate aceste lucruri. Și Duhul dă fiecăruia după cum vrea El.

Trupul lui Cristos

¹² Trupul are multe mădulare, iar toate aceste mădulare, deși sunt multe, alcătuiesc un singur trup. La fel este și cu Cristos. ¹³ Indiferent dacă suntem evrei sau neevrei, sclavi sau oameni liberi, toți am fost botezați prin lucrarea aceluiași Duh, pentru a deveni mădulare ale aceluiași trup. Și fiecăruia ni s-a dat același Duh.

¹⁴ Trupul nu are un singur mădular, ci mai multe. ¹⁵ Dacă piciorul ar spune: „Pentru că nu sunt mână, nu sunt al trupului“, aceasta nu înseamnă că el nu face parte din trup. ¹⁶ Dacă urechea ar spune: „Pentru că nu sunt ochi, nu sunt a trupului“, aceasta nu înseamnă că ea nu mai este din trup. ¹⁷ Dacă tot trupul ar fi un ochi, cum ar mai auzi? Dacă tot trupul ar fi numai auz, cum ar mai mirosi? ¹⁸ Dar, de fapt, Dumnezeu i-a dat un loc în trup fiecărui mădular, acolo unde I s-a părut potrivit. ¹⁹ Și dacă toate mădularele ar fi de același fel, unde ar mai fi trupul? ²⁰ Așadar, sunt multe mădulare, dar numai un singur trup.

²¹ Ochiul nu poate zice mâinii: „Nu am nevoie de tine!“ și nici capul nu poate zice picioarelor: „Nu am nevoie de voi!“ ²² Dimpotrivă, mădularele pe care noi le considerăm mai slabe sunt foarte necesare. ²³ Iar pe acelea pe care le considerăm demne de mai puțină cinste, le tratăm cu mai multă cinste. Și dăm o atenție deosebită părților corpului pe care nu vrem să le arătăm. ²⁴ Mădularele mai frumoase nu au nevoie de o astfel de îngrijire. Dumnezeu a alcătuit trupul astfel încât să dea mai multă cinste mădularelor care nu o au. ²⁵ Astfel, nu vor exista dezbinări în trup, ci, mai degrabă, mădularele își vor purta de grijă unele altora. ²⁶ Dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă. Dacă un mădular este tratat cu cinste, toate mădularele se bucură împreună cu el.

²⁷ Voi sunteți trupul lui Cristos și fiecare dintre voi este unul dintre mădularele acestui trup. ²⁸ Dumnezeu a pus în Biserică în primul rând apostoli; în al doilea rând, profeți; în al treilea rând, învățători. Apoi, pe cei ce fac minuni; apoi, pe cei cu darul vindecării; apoi, pe cei care-i ajută pe alții; apoi, pe cei ce au darul de a conduce și pe cei ce au darul de a vorbi limbi diferite. ²⁹ Nu sunt toți apostoli. Nu sunt toți profeți. Nu sunt toți învățători. Nu toți pot face minuni. ³⁰ Nu toți pot vindeca. Nu toți vorbesc diferite limbi. Și nu toți pot interpreta aceste limbi. ³¹ Să doriți, cu înflăcărare, darurile mai mari ale Duhului. Acum vă voi arăta calea cea mai bună.

Dragostea

¹ Dacă vorbesc în toate limbile oamenilor și chiar în cele ale îngerilor, dar nu am dragoste, sunt doar o aramă sunătoare sau un chimval răsunător. ² Dacă am darul de a profeți, sau dacă știu toate lucrurile ascunse ale lui Dumnezeu, sau dacă am o credință cu care pot muta munții, dar nu am dragoste, nimic nu sunt. ³ Dacă dau celor săraci tot ce am și dacă îmi dau trupul să-mi fie ars, dar nu am dragoste, toate acestea nu-mi sunt de nici un folos.

⁴ Dragostea este răbdătoare. Dragostea este plină de bunătate, nu este invidioasă și nu se laudă. ⁵ Ea nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie ușor și nu ține socoteala relelor care-i sunt făcute. ⁶ Dragostea nu se bucură de rău, ci se bucură de adevăr. ⁷ Dragostea ocrotește întotdeauna, crede întotdeauna, speră întotdeauna și rabdă întotdeauna.

⁸ Dragostea nu se va sfârși niciodată. Profețiile vor înceta, darul limbilor se va termina, iar cunoștința se va sfârși. ⁹ Căci cunoașterea noastră este incompletă și profețiile noastre sunt incomplete. ¹⁰ Dar când va veni ceea ce este desăvârșit, va fi sfârșitul a ceea ce este incomplet. ¹¹ Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil și judecam ca un copil. Dar când am devenit matur, am terminat cu ceea ce era copilăresc. ¹² Acum, privim ca într-o oglindă, și ceea ce vedem este neclar, dar când va veni ceea ce este desăvârșit, vom vedea totul foarte clar. Acum, cunoștințele mele sunt incomplete, dar atunci voi cunoaște pe deplin, așa cum și Dumnezeu mă cunoaște pe deplin. ¹³ Așadar, rămân acestea trei: credința, speranța și dragostea. Iar dintre acestea, cea mai mare este dragostea.

Folosiți darurile spirituale pentru a ajuta Biserica

¹ Căutați dragostea și doriți-vă darurile spirituale, și în special darul de a profeți. ² Cine are darul de a vorbi în altă limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu pentru că nimeni nu-l înțelege. El vorbește despre adevăruri ascunse, prin Duhul. ³ Dar cel ce profețește, prin ceea ce spune, îi ajută pe alții să se întărească, îi încurajează și îi mângâie. ⁴ Cine vorbește în limbi se întărește pe el însuși, dar cel ce profețește întărește întreaga Biserică. ⁵ Doresc ca voi toți să vorbiți în limbi, dar mai mult doresc să aveți darul de a profeți. Cine profețește este de mai mare folos decât cel ce vorbește în limbi, dacă acesta din urmă nu poate traduce pentru ca întreaga biserică să fie întărită.

⁶ Fraților, dacă vin la voi vorbind limbi necunoscute, nu vă sunt de nici un ajutor. Dacă însă voi spune un adevăr nou, dacă vă voi vorbi cu cunoștințe divine, dacă voi profeți sau vă voi învăța, atunci vă voi ajuta. ⁷ La fel stau lucrurile și cu obiectele neînsuflețite care scot sunete, așa cum este fluierul sau harpa. Dacă instrumentul nu scoate sunetele clar, atunci nimeni nu va ști ce melodie se cântă la fluier sau la harpă. ⁸ Și dacă trâmbița nu scoate sunetele clar, cine se va mai pregăti pentru luptă? ⁹ La fel, dacă nu vorbiți în cuvinte inteligibile, cine vă va înțelege? Căci veți vorbi la pereți. ¹⁰ Fără îndoială, există multe limbi în lume, însă toate au înțeles. ¹¹ Deci, dacă nu știu limba cuiva, voi fi un străin pentru cel care-mi vorbește și acesta va fi ca un străin pentru mine. ¹² Același lucru este valabil și pentru voi. Din moment ce vă doriți cu ardoare daruri spirituale, încercați să le aveți din belșug pentru întărirea bisericii.

¹³ Astfel, cel ce vorbește în limbi să se roage pentru a putea să și interpreteze mesajul. ¹⁴ Dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea nu înțelege nimic. ¹⁵ Ce trebuie făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar și cu mintea. Voi cânta cântări de slavă atât cu duhul meu, cât și cu mintea mea. ¹⁶ Căci dacă tu Îl binecuvântezi pe Dumnezeu numai cu duhul tău, cum va spune „Amin!“ omul necunoscător care-ți ascultă rugăciunea de mulțumire, de vreme ce nu înțelege ce spui? ¹⁷ Tu poate că vei mulțumi frumos înaintea lui Dumnezeu, însă celălalt nu este întărit din punct de vedere spiritual.

¹⁸ Îi mulțumesc lui Dumnezeu că pot vorbi în limbi mai mult decât voi toți. ¹⁹ În întâlnirile bisericii însă prefer să spun cinci cuvinte care pot fi înțelese, pentru a-i învăța și pe alții, decât să spun zece mii de cuvinte într-o altă limbă.

²⁰ Fraților, nu fiți ca niște copii în gândire. Mai degrabă, fiți nevinovați precum copilașii în ce privește răul și fiți maturi în gândirea voastră. ²¹ În Lege este scris:

„Voi vorbi prin oameni care vorbesc alte limbi

și prin buzele străinilor;

și nici așa nu Mă vor asculta.

Așa vorbește Domnul.“ Isaia 28.11-12

²² Deci darul de a vorbi în alte limbi este un semn nu pentru credincioși, ci pentru necredincioși. Dar darul de a profeți nu este pentru necredincioși, ci pentru credincioși. ²³ Dacă toată biserica se strânge laolaltă și fiecare vorbește într-o altă limbă, nu vor zice nou-veniții sau necredincioșii care vor intra că sunteți nebuni? ²⁴ Dar dacă fiecare profețește, atunci când intră un necredincios el își va da seama de păcatul lui și va fi judecat de ceea ce spuneți. ²⁵ Secretele inimii lui vor fi dezvăluite, iar el va cădea cu fața la pământ și I se va închina lui Dumnezeu, spunând: „Cu adevărat Dumnezeu este printre voi!“

Întâlnirile voastre să ajute Biserica

²⁶ Ce-i de făcut atunci, fraților? Când vă strângeți împreună, unul are un psalm, altcineva are o învățătură, un altul are un adevăr nou de la Dumnezeu, unul vorbește în limbi, iar altul traduce acele limbi. Totul trebuie făcut pentru a întări biserica din punct de vedere spiritual. ²⁷ Dacă vorbește cineva în limbi, să vorbească pe rând doi, cel mult trei, și unul să interpreteze. ²⁸ Și dacă n-are cine să interpreteze, atunci să nu vorbească în întâlnirile bisericii și să vorbească cu el însuși sau cu Dumnezeu.

²⁹ Dintre cei care profețesc să vorbească doi sau trei, iar restul să le examineze spusele. ³⁰ Dacă cineva din cei care stau în adunare primește un mesaj de la Dumnezeu, primul profet să tacă, ³¹ pentru că puteți profeți toți pe rând, pentru ca toți să învețe și să fie încurajați. ³² Duhurile care îi inspiră pe profeți sunt supuse profeților. ³³ Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu care aduce dezordine, ci pace.

³⁴ Ca în toate bisericile sfinților, femeile să fie tăcute în timpul întâlnirilor bisericii, fiindcă lor nu le este îngăduit să vorbească. Ele trebuie să fie supuse, așa cum cere Legea. ³⁵ Dacă vor să învețe ceva, să-și întrebe bărbații acasă, pentru că este rușinos pentru o femeie să vorbească în felul acesta într-o întâlnire a bisericii. ³⁶ A pornit Cuvântul lui Dumnezeu de la voi sau a ajuns numai până la voi? Nu.

³⁷ Dacă se consideră cineva profet sau se gândește că are un dar spiritual, atunci ar trebui să observe că ce vă scriu este o poruncă de la Domnul. ³⁸ Dacă nu recunoaște cineva lucrul acesta, atunci nici el nu va fi recunoscut.

³⁹ Deci, fraților, să doriți din toată inima darul profeției. Nu-i împiedicați pe cei ce vorbesc în limbi, ⁴⁰ dar toate să fie făcute într-un mod cuviincios și în ordine.

Vestea cea bună despre Cristos

¹ Acum fraților, vreau să vă reamintesc de Vestea Bună pe care v-am proclamat-o, pe care ați și primit-o, în care stați ² și prin care sunteți mântuiți. Dar trebuie să continuați să credeți ce v-am spus, altfel degeaba ați crezut.

³ Căci vă transmit și vouă ce am primit și eu: înainte de toate, că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; ⁴ că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi; ⁵ că i S-a arătat lui Chifa (Petru) și apoi celor doisprezece. ⁶ Pe urmă, S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată. Cei mai mulți dintre ei trăiesc și astăzi, dar unii au murit. ⁷ După aceea, i-a apărut lui Iacov și apoi din nou tuturor apostolilor. ⁸ La sfârșit, mi S-a arătat și mie, ca unuia care s-a născut înainte de vreme. ⁹ Căci eu sunt cel mai puțin important dintre apostoli. Și nici măcar nu sunt demn să fiu numit apostol, căci am persecutat Biserica lui Dumnezeu. ¹⁰ Dar eu sunt ceea ce sunt prin harul lui Dumnezeu. Și harul pe care mi l-a arătat, n-a fost zadarnic. Eu am lucrat mai mult decât toți ceilalți, deși nu eu am lucrat, ci harul lui Dumnezeu care era în mine. ¹¹ Deci fie că v-am predicat eu, fie că v-au predicat ei, noi toți predicăm același lucru și voi aceasta ați crezut.

Noi vom învia

¹² Dar dacă noi predicăm că Cristos a înviat din morți, cum au ajuns unii dintre voi să spună că nu există o înviere a morților? ¹³ Dacă nu există învierea morților, atunci nici Cristos nu a înviat dintre cei morți. ¹⁴ Și dacă Cristos nu a înviat dintre cei morți, atunci mesajul pe care-l predicăm noi este lipsit de valoare și la fel este și credința voastră. ¹⁵ Noi chiar am fi considerați vinovați de mărturie mincinoasă cu privire la Dumnezeu pentru că am mărturisit înaintea lui Dumnezeu spunând că L-a înviat pe Cristos. Dacă, așa cum spun ei, morții nu învie, Dumnezeu nu L-a înviat pe Cristos. ¹⁶ Dacă morții nu învie, atunci nici Cristos nu a înviat. ¹⁷ Și dacă Cristos nu a înviat, credința voastră nu are nici un rost și voi sunteți încă în păcatele voastre. ¹⁸ Da, iar cei care au murit în Cristos sunt pierduți pentru totdeauna. ¹⁹ Dacă numai pentru această viață ne-am pus speranța în Cristos, suntem oamenii cei mai vrednici de milă.

²⁰ Dar, de fapt, Cristos a înviat dintre cei morți. El reprezintă prima roadă dintre cei ce au murit. ²¹ Căci, tot așa cum, printr-un singur om a venit moartea, printr-unul singur a venit și învierea morților. ²² Așa cum în Adam mor toți, tot așa, în Cristos, suntem aduși la viață, ²³ fiecare la timpul său. Mai întâi Cristos, care este prima roadă, și apoi cei ce sunt ai lui Cristos, la venirea Sa. ²⁴ Sfârșitul va veni atunci când Cristos va da Împărăția în mâna lui Dumnezeu Tatăl, după ce va distruge orice conducător, orice autoritate și orice putere. ²⁵ Cristos trebuie să domnească până când Dumnezeu Îi va supune toți dușmanii. ²⁶ Moartea va fi ultimul dușman nimicit. ²⁷ Căci „Dumnezeu I-a supus toate lucrurile.“+ 15.27 Citat din Ps. 8.6. Acum, când Scriptura zice că „toate“ I-au fost supuse, este clar că aceasta Îl exclude pe Dumnezeu care I-a supus toate lucrurile. ²⁸ Și, atunci când toate Îi vor fi supuse, Însuși Fiul Se va supune lui Dumnezeu care I-a supus toate pentru ca Dumnezeu să domnească deplin peste toate.

²⁹ Dacă nu este așa, ce fac cei care sunt botezați pentru cei care au murit? Dacă morții nu învie, atunci de ce se mai botează oamenii aceștia pentru ei?

³⁰ De ce înfruntăm noi pericolul la fiecare ceas? ³¹ Eu mor în fiecare zi. Acest lucru este adevărat, mă jur pe faptul că sunt mândru de voi în Cristos Isus, Domnul nostru. ³² Dacă m-am luptat cu fiarele din Efes numai din motive omenești, ce am câștigat? Dacă morții nu învie, atunci: „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!“+ 15.32 „Să mâncăm … muri!“ Is. 22.13; 56.12; Lc. 12.19-20.

³³ Să nu vă înșelați: „Prieteniile rele strică obiceiurile bune.“ ³⁴ Veniți-vă în fire, așa cum se cuvine, și nu mai păcătuiți! Unii dintre voi nu-L cunosc pe Dumnezeu. Spun aceasta spre rușinea voastră.

Ce fel de trup vom avea?

³⁵ Dar va întreba cineva: „Cum învie morții? Cu ce fel de trup se vor întoarce?“ ³⁶ Cât de nesăbuiți sunteți! Ceea ce semănați nu vine la viață dacă nu „moare“ mai întâi. ³⁷ Și cu privire la ce sădiți, iată ce vă spun: ceea ce semănați în pământ, nu este trupul plantei care va crește mai târziu acolo, ci o simplă sămânță de grâu sau de altceva. ³⁸ Apoi Dumnezeu îi dă un trup anume, după voia Lui. El dă fiecărei semințe „trupul“ ei. ³⁹ Nu toate vietățile au același fel de trup+ 15.39 trup lit. carne.. Astfel, oamenii au un fel de trup, animalele au alt fel de trup, iar peștii au și ei un alt fel de trup. ⁴⁰ Există trupuri cerești și trupuri pământești. Cele cerești au un fel de strălucire, pe când cele pământești au un alt fel. ⁴¹ Soarele are un fel de strălucire, luna are alt fel de strălucire, stelele au alt fel de strălucire și totuși strălucirea unei stele nu se aseamănă cu a alteia.

⁴² La fel se întâmplă și atunci când morții sunt înviați. Trupul care este semănat în pământ putrezește, dar cel care este înviat nu putrezește; ⁴³ este semănat în necinste și învie în slavă; este semănat în slăbiciune și învie în putere; ⁴⁴ este semănat trup material și învie trup spiritual.

Așa cum există trupuri materiale, există și trupuri spirituale. ⁴⁵ Și iată ce este scris în Scriptură: „Primul om, Adam, a devenit o ființă vie.“+ 15.45 Citat din Gen. 2.7. Dar ultimul Adam a devenit un duh dătător de viață. ⁴⁶ Dar nu spiritualul a fost primul. Mai întâi, a venit ceea ce este material, și apoi ceea ce este spiritual. ⁴⁷ Primul om este pământesc. Acest al doilea om vine din ceruri. ⁴⁸ Toți oamenii făcuți din țărână sunt ca acel om făcut din țărână, dar oamenii cerești sunt ca Cel ceresc. ⁴⁹ Și așa cum am purtat imaginea omului făcut din țărână, tot așa vom purta și imaginea Celui ceresc.

⁵⁰ Vă spun aceasta, fraților: trupurile noastre pământești de carne și sânge nu pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu; iar ceea ce este pieritor nu poate moșteni ceea ce este nepieritor. ⁵¹ Ascultați! Vă dezvălui un secret: nu vom muri toți, dar, într-o clipă, vom fi cu toții schimbați. ⁵² Aceasta se va întâmpla într-o clipită, când va suna ultima trâmbiță. Căci trâmbița va suna și morții vor învia cu trupuri nepieritoare. Aceia dintre noi care vor fi atunci în viață vor fi schimbați. ⁵³ Acest trup supus putrezirii trebuie să se îmbrace cu unul care nu putrezește; și acest trup muritor trebuie să se îmbrace cu nemurirea. ⁵⁴ Și când acest trup care putrezește se va fi îmbrăcat cu ceea ce nu putrezește și când acest trup muritor se va fi îmbrăcat cu ceea ce este nemuritor, atunci se va împlini ce este scris în Scriptură:

„Moartea a fost înghițită de victorie.“ Isaia 25.8

⁵⁵ „Unde este victoria ta, Moarte?

Unde ți-e acul otrăvit, Moarte?“ Osea 13.14

⁵⁶ Acul otrăvit al morții este păcatul, iar puterea păcatului vine din Lege. ⁵⁷ Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos!

⁵⁸ Deci, dragii mei frați, stați tari și neclintiți! Dedicați-vă întotdeauna lucrării Domnului pentru că știți că efortul vostru pentru Domnul nu este fără roade.

Strângerea de ajutoare pentru credincioși

¹ Acum, în ce privește strângerea de bani+ 16.1 bani lit. colectă. pentru slujitorii lui Dumnezeu, să faceți și voi cum am poruncit bisericilor din Galatia. ² În prima zi a săptămânii, fiecare să pună deoparte acasă ceva bani, atât cât își permite fiecare, ca să nu se strângă ajutoarele la venirea mea. ³ Și când voi veni eu, îi voi trimite cu scrisori de recomandare pe cei pe care îi veți alege voi să meargă cu acest dar la Ierusalim. ⁴ Și dacă vi se va părea potrivit să merg și eu, ei mă vor însoți.

Planurile lui Pavel

⁵ Voi veni la voi când voi trece prin Macedonia, căci plănuiesc să trec prin Macedonia. ⁶ Și s-ar putea să stau puțin cu voi sau poate chiar să petrec iarna cu voi pentru ca voi să mă ajutați cu următoarea călătorie, oriunde voi merge. ⁷ Acum, nu vreau să fiu în trecere pentru că, dacă va îngădui Domnul, voi sta cu voi mai mult timp. ⁸ Eu voi rămâne în Efes până în ziua Cincizecimii. ⁹ Aici mi s-a oferit o mare ocazie pentru lucrare și sunt mulți care se opun.

¹⁰ Dacă ajunge Timotei la voi, aveți grijă să se simtă în siguranță la voi pentru că și el participă la lucrarea Domnului, ca și mine. ¹¹ Nimeni să nu-l disprețuiască. Trimiteți-l în pace, ca să vină la mine, căci îl aștept cu alți frați.

¹² În ceea ce-l privește pe fratele Apolo, eu l-am îndemnat de multe ori să vă viziteze împreună cu alți frați. Însă el n-a vrut cu nici un chip să vină la voi acum. Totuși va veni când va avea ocazia.

Încheiere

¹³ Fiți vigilenți, rămâneți tari în credință! ¹⁴ Fiți curajoși! Fiți puternici! Tot ceea ce faceți să fie făcut cu dragoste!

¹⁵ Știți că familia lui Ștefana este prima roadă în Ahaia și că s-au dedicat slujirii sfinților. Deci vă rog, fraților, ¹⁶ să vă supuneți și voi unor astfel de oameni și oricui se alătură lucrării și slujește cu trudă.

¹⁷ Mă bucur că Ștefana, Fortunat și Ahaic sunt cu mine, pentru că ei au făcut pentru mine ce nu ați avut ocazia să faceți voi. ¹⁸ Ei mi-au împrospătat duhul așa cum au făcut-o inițial cu voi. Astfel de oameni merită recunoștință.

¹⁹ Bisericile din Asia vă salută. Acuila și Priscila vă salută cu căldură în Domnul, împreună cu Biserica ce se întâlnește în casa lor. ²⁰ Toți frații vă salută. Salutați-vă unii pe alții cu un sărut sfânt.

²¹ Eu, Pavel, vă scriu această salutare cu mâna mea.

²² Dacă nu-L iubește cineva pe Domnul, să fie anatema blestemat .

„Maranata!“ + 16.22 Maranata În aramaică înseamnă: „Vino, Doamne!“ sau „Domnul nostru vine!“

²³ Harul Domnului Isus să fie cu voi!

²⁴ Dragostea mea să fie cu voi toți în Cristos Isus!